3ra-1183/23 — Anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
3ra-1183/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Petru Bobu
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, privind anularea actului
administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 21 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1183/23
NR. PIGD 2-21178027-01-3ra-28112023)
Admisibilitatea recursului depus până la 01 septembrie 2023; Art. 246 din
Codul administrativ (versiunea până la 01 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – Gr. Cazacu
Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
04 septembrie 2024
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 decembrie 2021, Petru Bobu a depus cerere de chemare în
judecată, ulterior concretizată, împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, solicitând anularea răspunsului nr. B-1676/21 din 20.09.2021, a
deciziei nr. B-1940 din 28.10.2021, precum și obligarea recalculării și
achitării pensiei pentru vechime în muncă începând cu data de 01.12.2018,
în raport cu salariul mediu lunar al Procurorului Șef secție în Procuratura
Generală, majorat conform Legii.
În motivarea acțiunii, a indicat că începând cu data de 02.08.1976 și
până la 04.09.2002, a activat în organele Procuraturii în diverse funcții,
stagiul special de procuror constituind 26 ani 1 lună și 02 zile. Iar după
atingerea în anul 1999 a vârstei de 50 ani, începând cu anul 2000, în temeiul
art. 45 Lege cu privire la Procuratură, cu aplicarea prevederilor art. 32 Lege
cu privire la statutul Judecătorului, a fost stabilită și achitată pensia pentru
vechime în muncă în cuantum de 80% din salariul procurorului în exercițiu,
Șef secție din cadrul Procuraturii Generale, cu respectarea principiului
recalculării acesteia la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al
procurorului respectiv.
Condițiile de recalculare a pensiei au fost menținute și în art. 34 Lege
cu privire la Procuratură, precum și în art. 73 Lege cu privire la Procuratură.
Or, pârâtul făcând referire la Legea nr.56 din 09 iunie 2011, pentru
completarea și modificarea unor acte legislative, care a abrogat art. 73 (3),
(4), (5), (6), (7), (8), (9), (10) începând cu 01.07.2011, l-a lipsit pe Petru
Bobu, de garanțiile, recompensele și suplimentele stabilite pentru judecători.
A indicat că prin hotărârea irevocabilă a Judecătoria Chișinău (sediul
Centru) din 23.02.2018, a fost admisă acțiunea înaintată în judecată, iar
decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale fiind recunoscută ilegală, cu
obligarea pârâtului să recalculeze și achite pensia pentru vechime în muncă,
reieșind din salariul mediul lunar al procurorului în funcție, începând cu
01.04.2013, după creșterea cu 35%, și începând cu 01.08.2016, conform art.
60 Lege cu privire la Procuratură nr.3 din 05.02.2016, în vigoare de la
01.08.2016.
Prin Legea nr. 270 din 23.11.2018 privind salarizarea în sistemul
bugetar, salariul procurorului în exercițiu, implicit al Procurorului șef secție
în Procuratura Generală, a fost majorat. Respectiv Casa Națională de
Asigurări Sociale trebuia să se conformeze legislației, să recalculeze și să
achite lui Petru Bobu, în cuantumul respectiv. Or, art. 2 din Legea nr.
270/2018, stabilește domeniul de reglementare cu mențiunea că acestea se
aplică persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcționarilor publici,
inclusiv cu statut special, din domeniul apărării naționale, securității statului
și ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de
muncă în autoritățile/instituțiile bugetare finanțate integral din bugetul de
stat sau din bugetele locale, precum și personalului Casei Naționale de
Asigurării Sociale. Iar în anexa nr. 4 la legea menționată se indică coeficienții
de salarizare inclusiv pentru procurori, în dependență de funcție, aceste
abordări implicând majorarea salariului procurorului respectiv.
Prin hotărârea din 01 martie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea și s-a anulat răspunsul Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. B-1676/21 din 20.09.2021, precum și răspunsul nr. B-
1940 din 28.10.2021. Obligându-se Casa Națională de Asigurări Sociale de
a recalcula și achita lui Petru Bobu, pensia pentru vechime în muncă
începând cu data de 01.12.2018, în raport cu salariul mediu lunar al
Procurorului Șef secție în Procuratura Generală, majorat conform Legii.
