3ra-1166/23 — Anularea actului administrativ

3ra-1166/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-1166/23

2-22117914-01-3ra-24112023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan )

D E C I Z I E

24 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cobzari Maria, reprezentată

de către avocatul Petru Bobu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Maria Cobzari împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost casată hotărârea din 14 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, fiind emisă o nouă decizie de respingere a acțiunii ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 10 august 2022, Cobzari Maria s-a adresat cu acțiunea în contencios

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că, începând cu 13 iulie 1983 și până la 05

noiembrie 2021, a activat în organele Procuraturii în diverse funcții, stagiul special

de procuror constituind 18 ani și 28 zile.

La atingerea vârstei de 50 ani, începând cu anul 2011, în conformitate cu Legea

cu privire la Procuratură, Mariei Cobzari i-a fost stabilită pensia de procuror pentru

vechime în muncă în cuantum de 80% din salariul procurorului în funcție - procuror

în secție din cadrul Procuraturii Generale, cu respectarea principiului recalculării

acesteia la fiecare majorare ordinară a salariului procurorului respectiv.

Prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind salarizarea în sistemul

bugetar, salariul procurorului în exercițiu, implicit al procurorului în secție din

cadrul Procuraturi Generale, a fost majorat.

Prin petiția din 06 iunie 2022, reclamanta a solicitat CTAS Botanica

recalcularea și achitarea Mariei Cobzari a pensiei în conformitate cu legea

menționată, în raport cu salariul mediu lunar al procurorului în funcție - procuror în

1

secție din cadrul Procuraturii Generale, începând cu 01 decembrie 2018, și pe viitor,

ori de câte ori va fi majorat salariul procurorilor.

La 20 iunie 2022, reclamanta a fost notificată de către șeful CTAS Botanica,

Victoria Făină că în baza hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) nr. 3-903/17

din 08 februarie 2018, menținută prin decizia Curții de Justiție din 21 noiembrie

2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să recalculeze și să achite

pensia pentru vechime în muncă ca procuror ținându-se cont de majorarea generală

a salariului procurorului în funcție începând cu 05 aprilie 2013, după creșterea

salariului cu 35% și începând cu 01 august 2016, după creșterea salariului potrivit

art. 60 din Legea cu privire la procuratură nr. 3 din 25.02.2016.

Astfel, prin decizia Casei teritoriale de asigurări sociale sectorul Botanica, i s-

a recalculat începând cu 05 aprilie 2013 pensia pentru vechime în muncă, în mărime

de 80% din salariul mediu lunar achitat procurorului șef secție în Procuratura

Generală și a constituit — 4804 lei, de la 01 august 2016 în mărime de 15935,97 lei

lunar, de la 01 aprilie 2017 în mărime de 17570,3 lei lunar și de la 01 aprilie 2018

în mărime de 19689,18 lei lunar.

Reținând că prin Legea nr.271/2018 de la 01 decembrie 2018 prevederile art.

60 din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la procuratură au fost abrogate, cererea

reclamantei a fost respinsă.

Nefiind de acord cu răspunsul CTAS Botanica, la 30 iunie 2022 a depus cerere

prealabilă, în care a invocat că refuzul de recalculare a pensiei constituie o urmare a

aprecierii eronate a stării de fapt. Or, instanța de judecată a dispus recalcularea și

achitarea pensiei în raport cu majorarea salariului procurorilor în anul 2013 și în anul

procurorilor în conformitate cu Legea nr. 270/2018 privind salarizarea în sistemul

bugetar. Iar, abrogarea art. 60 din Legea cu privire la procuratură, nu anulează și

dreptul procurorilor de a fi salarizați.

De altfel, întru executarea hotărârii judecătorești Mariei Cobzari i-a fost

recalculată pensia în raport cu salariu mediu lunar al procurorului în secție din cadrul

Procuraturii Generale, și nu al procurorului-șef secție, cum se afirmă în notificare.

