3ra-884/21 — contestarea actului administrativ

3ra-884/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-884/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

8 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Grigore Ciubuc împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

26 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 6 octombrie 2020 Grigore Ciubuc a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și

achitării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii

din anul 1977 până în anul 1999, având o vechime în muncă de procuror de 21 ani

10 luni 27 zile.

A menționat că începând cu 1 ianuarie 2006, în conformitate cu art. 34 alin. (1)

și (6) din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, în vigoare la

acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80%

din salariul mediu lunar, potrivit funcției de procuror deținute, pe care a primit-o,

beneficiind de dreptul de recalculare a pensiei, în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu.

Reclamantul a relatat că, deoarece Casa Națională de Asigurări Sociale a

refuzat sa-i recalculeze și să-i achite pensia în legătură cu majorarea salariului

procurorului în funcție, la data de 9 august 2017 s-a adresat în instanța de judecată.

Astfel, prin hotărârea din 8 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost admisă acțiunea și a fost recunoscut ca fiind neîntemeiat răspunsul nr.

C-1285/17 din 13 iulie 2017 emis de Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind

1

obligată ultima să recalculeze și să-i achite lui Grigore Ciubuc pensia pentru

vechimea în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului șef-

adjunct de secție din Procuratura Generală în exercițiul funcției, cu recalcularea

pensiei pentru vechimea în muncă, ținând cont de majorarea salariului procurorului

în funcție începând cu 5 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începând

cu 1 august 2016, potrivit art. 60 din Legea nr. 3 din 5 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, hotărâre devenită irevocabilă prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău și încheierea din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

Reclamantul a indicat că Casa Natională de Asigurări Sociale a executat

hotărârea, dar odată cu adoptarea Legii privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie 2018, când s-au majorat salariile

procurorilor în funcție, nu a mai recalculat pensia.

A afirmat că a depus o cerere cu privire la executarea benevolă în continuare a

hotărârii pronunțate, însă pârâta nu a dat curs acesteia.

La fel, a comunicat că la 10 septembrie 2020 a depus o cerere prealabilă în

adresa Casei Nationale de Asigurari Sociale în care a solicitat recalcularea pensiei

potrivit Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23

noiembrie 2018, dar a fost informat de către pârâtă că art. 60 din Legea cu privire la

Procuratură nr. 3 din 5 februarie 2016, a fost abrogat, iar Casa Națională de Asigurări

Sociale nu ar avea obligația să execute hotărârea judecătorească cu aplicarea Legii

nr. 270 din 23 noiembrie 2018.

În opinia reclamantului, acest răspuns este neîntemeiat, deoarece în

conformitate cu Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.

270 din 23 noiembrie 2018, în vigoare din 1 decembrie 2018, Anexa 4, prevede

procedura de stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcțiilor

procurorilor, astfel încât, beneficiind de dreptul de a i se recalcula pensia, în baza

Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr.355 din 23 decembrie

2005 și art. 34 al Legii cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, nu erau

motive de respingere a cererii prealabile.

Astfel, a enunțat că modificările operate în legislație nu au anulat și nu puteau

anula dreptul obținut anterior de recalculare a pensiei reieșind din salariul

procurorului în exercițiul funcției, invocând în acest sens și prevederile art. 7 alin.

(1) Cod civil, care prevede că legea civilă nu are efect retroactiv.

A specificat că prin hotărârile judecătorești menționate s-a confirmat dreptul de

a beneficia la recalcularea pensiei în caz de majorare a salariului procurorului în

exercițiul funcției, doar că atunci era în vigoare art. 60 din Legea cu privire la

Procuratură nr. 3 din 5 februarie 2016 și Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013.

A relevat că la caz, sunt aplicabile și prevederile art. 123 alin. (2) Cod de

procedură civilă, conform cărora faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în

instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a

fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane, iar această normă din procedura civilă poate fi

aplicată și în procedura contenciosului administrativ.

Reclamantul a mai indicat că prezenta cerere conține aceleași cerințe, ca și cea

asupra căreia sau expus instanțele judecătorești, de recalculare a pensiei pentru

2

vechime în muncă, corespunzător salariului procurorului în exercitiul funcției, doar

că în baza Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din

23 noiembrie 2018, care a substituit Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013.

În răspunsul la cererea prealabilă, Casa Natională de Asigurari Sociale nu a

negat dreptul său la recalcularea pensiei în condițiile expuse în cererea prealabilă,

dar a indicat asupra faptului că în hotărârea judecătorească din 8 februarie 2018 nu

se impunea o asemenea obligație.

