Hotărâre nr. 27 din 20.12.2011

La originea cauzei se află sesizarea avocatului parlamentar Tudor Lazăr pentru controlul constituționalității prevederilor Legii nr. 100 din 28 mai 2010 „Pentru modificarea unor acte legislative" (în continuare - Legea nr. 100), depusă la Curtea Constituțională la 12 octombrie 2010, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituție, 25 alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. i) din Codul jurisdicției constituționale și acceptată spre examinare în fond prin decizia din 18 octombrie 2010.

La 19 octombrie 2010 o sesizare cu același obiect a fost depusă de Vasile Balan, deputat în Parlamentul de legislatura a XVIII-a, care a fost acceptată spre examinare în fond prin decizia din 9 noiembrie 2010 și conexată într-un dosar cu sesizarea avocatului parlamentar Tudor Lazăr.

În cadrul ședinței plenare din 31 martie 2011, reprezentantul Parlamentului, în baza prevederilor art.59 alin.(1) lit. c) din Codul jurisdicției constituționale, a solicitat amînarea examinării sesizărilor pentru un termen de 30 de zile, motivînd prin faptul că în curînd Parlamentul va examina proiectul de lege nr. 676 din 14 martie 2011, care atingea dispozițiile Legii nr. 100 din 28 mai 2010 și care făceau obiectul cauzei examinate de Curte. Curtea Constituțională a declarat admisibil demersul reprezentantului Parlamentului de a amîna ședința pentru o dată nedeterminată.

La 6 iulie 2011 Curtea Supremă de Justiție a depus sesizarea pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. II și art. III din Legea nr.56 din 9 iunie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative" (în continuare - Legea nr. 56), publicată în Monitorul Oficial nr. 107-109/280 din 01.07.2011. Luînd în considerație faptul că viza prevederi referitoare la pensiile de asigurări sociale ale unor categorii de persoane, Curtea Constituțională, prin decizia din 11 iulie 2011, a acceptat sesizarea Curții Supreme de Justiție spre examinare în fond și a conexat-o cu sesizările menționate în §§1 și 2.

La 13 iulie 2011 deputatul în Parlament Serghei Sîrbu a soliciat exercitarea controlului constituționalității art. I, II, III și VIII din Legea nr.56 printr-o sesizare, acceptată spre examinare în fond prin decizia din 18 iulie 2011 și conexată cu celelalte sesizări ca urmare a faptului că abordează noile condiții de plată a pensiilor pentru unele categorii de persoane.

Autorii sesizărilor au pretins, în special, că prin modificarea condițiilor de pensionare au fost restrînse drepturile sociale ale unor categorii de salariați ai serviciului public, în special, dreptul la pensie, prevederile contestate fiind contrare garanțiilor de exercitare a dreptului de proprietate și altor principii statuate de articolele 1, 6, 7, 15, 16, 18, 22, 43, 46, 47, 54, 116, 121, 126 din Constituție.

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituțională a dispus de opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiției, Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Procuraturii Generale, Casei Naționale de Asigurări Sociale, Serviciului de Informații și Securitate, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, Federației Sindicatelor Angajaților din Serviciile Publice, Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova.

