Decizie nr. 45 din 18.05.2020

La originea cauzei se află excepțiile de neconstituționalitate a articolului 190 alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ridicate de către dl Vasile Nicoară, avocat în dosarul nr. 1a-318/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, și de către dl Ion Cernolev, avocat în dosarul nr. 1a-1018/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, de către două complete de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău. Completul de judecată în dosarul nr. 1a-318/19 este format din dnii judecători Xenofon Ulianovschi, Silvia Vrabii și Stelian Teleucă, iar completul de judecată în dosarul nr. 1a-1018/19 este format din dnii judecători Iurie Iordan, Stelian Teleucă și Sergiu Furdui.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar cu nr. 226g/2020, în baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale. A. Circumstanțele litigiilor principale 1. Circumstanțele cauzei penale nr. 1a-318/19

Prin sentința din 23 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, dl Moscovici Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) [ organizator al infracțiunii de deținere, vânzare sau folosire a documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false ] și articolele 27 și 190 alin. (5) [ tentativă la escrocherie în proporții deosebit de mari ] din Codul penal.

Nefiind de acord cu sentința instanței, avocatul inculpatului a contestat-o cu apel.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, dl Vasile Nicoară a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 190 alin. (1) din Codul penal.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2019, instanța de apel a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. 2. Circumstanțele cauzei penale nr. 1a-1018/19

Prin sentința din 18 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, dna Veronica Cotelea a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 190 alin. (5) [ escrocherie în proporții deosebit de mari ] din Codul penal.

Nefiind de acord cu sentința instanței, avocatul inculpatei a contestat-o cu apel.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, dl Ion Cernolev a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 190 alin. (1) din Codul penal.

Prin încheierea din 3 decembrie 2019, instanța de apel a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova sunt următoarele: Articolul 190 Escrocheria ,,(1) Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile , se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani. [...] (5) Acțiunile prevăzute la alineatele (1)-(3) săvârșite în proporții deosebit de mari se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.” ÎN DREPT A. Argumentele autorilor excepțiilor de neconstituționalitate

În primul rând, autorii sesizărilor consideră că la adoptarea Legii nr. 179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, care a modificat, inter alia , articolul 190 alin. (1) din Codul penal, au fost încălcate principalele etape ale legiferării, nu s-a determinat conceptul actului normativ, nu s-au făcut expertize, nu s-a întocmit sinteza obiecțiilor și propunerilor autorităților publice, nu s-au făcut studii de cercetare, care să fundamenteze necesitatea elaborării actului normativ. De asemenea, se menționează că nota informativă a Legii nr. 179 din 26 iulie 2018 în discuție este incompletă, terminologia utilizată de Lege nu este uniformă etc. Aceste carențe încalcă prevederile Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative și prevederile articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 alin. (2) din Constituție.

În al doilea rând, autorii sesizărilor menționează că textul „actului juridic anulabil” din norma contestată este interpretat extensiv și defavorabil în sensul în care permite procurorului și instanței de judecată să invoce din oficiu nulitatea relativă a actului juridic încheiat între victimă și făptuitor. Astfel, articolul 330 alin. (1) din Codul civil prevede că nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea acțiunii oblice. Instanța de judecată nu poate să o invoce din oficiu.

În al treilea rând, autorii sesizărilor consideră că textul „nul sau” din articolul 190 alin. (1) din Codul penal este neclar. În acest sens, autorii menționează că latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie poate fi realizată doar în raport cu un act juridic afectat de nulitate relativă, nu și în raport cu actele juridice afectate de nulitate absolută. Autorii susțin că eroarea sau dolul exclud condițiile de nulitate absolută a actului juridic. Contractul viciat de eroare sau încheiat prin dol cad sub incidența nulității relative. Astfel, în cazul în care textul legal criticat presupune o altă situație decât sancțiunea nulității absolute, așa cum este reglementată de Codul civil, atunci acesta este neclar și imprevizibil.

În al patrulea rând, autorii sesizărilor menționează că norma contestată este interpretată extensiv și defavorabil, în sensul în care permite procurorului și instanței de judecată să o aplice și în cazul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere. În acest context, autorii menționează că prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018 Parlamentul a dezincriminat dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere.

În al cincilea rând, autorii sesizărilor notează că norma contestată este interpretată extensiv și defavorabil, în sensul în care permite procurorului și instanței de judecată să o aplice în cazul faptelor prejudiciabile de escrocherie manifestate prin menținerea în eroare a victimei.

