3ra-313/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pîna la 1 septembrie 2023, Art.246 Cod administrativ
3ra-313/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vangheli Ion împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii
actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 1 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-313/23
NR. PIGD 2-21014039-01-3ra-27032023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art.246 Cod administrativ în redacția până
la 1 septembrie 2023. Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc,
5 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 ianuarie 2021, Vangheli Ion a depus cerere de chemare în
judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale privind declararea nulității deciziilor Casei
Naționale de Asigurări Sociale și a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Drochia, de refuz în recalcularea pensiei de procuror, cu repunerea în dreptul
lezat și obligarea recalculării și achitării pensiei de procuror pentru vechime
în muncă începând cu 1 decembrie 2018, reieșind din salariul mediu lunar
achitat procurorului-șef teritorial în funcție, cât și ulterior, în cazul majorării
generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția
deținută la data ieșirii la pensie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a activat în organele
procuraturii în perioada 1 august 1978 - 13 noiembrie 2007, având о vechime
în muncă de 29 ani, din care, în perioade diferite a activat în funcție de
procuror-șef a raionului Căușeni, Florești și Drochia.
Reclamantul a indicat, că începând cu 20 octombrie 1998, la atingerea
vârstei de 50 ani, conform Legii cu privire la Procuratură nr. 902 din 29
ianuarie 1992, în vigoare la acel moment i-a fost stabilită pensia pentru
vechimea în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar, potrivit
funcției deținute, ре саrе о primea sistematic, cu respectarea obligatorie а
principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului
lunar al procurorului în exercițiu, situație ce s-a menținut până la sfârșitul
anului 2011, în corespundere cu prevederile art. 34 alin. (6) a Legii nr. 118-
XV din 14 martie 2003 cu privire la procuratură, drept pe care el l-a dobândit
la 20 octombrie 1998. Astfel, odată cu majorarea salariului procurorului în
exercițiu în baza Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la
sistemul de salarizare în sectorul bugetar, de la 1 ianuarie 2008 cuantumul
pensiei i-a fost recalculat conform dreptului dobândit.
A menționat că, în temeiul art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XVI din
25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, ca și procuror pensionat, de
1
asemenea, a beneficiat de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în
muncă odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu,
astfel încă odată fiindu-i reconfirmat prin Lege dreptul la recalcularea pensiei
în mărime de 80% din salariul procurorului în exercițiu conform funcției
deținute la momentul stabilirii pensiei, dobândit legal la 20 octombrie 1998.
Ulterior, prin hotărârea judecătoriei Drochia, sediul Central din 12
octombrie 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să-i
recalculeze și să-i achite lui Vangheli Ion pensia pentru vechimea în muncă
din salariul lunar achitat procurorului-șef a Procuraturii raionului Drochia,
ținând cont de majorarea generală începând cu 5 aprilie 2013, după creșterea
salariului cu 35% și începând cu 1 august 2016, după creșterea salariului
potrivit art. 60 din Legea cu privire la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016.
Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, apelul Casei
Naționale de Asigurări Sociale a fost respins cu menținerea hotărârii instanței
de fond. Prin încheierea din 5 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a fost declarat
inadmisibil.
A relatat că, că începând 1 decembrie 2018, salariile procurorilor în
funcție au fost majorate din nou prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018
pentru modificarea unor acte legislative, însă organul de asigurări sociale,
din motive neîntemeiate și neclare, nu a efectuat recalcularea ordinară a
pensiei, astfel lipsindu-l de acest drept dobândit legal în octombrie 1998. Or,
aplicând selectiv prevederile legale, la о bună parte din procurorii-pensionari
Casa Națională de Asigurări Sociale a efectuat recalculul pensiei
procurorilor, începând cu 1 decembrie 2018.
Reclamantul a invocat că, la 20 octombrie 2020, a expediat în adresa
Casei Naționale de Asigurări Sociale o cerere prin care a solicitat
recalcularea și achitarea pensiei lui Vangheli Ion, începând cu 1 decembrie
2018, după majorarea salariilor procurorilor în funcție potrivit Legii nr. 270
din 23 decembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative. Prin
răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-2351/20 din 2
noiembrie 2020, i-a fost recomandat că pe problema vizată să se adreseze cu
о cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Drochia, conform vizei de
domiciliu.
