3ra-794/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-794/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Feodora Mahnovid împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, privind obligarea emiterii actului administrativ favorabil ,
împotriva deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-794/24
NR. PIGD 2-22053743-01-3ra-18092024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare
a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
8 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 15 aprilie 2022, Feodora Mahnovid a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea
răspunsului nr.M-338/22 din 25 martie 2022 și a deciziei privind respingerea
cererii în stabilirea pensiei nr.29/2021/25909, cu obligarea admiterii cererii privind
stabilirea pensiei în calitate de funcționar public și restituirea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la data de 29 noiembrie 2021,
a depus la Casa Națională de Asigurări Sociale Oficiul Teritorial Cimișlia cerere
privind stabilirea pensiei în calitate de funcționar public. Însă, prin decizia nr.
29/2021/25909, s-a refuzat stabilirea pensiei ca funcționar public pe motiv că
solicitantA confirmă un stagiu de cotizare în serviciul public numai de 13 ani 7
luni, pe când urmează să confirme un stagiu de cotizare de 30 ani, și cel puțin 15
în serviciul public.
Astfel, consideră că, prezenta decizie este una ilegală urmare a interpretării
incorecte a legii, din motivele că conform înscrisurilor prezentate de Feodora
Mahnovid, ultima activează în calitate de grefier în cadrul judecătoriei Cimișlia
începând cu 05 noiembrie 1990 și până în prezent, stagiul de muncă în calitate de
grefier depășind 30 de ani. Or, a activat în funcție de grefier la Judecătoria Cimișlia
începând cu 05 noiembrie 1990 până în data de 01 septembrie 2021, când a fost
transferată în funcția de specialist superior al serviciului evidență și documentare
procesuală a cauzelor penale și contravenționale. La data de 02 aprilie 2004 i-a fost
conferit grad de calificare, urmare a cărui fapt, în temeiul hotărârii Guvernului nr.
139 din 09.02.1998 cu privire la salarizarea funcționarilor publici și persoanelor
care efectuează deservirea tehnică ce asigură funcționarea autorităților publice în
baza Rețelei tarifare unice, i-a fost stabilit și spor lunar și categorie de salarizare.
În drept și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art.29
alin. (2) din Legea serviciului public nr. 158 din 04 iulie 2008, Hotărârea
Guvernului nr. 412 din 22 aprilie 2004, art. 19, art. 172, art. 208 din Codul
1
administrativ și art. 5, art. 6, art. 22, art. 26, art. 39, art. 55, art. 56, art. 94, art. 121,
art. 122, art. 166 și art. 167 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 4 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
s-a admis parțial acțiunea, s-a anulat decizia nr.29/2021/25909, emisă de oficiul
teritorial Cimișlia al Casei Naționale de Asigurări Sociale de respingere a cererii
în stabilirea pensiei ca funcționar public Feodorei Mahnovid și răspunsul Casei
Naționale de Asigurări Sociale nr.M-538/22 din 25 martie 2022 și s-a obligat Casa
Națională de Asigurări Sociale să admită cererea depusă de Feodora Mahnovid
privind stabilirea pensiei în calitate de funcționar public. În rest pretențiile s-au
respins ca neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 17 noiembrie 2022 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel
nemotivat, iar la 23 martie 2023, apel motivat împotriva hotărârii din 4 noiembrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii primei
instanțe cu emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă ca
neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 4
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Curtea de Apel a reținut că, conform Anexei nr.1 din Legea serviciului
public nr.443-XII din 04 mai 1995, în autoritățile publice care cad sub incidența
legii serviciului public, intră și organele instanțelor judecătorești, procuraturii,
serviciului diplomatic, serviciului fiscal, Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice și Corupției, inspectoratelor de stat, controlului vamal, securității
statului, din organele de interne, organele apărării, precum și persoanele care dețin
funcții publice în autoritățile publice enumerate, a căror activitate nu este
reglementată prin acte legislative speciale privind statutul juridic al acestor
autorități publice.
Instanța de apel a notat că prima instanță corect a stabilit că, perioada de
activitate a Feodorei Mahnovid în funcția de grefier din 05 noiembrie 1990 – 30
mai 2003, urmează a fi inclusă în stagiu de cotizare în serviciu public, care acordă
dreptul la pensie ca funcționar public. Or, reieșind din circumstanțele speței
raportate la normele de drept enunțate, Judecătoria Cimișlia, unde a activat Feodora
Mahnovid în calitate de grefier din 05 noiembrie 1990 până în data de 01
2
septembrie 2021, face parte din categoria autorităților publice care cad sub
incidența Legii serviciului public, iar în coroborare cu prevederile art. 29 alin. (2)
din Legea serviciului public nr.443-XII din 04 mai 1995 (în vigoare la data
relevantă speței) , în vechimea în muncă în serviciul public se includ, de asemenea,
și perioadele de activitate în autoritățile administrației publice care au funcționat
pe teritoriul Republicii Moldova până la punerea în aplicare a prezentei legi.
Reieșind din faptul că, organele instanțelor judecătorești, fac parte din
categoria autorităților publice care cad sub incidența legii serviciului public, se
constată asupra necesității aplicării prevederilor legale enunțate, și prin urmare
asupra temeiniciei includerii în stagiul serviciului public, a perioadei de activitate
în funcție de grefier, cuprinsă între 05 noiembrie 1990 și 30 mai 2003. Or,
funcționarul public reprezintă persoana care ocupă funcție de stat remunerată și
care dispune de ranguri și grade, stabilite în conformitate cu principiile prezentei
legi, ceea ce se regăsește în speță, iar în data de 02 aprilie 2004, Feodorei Mahnovid
i-a fost conferit grad de calificare, urmare cărui fapt, în temeiul Hotărârii
Guvernului nr.139 din 09.02.1998 cu privire la salarizarea funcționarilor publici,
i-a fost stabilit și spor lunar de performanță și categorie de salarizare.
Totodată, instanța de apel a reținut că, calitatea de funcționar public al
Feodorei Mahnovid este stabilită și prin lege specială și anume art. 3 din Legea
privind statutul și organizarea activității grefierilor din instanțele judecătorești nr.
59 din 15 martie 2007. Respectiv, este neîntemeiat refuzul Casei Naționale de
Asigurări Sociale de a-i stabili și achita Feodorei Mahnovid pensie în calitate de
funcționar public, or ultima întrunește toate condițiile cumulative pentru a
beneficia de această pensie.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 iunie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs
împotriva deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului și casarea integrală a deciziei cu pronunțarea unei noi decizii
de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a susținut că instanța de apel a aplicat greșit
prevederile legale relevante și a omis examinarea detaliată a circumstanțelor
esențiale ale cauzei, astfel că concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu
circumstanțele cauzei. Or, instanța de apel nu a analizat multilateral legislația în
vigoare relevantă la caz.
3
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care
au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,
cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale.
Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei și reprezentantului
acesteia copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu
înștiințarea despre posibilitatea prezentării referinței.
Până la examinarea prezentei cereri de recurs careva referințe nu au fost
depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,
se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia
vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară
sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a
fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului
în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă
acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar
prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și
temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se
comunică părților.
4
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată atestă
că decizia motivată a fost notificată recurentei la 19 iunie 2024, iar recursul a fost
depus, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în referință și cererea
de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
5
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii
în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un
argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de
o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot
6
fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
7