Decizie nr. 75 din 09.07.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „procesele-verbale ale executorului judecătoresc în care sunt consemnate condițiile tranzacției în cazul concilierii părților în conformitate cu art.62 al prezentului cod" din articolul 11 lit. h) și a textului „acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întărește tranzacția este un document executoriu" din articolul 62 alin. (3) din Codul de executare, ridicată de către dl Boris Timotin, reprezentantul părții în proces, în dosarul nr. 25-1211/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 19 iunie 2018 de către judecătorul Dragoș Crigan, din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe 5 septembrie 2017, S.R.L „Asgardan - Grup" a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe acțiuni „Basarabia - Nord", având-o ca intervenient accesoriu pe S.R.L „Arbug Service", și executorului judecătoresc George Boțan cu privire la contestarea încheierilor executorului judecătoresc.

În ședința de judecată, dl Boris Timotin, care reprezintă interesele reclamantului SRL „Asgardan-Grup", a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „procesele-verbale ale executorului judecătoresc în care sunt consemnate condițiile tranzacției în cazul concilierii părților în conformitate cu art.62 al prezentului cod" din articolul 11 lit. h) și a textului „acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întărește tranzacția este un document executoriu" din articolul 62 alin. (3) din Codul de executare.

Prin încheierea din 14 iunie 2018, instanța de judecată a suspendat examinarea cauzei civile și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege contestate contravin articolului 23 [Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle], deoarece nu întrunesc criteriile de calitate a legii.

În viziunea autorului excepției, ca urmare a încheierii tranzacției și emiterii procesului-verbal în condițiile articolului 62 alin. (3) din Codul de executare are loc încetarea procedurii de executare. Astfel, în asemenea împrejurări, creditorul nu poate pretinde executarea obligațiilor de către debitor. Prin urmare, autorul excepției consideră că în acest caz nu este reglementată în mod clar conduita creditorului.

De asemenea, autorul consideră că procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întărește tranzacția nu poate fi un document executoriu.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl Boris Timotin, reprezentantul părții în proces, în dosarul nr. 25-1211/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „procesele-verbale ale executorului judecătoresc în care sunt consemnate condițiile tranzacției în cazul concilierii părților în conformitate cu art.62 al prezentului cod" din articolul 11 lit. h) și textul „acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întărește tranzacția este un document executoriu" din articolul 62 alin. (3) din Codul de executare.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 23, 54, 114, 119, 120 din Constituție.

Curtea reține că, deși autorul excepției pretinde că dispozițiile contestate contravin articolelor 54, 114, 119, 120 din Constituție, în realitate acesta invocă argumente referitoare la neclaritatea legii.

Curtea observă că în sesizare se contestă dispoziții care reglementează concilierea părților în procedura de executare, în special întocmirea procesului-verbal de către executorul judecătoresc, în cazul în care părțile au convenit cu privire la încheierea unei tranzacții, în care se consemnează condițiile tranzacției. Acest proces-verbal servește ca bază pentru încetarea procedurii de executare.

Curtea menționează că concilierea părților în procedura de executare constituie o etapă obligatorie a procedurii de executare silită, iar articolul 4 alin. (2) din Codul de executare le oferă părților dreptul de a executa documentul prin încheierea unei tranzacții.

Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 1331 alin.(1) din Codul civil, ,,tranzacția este contractul prin care părțile previn un proces ce poate să înceapă, termină un proces început sau rezolvă dificultățile ce apar în procesul executării unei hotărâri judecătorești."

Astfel, tranzacția din procedura executării silite, spre deosebire de tranzacția de împăcare din procedura în acțiune civilă, se încheie de către părți după ce a fost soluționat litigiul de către instanța de judecată.

Curtea menționează că tranzacția la faza executării silite urmărește optimizarea condițiilor în care debitorul își onorează obligațiile ce decurg din documentul executoriu, părțile putând conveni cu privire la eșalonarea sau la amânarea executării unei obligații pecuniare. Prin urmare, scopul urmărit prin încheierea tranzacției constă în faptul că părțile sunt libere să convină cu privire la modul de executare a documentului, astfel încât să se țină cont de drepturile și de interesele legitime ale fiecăruia dintre ei.

Curtea reiterează că articolul 62 din Codul de executare pune în sarcina executorului judecătoresc concilierea părților, în acest sens fiind reglementate acțiuni concrete care urmează a fi realizate de executorul judecătoresc și efectele acestora.

Curtea observă că, prin articolul 11 lit. h) din Codul de executare, legislatorul a încadrat procesul-verbal emis de către executor în categoria documentelor executorii.

Totodată, Curtea observă că prevederile Codului de executare îi oferă creditorului garanția reluării procedurii de executare, în cazul neexecutării obligației de către debitor.

Astfel, Curtea menționează că procedura de executare care a încetat poate fi reluată în conformitate cu prevederile articolului 83 alin.(2) din Codul de executare. Potrivit acestui articol, la solicitarea creditorului, procedura de executare privind restabilirea la locul de muncă sau efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii poate fi reluată dacă se dovedește că, după încetarea procedurii de executare în condițiile alin. (1) lit. a) din prezentul articol, debitorul continuă neexecutarea obligației stabilite în documentul executoriu. Acest fapt reprezintă o garanție pentru creditor.

De asemenea, Curtea observă că criticile autorului sesizării vizează în special modalitatea de aplicare a dispozițiilor contestate în practica judiciară referitoare la concilierea părților în procedura de executare. În acest sens, Curtea reiterează că o eventuală aplicare defectuoasă a dispozițiilor legale nu poate servi drept motiv de neconstituționalitate. Problema de aplicare a legii excede competenței Curții, această atribuție revenindu-le în exclusivitate instanțelor judecătorești.

Așadar, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată spre examinarea sa în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.