Decizie nr. 162 din 14.12.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 115 alin. (5) din Codul de executare, ridicată de către dl Alexandru Gurău, reclamant în dosarul nr. 25-713/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dl judecător Vladislav Holban, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 27 septembrie 2018, un executor judecătoresc a pus sub sechestru un apartament și bunurile mobile din acel apartament. După efectuarea acțiunilor procesuale, procesul-verbal de sechestru a fost confirmat, printr-o semnătură, de către un judecător de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Pe 16 octombrie 2018, debitorul a depus la Judecătoria Chișinău, sediul central, o cerere privind contestarea procesului-verbal de sechestru menționat

Pe 3 decembrie 2018, în cadrul ședinței de judecată, dl Alexandru Gurău, reclamant, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 115 alin. (5) din Codul de executare. Potrivit acestei norme, în cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară, executorul judecătoresc poate efectua sechestrul bunurilor prin pătrundere în domiciliu, urmând să înștiințeze instanța de judecată în termen de 24 de ore despre acțiunile întreprinse. Judecătorul confirmă legalitatea sechestrului printr-o mențiune pe procesul-verbal de sechestru.

Prin încheierea din 3 decembrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de executare al Republicii Moldova, adoptat prin Legea 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

În motivarea sesizării, autorul a menționat că, potrivit dispozițiilor legale contestate, în cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, executorul judecătoresc poate să sechestreze bunurile aflate în domiciliu, înștiințând instanța de judecată nu mai târziu de 24 de ore de la efectuarea sechestrării. Judecătorul va confirma legalitatea acestei acțiuni procesuale doar printr-o mențiune pe procesul-verbal de sechestru. În opinia autorului sesizării, omisiunea reglementării obligației judecătorului de a emite, în aceste cazuri, încheieri motivate nu asigură protecția efectivă a inviolabilității domiciliului.

De asemenea, potrivit autorului, lipsa emiterii unei încheieri motivate prin care se confirmă legalitatea acțiunilor executorului judecătoresc ar încălca accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil al debitorului.

În continuare, autorul invocă faptul că prevederile contestate nu respectă standardul calității legii. Potrivit autorului sesizării, aceste dispoziții legale nu stabilesc cu suficientă claritate limitele marjei de discreție a judecătorului care este sesizat cu problema confirmării legalității sechestrului. Acesta consideră că judecătorul ar trebui să confirme sau să infirme legalitatea sechestrului doar printr-o încheiere motivată susceptibilă de a fi contestată cu recurs. De asemenea, acesta sugerează că normele contestate ar reduce rolul judecătorilor la o simplă acceptare a legalității acțiunilor executorului judecătoresc.

În fine, autorul susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare articolelor 1, 4. 16, 20, 23, 26, 46, 54, 114, 115 și 117 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Alexandru Gurău, reclamant în dosarul nr. 25-713/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 115 alin. (5) din Codul de executare.

Deși autorul excepției a invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că, în motivarea sesizării, acesta a susținut că dispozițiile legale contestate nu asigură o protecție efectivă a inviolabilității domiciliului, că încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil al debitorului și că nu respectă standardul calității legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit articolului 115 alin. (4) din Codul de executare, dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru de familie nu permite pătrunderea în domiciliu, iar documentul executoriu nu conține autorizarea de pătrundere forțată, executorul judecătoresc solicită o autorizare din partea instanței de judecată. Astfel, Curtea constată că, atunci când este necesară pătrunderea în domiciliu, legislatorul a prevăzut, ca o regulă generală, necesitatea autorizării prealabile a pătrunderii forțate.

Totuși, potrivit articolului 115 alin. (5), în cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, iar documentul executoriu nu conține autorizarea pătrunderii forțate, executorul judecătoresc efectuează sechestrarea în prezența a doi martori asistenți și a unui colaborator al organului afacerilor interne, urmând să înștiințeze instanța de judecată imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la efectuarea sechestrării,

Sub acest aspect, Curtea Europeană a menționat că, în materie de sechestre și percheziții, dreptul național trebuie să ofere garanții adecvate împotriva arbitrarului. Atunci când dreptul național împuternicește autoritățile să efectueze o percheziție sau un sechestru fără un mandat judiciar, protecția indivizilor împotriva ingerințelor arbitrare ale puterii publice pretinde o încadrare legală și o limitare strictă a acestor competențe (

Curtea Europeană a afirmat că, în lipsa unui mandat de percheziție sau sechestru, acesta poate fi ponderat printr-un control judiciar

, Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenție pentru că procesul-verbal emis după efectuarea unei percheziții a fost prezentat unui judecător care l-a aprobat de o manieră formală. În acest caz, Guvernul nu a demonstrat existența unui alt remediu care ar permite reclamantului să solicite exercitarea unui control efectiv al legalității și necesității percheziției.

Revenind la prevederile legale contestate, Curtea observă că, într-adevăr, acestea permit judecătorului să confirme legalitatea sechestrului printr-o simplă mențiune pe procesul-verbal de sechestru. Totuși, potrivit articolului 118 alin. (5) din Codul de executare, procesul-verbal de sechestrare și/sau de ridicare a bunurilor poate fi contestat în instanța de judecată în termen de 7 zile de la data întocmirii sau a comunicării lui, după caz. Sub acest aspect, Curtea constată că autorul excepției a făcut uz de acest remediu și a ridicat excepția de neconstituționalitate într-o procedură judiciară care are ca obiect o contestație împotriva procesului-verbal de sechestru. Astfel, nu este înlăturată posibilitatea ca judecătorul care soluționează contestația să exercite un control efectiv al legalității și necesității aplicării sechestrului, inclusiv să constate dacă au existat circumstanțele care au justificat pătrunderea forțată în lipsa autorizării prealabile (

Prin urmare, având în vedere că există suficiente garanții, apte să-i asigure debitorului accesul la un tribunal și o protecție efectivă a inviolabilității domiciliului, chiar dacă

Cu privire la pretinsa neconformitate cu standardul calității legii, Curtea constată că autorul excepției reiterează, de fapt, aceleași argumente privind necesitatea pronunțării de către judecător a unei încheieri motivate în procedura confirmării legalității sechestrului. Astfel, Curtea nu consideră necesar să se pronunțe, în mod separat, sub acest aspect.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.