La 13 iulie 2022 reclamanta a primit răspuns, prin care Directorul general a

CNAS, Elena Tăbîrță a respins cererea prealabilă, motivele fiind similare celor din

răspunsul CTAS Botanica. Cu titlu de remarcă, autoritatea emitentă mai afirmă că,

legislația națională de pensionare, cât și hotărârea judecătorească în cauză nu impune

o asemenea obligație.

Reclamanta nu este de acord nici cu decizia CNAS de refuz în recalculare a

pensiei, aceasta fiind rezultatul aprecierii eronate a stării de fapt. Or, instanța de

judecată a dispus recalcularea și achitarea pensiei în raport cu majorarea salariului

în 2013 și 2016, însă în cererea inițială și în cererea prealabilă s-a solicitat

recalcularea în raport cu majorarea salariului procurorilor în conformitate cu Legea

270/2018 privind salarizarea în sistemul bugetar.

Reclamanta a solicitat anularea răspunsului nr. X-01/09-3747 din 20 iunie 2022

2

a Șefului CTAS Botanica și a răspunsului nr. 1368/22 din 13 iulie 2022 prin care s-

a respins petiția și respectiv cererea prealabilă a Mariei Cobzari, obligarea emiterii

actului administrativ individual prin care să recalculeze și să achite pensia de

procuror pentru vechime în muncă în raport cu salariul mediul lunar al procurorului

în exercițiu - procuror în secție în cadrul Procuraturii Generale, majorat în

conformitate cu Legea nr. 270/2018 privind salarizarea în sistemul bugetar, începând

cu 01 decembrie 2018 și pe ulterior, ori de câte ori va fi majorat salariul procurorului

respectiv.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

a fost admisă acțiunea în contencios administrativ depusă de reclamanta Maria

Cobzari.

A fost anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.X-01/09-3747 din

20 iunie 2022 emis de Casa Națională de Asigurări Sociale (oficiul teritorial

Botanica) și răspunsul nr.1368/22 din 13 iulie 2022 emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale pe marginea cererii prealabile, ca ilegale.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ

favorabil prin care să-i recalculeze și să-i achite Mariei Cobzari, începând cu 01

decembrie 2018 și pe viitor, pensia pentru vechime în muncă, ținând cont de salariul

mediu lunar achitat procurorului în exercițiu în secție din cadrul Procuraturii

Generale, stabilit conform Legii nr.270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, Maria Cobzari a dobândit un

drept social licit, odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă, începând cu

21 ianuarie 2011. Astfel, dreptul reclamantei cu aplicarea principiului recalculării

pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este menținut de

instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi

anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, legea

nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut.

Prin decizia din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 14 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind emisă

o nouă decizie de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat în decizie că, odată cu

abrogarea art. 462 începând cu 01 ianuarie 2018, procurorii își realizează dreptul la

pensie în condiții generale conform Legii privind sistemul public de pensii nr. 156-

XIV din 14.10.1998, beneficiind doar de dreptul la indexarea pensiei.

La 20 noiembrie 2023, Cobzari Maria, reprezentată de către avocatul Petru

Bobu a declarat recurs împotriva deciziei din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în

acțiune. A mai menționat că, decizia instanței de apel o lipsește pe Cobzari Maria de

dreptul la recalcularea pensiei, ceea ce contravine prevederilor Constituției.

3

A atras atenția că decizia instanței de apel este rezultatul aplicării contrare

jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, decizia fiind arbitrară și bazată în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

La 05 decembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus o referință

la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a

deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Instanța de recurs constată că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentei la 20 octombrie 2023, fapt confirmat de

extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 100), astfel, depunând

recursul la 20 noiembrie 2023, recurenta a acționat în interiorul termenului legal.

