3ra-663/21 — contestarea actului administrativ

3ra-663/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-663/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Galina Țurcanu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

răspunsului și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 03 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 08 noiembrie 2019, Galina Țurcanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea răspunsului și

obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că a activat în cadrul Procuraturii

Republicii Moldova în calitate de procuror în perioada anilor 1985-2005, deținând

diferite funcții, până la demisia din funcția de procuror în Procuratura de Transport.

Reclamanta a menționat că începând cu 17 februarie 2004, la atingerea vârstei de

50 de ani, în conformitate cu Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la

Procuratură, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în

muncă, în mărime de 80 % din salariul mediu lunar conform funcției deținute.

Reclamanta a mai menționat că în conformitate cu art. 34 alin. (6) din Legea nr.

118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați beneficiau de

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă

1

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Reclamanta a relatat că pe tot parcursul perioadei anilor 2004-2019, Casa

Națională de Asigurări Sociale a efectuat recalcularea pensiei doar de două ori: de la

01 ianuarie 2006 și de la 01 ianuarie 2008, ignorând principiul de recalculare a pensiei,

stabilit de legislația în vigoare în anul 2004, când s-a pensionat.

Reclamanta a reiterat că la 01 octombrie 2019 s-a adresat către Casa Națională

de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă privind restabilirea dreptului său încălcat la

recalcularea pensiei începând cu 05 aprilie 2013, solicitând și efectuarea recalculării

pensiei pe viitor, ori de câte ori se va majora salariul procurorului în exercițiu.

A menționat că prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2212/19

din 29 octombrie 2019, i s-a refuzat în recalcularea pensiei, pe motiv că în conformitate

cu Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, a fost modificat art. 73 al Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, cu abrogarea aliniatelor (3)-(10) din art. 73, și începând cu 01 iulie 2011,

procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii nr. 156

din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Reclamanta a mai menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale în răspunsul

său, a indicat că conform art. 462 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998, în vigoare

până la 01 ianuarie 2018, asiguratul care a atins vârsta menționată la alin. (2) și

confirmă stagiul de cotizare prevăzut la alin. (3), din care cel puțin 15 ani în funcția de

procuror, a avut dreptul la pensie în proporție de 75 % din suma tuturor plăților lunare

asigurate ale procurorilor în exercițiu în ultima funcție deținută, iar conform art. 33 al

Legii nominalizate, recalcularea pensiei se efectuează numai în cazul apariției unor

circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până

la acordarea dreptului la pensie.

Reclamanta a relatat că în susținerea deciziei de refuz Casa Națională de Asigurări

Sociale a invocat că, în corespundere cu art. 13 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998,

întru actualizarea mărimii pensiei, pensiile se indexează anual la 01 aprilie, iar în urma

indexărilor efectuate în anii 2012-2019 cuantumul pensiei reclamantei, de la 01 aprilie

2019, constituie suma de 4605,77 de lei.

Reclamanta a considerat, că Casa Națională de Asigurări Sociale, nu a efectuat

recalcularea pensiei în mod legal, astfel fiind lipsită de dreptul dobândit licit de

recalculare a pensiei, stabilindu-i-se mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului

general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an. Or, Legea nr. 56 din 09 iunie

2011 și Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, prin care au fost abrogate aliniatele (3-10) din art. 73 al Legii nr. 294

din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură și art. 462 al Legii nr. 156 din

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, la caz, nu sunt aplicabile.

Făcând referire la art. 54 alin. (1) 140 alin. (2) din Constituția Republicii

Moldova, Hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 a Curții Constituționale pentru controlul

constituționalității unor prevederi legale, art. 28 alin. (1) din Legea privind Curtea

Constituțională, reclamanta a relatat, că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 a Curții Constituționale și respectiv de art.1 din

Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale numai în cazul, când dreptul social respectiv este dobândit și are o

valoare economică.

2

Reclamanta a solicitat anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. T-2212/19 din 29 octombrie 2019, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

să-i recalculeze mărimea pensiei acordate pentru vechime în muncă ținând cont de

majorarea salariului procurorului cu 35 %, începând cu 05 aprilie 2013, conform Legii

nr. 3 din 25 decembrie 2016 cu privire la Procuratură.