Potrivit autorilor excepției, prevederile articolului 190 alin. (1) din Codul penal contravin articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 alin. (2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost ridicate de către părți în proces. Curtea reține că sesizările sunt formulate de către subiecții cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 190 alin. (1) din Codul penal. Deoarece excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în două procese penale de învinuire în temeiul art. 190 alin. (5) din Codul penal, Curtea consideră că prevederile contestate vor fi aplicate în aceste cauze penale.

Curtea menționează că anterior s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 190 alin. (1) din Codul penal în DCC nr. 126 din 15 noiembrie 2018, însă sub alte aspecte decât cele invocate în prezentele sesizări.

Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii ei pun în discuție următoarele chestiuni: (i) dacă la adoptarea normei contestate Parlamentul a respectat procedura de adoptare a actului legislativ; (ii) dacă instanța de judecată poate să invoce din oficiu nulitatea relativă a actului juridic încheiat între victimă și făptuitor; (iii) dacă norma contestată poate fi aplicată în cazul nulității absolute a actului juridic; (iv) dacă norma contestată poate fi aplicată în cazul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere și (v) dacă norma contestată poate fi aplicată cazurilor de escrocherie manifestate prin menținerea în eroare a victimei.

Cu privire la faptul respectării de către Parlament a procedurii de adoptare a normei contestate, Curtea reține că articolele 1 alin. (3), 22 și 23 alin. (2) din Constituție, invocate de către autorii excepțiilor, garantează principiul legalității penale substanțiale. Normele constituționale în discuție nu stabilesc anumite cerințe față de Parlament în domeniul procedurii de adoptare a legilor. Dincolo de acest fapt, Constituția stabilește că Parlamentul trebuie să respecte anumite condiții atunci când adoptă o lege organică, și anume, cvorumul decizional, votul majorității deputaților aleși, cel puțin două lecturi, trimiterea legii spre promulgare și publicarea legii în Monitorul Oficial [articolele 74 alin. (1), (4) și 76]. Aceste cerințe sunt de rang constituțional. Cu privire la alte reguli de ordin procedural, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acestea sunt stabilite prin Regulamentul Parlamentului, în baza principiului autonomiei regulamentare, prevăzut de articolele 64 alin. (1) și 72 alin. (3) lit. c) din Constituție, nefiind susceptibile controlului constituționalității (a se vedea HCC nr. 27 din 17 noiembrie 2015, § 62). Prin urmare, autorii excepției nu pun în discuție o problemă de constituționalitate, de aceea acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.

Cu privire la celelalte patru capete ale sesizării (a se vedea §§ 15-18), Curtea observă că autorii excepțiilor pun în discuție faptul dacă interpretarea normei contestate de către procuror și de către instanța de judecată este constituțională. În acest context, Curtea reamintește că ea nu poate examina, prin prisma Constituției, dacă autoritățile interpretează și aplică corect legea (a se vedea DCC nr. 54 din 16 aprilie 2019, § 22). Competența de a aplica legea în circumstanțele invocate revine în exclusivitate instanțelor judecătorești (a se vedea DCC nr. 6 din 23 ianuarie 2020, § 29; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 56; DCC nr. 75 din 9 iulie 2018, § 26; DCC nr. 32 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr. 116 din 15 decembrie 2017, § 27). De asemenea, în cazul în care instanțele judecătorești aplică în mod diferit o prevedere legală, legea stabilește că Curtea Supremă de Justiție trebuie să asigure aplicarea corectă și uniformă a legislației de către toate instanțele judecătorești [articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție]. În acest sens, Curtea Europeană a subliniat, în cauza Baydar v. Olanda , 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme și a interpretării corecte a legilor de către instanțele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenția (a se vedea, de asemenea, DCC nr. 35 din 23 martie 2020, § 25; DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 26; DCC nr. 46 din 22 mai 2018, § 34; DCC nr. 36 din 19 aprilie 2018, § 34). Așadar, nu ține de competența Curții să examineze aceste capete ale sesizării.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate nu întrunesc condițiile de admisibilitate și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 190 alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ridicate de către dl Vasile Nicoară, avocat în dosarul nr. 1a-318/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, și de către dl Ion Cernolev, avocat în dosarul nr. 1a-1018/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 18 mai 2020 DCC nr. 45 Dosarul nr. 226g/2019