La ședința plenară publică a Curții au participat dnii Tudor Lazăr, avocat parlamentar, și Serghei Sîrbu, deputat în Parlament, autori ai sesizărilor, dl Valentin Lastavețchi, șeful aparatului președintelui Curții Supreme de Justiție, reprezentantul Curții Supreme de Justiție. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în sectorul legislație civilă, comercial-economică și de mediu în cadrul Direcției juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiției, doamnele Valentina Buliga, ministrul muncii, protecției sociale și familiei, Laura Grecu, șefa Direcției asigurări sociale a Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, și Svetlana Vecvert, director-adjunct al Direcției generale de control și aplicare a legislației pentru drepturile sociale a Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Prevederile relevante ale Legii nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale (M.O. nr.1- 4/2, 2000) sunt următoarele: Articolul 1 Noțiuni „În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică: asigurări sociale - sistem de protecție socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de indemnizații, ajutoare, pensii, de prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă și de alte prestații, prevăzute de legislație; contribuție de asigurări sociale - sumă datorată în mod obligatoriu de participant la sistemul public de asigurări sociale; " Articolul 3 Principiile organizării și funcționării sistemului public de asigurări sociale „Sistemul public de asigurări sociale (denumit în continuare sistem public) se organizează și funcționează avînd ca principii de bază: a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept; b) principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public - contribuabili și beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; c) principiul solidarității sociale, inter și intragenerații, conform căruia participanții la sistemul public își asumă conștient și reciproc obligații și beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege; d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligațiilor; e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; f) principiul repartiției, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuire pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public, conform legii; g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii." Articolul 39 Categoriile de pensii „În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vîrstă [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat (M.O. nr. 111-113/683, 1998; republicată M.O. nr. 42-44/247, 2004) sunt următoarele: Articolul 1 Noțiuni principale „În sensul prezentei legi, sînt utilizate următoarele noțiuni principale: asigurat - persoană fizică, în vîrsta aptă pentru muncă, cu domiciliul sau reședința în Republica Moldova, înregistrată în calitate de contribuabil la fondul de asigurări sociale pentru a beneficia de pensie proporțional contribuțiilor achitate; pensie de asigurări sociale de stat (denumită în continuare pensie) - drept bănesc cuvenit asiguratului, în condițiile prezentei legi, corelativ obligațiilor privind plata contribuțiilor de asigurări sociale de stat; stagiu de cotizare - însumare a perioadelor de activitate în care s-a plătit contribuția la fondul de pensii; sistem public de asigurări sociale obligatorii (denumit în continuare sistem public) - sistem organizat de stat pe principiul contributivității obligatorii, prin care se realizează constituirea de fonduri și plata de prestații de asigurări sociale;" Articolul 2 Dreptul la pensie „(1) Dreptul la pensie îl au asigurații domiciliați în Republica Moldova, precum și persoanele care, la data stabilirii pensiei, nu au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege. El se exercită, în condițiile legii, prin sistemul public de asigurări contra riscurilor sociale reprezentate de pierderea capacității de muncă (datorită vîrstei înaintate, invalidității) sau de pierderea susținătorului; (2) Categoriile de persoane care sînt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, sînt specificate în Legea privind sistemul public al asigurărilor sociale .[...]" Articolul 4 Sursele pentru plata pensiilor „(1) Pensiile stabilite în conformitate cu prezenta lege se plătesc din fondul de pensii. (2) Veniturile fondului de pensii provin din: a) contribuțiile angajatorilor; b) contribuțiile asiguraților; c) transferurile de la bugetul de stat; d) alte venituri." Articolul 5 Stagiul de cotizare „(1) În sistemul public, stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive [...]" Articolul 9 Categoriile de pensii „În sistemul public, se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensie pentru limită de vîrstă; [...]" Articolul 10 Dreptul la pensie „(1) Dreptul la pensie îl au persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege. (2) Dreptul la pensie se cuvine și poate fi solicitat de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare prevăzute de prezenta lege. (3) Dreptul la pensie este imprescriptibil." Articolul 14 Dreptul la pensie pentru limită de vîrstă Dreptul la pensie pentru limită de vîrstă se acordă dacă sînt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art.41 și 42. Articolul 15 Condițiile de stabilire a pensiei pentru limită de vîrstă „(1) Pensia integrală pentru limită de vîrstă se stabilește la împlinirea vîrstelor prevăzute la art.41, cu condiția realizării unui stagiu de cotizare prevăzut la art.42. (2) Asiguratul care, la împlinirea vîrstei prevăzute la art.41 alin.(1), nu îndeplinește condiția privind stagiul total de cotizare, dar confirmă un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani, are dreptul la o pensie parțială, calculată proporțional numărului de ani de cotizare." Articolul 41 Vîrstele de pensionare „(1) Începînd cu 1 ianuarie 1999, vîrstele de pensionare se stabilesc la 60 de ani 6 luni pentru bărbați și la 55 de ani 6 luni pentru femei. În fiecare an ulterior, vîrstele de pensionare se majorează cu 6 luni. Începînd cu 1 ianuarie 2003, se stabilesc vîrstele de pensionare necesare obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă de 62 de ani pentru bărbați și de 57 de ani pentru femei, conform tabelului nr.2. Tabelul nr.2 De la 1 ianuarie Vîrstele de pensionare Bărbați Femei 1 2 3 1999 60 ani 6 luni 55 ani 6 luni 2000 61 ani 56 ani 2001 61 ani 6 luni 56 ani 6 luni 2002 62 ani 57 ani 2003 62 ani 57 ani 2004 62 ani 57 ani 2005 62 ani 57 ani 2006 62 ani 57 ani 2007 62 ani 57 ani [...]" Articolul 42 Stagiul de cotizare „(1) Începînd cu 1 ianuarie 1999, se stabilește stagiul de cotizare necesar obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă de 26 de ani pentru bărbați și de 22 de ani pentru femei. În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează cu 1 an pentru bărbați și cu 2 ani pentru femei, pînă la atingerea stagiului de cotizare de 30 de ani atît pentru bărbați, cît și pentru femei (tabelul nr.5). Tabelul nr.5 De la 1 ianuarie Stagiul de cotizare Bărbați Femei 1999 26 ani 22 ani 2000 27 ani 24 ani 2001 28 ani 26 ani 2002 29 ani 28 ani 2003 30 ani 30 ani (1 1 ) Începînd cu 1 iulie 2011, se stabilește stagiul de cotizare necesar obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă de 30 de ani și 6 luni. În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează conform tabelului nr.5 1 , pînă la atingerea stagiului de cotizare de 35 de ani, atît pentru bărbați, cît și pentru femei. Tabelul nr.5 1 De la 1 iulie Stagiul de cotizare 2011 30 ani 6 luni 2012 31 ani 2013 31 ani 6 luni 2014 32 ani 2015 32 ani 6 luni 2016 33 ani 2017 33 ani 6 luni 2018 34 ani 2019 34 ani 6 luni 2020 35 ani [...]" Articolul 43 Condițiile de stabilire a pensiilor pentru deputații în Parlament și membrii de Guvern „(1) Asiguratul care a activat cel puțin 2 ani în calitate de deputat în Parlament, inclusiv în Sovietul Suprem al R.S.S.Moldovenești de legislatura a XII-a, cu excepția persoanelor ale căror împuterniciri au fost suspendate înainte de termen pentru participarea lor la lucrările organelor anticonstituționale și comiterea de acțiuni ce vin în contradicție cu Constituția și cu legislația în vigoare, sau care a deținut cel puțin 2 ani funcții remunerate în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovenești de legislaturile anterioare, a atins vîrsta de pensionare specificată la art.41 alin.(1) și a realizat stagiul de cotizare prevăzut la art.42 alin.(1 1 ) are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăților lunare asigurate ale deputatului în exercițiu în funcția (funcțiile) respectivă deținută în Parlament. (2) Asiguratul care a activat cel puțin 2 ani în calitate de membru de Guvern, a atins vîrsta de pensionare specificată la art.41 alin.(1) și a realizat stagiul de cotizare prevăzut la art.42 alin.(1 1 ) are dreptul la pensie calculată în cuantum de 42% din suma tuturor plăților lunare asigurate ale membrului de Guvern în exercițiu în funcția respectivă deținută în Guvern." Articolul 44 Condițiile de stabilire a pensiilor pentru funcționarii publici „(1) Asiguratul cu statut de funcționar public care a realizat stagiul de cotizare prevăzut la art.42 alin.