În cadrul ședinței de judecată reclamanta Galina Țurcanu, reprezentată de

avocatul Mariana Martalog a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care a

solicitat declararea ilegalității actului administrativ, anularea răspunsului Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2212/19 din 29 octombrie 2019, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze mărimea pensiei acordate pentru

vechime în muncă.

Prin hotărârea din 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a anulat

actul administrativ individual defavorabil - refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. T-1956/19 din 13 septembrie 2019 și decizia adoptată în procedura

prealabilă - refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2212/19 din

29 octombrie 2019. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și

să-i achite reclamantei Galina Țurcanu pensia pentru vechime în muncă, ținând cont

de majorarea salariului procurorului cu 35 %, începând cu 05 aprilie 2013. (f. d. 43,

49-57)

La 10 iulie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani(f.d.47).

Ulterior, la 18 septembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

prin intermediul oficiului poștal, motivarea apelului, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii

depuse de Galina Țurcanu.

Prin decizia din 03 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 02 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza de contencios administrativ la acțiunea

înaintată de Galina Țurcanu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la anularea răspunsului și obligarea recalculării pensiei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a respins ca nefondate

argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că prin Legea nr. 56 din

09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a fost modificat

art. 73 din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură și

abrogate aliniatele (3)-(10) din art. 73 și astfel, începând cu 01 iulie 2011, procurorii

pensionați nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Instanța de apel a constatat că prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, procurorilor, începând cu 01 iulie

2011, li s-a stabilit dreptul la pensie în conformitate cu Legea privind pensiile de

asigurări sociale de stat, circumstanțe care au dus la schimbări esențiale în raport cu

dreptul la pensie acordat procurorilor, care au atins vârsta de pensionare până la

modificările de rigoare.

Instanța de apel a reținut că noile reglementări au avut ca scop de a stabili noi

reguli în privința colaboratorilor, care au activat în organele procuraturii și au obținut

3

dreptul la pensie după intrarea în vigoare a noilor reglementări, adică după data de

01 iulie 2011 și nicidecum prin noile prevederi nu se prezumă schimbarea situației

pensionarilor, foști colaboratori ai organelor procuraturii, care au dobândit dreptul la

pensie până la intrarea în vigoare a acestor reglementări. În același timp, prin

modificarea art. 73 alin. (1) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură în redacția: „procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la

pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat”, legislatorul a stabilit

că, începând cu 01 iulie 2011, procurorilor în exercițiu, care vor atinge vârsta de

pensionare, li se va stabili dreptul la pensie, conform Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat, dar nicidecum din conținutul acestei norme nu rezultă că procurorilor

pensionați li se modifică și condițiile de calculare și achitare a pensiei, or, această

modificare nu se repercutează asupra procurorilor pensionați până la 01 iulie 2011, mai

cu seamă în situația în care această condiție nu a fost stipulată expres.

Instanța de apel a notat, că pentru ca noile reguli să poată fi aplicate situațiilor

apărute în modul și în condițiile stabilite de legea în vigoare la momentul dobândirii,

la caz, a dreptului la pensie în temeiul art. 34 alin. (6) din Legea nr. 118-XV, art.

73 alin. (8) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în

legea nouă urma să fie stipulat expres acest fapt, pe când prevederile Legii nr. 56 din

09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, nu conțin

asemenea reglementări.

În susținerea acestei concluzii instanța de apel a reținut și faptul că Curtea

Constituțională prin Hotărârea din 2004, a constatat că dreptul subiectiv, constituit în

baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare, Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile

contrare intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție, conform regulii generale,

legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau

îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care

legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Instanța de apel a relevat că referitor la prevederile art. 22 din Constituție,

Curtea Constituțională a mai menționat că principiul neretroactivității legii urmărește

protejarea libertăților, contribuie la adâncirea securității juridice, a certitudinii în

raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea

oferită fiecăruia de a-și conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite.