La 14 martie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale, a declarat
apel nemotivat, iar la data de 27 aprilie 2022 a depus apel motivat împotriva
hotărârii din 01 martie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să
fie respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia din 21 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii
din 01 martie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că
instanța de fond a examinat toate aspectele cauzei, stabilind cu certitudine
raportul juridic litigios și aplicând corect legea. Hotărârea primei instanțe a
fost considerată legală, motivată și bine argumentată, iar apelul a fost
considerat neîntemeiat. În concluzie, instanța de apel a confirmat legalitatea
și temeinicia hotărârii primei instanțe privind recalcularea pensiei
reclamantului Petru Bobu, argumentând că drepturile dobândite anterior nu
pot fi afectate de legislația ulterioară. Curtea a subliniat importanța
respectării principiului neretroactivității legii, conform căruia legea civilă nu
poate modifica sau suprima condițiile unei situații juridice constituite
anterior. În acest sens, recalcularea pensiei lui Petru Bobu trebuie să țină cont
de majorările salariale acordate procurorilor în exercițiu la 1 aprilie 2013 și
1 august 2016, conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
De asemenea, instanța de apel a invocat jurisprudența Curții Constituționale,
care a statuat că pensiile speciale ale procurorilor și judecătorilor reprezintă
o compensație pentru rigorile statutului lor special și nu constituie un
privilegiu. Astfel, protecția juridică a acestor drepturi dobândite nu poate fi
diminuată prin modificări legislative ulterioare, care se aplică doar pentru
viitor. Refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia lui
Petru Bobu a fost considerat neîntemeiat și contrar practicii judiciare,
încălcând dreptul de proprietate asupra pensiei neprimite. În conformitate cu
principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de
Apel a constatat că acest refuz lezează un drept prevăzut de lege și că CNAS
este obligată să recalculeze și să achite pensia pentru vechime în muncă, în
conformitate cu majorările salariale ale procurorilor în exercițiu. Astfel,
instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, subliniind necesitatea
respectării drepturilor dobândite anterior și a asigurării unei protecții juridice
corespunzătoare pentru procurori și judecători, în conformitate cu legislația
și jurisprudența aplicabile.
La 29 iunie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere
de recurs nemotivată împotriva deciziei din 21 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău. Iar, la 25 octombrie 2023 a depus cererea de recurs motivată, prin
care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei și emiterea unei decizii
noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.
În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și
pasibilă casării integral, deoarece instanța a aplicat eronat legislația ce
reglementează litigiul. A susținut că Legea nr. 118/2003 cu privire la
Procuratură prevedea recalcularea pensiei procurorilor pensionați în funcție
de majorarea salariului procurorului în exercițiu. Această lege a fost abrogată
și înlocuită de Legea nr. 294/2008 cu privire la Procuratură, care a continuat
reglementările privind recalcularea pensiilor. Prin Legea nr. 56/2011,
alineatele care prevedeau recalcularea pensiilor au fost abrogate, iar de la
01.07.2011, pensiile procurorilor se indexează anual la 1 aprilie conform art.
13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii. Hotărârea Curții
Constituționale nr. 27 din 20.11.2011 a confirmat constituționalitatea
prevederilor Legii nr. 56/2011, care reglementează noile condiții de
asigurare socială a procurorilor, inclusiv eliminarea recalculării pensiilor în
funcție de majorările salariale. Noile prevederi legale au exclus posibilitatea
recalculării pensiei procurorului pensionat în funcție de majorarea salariului
procurorului în exercițiu. În schimb, s-a instituit indexarea anuală a pensiilor
la data de 1 aprilie, ca o substituire echitabilă conform posibilităților
financiare disponibile în buget. Casa Națională de Asigurări Sociale a
susținut că instanțele ierarhic inferioare au interpretat greșit că refuzul
recalculării pensiei a lipsit intimatul de un drept garantat de lege. De fapt,
dreptul la asigurare socială al procurorilor este garantat prin indexarea anuală
a pensiilor, nu prin recalculare în funcție de majorările salariale.
La 29 decembrie 2023, Petru Bobu a depus referință la recursul
declarat, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Potrivit art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 01 septembrie 2023),
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 195 din Codul administrativ relevă că:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art. 169-171.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ reglementează că:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ prevede că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ stabilește că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e)
motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, copia dispozitivului deciziei a fost
comunicată participanților la proces la 22 iunie 2023, iar copia deciziei
motivate a fost notificată, în mod electronic, la 03 octombrie 2023. Astfel,
depunerea recursului nemotivat la 29 iunie 2023 și a motivării recursului la
25 octombrie 2023, este în termen.
Din analiza prevederilor citate la pct. 17 al prezentei încheieri, rezultă
că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează
doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu
pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de
5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul
administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și
cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond și
invocare ex officio a erorilor de drept.
Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate,
cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată
în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din
particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ
și anume din sintagma „motivarea recursului” din norma citată la pct. 16 al
încheierii. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în
vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea
recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței
judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la
concluzia de a declara inadmisibil recursul înaintat de Casa Națională de
Asigurări Sociale.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc