3ra-943/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h CA
3ra-943/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Bordian Cornel împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
împotriva deciziei din 02 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-943/24
PIGD 2-23003926-01-3ra-16122024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău – jud. G. Mîra, V. Sîrbu, A. Braga
15 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 09 ianuarie 2023, Bordian Cornel a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând:
- anularea Deciziei nr. 94/2022/53464 din 04.11.2022, emisă de CNAS
Oficiul Teritorial Chișinău, Botanica;
- anularea răspunsului nr. B-2403/22 din 12.12.2022 emis de CNAS;
- admiterea integrală a cererii depuse privind stabilirea pensiei în legătură
cu acumularea vechimii în serviciu în conformitate cu art. 13, lit. a), Legii
nr. 1544-XII din 23.06.1993, stabilirea pensiei cet. Bordian Cornel
Nicolae din data de 12 octombrie 2022.
În motivarea acțiunii reclamantul a informat că, nu este de acord cu
argumentele expuse în refuzul autorității de a-i stabili pensia precum că, nu
îndeplinește condiția privind vechimea în serviciu necesară pentru stabilirea
pensiei ca lucrător al instituțiilor de forță, prevăzută de art. 13 al Legii nr.
1544/1993, deoarece perioada de activitate în subdiviziunile de escortă și pază a
persoanelor deținute în izolatoarele de detenție provizorie nu poate fi raportată
la prevederile pot. 8, lit. d) al HG nr. 78/1994. Iar la data depunerii cererii
autoritatea i-a indicat vechimea de 16 ani 10 luni 21 zile.
În acest sens, reclamantul a menționat că conform certificatului nr. 44/10-
B-4235 din 16 martie 2022 eliberat de MAI în baza dosarului personal, se atestă
că la momentul depunerii cerere de stabilire a pensiei avea o vechime în muncă
în cadrul MAI de 25 ani, 07 luni, 16 zile.
Subsecvent, reclamantul a invocat că, prin Ordinul MAI, nr. 96 din 20
martie 2018 cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei
anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și militari din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne al RM, în conformitate cu prevederile pct. 7, lit.
g) și pct. 8, lit. d) din Hotărârea de Guvern nr. 78 din 21.02.1994, s-a ordonat: 1.
Acordarea cu înlesniri două luni de vechime în muncă pentru o lună de serviciu
militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă
și trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri din cadrul
subdiviziunilor, autorităților administrative și instituțiilor din subordinea Ministerului
2
Afacerilor Interne (funcționari publici cu statut special și militarilor din cadrul MAI),
pe perioada activităților din cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a
persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală, care urmează a fi
luate în considerare la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei în
conformitate cu prevederile Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din
corpul de comanda și trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23.06.1993.
La fel, reclamantul a făcut referire la art. 2 din Legea nr. 1544-XII din
23.06.1993, conform căruia, militarilor, persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se stabilește
pensie după eliberare din serviciu și la art. 48 din această Lege, care specifică
că, pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin
contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și
colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și
ale membrilor familiilor acestora se stabilesc de către Casa Națională de
Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.
Reclamantul a subliniat că, instituția abilitată cu competența de achitare a
pensiilor și alocațiilor lunare persoanelor, din trupele organelor afacerilor interne
este Casa Națională de Asigurări Sociale, care din 01 ianuarie 2017 a preluat
atribuțiile de stabilire și plată a pensiilor persoanelor din trupele organelor
afacerilor interne.
Astfel, reclamantul consideră că, Casa Națională de Asigurări Sociale
încearcă să-i îngrădească dreptul la pensie. Or, acest drept este garantat
cetățenilor atât de actele naționale cât și cele internaționale. Un drept social,
inclusiv dreptul la pensie, este obiectul protecției constituționale garantate de art.
46 și, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană. Iar, în cazul
în care cuantumul pensiei stabilite este redus sau anulat, această măsură poate
constitui o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, care trebuie să fie
justificată.
În concluzie, reclamantul a reținut că o dată ce statul adoptă o soluție
legislativă, aceasta urmează a fi pusă în aplicare cu claritate și coerență
rezonabilă, întru evitarea pe cât e posibil insecuritatea juridică și incertitudine,
pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei legi. Iar,
întrucât respectarea legii este o obligație fundamentală într-un stat de drept, orice
acțiune trebuie să respecte acest obiectiv, or, ignorarea dispozițiilor legale,
reprezintă o încălcare a obligațiunilor impuse în mod onerativ.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 decembrie
2023, s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de Bordian Cornel
3
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire
la obligarea emiterii actului administrativ.
S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica mun.
