3ra-38/25 — privind contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ.
3ra-38/25 — privind contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Evghenii Micoliuc către Casa Națională de Asigurări Sociale
privind contestarea actului administrativ
împotriva deciziei din 01 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-38/25
PIGD2-22182710-01-3ra-29012025 )
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău – jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
24 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 decembrie 2022 Evghenii Micoliuc a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova
solicitând:
- anularea deciziei CTAS Botanica nr. 94/2022/53178 din 26.10.2022, privind respingerea
cererii de stabilire a pensiei;
- anularea răspunsului CNAS nr.M-2354 din 02.12.2022, prin care a fost respinsă cererea
prealabilă;
- obligarea CNAS să stabilească și să achite pensie, începând cu 23.09.2022, luând în
considerare Certificatul eliberat de IGP cu nr.34/20-12171 din 29.09.2022;
- încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că a activat în sistemul
Ministerului Afacerilor Interne începând cu 01 august 1998 și până la 22
septembrie 2022. În perioada 20.09.2021-22.09.2022 a activat în cadrul
Batalionului Serviciului Escortă și Pază Deținuți a DP Chișinău, perioada care
urmează a fi calculată vechimea în serviciu 1:2.
Cu actele necesare s-a adresat la CTAS Botanica cu o cerere privind
stabilirea și achitarea pensiei, însă prin Decizia 94/2022/53178 din 26.10.22 s-a
respins cererea, iar la 02.12.2022 CNAS a respins cererea prealabilă.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 13, art.18, art.49,
art.54 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544/23.06.93, pct. 8 lit. d)
al Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.78 din 21.02.1994 cu privire la
modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și
indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul comandă și din trupele organelor
afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționari
publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare.
De asemenea, reclamantul a făcut trimitere la pct. 61, 65, 66, 68 din
Hotărârea nr. 19 din 19.07.2016 a Curții Constituțională privind excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie
1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat și Regulamentul privind modul de
plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat și alocațiilor
sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
2
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 decembrie 2023
s-a admis acțiunea înaintată de Evghenii Micoliuc.
S-a anulat decizia CTAS Botanica nr.94/2022/53178 din 20.10.2022 (data tipăririi
26.10.2022) și decizia CNAS nr.M-2354 din 02.12.2022 de soluționare a cererii prealabile.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent să emită o decizie
nouă, în temeiul cererii depusă de Micoliuc Evghenii la data de 17.10.2022 (94/2022/6969), prin
care să-i stabilească pensia pentru vechime în serviciu, reieșind din vechimea în muncă de 25
(douăzeci și cinci) ani 01 (una) luni 23 (douăzeci și trei) zile (conform certificatului Direcției de
poliție mun. Chișinău nr.34/20-703412171 din 29.09.2022).
Totodată, s-a încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Micoliuc
Evghenii suma de 6 000 lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru asistența juridică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 09 ianuarie 2024 Casa Națională de Asigurări Sociale, a contestat cu apel
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 21 decembrie 2023, solicitând
casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii privind respingerea
integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 01 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea
primei instanței.
În motivarea soluției, instanța de apel a făcut trimitere la art. 13 lit. a) din
Legea nr. 1544/1993, pct. 8 lit. d) din Hotărârea de Guvern nr. 78 din 21.02.1994
și a reținut că, pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesniri persoana trebuie să
întrunească două condiții:
Instituția în care persoana execută serviciul, să fie o subdiviziune indicată în pct.8 a
Hotărârii Guvernului nr.78/94;
Să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare
de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor
contagioși și bolnavilor psihici.
Astfel, instanța de apel a menționat că, pct.8 din Hotărârea Guvernului
nr.78/94 prevede expres că, persoanele din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne cad sub incidența prevederilor vizate, nefiind limitat
cercul de subiecți doar la persoanele angajate în cadrul sistemului penitenciar, or,
izolatoarele de detenție provizorie sunt formate în comisariatele de poliție și asigură
paza persoanelor deținute în izolatorul de detenție provizorie destinat și pentru
efectuarea acțiunilor de urmărire penală.
Din certificatul nr.134/20-7034 12171 din 29.09.2022, eliberat de către
Direcția de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției, rezultă că,
în perioada 20.09.2021-22.09.2022 Evghenii Micoliuc a activat în cadrul
3
Serviciului Escortă și Pază al Batalionului Detenție și Escortă a Direcției de Poliție
a mun. Chișinău a IGP a MAI.
Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a constatat că subdiviziunea
menționată în care a activat reclamantul Evghenii Micoliuc, este entitate destinată
pentru deținerea persoanelor, respectiv cade sub incidența reglementărilor pct. 8 al
Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.04.1994.
La fel, din acest certificat reiese că, vechimea în muncă pentru perioada
20.09.2021-22.09.2022 a fost calculată de către Direcția de Poliție a mun. Chișinău
a IGP a MAI în temeiul hotărârii Guvernului nr.78/21.02.1994 și ordinul MAI nr.96
din 20.03.2018.