Verificând decizia instanței de apel, în limitele controlului de legalitate, în

raport cu criticele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar, în coroborare

cu normele de drept aplicabile, Completul de judecată constată că, la caz, recursul

declarat de către Cobzari Maria, reprezentată de către avocatul Petru Bobu, se

consideră admisibil, urmează a fi admis, casată decizia recurată și adoptată o nouă

decizie de menținere a hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 247 din Codul administrativ, recursul considerat admisibil se

examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția

recursului în care se invocă întemeiat art.2451 alin.(1) lit.b) și d). Completul poate

decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu

privire la recursul considerat admisibil.

În cauza Covalenco vs. Moldova nr.72164/14 din 16 septembrie 2020, Curtea

a statuat că este necesară organizarea unei audieri:

a) în cazul în care există necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost

stabilite corect de către autorități (a se vedea Malhous vs. Republica Cehă [MC], nr.

33071/96, § 60, 12 iulie 2001);

b) atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria impresie

referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica propria lor situație

personală, în mod direct sau prin intermediul unui reprezentant (a se vedea Göç, pre-

citată, § 51; Miller, pre-citată, § 34 in fine; și Andersson vs. Suedia, nr. 5 17202/04,

c) în cazul în care instanța are nevoie de a obține o clarificare cu privire la

anumite detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea Fredin v. Suedia

(nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall vs. Suedia, nr.

38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).

Astfel, Completul de judecată a decis inoportună invitarea părților, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie

4

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în

mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În plus, părțile au avut ocazia

să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse (mutatis

mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie

2007, § 72 – 75).

Conform art. 248 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, în urma examinării

recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: admite

recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau decizia și adoptă o nouă decizie.

În interpretarea art. 244, alin. (2), coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219, alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu

în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile făcute,

nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

În conformitate cu prevederile art. 194, alin. (2) din Codul administrativ în

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte

a dreptului material.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat cu

certitudine că, temei pentru intentarea acțiunii a servit dezacordul Mariei Cobzari cu

refuzul autorității pârâte să recalculeze, după intrarea în vigoare a Legii nr. 270 din

23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, pensia

de procuror pentru vechime în muncă în cuantum de 80% din salariul procurorului

în funcție - procuror în secție din cadrul Procuraturii Generale, obținută în anul 2011,

cu respectarea principiului recalculării acesteia la fiecare majorare ordinară a

salariului procurorului respectiv.

Respectând procedura prealabilă Cobzari Maria s-a adresat cu cerere la Casa

Națională de Asigurări Sociale, însă cererea i-a fost respinsă, motiv pentru care s-a

adresat în instanță. Instanțele au adoptat hotărârile menționate supra.

Deși prima instanță a admis acțiunea și a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să efectueze recalcularea pensiei Mariei Cobzari, instanța de apel a casat

hotărârea primei instanțe, reținând în motivarea soluției de respingere a acțiunii o

altă interpretare a legii decât cea reținută de instanța de fond.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră concluziile

instanței de apel neîntemeiate, rezultate din interpretarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material, fapt care constituie temei de casare a deciziei. Totodată,

instanța de recurs consideră întemeiate criticile aduse în cererea de recurs referitor

la netemeinicia soluției instanței de apel și temeinicia hotărârii primei instanțe.

5

În acest sens este necesară reproducerea unor circumstanțe constatate în fazele

anterioare. Astfel, potrivit materialelor cauzei reclamanta Cobzari Maria, a activat

în organele Procuraturii din 01 iulie 1998 până la 29 iulie 2016, stagiul special de

procuror constituind 18 ani și 28 zile. Fiind atinsă vârsta de 50 de ani, începând cu

anul 2011, prin decizia CNAS nr.94/2011/1563 din 24 ianuarie 2011, reclamanta a

beneficiat de dreptul la pensie în cuantum de 80% din salariul procurorului în funcție

– procuror în secție din cadrul Procuraturii Generale. Totodată, prin hotărârea

irevocabilă a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 februarie 2018, Casa

Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să-i recalculeze și să-i achite pensia

reclamantei, ținând cont de majorarea salariului procurorului, începând cu 05 aprilie

2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu 01 august 2016, în

conformitate cu art. 60 din Legea nr. 3/2016. Întru executarea acestei hotărâri,

autoritatea pârâtă a recalculat reclamantei, consecutiv pe parcursul anilor 2013,

2016-2018 pensia din salariul de funcție de procuror al secției din Procuratura

Generală.