Astfel, la 18 noiembrie 2020, a depus la Casa Teritoriala de Asigurări
Socială Drochia cerere prin care a solicitat recalcularea și achitarea lui
Vangheli Ion a pensiei, începând cu 1 decembrie 2018 în conformitate cu
prevederile Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018, în legătură cu majorarea
salariului unui procuror-șef al procurorului în funcție, însă, prin răspunsul
2
nr. 101/15-3339 din 24 noiembrie 2020, cererea sa a fost respinsă, pe motiv
că, lipsește temeiul pentru recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 270 din 23
noiembrie 2020.
Ulterior, la 15 decembrie 2020, s-a adresat cu o cerere prealabilă la
Casa Națională de Asigurări Sociale prin care, a solicitat, constatarea
ilegalității răspunsului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Drochia nr.
101/15-3339 din 24 decembrie 2020 și totodată recalcularea și achitarea lui
Vangheli Ion a pensiei începând cu 1 decembrie 2018, potrivit Legii RM nr.
270 din 23 noiembrie 2018 în legătură cu majorarea salariului unui procuror-
șef în funcție al procuraturii raionale.
Prin răspunsul nr. V-2825/20 din 30 decembrie 2020, cererea
prealabilă a fost respinsă, iar, actul administrativ emis de Casa Teritorială de
Asigurări Sociale Drochia a fost considerat motivat și legal. Suplimentar, în
decizia emisă în procedură prealabilă, s-a făcut trimitere la faptul că, prin art.
VII al Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor
acte legislative, alineatele (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9) și (10) ale art. 73 din
Legea nr. 294/2008, au fost abrogate și că începând cu 1 iulie 2011,
drepturile de pensionare a procurorilor erau reglementate de prevederile art.
46 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii în vigoare până
la data de 1 ianuarie 2018 și că acest articol nu prevede faptul că pensiile
procurorilor și îndemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării
generale a salariilor procurorilor.
Consideră reclamantul că, prin răspunsul evaziv și cu încălcarea
procedurii prevăzute de lege, i s-a refuzat nefondat în recalculul pensiei
pentru vechime în muncă în raport cu mărirea salariului procurorului în
funcție de la 1 decembrie 2018, or, acest răspuns este rezultatul interpretării
și aplicării eronate de către pârât a prevederilor legale care reglementează
dreptul său la recalculare, calificând poziția Casei Naționale de Asigurări
Sociale ca ilegală și posibilă de anulare, cu obligarea de a recalcula și achita
pensia conform cerințelor înaintate.
În acest sens, a invocat reclamantul că, conform Legii nr. 902 din 29
ianuarie 1992 cu privire la procuratură, Legii nr 118-XV din 14 martie 2003
cu privire la procuratură (ajustată la Legea nr 544 din 20 iulie 1995 cu privire
la statutul judecătorului), Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu
privire la Procuratură, în calitatea sa de procuror în demisie, deține dreptul
la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute pentru
judecător. De aceleași stipulări prevăzute în Legea nr. 118-XV din 14 martie
2003 cu privire la Procuratură și Legea nr 294-XVI din 25 decembrie 2008
3
cu privire la Procuratură, s-au bucurat și procurorii-pensionari, fapt de care
a beneficiat până la sfârșitul anului 2011.
Reclamantul a evidențiat că, procurorii pensionați până la adoptarea
Legii nr 118-XV din 14 martie 2003, primeau pensiile conform prevederilor
Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Atât Legea
nr 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, cât și cele
anterioare prevăd reglementări ce asigură garanțiile sociale, una din ele fiind
acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, la о anumită
vârstă - 50 ani (în cazul reclamantului – 20 octombrie 1998), cu respectarea
obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară
a salariului lunar al procurorului în funcție.
A menționat că stipulările respective au fost adoptate de Parlamentul
Republicii Moldova în strictă concordanță cu liniile directoare privind rolul
Procurorilor, adoptate la Congresul III al ONU, pentru prevenirea
criminalității din 27 august – 7 septembrie 1990 și Recomandările Rec
(2000) 19, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 6
octombrie 2000, care, conform art. 5 pct, d) impun statelor membre
(Republica Moldova din 1995) obligația „să ia măsuri pentru ca Legea să
garanteze condiții rezonabile de exercitare a acestor funcții, în special cele
privind statutul, remunerația și о pensie în conformitate cu importanta
atribuțiilor exercitate, precum și о vârstă corespunzătoare pentru
pensionare”.