Cu referire la dezacordul Casei Naționale de Asigurări Sociale cu ordinul
MAI nr.96 din 20.03.2018 expus în referință cu interpretarea prevederilor pct.8 din
Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.04.1994, instanța de apel a notat că această
interpretare este contrară practicii judiciare constante în spețele cu privire la
calcularea vechimii în muncă a angajaților organelor afacerilor interne care au
activat în izolatoarele de detenție provizorie a inspectoratelor de poliție.
Subsecvent, cu privire la practica judiciară în spețe similare, instanța de apel
a susținut poziția instanței de fond care a făcut trimitere la Avizul consultativ al
Plenului Curții Supreme de Justiție din 29.09.2014 cu privire la modul de aplicare
a pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994, potrivit căruia
persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care
efectuează serviciul de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate
în izolatoare de detenție provizorie, au dreptul la calcularea vechimii în muncă cu
avantaje, calculându-se 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu în
ordinea prevăzută de pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994.
Această interpretare și aplicare a prevederilor pct.8, este confirmată prin practica
constantă a Curții Supreme de Justiție și după emiterea avizului, inclusiv în cauzele
în care CNAS are calitatea de pârât.
Instanța de apel a subliniat că controlul judecătoresc efectiv, impune
instanței de judecată obligația pozitivă să verifice legalitatea actului administrativ
individual și din optica respectării securității juridice și certitudinii juridice.
În același timp, instanța de apel a invocat art. 34 Cod administrativ, potrivit
căruia unul din principiile procedurii administrative și anume principiul cooperării,
prevede că autoritățile publice au obligația să contribuie și să colaboreze în vederea
realizării competențelor ce le revin potrivit legii, același principiu este consacrat și
în art.4 alin.(1) lit. e) al Legii 98/04.05.2012 privind administrația publică centrală
de specialitate, care prevede că administrația publică centrală de specialitate își
desfășoară activitatea respectând principiul colaborării interinstituționale.
Astfel, simplul dezacord al CNAS (autoritate administrativă centrală din
subordinea Guvernului) cu ordinul MAI (autoritate publică centrală de specialitate)
nr.96 din 20.03.2018, este contrar principiului legalității și cooperării, și drept
4
consecință nu are nimic altceva decât încălcarea abuzivă și arbitrară a drepturilor
reclamantului de a-i fi stabilită pensia pentru limita de vârstă, drept reglementat de
legislația internă și jurisprudența consacrată. Statul garantează cetățeanului său
dreptul la pensie, iar atunci când o autoritate a statului eliberează din serviciu cu
dreptul de a obține pensie, iar o altă autoritate a statului nu acordă pensia, unicul
care suportă consecințele nerespectării de către două autorității a statului a
principiului cooperării interinstituționale, este cetățeanul.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că nu poate fi
criticat un act administrativ care a obținut puterea lucrului decis, în caz contrar va
fi încălcat principiul securității raporturilor juridice.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 23 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de
Asigurări Sociale reprezentată de Andrei Bulgaru a depus recurs împotriva deciziei
din 01 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,
casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei hotărâri noi prin care
să fie respinsă acțiunea.
ARGUMENTELE RECURSULUI
Recurentul consideră că soluția Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată,
deoarece nu au fost analizate multilateral actele normative și legislația în vigoare
ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele
considerate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite.
În acest sens, Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat argumentele
expuse în cadrul examinării fondului cauzei. Subliniind că, Ordinul nr. 96/2018
emis de MAI în conformitate cu prevederile pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din
Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în
muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor
Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, depășește prevederile
actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Or, hotărârea menționată, nu conține prevederile prevăzute în Ordinul MAI
nr. 96/2018 - perioada de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și
deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală
(izolatoarele de detenție provizorie).
Mai mult, recurentul a notat că pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărârea
Guvernului vizată, prevăd expres circumstanțele în care la calcularea vechimii în
muncă se acordă două luni, pentru o lună de serviciu și anume, în instituțiile
penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate
pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și
lucrări de subteran.
5
Astfel, recurentul a atras atenția asupra faptului că două luni vechime în
muncă pentru o lună de serviciu se acordă persoanelor care au activat în
penitenciare de tip închis și nu provizoriu cum este indicat în ordinul emis de MAI.
Cu referire la cheltuielile de asistență juridică, recurentul consideră că în
speță nu s-a demonstrat aportul real al avocatului la soluționarea cauzei, timpul și
munca depusă de avocat, aptitudinile speciale necesare pentru acordarea asistenței
juridice, faptul în ce măsură munca avocatului, în cauza respectivă, i-a limitat
capacitatea de a lucra în alte dosare, natura și durata relației dintre avocat și client.
POZIȚIA INTIMATULUI
La data de 31 ianuarie 2025, intimatul Evghenii Micoliuc, reprezentat de
avocatul Vladimir Kovali a depus referință, solicitând declararea inadmisibilității
recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată lui Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 20 ianuarie 2025, prin
6
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul anexat la dosar (f.d.
81).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 23 ianuarie 2025, prin intermediul
poștei electronice. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu
prevederile art. 245 din Codul administrativ.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că, în cererea de recurs Casa Națională de Asigurări
Sociale nu a indicat în mod expres nici un temei de admisibilitate a recursului
stabilite la art. 2451 din Codul administrativ. Criticile din recurs se limitează doar
la expunerea fondului cauzei, fiind analizate și apreciate de către instanța de apel.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
7
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8