Astfel, din materialele cauzei se constată că reclamanta beneficia de principiul

recalculării pensiei. Totuși, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 270/2018 cu

privire sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și abrogarea art. 60 din Legea

nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, autoritatea pârâtă, considerând că a executat cu

strictețe prevederile hotărârilor judecătorești, a refuzat recalcularea cuantumului

pensiei reclamantei.

Instanța de recurs evidențiază că, deși instanța de apel a cercetat și a analizat

toate probele prezentate de părți, aceasta nu le-a raportat la cadrul legal relevant

speței și respectiv, a ajuns la concluzia asupra netemeiniciei pretențiilor Mariei

Cobzari, or aceasta nu a oferit nici un argument plauzibil de a răsturna concluziile

logice și absolut legale din hotărârea primei instanțe.

După cum a fost relevat în pct. 4 alin. (3) din Hotărârea Curții Constituționale

nr. 9 din 30 martie 2004, normele de drept de pensionare stabilite anterior, nu au

putere retroactivă. La determinarea temeiurilor juridice, condițiilor de stabilire și

plată a pensiilor, modalităților de calculare a cuantumului pensiei, legiuitorul are

obligația de a ține cont de faptul că, asigurările sociale stabilite anterior, nu pot fi

anulate fără a fi substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor

aplica numai pentru viitor și numai față de persoanele care au solicitat acordarea

pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de

pensie stabilite anterior.

Completul de judecată observă că deosebirea soluțiilor emise de către instanțele

ierarhic inferioare constă în interpretarea diferită al aplicabilității noii legi.

Prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte

legislative, de la 01 decembrie 2018, salariile procurorilor în funcție au fost majorate

însă, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a efectuat recalcularea ordinară a

pensiei Mariei Cobzari.

Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

6

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

În corespundere cu art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea

sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

În sensul art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Conform art. 21 alin. (l)-(3) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în confonnitate cu legea și

alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului

pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de judecată

competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților

persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Potrivit art. 22 alin. (l)-(2) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor. Faptele deja cunoscute

autorităților publice sau instanțelor de judecată competente, faptele general notorii

și faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, până la

proba contrarie.

Iar, conform 36 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, instanța de judecată

competentă să soluționeze acțiunile în contencios administrativ este obligată să

respecte principiul supremației dreptului, în confonnitate cu care demnitatea omului,

drepturile și libertățile lui sunt considerate valori supreme și sunt garantate de stat.

Instanțele de judecată competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea

în considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În corespundere cu art. 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O

acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea

publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

Iar, potrivit art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Completul notează că, în speță, reclamanta Maria Cobzari ca și în cauza

anterioară, pretinde recalcularea pensiei, conform unui act normativ adoptat după

7

soluționarea cauzei anterioare și anume, Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018

privind sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar.

Analizând probatoriul cauzei, Completul menționează că prima instanță a ajuns

la concluzia corectă că, pretențiile reclamantei Maria Cobzari față de Casa Națională

de Asigurări Sociale sunt întemeiate.

Conform art. 1 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar

de salarizare din sectorul bugetar, prezenta lege are ca obiect de reglementare

stabilirea unui sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar și reprezintă un cadru

general ce cuprinde principiile, regulile și procedurile de stabilire a drepturilor

salariale în raport cu ierarhia funcțiilor din sectorul bugetar. Scopul prezentei legi

constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar

transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să reflecte și să

remunereze performanța, în cadrul căruia salariul de bază să reprezinte principalul

element al remunerației personalului. Modul și condițiile de salarizare a personalului

din sectorul bugetar țin în exclusivitate de prezenta lege și nu pot fi obiectul de

reglementare a altor acte normative, cu excepția celor ce rezultă din legea respectivă.

