3ra-1225/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-1225/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Catană Valeriu împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actelor administrative, obligarea emiterii
actului administrativ și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1225/23
NR. PIGD2-21164780-01-3ra-18122023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Dodon
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
21 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Casa Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 8 noiembrie 2022, Catană Valeriu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea
integrală a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale din 22 octombrie
2021 la emiterea actului administrativ despre recalcularea pensiei și obligarea
Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia
începând cu data de 01 decembrie 2018 în baza Legii nr. 270 din 23 noiembrie
2018 privind sistemul unitar de salarizare în sistemul bugetar.
În motivarea acțiunii, a indicat că începând cu data de 11 februarie
2002 beneficiază, în baza Legii cu privire la Procuratură, de pensie pentru
vechime în muncă în cuantum de 80% din salariul de funcție.
Reclamantul a menționat că, pe perioada de plată a pensiei, legislația
în vigoare până la momentul adresării în instanța de judecată, a stabilit
recalcularea salariului și a pensiei procurorilor prin Legea nr. 37 din 07
martie 2013, Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 și Legea nr. 270 din 23
noiembrie 2018.
A invocat că, prin hotărârea din 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, menținută prin încheierea Colegiului Civil și de Contencios
administrativ a Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2018, Casa
Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să-i recalculeze și să-i achite
pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu achitat
procurorului șef-adjunct al Direcției urmărire penală din cadrul Procuraturii
Generale.
A notat reclamantul că, Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind
sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în vigoare la data de 1
decembrie 2018, prevede procedurile de stabilire a drepturilor salariaților în
raport cu ierarhia funcțiilor din sistemul bugetar.
Prin Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie
2008, procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru
1
vechimea în muncă în cazul majorării generale a salariului procurorilor în
funcție.
A relatat reclamantul că, Casa Națională de Asigurări Sociale nu i-a
recalculat pensia conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018.
Reclamantul a comunicat că, s-a adresat la data de 8 octombrie 2021
Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, conform art. 14
Legea contenciosului administrativ, iar la data de 28 octombrie 2021 a primit
răspuns, prin care i s-a comunicat că, cererea de recalculare a pensiei
conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 nu se admite, fără a se indica
motivul. Totodată, a specificat că prin scrisoarea/decizia CNAS nr. C-464/20
din 10 martie 2020 s-a indicat că, pensia i-a fost recalculată potrivit hotărârii
Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) nr. 3-287/2018 din 28 mai 2018, prin
care CNAS a fost obligată să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru
vechime în muncă ca procuror, ținându-se cont de majorarea generală a
salariului procurorilor în funcție, începând cu 1 aprilie 2013, după creșterea
salariului cu 35% și începând cu 1 august 2016, conform prevederilor Legii
nr. 152 din 01 iulie 2016. Alte temeiuri de recalculare a pensiei nu au fost
identificate.
A indicat reclamantul că, a primit răspunsul din 10 martie 2020 nr.C-
464/20, prin care i s-a comunicat despre recalcularea pensiei pentru anii
2013-2016 cu 35% și 2016-2018 conform Legii nr.152 din 01 iulie 2016,
fără a fi menționat dacă a fost examinată chestiunea cu privire la recalcularea
pensiei conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 și cererea nu a fost
admisă.
Consideră că, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale din 28
octombrie 2021 este unul nefondat, pârâta încălcându-i drepturile stabilite de
legislația în vigoare.
A accentuat reclamantul că, abrogarea Legii cu privire la Procuratură
nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, nu
poate servi drept temei de refuz pentru recalcularea pensiei conform Legii
nr. 270 din 23 noiembrie 2018.
Or, art.46 al Legii privind actele legislative, prevede caracterul
retroactiv al actului legislativ de interpretare, actul legislativ de interpretare
neavând efect retroactiv, cu excepția cazurilor când prin interpretarea
normelor de sancționare se creează situație favorabilă subiectului de drept.
Totodată a relatat reclamantul că, abrogarea Legii cu privire la
Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008 prin Legea nr. 56 din 09 iunie
2
2011, are efecte juridice pe viitor și se referă la viitorii procurori pensionari
și nicidecum la procurorii pensionari ce au beneficiat de așa drept.
A indicat reclamantul că, Hotărârea Curții Constituționale nr.4 din 27
ianuarie 2000, stabilește că, diminuarea cuantumului sau suspendarea plății,
este posibilă în cazul în care la stabilirea ei au fost comise abuzuri sau alte
încălcări ale legislației.
A remarcat reclamantul că, abuzuri sau alte încălcări ale legislației nu
au fost depistate de către Casa Națională de Asigurări Sociale, astfel baza
legală a recalculării pensiei la 28 mai 2018, a constituit Legea cu privire la
Procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008.
A evidențiat că, prezenta acțiune, cade sub incidența Legii nr.270 din
23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sistemul bugetar.