Reclamantul a mai invocat și hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30

martie 2004 (pct. 8,(2) pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. 1,

pct. 22 și art. II - V din Legea nr 358 din 31 iulie 2003 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative) în care s-a statuat că „dreptul subiectiv, constituit

în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile

contrare intrând în contradicție cu art.22 din Constituție. Conform regulii generale,

legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau

îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin

care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui”.

Totodată, a indicat că prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20

decembrie 2011, la aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile

dreptului de proprietate s-a statuat că „drepturile care decurg din sistemele de

protecție socială, deși nu sunt menționate expres în Conventia Europeană, intră totuși

în domeniul său de aplicare, protecția socială fiind precedată în accepțiunea sa largă,

cuprinzând asistenta socială și cea medicală”. În aceiași hotărâre s-a mai menționat

că ,,un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 din

Constituție și respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în

cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică”.

Astfel, reclamantul a afirmat că a dobândit un asemenea drept social licit, care

are o valoare economică, odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă

începând cu data de 1 ianuarie 2006.

A solicitat recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. C-2007/20 din 25 septembrie 2020, obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechime în muncă,

ținând cont de salariul calculat lunar procurorului în funcție din Procuratura

Generală cu vechimea în muncă, în funcția de procuror de peste 16 ani, stabilit

conform Anexei 4 a Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar

nr. 270 din 23 noiembrie 2018, începând cu 1 decembrie 2018.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă acțiunea. A fost anulată în tot decizia emisă de Casa Națională de

Asigurări Sociale exprimată prin răspunsul nr.C-2007/20 din 25 septembrie 2020. A

fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale de a recalcula și achita pensia

pentru vechime în muncă lui Grigore Ciubuc, reieșind din salariul mediul lunar

achitat procurorului în exercițiu, cu recalcularea acestuia în cazul majorării generale

a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data

ieșirii la pensie, recalcularea urmând a fi efectuată începând cu 1 decembrie 2018,

și pe toată perioada de pensionare.

3

La 3 februarie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii

din 26 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 9 martie 2021 a

prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 26 ianuarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind justă

concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii, având în vedere că atât

Legea cu privire la Procuratură nr.294 din 25 decembrie 2008, cât și legile anterioare

în redacția anilor din 1992 și din 2003, asigură reglementarea garanțiilor sociale, una

din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, la o

anumită vârstă, cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la

fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a accentuat că în speță, un drept

patrimonial dobândit, cum ar fi dreptul la pensie ce se află în plată și care deja are o

valoare economică, constituie un drept de proprietate în sensul art.1 Primul Protocol

adițional al Convenției, având în vedere că intimatul-reclamant a dobândit licit acest

drept social, odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă în anul 2010, iar

drepturile diminuate prin normele Legii nr.56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă,

exclusiv, pentru viitor la procurori cu drept de pensionare, or, instanța de apel a

remarcat că este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului procurorului

în procesul adoptării unor legi noi, dat fiind că modificările aduse prevederilor legale

se vor aplica numai pentru viitor și numai față de persoanele care au solicitat

acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere

drepturilor de pensie stabilite anterior.

La fel, instanța de apel a reținut că dreptul intimatului cu aplicarea principiului

recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională, care a punctat că dreptul subiectiv

constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul

unei legi posterioare. Subsecvent, instanța de apel a menționat că dreptul lui Grigore

Ciubuc de a beneficia de recalcularea pensiei, a fost stabilit expres și prin hotărârile

judecătorești irevocabile, din analiza cărora rezultă expres dreptul reclamantului de

a beneficia de recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului

procurorului în funcție la acel moment.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia primei instanței cu

referire la faptul că actele judecătorești irevocabile, precum și prevederile Legii

privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie

2018, determină majorarea salariului procurorului în funcție, cu implicarea dreptului

reclamantului de a beneficia de recalcularea pensiei conform normei enunțate.

În consecință, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele aplicabile speței.

4

La 31 mai 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva

deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 30 iunie 2021 a

prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A indicat că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că noile prevederile

legale au exclus posibilitatea recalculării pensiei procurorului în demisie în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, în acest sens

legislatorul prevăzând și acordând o substituire echitabilă prin faptul că pensia

procurorilor se indexează anual la data de 1 aprilie, conform art. 13 al Legii privind

sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 mai 2021, fiind

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale în data de 6 august 2021, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate anexat la dosar (f.d. 133).

Astfel, recursul depus la 31 mai 2021 și motivarea recursului prezentată la data de

30 iunie 2021, este în termen.

La 18 august 2021 în adresa intimatului prin intermediul poștei electronice, a

fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

Prin referința depusă la data de 7 septembrie 2021, Grigore Ciubuc a solicitat

declararea ca inadmisibilă a recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

5

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

6

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

7