Articolul 2 din Legea nr. 270/2018, stabilește domeniul de reglementare, cu

mențiunea că reglementările prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de

demnitate publică, funcționarilor publici, inclusiv cu statut special, persoanelor care

ocupă funcții cu statut special specifice apărării naționale, securității statului și

ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de muncă în

autoritățile/instituțiile bugetare finanțate integral din bugetul de stat sau din bugetele

locale, precum și personalului Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare -

unități bugetare).

Totodată, instanța de recurs menționează că articolul 9 din aceeași Lege,

statuează grilele de salarizare, iar articolul 10 componentele salariului.

În conformitate cu art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, în vigoare până la 01 decembrie 2018, salariul procurorului se stabilește

în funcție de salariul judecătorului. Salariul de funcție al procurorului se stabilește

în funcție de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea sa

în funcția de procuror. Salariul procurorului reprezintă 90% din: salariul

judecătorului Curții Supreme de Justiție, în cazul procurorului din Procuratura

Generală sau din procuraturile specializate, cu vechimea în muncă corespunzătoare;

salariul judecătorului din judecătorie, în cazul procurorului din procuraturile

teritoriale, inclusiv din Procuratura UTA Găgăuzia, cu vechimea în muncă

corespunzătoare.

Reieșind din prevederile art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie

2008 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați beneficiază de recalcularea

pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării

generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se

efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea

se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului

8

procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în

organele Procuraturii.

În anexa nr. 4 la Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar

de salarizare din sectorul bugetar, se indică coeficienții de salarizare inclusiv pentru

procurori, în dependență de funcție. Aceste abordări din Legea nr. 270/2018, implică

majorarea salariului procurorului în funcție.

Completul de recurs menționează că, normele citate supra, care erau în vigoare

în perioada când reclamanta Maria Cobzari a început să beneficieze de pensie,

determină dreptul acesteia de a beneficia de recalcularea pensiei în dependență de

salariul procurorului în funcție.

Or, conform art. 69 din Legea nr. 294-XVI/2008 cu privire la Procuratură și art.

6 alin. (2) din Legea nr. 355-XVI/2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar, în vigoare la data pensionării reclamantei Maria Cobzari, salarizarea

procurorului se efectuează în modul, în condițiile și în cuantumul prevăzut de

legislație. Pentru persoanele cu statut de magistrat sau de procuror, retribuția totală

cuprinde salariul lunar prevăzut în anexa nr.3 și sporul pentru gradul de calificare

(clasificare) deținut, stabilit în cuantumul prevăzut în anexa nr.9.

Conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 294-XVI/2008 cu privire la Procuratură,

persoana care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime totală în muncă de cel puțin

20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni în funcția de procuror sau de judecător,

are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% față de salariul

mediu al procurorului în exercițiu în funcția respectivă, iar pentru fiecare an complet

de muncă peste vechimea de 20 de ani, are dreptul la un adaos de 3%, dar nu mai

mult de 80%. Salariul mediu se determină la momentul stabilirii pensiei, luându-se

în considerare ultima funcție deținută de procuror.

Iar, potrivit alin. (8) din aceeași Lege, procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă se efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea

salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează

sau nu în organele Procuraturii.

Astfel, prima instanță întemeiat a concluzionat că, normele de drept de

pensionare stabilite posterior, nu au putere retroactivă, fapt relevat și în pct. 4 (3) din

Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004, din care rezultă că la

determinarea temeiurilor juridice, condițiilor de stabilire și plată a pensiilor,

modalităților de calculare a cuantumului pensiei, legiuitorul are obligația de a ține

cont de faptul că, asigurările sociale stabilite anterior, nu pot fi anulate tară a fi

substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor aplica numai pentru

viitor și numai față de persoanele, care au solicitat acordarea pensiei după intrarea

acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

În acest sens Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 21 ianuarie 2000

9

prevede că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice, este inadmisibil de a

diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la

statutul judecătorului. Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra faptului că

cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata

pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

Conform art. 140 din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale. Hotărârile Curții Constituționale sunt

definitive și nu pot fi atacate.