Reclamantul consideră refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale
nr.C-1867/21 din 22 octombrie 2021 privind recalcularea pensiei de procuror și
actul administrativ emis în procedura prealabilă nr.C-2350/21 din 22 decembrie
2021, de Casa Națională de Asigurări Sociale, neîntemeiate și nefondate,
pasibile de a fi declarate ilegale și anulate.
Catană Valeriu a solicitat anularea integrală a refuzului Casei
Naționale de Asigurări Sociale din 22 octombrie 2021 la emiterea actului
administrativ despre recalcularea pensiei și obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia începând cu data de 1
decembrie 2018 în baza Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul
unitar de salarizare în sectorul bugetar.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.C-1867/21
din 22 octombrie 2021 privind recalcularea pensiei de procuror reclamantului
Valeriu Catană și actul administrativ emis în procedura prealabilă nr.C-2350/21
din 22 decembrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale fiind obligată să
recalculeze și să achite reclamantului Valeriu Catană pensia pentru vechime în
muncă ca procuror, începând cu data de 1 decembrie 2018 în baza Legii privind
sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie 2018.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 7 decembrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus
apel nemotivat, iar la data de 15 martie 2023, a fost depus apelul motivat,
prin care apelanta a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei
3
instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă
integral ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva
hotărârii din 18 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că apelul este
nefondat, nefiind identificate motive legale de casare a hotărârii, iar
argumentele apelantului au fost combătute eficient de considerentele primei
instanțe. La fel, a conchis că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală,
motivată și corect fundamentată, reținând temeinicia cererii reclamantului
privind obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită o decizie
favorabilă privind recalcularea și achitarea lui Valeriu Catană a pensiei pentru
vechime în muncă ca procuror, începând cu data de 01 decembrie 2018 în baza
Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23
noiembrie 2018.
În context, a considerat că instanța de fond just a constatat netemeinicia
răspunsurilor Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-1867/21 din 22
octombrie 2021 privind recalcularea pensiei de procuror reclamantului Valeriu
Catană și actul administrativ emis în procedura prealabilă nr.C-2350/21 din 22
decembrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale urmând să recalculeze și
să achite reclamantului Valeriu Catană pensia pentru vechime în muncă ca
procuror, începând cu data de 01 decembrie 2018 în baza Legii privind sistemul
unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie 2018, or,
dreptul subiectiv constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel
născut sub imperiul unei legi posterioare, iar conform regulii generale, legea
nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima
sau înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin
care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.
Curtea a respins argumentul apelantei privind lipsa temeiului legal de
recalculare a pensiei reclamantului/ intimatului, or, prin admiterea poziției
acesteia, reclamantului/intimatului Valeriu Catană i s-ar încălca un drept
recunoscut de Lege, dobândit anterior prin hotărâre judecătorească
irevocabilă, care nu poate fi restrâns pe viitor, or, respingerea acestei cerințe
poate duce la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra
pensiei neprimite, fapt ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar
contraveni practicii judiciare naționale și principiilor CEDO.
4
La fel, Curtea de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este una
legală, întemeiată, motivată și bine argumentată, făcându-se referire la normele
de drept material și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către
părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru soluționarea
cauzei, care au fost și care n-au fost stabilite, prin aprecierea corectă a
caracterului raportului juridic dintre părți, fiind aplicată legea pertinentă
soluționării cauzei și admisibilității acțiunii, având o motivație și o analiză
clară.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 decembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
recurs împotriva deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea integrală a acesteia, cu emiterea unei noi decizii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat
că instanța de apel a pronunțat o hotărâre eronată și neîntemeiată, nu a
examinat și nu s-a expus asupra argumentelor recurentei din cererea de apel
și s-a eschivat de la obligația să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel, fapt ce reprezintă o încălcare procedurală ce afectează întregul act
judecătoresc contestat.
În opinia recurentei nu pot fi reținute argumentele intimatului și primei
instanțe precum că prin refuzul pârâtului de recalculare a pensiei, aceasta a
fost lipsită de un drept garantat de lege, deoarece prin instituirea de către
legislator a unor noi prevederi de asigurare socială, dreptul procurorilor la
asigurare socială este garantat și în continuare.
Casa Națională de Asigurări Sociale a arătat că, noile prevederi legale
au exclus posibilitatea recalculării pensiei procurorului în demisie în
dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, însă legislatorul
a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă (în limitele posibilității
resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens prin faptul că pensia
procurorilor se indexează anual la data de 1 aprilie, precum prevede art. 13
al Legii nr. 156/1998.
Recurenta a mai menționat că, instanța de apel nu a exercitat un control
judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al
apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță așa precum impune
imperativ art. 373 Cod de procedură civilă, iar drept consecință a interpretat
și aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural pertinente
speței, fapt ce a succedat adoptarea unei soluții nemotivate.
5
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost notificată Casei Naționale de Asigurări
Sociale la 5 decembrie 2023 (f.d.108), iar recursul a fost depus, la 14
decembrie 2023, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
6
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
7
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
8
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9