(1 1 ) și confirmă un stagiu de cotizare în serviciul public de cel puțin 15 ani beneficiază de dreptul la pensie la atingerea vîrstei specificate la alin.(2) din prezentul articol. Pensia se calculează în cuantum de 75% din venitul mediu lunar asigurat determinat conform art.45. (2) Începînd cu 1 iulie 2011, pentru funcționarii publici se stabilește vîrsta de pensionare de 57 de ani și 6 luni pentru bărbați și de 52 de ani și 6 luni pentru femei. În fiecare an ulterior, vîrsta de pensionare se majorează conform tabelului nr.6, pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1). Tabelul nr.6 De la 1 iulie Vîrsta de pensionare Bărbați Femei 2011 57 ani 6 luni 52 ani 6 luni 2012 58 ani 53 ani 2013 58 ani 6 luni 53 ani 6 luni 2014 59 ani 54 ani 2015 59 ani 6 luni 54 ani 6 luni 2016 60 ani 55 ani 2017 60 ani 6 luni 55 ani 6 luni 2018 61 ani 56 ani 2019 61 ani 6 luni 56 ani 6 luni 2020 62 ani 57 ani [...]" Articolul 46 1 Condițiile de stabilire a pensiei pentru judecători „(1) Asiguratul care a atins vîrsta menționată la alin.(2) și confirmă stagiul de cotizare prevăzut la alin.(3), din care cel puțin 15 ani în funcție de judecător, are dreptul la pensie în proporție de 75% din suma tuturor plăților lunare asigurate ale judecătorului în exercițiu în ultima funcție deținută. (2) Începînd cu 1 iulie 2011, pentru judecători se stabilește vîrsta de pensionare de 50 de ani și 6 luni, atît pentru bărbați, cît și pentru femei. În fiecare an ulterior, vîrsta de pensionare se majorează conform tabelului nr.7, pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1). Tabelul nr.7 De la 1 iulie Vîrsta de pensionare Bărbați Femei 2011 50 ani 6 luni 50 ani 6 luni 2012 51 ani 51 ani 2013 51 ani 6 luni 51 ani 6 luni 2014 52 ani 52 ani 2015 52 ani 6 luni 52 ani 6 luni 2016 53 ani 53 ani 2017 53 ani 6 luni 53 ani 6 luni 2018 54 ani 54 ani 2019 54 ani 6 luni 54 ani 6 luni 2020 55 ani 55 ani 2021 55 ani 6 luni 55 ani 6 luni 2022 56 ani 56 ani 2023 56 ani 6 luni 56 ani 6 luni 2024 57 ani 57 ani 2025 57 ani 6 luni 57 ani 2026 58 ani 57 ani 2027 58 ani 6 luni 57 ani 2028 59 ani 57 ani 2029 59 ani 6 luni 57 ani 2030 60 ani 57 ani 2031 60 ani 6 luni 57 ani 2032 61 ani 57 ani 2033 61 ani 6 luni 57 ani 2034 62 ani 57 ani (3) Începînd cu 1 iulie 2011, pentru judecători se stabilește stagiul de cotizare necesar obținerii dreptului la pensie de 22 de ani. În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează conform tabelului nr.8, pînă la atingerea stagiului de cotizare de 35 de ani, atît pentru bărbați, cît și pentru femei. Tabelul nr.8 De la 1 iulie Stagiul de cotizare 2011 22 ani 2012 24 ani 2013 26 ani 2014 28 ani 2015 30 ani 2016 32 ani 2017 34 ani 2018 35 ani (4) Prevederile alin.(1) se aplică și judecătorilor care au activat în instanțele internaționale, luîndu-se în calcul suma tuturor plăților lunare asigurate ale judecătorului Curții Supreme de Justiție. (5) Perioadele de activitate necontributive în funcția de judecător de pînă la 31 decembrie 2005 se includ în stagiul de cotizare total și în cel special. Cheltuielile aferente includerii în stagiul de cotizare a perioadelor specificate se acoperă de la bugetul de stat în modul stabilit de Guvern ." Articolul 46 2 Condițiile de stabilire a pensiei pentru procurori „(1) Asiguratul care a atins vîrsta menționată la alin.(2) și confirmă stagiul de cotizare prevăzut la alin.(3), din care cel puțin 15 ani în funcția de procuror, are dreptul la pensie în proporție de 75% din suma tuturor plăților lunare asigurate ale procurorului în exercițiu în ultima funcție deținută. (2) Începînd cu 1 iulie 2011, pentru procurori se stabilește vîrsta de pensionare de 50 de ani și 6 luni, atît pentru bărbați, cît și pentru femei. În fiecare an ulterior, vîrsta de pensionare se majorează conform tabelului nr.9, pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1). [...]" Tabelul nr.9 De la 1 iulie Vîrsta de pensionare Bărbați Femei 2011 50 ani 6 luni 50 ani 6 luni 2012 51 ani 51 ani 2013 51 ani 6 luni 51 ani 6 luni 2014 52 ani 52 ani 2015 52 ani 6 luni 52 ani 6 luni 2016 53 ani 53 ani 2017 53 ani 6 luni 53 ani 6 luni 2018 54 ani 54 ani 2019 54 ani 6 luni 54 ani 6 luni 2020 55 ani 55 ani 2021 55 ani 6 luni 55 ani 6 luni 2022 56 ani 56 ani 2023 56 ani 6 luni 56 ani 6 luni 2024 57 ani 57 ani 2025 57 ani 6 luni 57 ani 2026 58 ani 57 ani 2027 58 ani 6 luni 57 ani 2028 59 ani 57 ani 2029 59 ani 6 luni 57 ani 2030 60 ani 57 ani 2031 60 ani 6 luni 57 ani 2032 61 ani 57 ani 2033 61 ani 6 luni 57 ani 2034 62 ani 57 ani (3) Începînd cu 1 iulie 2011, pentru procurori se stabilește stagiul de cotizare necesar obținerii dreptului la pensie de 22 de ani. În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează conform tabelului nr.10, pînă la atingerea stagiului de cotizare de 35 de ani, atît pentru bărbați, cît și pentru femei. [...]" Tabelului nr.10 De la 1 iulie Stagiul de cotizare 2011 22 ani 2012 24 ani 2013 26 ani 2014 28 ani 2015 30 ani 2016 32 ani 2017 34 ani 2018 35 ani (4) Procurorii militari cad sub incidența Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne. Vechimea în muncă a procurorilor transferați în procuraturile militare și în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuții în Forțele Armate se include în vechimea totală în muncă a militarului. (5) În stagiul de muncă/cotizare în funcția de procuror necesar stabilirii pensiei se include și perioada de activitate în calitate de anchetator în procuratură și de judecător. (6) Perioadele de activitate necontributive în funcțiile de procuror, de anchetator în procuratură și de judecător de pînă la 31 decembrie 2005 se includ în stagiul de cotizare total și în cel special. Cheltuielile aferente includerii în stagiul de cotizare a perioadelor specificate se acoperă de la bugetul de stat în modul stabilit de Guvern." Articolul 47 Stagiul de cotizare în serviciul public „Stagiul de cotizare în serviciul public include perioadele: a) de activitate în funcții publice în autoritățile publice centrale și locale prevăzute în anexa nr.1 la Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (abrogată la 1 ianuarie 2009) și în anexa nr.1 la Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public; b) de activitate în funcții publice în autoritățile publice care au activat pe teritoriul Republicii Moldova pînă la data intrării în vigoare a Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (abrogată la 1 ianuarie 2009), conform modului stabilit de Guvern; c) de activitate în funcții de conducere în autoritățile administrației publice centrale și locale, deținute prin numire sau prin alegere (membru al Guvernului, președinte și vicepreședinte al raionului, președinte și vicepreședinte al consiliului județean sau al comitetului executiv raional, primar și viceprimar al municipiului, orașului, comunei, satului, președinte al sovietului orășenesc, sătesc, pretor); c 1 ) de activitate în calitate de Președinte, vicepreședinte sau deputat salarizat al Adunării Populare a Găgăuziei; d) de activitate în calitate de deputat în Parlamentul permanent sau în una din funcțiile remunerate în Parlamentul de legislatura a XII-a ori în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovenești; e) de activitate în funcție de judecător, procuror, anchetator în procuratură sau ofițer de informații și securitate, dacă pentru perioadele respective au fost plătite contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii; f) de activitate în organizațiile și instituțiile internaționale în calitate de reprezentant al autorităților publice ale Republicii Moldova în funcții nelegate de deservirea tehnică a organizațiilor și instituțiilor respective, dacă pentru perioadele respective au fost plătite contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii; g) de activitate în funcții remunerate (inclusiv în funcții elective) în aparatele Comitetului Central, comitetelor raionale și orășenești ale Partidului Comunist al Moldovei pînă la 27 august 1991, în funcții remunerate (inclusiv în funcții elective) în aparatele organelor sindicale interramurale și ramurale de nivel republican pînă la 30 mai 1993, cu excepția funcțiilor legate de deservirea tehnică." Articolul 49 Sursa de finanțare „(1) Cheltuielile pentru achitarea pensiilor stabilite conform art.43, 44, 46, 46 1 și 46 2 sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea stabilită a pensiei - din bugetul asigurărilor sociale de stat și 50% - din bugetul de stat. (2) Cheltuielile pentru achitarea pensiilor stabilite conform Legii nr.358-XV din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea unor acte legislative sînt suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar cele pentru plata sporurilor la pensie - din bugetul de stat. (3) Cheltuielile pentru achitarea pensiilor stabilite pînă la 1 ianuarie 2004 sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea stabilită a pensiei - din bugetul asigurărilor sociale de stat și 50% - din bugetul de stat."