În temeiul art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994

cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte oficiale

și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate

persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale acestora declarate

neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii

respective a Curții Constituționale.

În acest sens prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011

privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, au fost

declarate neconstituționale articolul II și punctele 7 și 9 ale articolului III din Legea

nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative în

partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat.

În punctele 77-80 din aceeași Hotărâre, Curtea Constituțională a menționat că,

la aprecierea corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului de

proprietate statuate de articolul 46 din Constituție, Curtea Constituțională va ține

cont de prevederile articolului 4 din Constituție și, conform practicii sale, de

prevederile Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene.

Prin Hotărârea nr. 19 din 18 octombrie 2011, Curtea Constituțională a reiterat

că drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate

expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția

socială fiind percepută în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea

medicală, că la început Curtea Europeană a asimilat dreptul la prestații sociale unui

drept de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. l la Convenția

Europeană, iar în cazul persoanelor, care au plătit contribuții la un sistem de protecție

socială (a se vedea cauza Muller vs. Austria, decizia din 16 decembrie 1974), ulterior

jurisprudența acesteia a evaluat, nu fără de ambiguități în ceea ce privește prestațiile

non contributive, spre protecție mai largă.

În cauza Stec și alții vs Marea Britanie (decizia de admisibilitate din 6 iulie

2005), CtEDO a statuat, cu valoare de principiu, că atunci când un Stat-parte pune

în aplicare o legislație, care prevede plata automată a unei prestații sociale -

indiferent dacă acordarea acestei prestații depinde sau nu de plata prealabilă a

contribuțiilor - această legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes

10

patrimonial ce ține de domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. l pentru

persoanele care îndeplinesc cerințele sale.

În lumina jurisprudenței Curții Europene, articolul 1 din Protocolul nr. l la

Convenția Europeană se aplică fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe relația între

alocarea prestațiilor sociale și obligația de a plăti impozite sau alte contribuții.

Din Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, rezultă că

un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și,

respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul, când

dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică. Aplicativ la

prezenta cauză, un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află

în plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de proprietate

al persoanei. În acest sens, Curtea susține aprecierea autorităților, dată drepturilor

diminuate, prin normele contestate, ca drepturi potențiale sau aleatorii.

Raportând cele menționate la speță, Completul de judecată atestă că prima

instanță corect a reținut că un asemenea drept social Cobzari Maria l-a dobândit licit

odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă în anul 2011, iar drepturile

diminuate prin normele legale adoptate ulterior, ca drepturi potențiale sau aleatorii

se referă la viitorii procurori cu drept de pensionare.

La fel, instanța de fond corect a statuat că, dreptul reclamantului cu aplicarea

principiului recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în

exercițiu este menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv

constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul

unei legi posterioare. Legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut conform

prevederilor art. 7 din Codul civil.

În acest context, Completul de judecată consideră eronată interpretarea legii

materiale efectuată de către instanța de apel în decizia sa, precum că pensiile

procurorilor nu se mai recalculează și conform art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind

sistemul public de pensii, singura modalitate prevăzută de lege pentru ajustarea

pensiilor este indexarea anuală, fără a permite recalcularea în funcție de salariile

procurorilor în exercițiu.

Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, ca și cele anterioare (Legea nr. 902

din 29 ianuarie 1992, Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003, Legea nr. 294 din 25

decembrie 2008), asigura reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind

acordarea pensiei procurorului ca funcție de demnitate publică, la o anumită vârstă

– 50 de ani, cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la

fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

Astfel, modul de recalculare a pensiei obținute anterior, la fiecare creștere

ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, se efectua în conformitate cu

art. 51 alin. (3), lit. b) și art. 462 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor (abrogat) și Legea nr. 156-XIV din

14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat (abrogat).