Astfel, legiuitorul național corespunzător rigorilor internaționale și
europene, a adoptat Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la
Procuratură.
La rândul său, Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 4 din 27
ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile
care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor,
anchetatorilor procuraturii, funcționarilor publici, a decis că: „Stipulările
legii privind stabilirea unor garanții materiale ale independenței procurorilor,
judecătorilor trebuie să corespundă înaltului statut de persoane cu demnitate
publică”. Prin hotărârea respectivă, Curtea Constituțională a reținut că:
,,Dreptul cetățeanului la asigurarea cu pensie se află în dependență directă de
caracterul activității social-utile prestate. Pensiile pentru vechime în muncă
ale judecătorilor, procurorilor (...) au fost obținute prin munca prestată de
aceștia, prin exercitarea unor funcții speciale, de importanță majoră pentru
societate. În acest context Curtea a reținut anterior, că statutul juridic al unor
categorii de persoane este determinat de nivelul juridico-organizatoric al
organelor în care acestea activează, de caracterul și complexitatea activității
4
prestate, de responsabilitățile și exigențele de calificare ре саrе această
activitate le implică. Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari
determină faptul că statutul lor juridic să se distingă de statutul alter categorii
de funcționari. De aici și necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare
materială și socială. Instituirea pensiei speciale (de funcție) pentru procurori,
la fel ca și pentru judecători, nu reprezintă un privilegiu, aceasta fiind
justificată în mod obiectiv ca о compensare parțială a inconvenientelor ce
rezultă din rigorile statutului special, căruia trebuie să se supună procurorii,
statut sever și restrictiv, stabilit prin lege de către Parlament”.
Instanța de jurisdicție constituțională a indicat și pentru viitor
organelor cu drept de inițiativă legislativă că: „la adoptarea unor legi noi și
a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a
statutului judecătorului, procurorului”. Totodată, Curtea Constituțională s-a
pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilite printr-o lege
anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate, nu poate fi
suspendată prin act normativ adoptat ulterior.
Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 54 alin. (1) din Constituția
Republicii Moldova reclamantul a susținut, că Curtea Constituțională prin
Hotărârea nr.9 din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor
prevederi ale art. 1, pct. 22 și art. II - V din Legea nr. 358 din 31 iulie 2003
pentru modificarea și completarea unor acte legislative a statuat, (...) că
normele privind protecția de stat, asigurarea materială și socială, inclusiv
asigurarea cu pensie, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau
modificate. Art. 140 din Constituție și Legea cu privire la Curtea
Constituțională, statuează imperativ că „Legile și alte acte normative sau
unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii
corespunzătoare a Curții Constituționale” și că, „Hotărârile organului de
jurisdicție constituțională sunt acte oficiale și executorii pentru toate
autoritățile publice, persoane fizice și juridice”, deci, în speță, inclusiv și
pentru Casa Națională de Asigurări Sociale.
Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011
privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de
asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, a
declarat neconstituționale art. II și pct. 7, 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 9
iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (...) în
partea referitoare la art. 461 al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind
pensiile de asigurări sociale de stat. Art. II din Legea 56 din 9 iunie 2011
face referire la modificarea art. 26, 31, 32, 321, 322, 323, 33 ale Legii nr.
544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
5
Modificările la normele enumerate au fost declarate neconstituționale
integral în condițiile precitate, respectiv, aceste legi nu se mai aplică nici
pentru procurorii pensionați până la 9 iunie 2011. Or, Curtea Constituțională
în Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011, la aprecierea corespunderii
prevederilor legale cu garanțiile dreptului de proprietate statuate de art. 46
din Constituție, în paragrafele 77 - 80, a ținut cont de prevederile art. 4 din
Constituție, practicii sale și de prevederile Convenției Europene și
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reiterând că „drepturile
care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate expres
în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția
socială fiind precedată în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială
și cea medicală”. Curtea Constituțională în aceeași hotărâre, acceptând
prevederile CEDO de asimilare a dreptului la prestații sociale unui drept de
proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, s-a
aliniat la jurisprudența CEDO, care pe parcurs a evoluat „nu fără ambiguități
în ceea ce privește prestațiile non-contributive, spre о protecție mai largă. În
paragraful nr. 79 al Hotărârii precizate supra, entitatea de jurisprudență
constituțională a concluzionat că: „un drept social poate fi obiectul protecției
constituționale garantate de art. 46 din Constituție și respectiv art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social
respectiv este dobândit și are о valoare economică”. Circumstanță de fapt și
de drept care consideră reclamantul că, se raportează la situația sa, deoarece
un asemenea drept social l-a dobândit licit odată cu acordarea pensiei pentru
vechime în muncă în octombrie 1998.