Prevederile relevante ale Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (M.O. nr. 59-60/664, 1995; republicată M.O. nr. 117-119/946, 2002) sunt următoarele: Articolul 1 Judecătorul, purtător al puterii judecătorești „(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri. (2) Judecătorul este persoana învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le execută în baza legii. (3) Judecătorii instanțelor judecătorești sînt independenți, imparțiali și inamovibili și se supun numai legii. (4) Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor." Articolul 3 Magistrații „Au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților judecătorii de la toate instanțele judecătorești din țară și de la instanțele judecătorești internaționale, inclusiv judecătorii de instrucție." Articolul 17 Asigurarea independenței judecătorului „Independența judecătorului este asigurată prin: g) asigurarea materială și socială a judecătorului; [...]" Articolul 26 Demisia judecătorului „[...] (5) Judecătorul demisionat are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat sau la o indemnizație lunară viageră, în condițiile prezentei legi. (6) Dacă judecătorul demisionat are în funcția de judecător o vechime de cel puțin 20 de ani, beneficiază de o indemnizație lunară viageră de 80 procente; de la 25 la 30 de ani - de 85 procente; de la 30 la 35 de ani - de 90 procente; de la 35 la 40 de ani - de 95 procente; de la 40 de ani și mai mult - de 100 procente din suma tuturor plăților lunare asigurate ale judecătorului în exercițiu în ultima funcție deținută, ținîndu-se cont de indexarea salariului. [...]" Articolul 32 Asigurarea cu pensie „Judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat."