Ca urmare, dreptul reclamantului cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu

poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, legea nouă nefiind

aplicabilă unei fapte din trecut, conform prevederilor art. 6 Cod civil, care stabilește

expres că, legea civilă nu are caracter retroactiv

La data de 26 martie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 03 martie 2021, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de respingere

a acțiunii înaintate de Galina Țurcanu.

În susținerea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de

apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate

4

eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurenta a menționat, că art.34 alin. (6) al Legii nr. 118-XV din 14 martie

2003 cu privire la Procuratură, prevedea că procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

A invocat că ulterior, prin Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură a fost abrogată Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la

Procuratură. Ca și în cazul precedent, reglementările legale ce țin de asigurarea cu

pensie a procurorilor au fost transferate în noua Lege cu privire la Procuratură.

Recurenta a notat, că conform art.73 alin. (8) al Legii nr. 294-XVI din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă se efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea

salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau

nu în organele Procuraturii.

În afară de aceasta, recurenta a reiterat că prin art.VIII al Legii nr.56 din 09 iunie

2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, alineatele (3), (4), (5),

(6), (7), (8), (9) și (10) ale art.73 din Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură, au fost abrogate. Astfel, noua redacție a art.73 din Legea nr. 294-

XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în vigoare de la 01 iulie 2011,

prevede că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform

Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Recurenta a mai menționat că începând cu 01 iulie 2011, drepturile de

pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156-

XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat. Conținutul

art.462 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat, nu prevede că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se

recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor.

Recurenta a relatat că începând cu data de 01 iulie 2011 pensia procurorilor nu

se mai recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie, conform art. 13 din Legea nr.

156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Recurenta a comunicat, că nu pot fi reținute argumentele intimatei Galinei

Țurcanu, susținute de instanțele de judecată ierarhic inferioare precum că, prin refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale de recalculare a pensiei, Galina Țurcanu a fost

lipsită de un drept garantat de lege, deoarece prin instituirea de către legislator a unor

noi prevederi de asigurare socială, dreptul procurorilor la asigurare socială este garantat

și în continuare.

Recurenta a explicat că Legea nr.56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative privind modificarea și completarea unor acte

legislative, prin care au fost abrogate prevederile art. 73 din Legea nr.294-XVI din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, ce prevedeau recalcularea pensiilor și

5

indemnizațiilor viagere ale procurorilor, a fost obiectul examinării sub aspectul

constituționalității acesteia.

Totodată, recurenta a învederat că nu poate fi reținut argumentul instanței de

apel precum că intimata Galina Țurcanu, fiind pensionară din anul 2004, a obținut

dreptul la recalcularea pensiei conform Legii vechi și prin urmare, Legea nouă nu poate

avea caracter retroactiv asupra dreptului său legitim dobândit anterior intrării în vigoare

a Legii noi. Or, aceasta contravine prevederilor art.7 alin.(2) și alin.(3) din Codul civil,

care prevede că legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data

intrării sale în vigoare. De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi

încetează, cu excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

Recurenta a menționat, că astfel, se constată că intimata devenind pensionară în

anul 2004, de atunci și până în anul 2011, a beneficiat de recalcularea pensiei în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, deoarece legea prevedea

această recalculare. Iar, începând cu data de 01 iulie 2011, legea nu mai prevede

recalcularea pensiei, prin urmare relațiile beneficiarului de pensie în raport cu Casa

Națională de Asigurări Sociale, din anul 2011 pânâ în prezent, cad sub guvernarea legii

noi, deoarece sunt relații în curs de realizare și urmează să fie guvernate de legile în

vigoare la momentul realizării.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 03 martie 2021,

fiind notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 19 martie 2021, fapt

confirmat prin avizul de recepție a scrisorii recomandate, anexat la materialele cauzei.

(f.d. 113)

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale la 26 martie 2021,

este în termen.

La 17 mai 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei Galinei

Țurcanu copia recursului Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 118).

Plicul cu avizul, prin care a fost expediată copia recursului depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței

a fost restituit cu mențiunea „nereclamat” (f.d.121-122), astfel fiind eludată

posibilitatea intimatei Galinei Țurcanu de a prezenta referință la recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

6

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

7

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8