Drept urmare, Curtea Constituțională conchide în continuare că,
aplicativ la prezenta cauză (la sesizările din octombrie 2010 și iulie 2011) un
drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în plată,
care deja are о valoare economică și astfel, constitute un drept de proprietate
al persoanei, susținând că drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din
9 iunie 2011, ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori
cu drept de pensionare după 09 iunie 2011.
Cât privește situația procurorilor pensionați până la 1 ianuarie 2005,
reclamantul a explicat că Curtea Constituțională în hotărârea nr. 27 din 20
decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare
a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii
de salariați, paragraful 80, își menține ferm concluziile sale expuse în
hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 privind declararea parțial
neconstituțională a Legii nr.358 din 31 iulie 2003, care anula și pensiile aflate
în plată ale unor categorii speciale de angajați, Curtea subliniind că, Legea
6
nr. 358 din 31 iulie 2003 și la acel moment aducea atingere unor drepturi de
proprietate dobândite - pensiilor aflate în plată.
Corespunzător, a considerat că dreptul său la pensie cu aplicarea
principiului recalculării ei la creșterea ordinară a salariului procurorului în
exercițiu este menținut de instanța de jurisdicție constituțională și nu-1
exclude din utilitatea juridică.
Reclamantul a notat, că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări
Sociale de a-i recalcula pensia, se încalcă un drept prevăzut de lege, drept
dobândit de el la momentul stabilirii pensiei și care nu poate fi restrâns pe
viitor. Toate modificările operate ulterior în actele legislative, care
reglementează modul de calculare a pensiei procurorilor au efect doar pentru
persoanele (procurorii) care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare
a modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv,
potrivit regulilor generale de acțiune a legii civile în timp. Or, dreptul
constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub
imperiul unei legi posterioare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate
modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea
prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.
Consideră reclamantul, că este eronat argumentul Casei Naționale de
Asigurări Sociale precum că, drepturile de pensionare a procurorilor sunt
reglementate de prevederile art.462 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998,
privind pensiile de asigurări sociale de stat, care însă nu prevede faptul că
pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul
majorării generale a salariului procurorilor, iar art. 60 din Legea nr. 3 din 25
februarie 2016 a fost abrogat, nu poate fi reținut deoarece art. 46/2 din Legea
menționată a fost introdus prin Legea Parlamentului nr. 56 din 9 iunie 2011,
iar art. 60 se referea la salarizarea procurorilor și nu la modul de pensionare,
pe când el, ca reclamant, beneficiază de pensia de procuror începând cu 20
noiembrie 1998.
Reclamantul a evidențiat, că CtEDO a stabilit că punerea în discuții de
către instanțe a unor doctrine discutate anterior și apreciate public prin
pronunțarea unei hotărâri nerevizuite, constituie о încălcare a art. 6 par.1
СЕDО. Conform hotărârilor СЕDО Todov v/s România, Unedic v/s Franta,
Brumărescu v/s Romania, о nouă interpretare în defavoarea persoanei,
interpretarea contradictorială, ori alta, reprezintă о încălcare a art. 6 par.1
CEDO. Sau, în conformitate cu hotărârile CtEDO Nadjet Sahin și Perihan
Sahin v/s Turcia, Albu v/s România, s-a reținut, că conflictul între hotărârile
judecătorești sub aspectul nerespectării principiului securității juridice se
stabilesc când divergențele sunt persistente.
7
Vangheli Ion a solicitat declararea nulității deciziilor Casei Naționale
de Asigurări Sociale și a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Drochia de
refuz în recalcularea pensiei de procuror, cu repunerea în dreptul lezat și
obligarea recalculării și achitării pensiei de procuror pentru vechime în
muncă începând cu 1 decembrie 2018, reieșind din salariul mediu lunar
achitat procurorului-șef teritorial în funcție, cât și ulterior, în cazul majorării
generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția
deținută la data ieșirii la pensie.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, acțiunea a fost admisă. S-a anulat decizia Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Drochia nr. 101/15-3339 din 24 noiembrie 2020 și decizia
Casei Naționale de Asigurări Sociale de soluționare a cererii prealabile nr.
