3ra-348/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-348/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Mîndru Valeriu împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, terț cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii
actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-348/24 )
NR. PIGD 2-22130526-01-3ra-17042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: T. Avasiloaie,
Instanța de apel : G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
23 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 septembrie 2022, Mîndru Valeriu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii
Moldova cu privire la anularea deciziilor, și obligarea emiterii deciziei de
acceptare a cererii din 28 februarie 2022 de numire a pensiei, în baza Legii
nr.1544/1993.
În motivarea acțiunii, a invocat că în scopul realizării dreptului la
pensie în baza art. 13 lit. b) al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comanda și din trupele
organelor afacerilor interne, reclamantul a depus o cerere în acest sens la data
de 28 februarie 2022 la Casa teritoriala Chișinău, Buiucani, cu anexarea
documentelor necesare în confirmarea stagiului de muncă, cât și a salariului.
La 11 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal a recepționat decizia
oficiului teritorial Chișinău, Buiucani nr. 922 din 17 iunie 2022, cu privire la
respingerea cererii în stabilirea pensiei. Drept temei de refuz în numirea
pensiei este invocat, lipsa stagiului general de 25 ani.
Prin cererea prealabilă a solicitat emiterea unui act administrativ
privind includerea în vechimea de muncă a lui Mîndru Valeriu, în condițiile
avantajoase și stabilirea pensiei în baza Legii nr. 1544 din 23.06.1993.
Prin Decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1577/22 din 04
august 2022, contestația a fost respinsă și menținută decizia contestată, ca
fiind legală.
Reclamantul consideră că, deciziile date sunt afectate de erori, ce
contravin Legii materiale și se datorează aplicării eronate a art. 13 lit. b) al
Legii enunțate, care prevede condițiile asigurării cu pensii a persoanelor care
au îndeplinit serviciul în trupele organelor afacerilor interne, eliberați din
serviciu pentru limită de vârsta, care în ziua eliberării din serviciu, au o
vechime totală în munca de cel puțin 25 ani calendaristici, din care cel puțin
12 ani și 6 luni în serviciul militar sau în serviciul în organele afacerilor
interne; art. 18 al Legii nr. 1544/1993 și pct. 7-8 al Hotărârii Guvernului nr.
78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și
1
plată a pensiilor persoanelor din trupele organelor afacerilor interne
statuează perioada ce se iau în considerare la calcularea vechimii în muncă
la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă.
În conformitate cu pct. 8 lit. d) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din
21.02.1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și
plata a pensiilor persoanelor din trupele organelor afacerilor interne, se
menționează că: "La calcularea vechimii în munca pentru stabilirea pensiei
persoanelor din trupelor organelor afacerilor interne, se acorda următoarele
înlesniri: două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu: în instituții
penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penala, casele de arest, și
instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și
bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.
La fel, art. 49 alin. 3 al Legii nr. 1544/1993 prevede că, acordarea
dreptului la pensie pentru vechime în munca se efectuează în baza
documentelor emise (certificatul privind vechimea în munca și certificatul
privind solda bănească) de către organul abilitat de unde s-a eliberat
funcționarul public cu statut special.
Totodată, perioada activității civile se efectuează în baza datelor din
contul personal al solicitantului de pensie.
Astfel, prin certificatul nr. 34/20-7034, 42 din 13 ianuarie 2022 emis
de Direcția de politie a mun. Chișinău, confirmă vechimea în muncă cu
avantaje a reclamantului pentru stabilirea pensiei în baza Legii nr. 1544 din
23 iunie 1993.
Reclamantul susținea că a dovedit prin actele anexate la cererea de
numire a pensiei, o perioadă a activității civile în mărime de 09 ani 05 luni
și 06 zile după cum urmează: de la 09.02.1989-22.01.1990 și de la
28.08.1990- 31.01.1998 și de la 01.03.1998 până la 09.03.1998 — la uzina
de televizoare „Alfa”; de la 11.09.2000 până la 31.07.2001 la SRL „Ecoteh”
și de la 01.11.2004 până la 31.12.2004 în cadrul SRL „Marcdi-Com”. Astfel,
a probat prin înscrisuri o vechime totală în muncă de 26 ani și 02 luni ce
constă din 16 ani 09 luni 01 zile de serviciu în cadrul subdiviziunilor
afacerilor interne și 09 ani 05 luni 06 zile - perioada activității civile.
Din conținutul deciziilor contestate rezultă că perioada activității
civile a fost acceptată la includerea în stagiu general de muncă (9 ani 5 luni
6 zile), iar perioada serviciului în cadrul organelor de interne a fost diminuat
cu 2 ani 00 luni 22 zile.
Prin astfel de abordare, contrar legislației în vigoare și a certificatului
eliberat de Direcția de politie a mun. Chișinău nr. 42 din 13.01.2022, pârâtul
l-a lipsit de înlesnirea prevăzută la pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.
78 din 21.02.1994, și de dreptul la asistență și protecție socială prevăzut la
art. 47 din Constituție.