Prevederile relevante ale Legii nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură (M.O. nr. 64/641, 1996; republicată M.O. nr. 55-56/155, 2008) sunt următoarele: Articolul 1 Procuratura „Procuratura este o instituție autonomă în cadrul autorității judecătorești, care, în limitele atribuțiilor și competenței, apără interesele generale ale societății, ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor, conduce și exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanțele de judecată, în condițiile legii." Articolul 56 Asigurarea autonomiei procurorului „(1) Autonomia procurorului este asigurată prin: [...] g) asigurarea materială și socială a procurorului; [...]" Articolul 67 Demisia procurorului „[...] 3) Procurorul care se află în demisie are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat sau la o indemnizație lunară viageră în condițiile prezentei legi. (4) Dacă procurorul care se află în demisie are în funcția de procuror o vechime: de cel puțin 20 de ani, beneficiază de o indemnizație lunară viageră de 80%; de la 25 la 30 de ani - de 85%; de la 30 la 35 de ani - de 90%; de la 35 la 40 de ani - de 95%; de la 40 de ani și mai mult - de 100% din suma tuturor plăților lunare asigurate ale procurorului în exercițiu în ultima funcție deținută. [...]" Articolul 73 Asigurarea cu pensie „(1) Procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat. [...]"

Prevederile relevante ale Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 4 iulie 2008 (M.O. nr.230-232/840, 2008) sunt următoarele: Articolul 42 Garanțiile sociale „[...] (2) Funcționarul public beneficiază de pensie în condițiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat. [...]"