Completul de judecată concluzionează că prin noile reglementări nicidecum nu

11

se prezumă schimbarea situației pensionarilor, foști colaboratori ai organelor

procuraturii, care au dobândit dreptul la pensie până la intrarea în vigoare a acestor

reglementări.

La fel, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind

controlul constituționalității unor prevederi din legile, care reglementează asigurarea

cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii, funcționarilor

publici, Curtea a decis că, stipulările legii privind stabilirea unor garanții materiale

ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă înaltului statut de

persoane cu demnitate publică. Totodată, indicând și pentru viitor organelor cu drept

de inițiativă legislativă că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este

inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului.

Se consideră neîntemeiată poziția instanței de apel, precum că procurorii

pensionați nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Legislația nouă cu privire la Sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar,

precum și cu privire la Sistemul public de pensii au avut scopul introducerii unor

criterii unice de salarizare și pensii în sectorul public, dar nicidecum din conținutul

acestor norme nu rezultă că procurorilor pensionați li se modifică condițiile de

calculare și achitare a pensiei deja obținute, în situația în care această restricție nu a

fost stipulată expres în modificările efectuate. Or, pentru ca noile reguli să poată fi

aplicate situațiilor apărute în modul și în condițiile stabilite de legea în vigoare la

momentul dobândirii, la caz, a dreptului la pensie, în legea nouă urma să fie stipulat

expres acest fapt.

Astfel, conform prevederilor Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar, reclamanta Maria Cobzari, în

calitate de procuror în demisie, a obținut dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecători, de care a beneficiat

anterior.

Completul Curții Supreme de Justiție consideră relevantă speței cauza

Gaygusuz vs Austria, Hotărârea din 23 mai 1996, potrivit căreia, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că, pensia constituie un drept patrimonial în sensul

articolului 1 din Protocolul 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și se constată o discriminare în sensul articolului 14, dacă

lipsește o justificare obiectivă, rezonabilă, pentru diminuarea patrimoniului

reclamantului.

Prin urmare, dreptul recurentei în calitatea sa de procuror pensionat, la

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit în modul prevăzut de lege și nu

este susceptibil de a fi anulat. De altfel, refuzul calculării și achitării pensiei pentru

vechimea în muncă procurorilor pensionați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă,

provoacă discriminarea acestora în raport cu alți pensionari, foști colaboratori ai

12

organelor procuraturii, care au obținut câștig de cauză pe aceleași temeiuri, având la

bază aceleași circumstanțe.

Cele expuse supra atestă cu certitudine că instanța de fond în mod corect a

apreciat circumstanțele cauzei și conform prevederilor legale a emis o hotărâre

legală, întemeiată și nu există nici un motiv de casare al acesteia, urmând a fi

menținută.

În coerența celor expuse, ținând cont de faptele din speță, de argumentele

părților și de constatările de mai sus, Completul de judecată consideră că a examinat

principalele întrebări juridice puse în speță (inadmisibilitatea modificării drepturilor

sociale obținute anterior) și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

celorlalte motive invocate. Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența

prezenta soluție pe caz (a se vedea, printre alte autorități, cauza Kamil Uzun vs

Turcia, hotărârea din 10 mai 2007, § 64; cauza Centrul pentru Resurse Juridice în

numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), hotărârea 17 iulie

2014, § 156).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea eronată a normelor de drept material, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarant de Cobzari

Maria, reprezentată de către avocatul Petru Bobu, cu casarea deciziei din 03

octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei noi decizii de menținere

a hotărârii din 14 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Cobzari Maria, reprezentată de către

avocatul Petru Bobu.

Se casează integral decizia din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și

se pronunță o nouă decizie după cum urmează:

Se menține hotărârea din 14 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, emisă în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în

judecată depusă de Maria Cobzari împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

13