3ra-19/25 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-19/25 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Procov Iuri împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii
actului administrativ,
împotriva deciziei din 10 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-19/25
NR. PIGD 2-23023483-01-3ra-20012025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici,
13 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Casa Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 februarie 2023, Procov Iuri a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea
deciziei CTAS Anenii Noi nr. 16/2023/18 din 18 ianuarie 2023 și a
răspunsului CNAS nr. 193/23 din 8 februarie 2023, obligarea stabilirii și
achitării pensiei pentru vechimea în muncă, conform certificatului nr. 34/20-
7034/12506 din 22 decembrie 2022 eliberat de Direcția de Poliție a
municipiului Chișinău a IGP al MAI și compensarea cheltuielilor de asistență
juridică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin ordinul IGP nr.
706ef. din 14 decembrie 2022, începând cu data de 19 decembrie 2022, a
încetat raportul său de serviciu în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
288/2016, ca urmare a acumulării vechimii necesare pentru obținerea
dreptului la pensie.
La data de 28 decembrie 2022, în baza art. 49 alin. (1) din Legea nr.
1544/1993, reclamantul a solicitat, prin cerere adresată CTAS Anenii Noi,
stabilirea și achitarea pensiei în baza certificatului din 22 decembrie 2022,
care atestă o vechime totală de 25 (douăzeci și cinci) ani, 1 (una) lună și 18
(optsprezece) zile, inclusiv perioade recunoscute cu înlesniri pentru
activitatea desfășurată în cadrul izolatoarelor de detenție provizorie și al
serviciilor de escortă.
Conform certificatului, reclamantul a satisfăcut serviciul militar în
termen în perioada 3 decembrie 2007 – 3 decembrie 2008, iar în perioada 25
iunie 2009 – 19 decembrie 2022 a activat continuu în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne. În baza pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994
și a Ordinului MAI nr. 96/2018, pentru perioadele în care a deținut funcții în
izolatoare sau escortă, se aplică înlesnirea de două luni vechime pentru
fiecare lună de serviciu.
Deși la data eliberării din funcție întrunea condițiile legale de vechime
în muncă cu înlesniri, prin decizia CTAS Anenii Noi s-a refuzat acordarea
1
pensiei, invocând că perioadele recunoscute prin Ordinul nr. 96/2018 nu ar
putea fi luate în calcul.
Prin cererea prealabilă din 26 ianuarie 2023, reclamantul a solicitat
anularea deciziei CTAS și stabilirea pensiei, dar răspunsul CNAS din 8
februarie 2023 a reiterat refuzul, considerând că activitatea sa în cadrul
Batalionului detenție și escortă nu se încadrează în prevederile pct. 8 din HG
nr. 78/1994.
Reclamantul a susținut că Ordinul nr. 96/2018 a fost emis în temeiul
HG nr. 78/1994, iar perioadele vizate beneficiază și de suportul acestui temei
juridic, nu doar al ordinului MAI.
Potrivit art. 18 lit. c) și art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544/1993, precum
și art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 300/2017, perioadele de activitate în
condiții speciale – în instituții de detenție, escortă și pază – urmează a fi luate
în calcul cu înlesniri. Activitatea reclamantului s-a desfășurat în astfel de
condiții în perioada 2009–2022.
Izolatoarele de detenție provizorie din cadrul MAI exercită atribuțiile
caselor de arest, potrivit art. 96 alin. (3) din Legea nr. 300/2017, iar această
interpretare este confirmată și de jurisprudența constantă a Curții Supreme
de Justiție.
Reclamantul a arătat că, CNAS a interpretat eronat prevederile legale,
ignorând certificatul MAI care confirma expres vechimea în muncă cu
înlesniri.
A menționat că dreptul la pensie i-a fost recunoscut inclusiv de către
angajator prin ordinul de eliberare din serviciu, iar refuzul CNAS
echivalează cu o încălcare a art. 53 din Constituție privind dreptul la
recunoașterea și realizarea dreptului lezat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Procov Iuri. S-a anulat Decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale (oficiul
teritorial Anenii Noi) nr.16/2023/18 din 03.01.2023 (tipărită la 18.01.2023)
și Decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.193/23 din 08.02.2023
emisă pe marginea cererii prealabile, ca ilegale. S-a obligat Casa Națională
de Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual favorabil prin
care să stabilească și să-i achite lui Iuri Procov pensie pentru vechime în
muncă cu înlesniri, începând cu 19.12.2022, calculându-se o lună de serviciu
pentru două luni vechime în muncă conform calculului din Certificatul
2
nr.34/20-7034/12506 din 22.10.2022 eliberat de DP Chișinău a IGP a MAI.