V-2825/20 din 30 decembrie 2020. S-a obligat Casa Națională de Asigurări
Sociale, oficiul teritorial competent să emită o decizie nouă, în temeiul
cererii depuse de Vangheli Ion la data de 19 noiembrie 2020 (nr. 1-01/14-
2448), prin care să recalculeze și să achite reclamantului Vangheli Ion pensia
pentru vechime în muncă, conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018
privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, începând cu 1
decembrie 2018.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 12 iulie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel
împotriva hotărârii din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin
care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată (f. d. 72-
74).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 1 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost
respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, și s-a menținut
hotărârea din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că soluția primei
instanțe este corectă atât sub aspectul aplicării normelor legale, cât și al
evaluării circumstanțelor de fapt, iar apelul formulat de CNAS nu aduce
argumente juridice sau factuale suficiente pentru a răsturna soluția adoptată.
În analiza sa, instanța de apel a reținut că dreptul social la beneficierea
de pensie pentru vechimea în muncă, inclusiv cu recalcularea acesteia, în
dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit
8
de Vangheli Ion la 20 octombrie 1998, și are valoare economică
incontestabilă.
Instanța a considerat că în speță, dreptul social invocat de Vangheli
Ion se materializează prin aceea că, în conformitate cu Legea nr. 271 din 23
noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, începând cu 1
decembrie 2018, salariul procurorului s-a majorat și se calculează conform
legislației privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar, ținându-se cont
de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în
muncă în funcție de procuror.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că toate modificările operate
ulterior în actele legislative, care reglementează modul de calculare a
pensiilor procurorilor au efect doar pentru persoanele (procurorii) care vor
beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective,
aceste modificări neavând efect retroactiv, potrivit regulilor generale de
acțiune a legii în timp.
Instanța a remarcat că prin hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din
27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din
legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor,
anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici, Curtea Constituțională a
reținut că, dreptul cetățeanului la asigurarea cu pensie se află în dependență
directă de caracterul activității social-utile prestate. Pensiile pentru vechime
în muncă ale judecătorilor, procurorilor (...) au fost obținute prin munca
prestată de aceștia, prin exercitarea unor funcții speciale, de importanță
majoră pentru societate. În acest context, statutul juridic al unor categorii de
persoane este determinat de nivelul juridico-organizatoric al organelor în
care acesta activează, de caracterul și complexitatea activității prestate, de
responsabilitățile și exigențele de calificare pe care această activitate le
implică. Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari determină faptul
ca statutul lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari.
De aici și necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și
socială.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 7 martie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei din 1 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei
decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca
neîntemeiată.
9
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat
că soluția instanței de apel este eronată, iar în acest context a susținut că
instanțele inferioare au interpretat greșit normele legale aplicabile și au
acordat nejustificat beneficiul pensiei în baza unor acte administrative care
contravin legislației primare.
A argumentat că începând cu data de 01 iulie 2011 pensiile
procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual de la 01 aprilie
conform art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii.
De asemenea, CNAS a susținut că, apreciază critic argumentul
instanței de apel cu privire la faptul că intimatul, fiind pensionar din 20
ianuarie 1998, a obținut dreptul la recalcularea pensiei conform Legii vechi,
prin urmare Legea nouă nu poate avea caracter retroactiv asupra dreptului
său legitim dobândit anterior intrării în vigoare a Legii noi.
La 22 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lu
Vangheli Ion copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,
cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței (f.d.125).
Prin referința din 18 septembrie 2023, Vangheli Ion a solicitat
respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare
la 1 septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător
prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu
rezultă altceva.”
10
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de
la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este
depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a
fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs
nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234
alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă
de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei contestate și copia
deciziei integrale au fost notificate CNAS, în mod electronic, la 6 februarie
2023 (f.d.119).
Din acest motiv, Completul de judecată consideră că la declararea
recursului, CNAS a respectat prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
11
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
12
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
13