Prevederile relevante ale Legii asigurării cu pensii a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993, republicată M.O. nr.247-251/752, 2010 (Legea nr.1544-XII) sunt următoarele: Articolul 1 Tipurile de asigurare cu pensii „(1) Militarii care îndeplinesc serviciu prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne beneficiază de dreptul la pensie viageră pentru vechime în muncă, dacă au vechimea respectivă în serviciu militar și în organele afacerilor interne. [...]" Articolul 2 Condițiile de asigurare cu pensii „(1) Militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu. [...]" Articolul 13 Condițiile de stabilire a pensiei „Dreptul la pensie pentru vechime în serviciu îl au: a) militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care la 1 iulie 2011 au o vechime în serviciu de cel puțin 20 de ani și 6 luni. În fiecare an ulterior, vechimea în serviciu se majorează, pînă la atingerea vechimii în serviciu de 25 de ani, conform următorului tabel: De la 1 iulie Vechimea în serviciu 2011 20 ani 6 luni 2012 21 ani 2013 21 ani 6 luni 2014 22 ani 2015 22 ani 6 luni 2016 23 ani 2017 23 ani 6 luni 2018 24 ani 2019 24 ani 6 luni 2020 25 ani [...]" Articolul 14 Mărimea pensiilor „Mărimea pensiilor pentru vechime în muncă se stabilește în următoarele proporții: a) pentru militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au o vechime în serviciu stabilită la art.13 lit.a) - 50 procente din suma soldei, iar pentru cei pensionați pentru limită de vîrstă sau din motive de boală - 55 procente din suma soldei; pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită la art.13 lit.a) - 3 procente din sumele respective ale soldei, dar în total nu mai mult de 75 procente din aceste sume; [...]"

Prevederile relevante ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată la New York la 10 decembrie 1948, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea nr. 217-XII din 28 iulie 1990 (Veștile nr.8/233, 1990): Articolul 25 „1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, bunăstării proprii și a familiei, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrînețe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa. [...]"

Prevederile relevante ale Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat la New York la 16 decembrie 1966 și ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea nr. 217-XII din 28 iulie 1990 (Veștile nr.8/233, 1990): Articolul 2 „1. Fiecare stat parte la prezentul Pact se angajează să acționeze, atît prin propriul său efort, cît și prin asistență și cooperare internațională, în special pe plan economic și tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile, pentru ca exercitarea deplină a drepturilor recunoscute în prezentul Pact să fie asigurată progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de măsuri legislative. 2. Statele părți la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enunțate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau pe orice altă împrejurare. [...]"

Prevederile relevante ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, amendată prin protocoalele adiționale la această convenție (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997, M.O. nr.54-55/502, 1997), în continuare - "Convenția Europeană", sunt următoarele: Articolul 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție Protecția proprietății „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor." ÎN DREPT

La 28 mai 2010 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.100 „Pentru modificarea unor acte legislative", prin care a operat amendamente la alineatele (1), (2) și (3) ale art.43 din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat" (în continuare - Legea nr.156) și în art.13 din Legea nr.1111 din 20.02.97 „Privind asigurarea activității Președintelui Republicii Moldova", referitoare la condițiile de pensionare a Președintelui Republicii Moldova, deputaților în Parlament și membrilor de Guvern.

Prin Legea nr. 56 din 9 iunie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative", articolele I, II, III și VIII, s-au operat modificări în Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993, Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură și Legea nr.156. Aceste revizuiri legislative au vizat atît condițiile avantajoase de pensionare a Președintelui Republicii Moldova, deputaților în Parlament membrilor de Guvern, cît și condițiile de pensionare anticipată a judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici, aleșilor locali, militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Din analiza normelor contestate, Curtea Constituțională deduce că prin modificările criticate ale Legii nr.100 și art.I, II, III, VIII din Legea nr.56 Parlamentul a redus condițiile speciale de pensionare, stipulînd următoarele: 1. Pentru toate categoriile de salariați (cu excepția militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne) - majorarea treptată, pe parcursul a 9 ani, a stagiului general de cotizare pentru dobîndirea dreptului la pensie de la 30 la 35 de ani; 2. Pentru Președintele Republicii Moldova, deputații în Parlament și membrii de Guvern - majorarea vîrstei de pensionare de la 55 la 62 ani pentru bărbați și de la 50 la 57 de ani pentru femei; diminuarea mărimii pensiei de la 75% din suma tuturor plăților lunare la 42% din suma tuturor plaților asigurate; 3. Pentru militari și persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne - majorarea treptată, în decurs de 9 ani, a vechimii în serviciu pentru dobîndirea dreptului la pensie de la 20 la 25 ani; 4. Pentru funcționarii publici și aleșii locali - majorarea treptată, pe parcursul a 9 ani, a vîrstei de pensionare de la 57 la 62 ani pentru bărbați și de la 52 la 57 de ani pentru femei; 5. Pentru judecători și procurori, din legile speciale fiind transferate în legea generală - Legea nr.156 - reglementările referitoare la condițiile de pensionare: a) majorarea treptată, cuprinzînd o perioadă de 23 ani, a vîrstei de pensionare de la 50 - la 62 ani pentru bărbați și la 57 de ani pentru femei; b) majorarea stagiului special de cotizare de la 12 ani și 6 luni la 15 ani; c) majorarea, în termen de 7 ani, a stagiului general de cotizare de la 20 la 35 de ani; d) reducerea mărimii pensiei - de la 80% din salariul mediu la 75% din suma tuturor plaților asigurate; e) excluderea recalculării pensiei și a indemnizației lunare viagere ținîndu-se cont de mărimea salariului judecătorului sau procurorului în exercițiu; f) excluderea acordării indemnizației lunare viagere și, în paralel, a salariului pentru judecătorii demisionați ce îndeplinesc o altă funcție în sfera justiției; g) calcularea indemnizației lunare viagere în alt mod: anterior din salariul mediu, actualmente din salariul asigurat; h) excluderea acordării familiei judecătorului decedat în exercițiul funcției a indemnizației unice, care anterior era plătită în mărimea și în condițiile prevăzute pentru judecătorul demisionat sau pensionat.