S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul lui
Iuri Procov suma de 3 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În
rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată, s-au respins ca
neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 14 decembrie 2023 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
apel împotriva hotărârii din 12 decembrie 2023, solicitând casarea ei și
pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunea să fie respinsă ca
neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 10 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut
hotărârea din 12 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivare, instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe
este legală și temeinică, reținând că reclamantul întrunește condițiile legale
pentru stabilirea pensiei pentru vechime în muncă cu înlesniri, începând cu
data de 19 decembrie 2022. A apreciat că certificatul nr. 34/20-7034/12506
din 22 decembrie 2022, emis de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău
a IGP al MAI, reflectă corect activitatea desfășurată de reclamant în funcții
ce presupun deținerea persoanelor reținute sau arestate, activitate
corespunzătoare instituțiilor prevăzute la art. 6 alin. (2) din Legea nr.
1036/1996, și care intră sub incidența pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului
nr. 78/1994.
Instanța de apel a respins ca nefondate și declarative susținerile CNAS
potrivit cărora perioadele de activitate ale reclamantului în cadrul
izolatorului de detenție provizorie și al serviciului de escortă nu ar constitui
muncă în condiții speciale. Din contra, a reținut că reclamantul a activat în
perioada 2009–2020 în funcții relevante, cumulând o vechime de 25 de ani,
1 lună și 18 zile, conform raportului legal 1:2.
De asemenea, instanța a constatat că Ordinul MAI nr. 96 din 20 martie
2018, emis în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 78/1994, stabilește expres
categoriile de funcții ce beneficiază de înlesniri și nu a fost contestat în cauză,
neputând fi calificat ca lipsit de efecte juridice. Neexistând nicio dovadă că
acest ordin ar fi fost abrogat sau anulat, susținerile apelantului au fost
apreciate ca nerelevante.
3
În ceea ce privește aspectele de drept procedural, instanța de apel a
confirmat corectitudinea aplicării prevederilor art. 206 alin. (1) lit. b) și art.
224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, menționând că admiterea cererii
de anulare a deciziilor administrative defavorabile atrage, în mod firesc,
obligarea CNAS la emiterea actului administrativ favorabil.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a menținut soluția primei
instanțe privind încasarea sumei de 3 500 lei în beneficiul reclamantului,
apreciind că aceasta este justificată prin natura și complexitatea cauzei,
implicarea avocatului și documentele justificative prezentate.
În concluzie, instanța de apel a confirmat legalitatea și temeinicia
hotărârii primei instanțe, subliniind că aceasta a fost bazată pe probe
administrate cu respectarea normelor procedurale și pe o interpretare corectă
a cadrului normativ aplicabil, iar apelul declarat de CNAS a fost considerat
nefondat și a fost respins în întregime.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 9 ianuarie 2025, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
recurs împotriva deciziei din 10 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii
prin care acțiunea să fie respinsă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat
că instanțele de fond și de apel au aplicat eronat prevederile legale ce
reglementează condițiile de acordare a pensiei pentru vechime în muncă cu
înlesniri.
În context, a susținut că instanța de apel a interpretat eronat prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 78/1994, întrucât nu a luat în considerare faptul că
perioada de activitate a reclamantului în cadrul Batalionului Serviciului de
escortă a Inspectoratului de Poliție mun. Chișinău nu poate fi raportată la
prevederile art. 8 din hotărârea menționată.
Recurenta a reiterat că perioada contestată nu poate fi calificată ca
activitate în instituții care dețin persoane reținute sau arestate, în sensul
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 78/1994 și ale Ordinului MAI nr. 96
din 20.03.2018.
CNAS a susținut că Ordinul MAI nr. 96/2018, în baza căruia instanțele
au fundamentat soluția, depășește cadrul normativ și nu poate produce efecte
juridice, întrucât nu este act normativ adoptat de Guvern.
4
De asemenea, CNAS a argumentat că deciziile proprii, nr. 16/2023/18
din 03.01.2023 și nr. 193/23 din 08.02.2023, au fost emise în conformitate
cu cadrul legal în vigoare, iar instanțele nu au analizat suficient temeiurile de
fapt și de drept care justifică refuzul de stabilire a pensiei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost notificată Casei Naționale de Asigurări
Sociale la 18 decembrie 2024, iar recursul a fost depus la 9 ianuarie 2025, cu
respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
6
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
7
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8