Potrivit înlesnirii date beneficiază de dreptul de a calcula serviciul în
izolatorul de urmărire penală de la 09.12.2019 până la 30 iulie 2020 și de la
2
30 iulie 2020 până la 30 decembrie 2021, în mărime dublă, ce constituie 4
ani 01 luni și 12 zile.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei CTAS Buiucani nr. 922 din
17 iunie 2022; anularea deciziei CNAS nr. 1571/22 din 04.08.2022, prin care
a fost respinsă cererea prealabilă; obligarea pârâtului să emită decizia de
acceptare a cererii din 28.02.2022 de stabilire a pensiei în baza Legii
nr.1544/1993.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 12 aprilie
2023, a fost admisă acțiunea de contencios administrativ înaintată de Mîndru
Valeriu.
S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani
mun. Chișinău al Casei Naționale de Asigurări Sociale a RM
nr.93/2022/37902 din 17 iunie 2022 și decizia Casei Naționale de Asigurări
Sociale a Republicii Moldova de soluționare a cererii prealabile nr.1571/22
din 04 august 2022.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii
Moldova, oficiul teritorial competent să emită o decizie nouă, în temeiul
cererii depusă de Mîndru Valeriu la 28 februarie 2022 (93/2022/2945), prin
care să-i stabilească lui Mîndru Valeriu pensia pentru vechime în serviciu,
reieșind din vechimea în muncă de 25 ani 06 luni.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 28 aprilie 2023 Casa
Națională de Asigurări Sociale a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei
Chișinău sediul Râșcani din 12 aprilie 2023, solicitând casarea hotărârii, cu
emiterea unei noi decizii prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă.
Prin decizia din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut
hotărârea din 12 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, reclamantul
Mîndru Valeriu întrunește condițiilor de stabilire a pensiei pentru vechime
în serviciu, potrivit art. 13 lit. a) Legea 1544 și pct. 8 lit. d) al Hotărârii de
Guvern nr. 78 din 21.02.1994).
Din certificatul nr. 34/20-7034-42 din 13.01.2022, eliberat de Direcția
de Poliție a mun. Chișinău, rezultă că vechimea în muncă pentru perioada
09.12.2019 - 30.07.2020, în care Mîndru Valeriu a activat subofițer al
Serviciului de Gardă al Izolatorului de Detenție Provizorie al Direcției de
Poliție a mun. Chișinău a IGP a MAI (izolator de detenție provizorie), a fost
calculată de către Direcția de Poliție a mun. Chișinău în temeiul hotărâri
Guvernului nr.78/21.02.1994 și ordinul MAI nr.96 din 20.03.2018.
Astfel, subdiviziunea în care a activat reclamantul Mîndru Valeriu,
este entitate destinată pentru deținerea persoanelor, respectiv cade sub
incidența reglementărilor pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din
21.04.1994.
Fiind astfel calculată vechimea în muncă, a avut drept consecință
emiterea ordinului Inspectoratului General al Poliției MAI nr.596 ef. din
3
22.12.2021, prin care a fost încetat raportul de serviciu al lui Mîndru Valeriu
funcționar public cu statut special, din 30.12.2021, conform art.38 alin.(1),
lit. b), la atingerea limitei de vârstă în serviciu.
Instanța de apel a notat că, aplicabilitatea hotărârii Guvernului nr. 78
din 21 februarie 1994 și ordinului MAI nr. 96 din 20 martie 2018, este deja
determinată de angajator, care doar urma să fie reținută de către autoritatea
pârâtă și, respectiv, efectuate acțiunile corespunzătoare de calculare a
vechimii în muncă în privința lui Mîndru Valeriu.
La 10 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice, Casa
Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 30
ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii
noi de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, soluția instanței de apel este
eronată.
În opinia recurentului, activitatea lui Mîndru Valeriu, nu se
încadrează în art.8 pct. d) al hotărârii Guvernului nr.78/1994.
Instanța de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material
pertinente speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și
neîntemeiate.
Activitatea intimatului din perioada 09 decembrie 2019-30 iulie 2020,
nu poate fi raportată la prevederile pct.8 a Hotărârii Guvernului nr.78/1994
precum invocă intimatul, deoarece acesta a activat în cadru serviciului de
gardă al izolatorului de detenție provizorie, activitate ce nu urmează a fi
calculată cu avantaje.
Perioadele de activitate civilă unde lipsește plata contribuțiilor de
asigurări sociale de stat obligatorii, nu se includ în calculul vechimii în
muncă.
În opinia recurentului decizia instanței de apel este nemotivată, ca
urmare a neelucidării tuturor circumstanțelor importante speței și aplicarea
eronată a normelor relevante speței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
4
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 4 aprilie 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.100, verso).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 10 aprilie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
5
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la
dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Frolov Cristina, reprezentată de avocatul Ion Popa, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
6
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte semnătura Stela Procopciuc
Judecători semnătura Diana Stănilă
semnătura Ion Malanciuc
Textul corespunde originalului,
Judecător Ion Malanciuc
7