În opinia autorilor sesizărilor, dispozițiile legale contestate restrîng drepturile sociale ale categoriilor de salariați din sectorul public, în special dreptul lor la pensie, prin care fapt se aduce atingere dreptului de proprietate și altor principii constituționale reglementate prin articolele 1, 6, 7, 15, 16, 18, 22, 43, 46, 47, 54, 116, 121, 126 din Constituție.

Curtea reține că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținînd cont de principiul supremației acesteia.

Curtea Constituțională deduce că obiectul sesizărilor îl constituie prevederile care diminuează condițiile de pensionare pentru vechime în muncă stabilite următoarelor categorii de salariați: Președintele Republicii Moldova, deputații în Parlament, membrii de Guvern, judecătorii, procurorii, funcționarii publici, aleșii locali, militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne (personalul MAI, SIS, SPCSE, CCCEC, instituțiilor penitenciare ș.a.) (în continuare - categorii speciale de angajați).

Prevederile care fac obiectul sesizărilor vor fi examinate de Curtea Constituțională prin prisma dispozițiilor constituționale cuprinse în art.1 alin.(3), art.7, art.15, art.16, art.18, art.46, art.47 și art.126.

Ca urmare a faptului că unii autori au invocat în sesizările depuse necorespunderea prevederilor contestate referitoare la condițiile de pensionare a judecătorilor cu prevederile art.6, art.116 și art.121 prin prisma principiului independenței justiției, Curtea Constituțională va examina separat constituționalitatea prevederilor care modifică condițiile de pensionare a judecătorilor.

Curtea reține că toți autorii au invocat în sesizările lor încălcarea principiilor constituționale: al universalității drepturilor și libertăților, garantat de art.15; al egalității persoanelor în fața legii și a autorităților publice, garantat de art.16 alin.(2); al neretroactivității legii statuat de art.22, prin restrîngerea drepturilor deja dobîndite. De asemenea, ei au invocat principiul caracterului de excepție al restrîngerii drepturilor și libertăților fundamentale garantat de art.54 din Constituție. Astfel, autorii invocă aplicarea inegală și retroactivă a restrîngerilor la drepturile sociale dobîndite privind condițiile speciale de pensionare, asupra cărora angajații vizați din serviciul public au dobîndit și dreptul de proprietate.

Curtea reiterează concluzia expusă în §17 din Hotărîrea nr.19 din 18.10.2011 pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr.48 din 26 martie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, conform căreia articolele 16 și 54 din Constituție nu au o semnificație autonomă.

De asemenea, Curtea constată lipsa unei semnificații autonome a principiului universalității drepturilor, garantat de art.15 din Constituție, de aceea acest principiu, precum și principiul neretroactivității legii, reglementat de art.22 din Constituție, urmează a fi examinate în prezenta cauză prin raportare la un drept fundamental garantat de Constituție. În această perspectivă, normele în cauză vor fi examinate combinat cu normele constituționale ce garantează drepturile și libertățile respective - art.46 sau art.47 din Constituție, precum și cu principiile de organizare a statului, proclamate de articolele 1 și 126 din Constituție.

Curtea Supremă de Justiție și deputatul în Parlament Serghei Sîrbu au solicitat ca art.III din Legea nr. 56 să fie declarat neconstituțional integral. Însă punctele 1, 8 și 10, cuprinse în art.III din Legea nr. 56, nu au fost contestate de subiecții respectivi. Din aceste considerente, Curtea Constituțională sistează procesul pentru controlul constituționalității punctelor 1, 8 și 10 ale art.III din Legea nr.56.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor contestate din Legea nr.56 prin invocarea dispozițiilor art.43 din Constituție, Curtea Constituțională o consideră irelevantă pentru prezenta cauză, întrucît normele art.43 nu privesc dreptul la pensie, ci dreptul la muncă și protecția muncii.

La prevederile constituționale invocate nejustificat în sesizări Curtea raportează și principiul supremației Constituției, garantat de art.7 din Constituție. Curtea reține că principiul supremației Constituției constituie chintesența oricăror proceduri de control al constituționalității. Aceasta permite Curții să constate că art. 7 din Constituție nu are o semnificație autonomă. I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 1, 47 și 126 COMBINAT CU ARTICOLELE 15 ȘI 16 DIN CONSTITUȚIE

În opinia autorilor sesizărilor, normele pretinse a fi neconstituționale nu corespund art.47 din Constituție, potrivit căruia: „(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare. (2) Cetățenii au dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrînețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința lor."

Necorespunderea normelor contestate cu dreptul la asistență și protecție socială, garantat de art.47 din Constituție, autorii sesizărilor o raportează la principiul universalității drepturilor fundamentale, consacrat de articolul 15 din Constituție, și la principiul egalității în drepturi, consacrat de articolul 16 alin.(2) din Constituție.

În calitate de suport constituțional pentru controlul prevederilor contestate autorii sesizărilor au invocat aspectul garanțiilor sociale cuprins în principiul statului de drept, proclamat de art.1 din Constituție, și în bazele economiei, proclamate de art.126 din Constituție. A. Argumentele autorilor sesizării

În viziunea autorilor sesizărilor, prin normele contestate ale Legii nr.100 și art. I, art.II, art. III și art. VIII din Legea nr.56, dreptul la pensie este un drept constituțional, garantat de art. 47 din Constituție.

Diminuarea substanțială a cuantumului pensiilor persoanelor vizate în Legea nr. 100 și majorarea plafonului de vîrstă pentru dobîndirea dreptului la pensie au drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul rezonabil și proporțional al restrîngerii.

Modificările operate la Legea nr.156, ce reglementează asigurarea cu pensii a categoriilor respective de persoane, sînt discriminatorii, contravin principiilor constituționale privind echitatea și egalitatea tuturor în fața legii, neretroactivitatea legii, precum și hotărîrilor anterioare ale Curții Constituționale în probleme similare. B. Argumentele autorităților

Potrivit autorităților, prin amendamentele adoptate nu a fost diminuat sau restrîns un anumit drept fundamental, dar a fost reevaluat volumul dreptului garantat de Constituție în cuantumul stabilit prin lege, deoarece legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime aceste drepturi în funcție de posibilitățile financiare ale statului, cu respectarea și a celorlalte prevederi și principii constituționale.

Soluțiile legislative inserate în legile supuse obiecției de neconstituționalitate nu se adresează drepturilor stabilite și aflate în plată, nu ating dreptul fundamental stipulat de art.47 din Constituție, ci drepturi dobîndite prin efectul unei legi.

Prevederile contestate nu încalcă normele constituționale, deoarece modificările propuse au scopul de a unifica regulile de pensionare, precum și de a stabili criterii unice de pensionare pentru toate categoriile de pensionari, fiind în acord cu prevederile art.16 alin.(2) din Constituție, potrivit cărora toți cetățenii Republicii Moldova sînt egali în fața legii și a autorităților publice. Astfel, Legea nr.56 din 9 iunie 2011 are ca scop ajustarea normelor de asigurare cu pensii a unor categorii de cetățeni la normele generale în acest domeniu, asigurîndu-se astfel respectarea principiului de bază pe care se axează actualmente sistemul de pensionare: principiul echității sociale. C . Aprecierea Curții 1. Principii generale

Curtea reține că un atribut al statului de drept constituie caracterul său social, cunoscut în doctrină sub denumirea de stat providențial ( Welfare State ). Art.1 din Constituție, printre caracterele de bază ale statului Republica Moldova, nu consacră expres caracterul său social, însă el decurge din art.126, care stipulează bazele economiei: „Economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială [...]".

Caracterul social al statului presupune instituirea unui sistem politic, care ar permite adoptarea unor măsuri adecvate pentru redistribuirea bunurilor conform principiilor echității sociale, astfel încît toți membrii societății să posede un minim garantat de asigurare socială conform art.47 din Constituție. În acest context Curtea reiterează concluzia expusă în Avizul nr.1 din 17.03.1997 asupra proiectului de lege privind modificarea unor articole din Constituția Republicii Moldova despre obligația constituțională a statului de a lua măsuri adecvate pentru asigurarea necesităților vitale ale cetățenilor săi, inclusiv în situații excepționale.

Curtea apreciază că volumul asistenței sociale acordate de stat pentru satisfacerea nevoilor sociale ale persoanei, ce decurg din dreptul concret, este dependent atît de resursele economice și financiare ale statului, cît și de contribuțiile persoanei la fondul de asigurări sociale. Or, este evidentă și justificată diferența garanțiilor sociale ce există între statele cu diferite niveluri de dezvoltare economică.

Concluziile enunțate permit Curții Constituționale să constate că Legea Supremă nu garantează persoanelor un nivel concret de asigurare socială. Volumul de asigurare socială a persoanei pe