Chișinău al Casei Naționale de Asigurări Sociale a RM nr.94/2022/53464 din
27.10.2022 (data tipăririi 04.11.2022) și decizia Casei Naționale de Asigurări
Sociale a Republicii Moldova de soluționare a cererii prealabile nr.B-2403/22
din 12.12.2022.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, oficiul
teritorial competent să emită o decizie nouă, în temeiul cererii depuse de Bordian
Cornel la data de 26.10.2022 (94/2022/7076), prin care să-i stabilească lui
Bordian Cornel pensia pentru vechime în serviciu, reieșind din vechimea în
muncă de 25 (douăzeci și cinci) ani 11 (unsprezece) luni 28 (douăzeci și opt) zile
(conform certificatului Direcției regionale ”Centru” al Inspectoratului General
de Carabinieri nr.196 din 24.10.2022).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Exprimându-și dezacordul cu soluția primei instanțe, la data de
11.01.2024, în interiorul termenului legal stabilit la art. 232 alin. (1) Cod
administrativ, de către Casa Națională de Asigurări Sociale a fost depus apel
nemotivat, iar la data de 09.04.2024, s-a depus partea motivată a apelului, prin
care s-a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea
unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 02 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea
primei instanței.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, potrivit
certificatului nr.196 din 24.10.2022, eliberat de către Direcția regională Centru
a Inspectoratului General de Carabinieri, în perioada 02.05.2006-19.06.2015,
Bordian Cornel a activat în cadrul Batalionului de Escortă și Pază al CGP a MAI
(f.d.24-25 dosar administrativ).
Conform ordinului Direcției regionale Centru a Inspectoratului General de
Carabinieri nr.198 din 13.10.2022 a fost încetat raportul de serviciu al lui
Bordian Cornel funcționar public cu statut special, conform art.35 alin.(3) lit. m)
al Legii nr. 162-XVI din 22.07.2005, după acumularea vechimii în muncă ce
permite dreptul la pensie (f.d.21-22 dosar administrativ).
Instanța de apel a notat că, subdiviziunea menționată în care a activat
Bordian Cornel, este entitate destinată pentru deținerea persoanelor, care cade
4
sub incidența reglementărilor pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din
21.04.1994.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că, vechimea în
muncă pentru perioada 02.05.2006 - 19.06.2015, în care, Bordian Cornel a
activat în cadrul Batalionului de Escortă și Pază al CGP a MAI, a fost corect
calculată de către Direcția regională Centru a Inspectoratului General de
Carabinieri în temeiul hotărârii Guvernului nr.78/21.02.1994 și ordinul MAI
nr.96 din 20.03.2018. Deci, autoritatea publică pârâtă a interpretat eronat
normele de drept material aplicabile situației reclamantului, calculând eronat
vechimea în muncă a acestuia, reieșind din următoarele considerente.
În conformitate cu avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție
din 29.09.2014 cu privire la modul de aplicare a pct. 8 lit. d) din Hotărârea
Guvernului nr.78 din 21.02.1994, persoanele din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne care efectuează serviciul de pază, escortare
și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoare de detenție provizorie,
au dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni
vechime în muncă pentru o lună de serviciu în ordinea prevăzută de pct. 8 lit. d)
din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994. Această interpretare și aplicare
a prevederilor pct.8 este confirmată prin practica constantă a Curții Supreme de
Justiție și după emiterea avizului, inclusiv în cauzele în care CNAS are calitatea
de pârât.
Instanța de apel a subliniat că, apelanta nu este de acord cu ordinul emis
de o altă autoritate publică a statului și anume, ordinul MAI nr.96 din
20.03.2018, prezentând în apel o interpretare a prevederilor pct.8 al Hotărârii
Guvernului nr.78 din 21.04.1994, care este contrară unei practici judiciare
constante în spețele cu privire la calcularea vechimii în muncă a angajaților
organelor afacerilor interne care au activat în izolatoarele de detenție provizorie
a inspectoratelor de poliție.
Prin urmare, simplul dezacord al CNAS (autoritate administrativă centrală
din subordinea Guvernului) cu ordinul MAI (autoritate publică centrală de
specialitate) nr.96 din 20.03.2018 este contrar principiului legalității și
cooperării.
În aceiași ordine de idei, art. 34 din Codul administrativ, stabilește unul
din principiile procedurii administrative și anume principiul cooperării, care
prevede că autoritățile publice au obligația să contribuie și să colaboreze în
vederea realizării competențelor ce le revin potrivit legii, același principiu fiind
consacrat și în art.4 alin.(1) lit. e) al Legii 98/04.05.2012 privind administrația
publică centrală de specialitate, care prevede că, administrația publică centrală
5
de specialitate își desfășoară activitatea, respectând principiul colaborării
interinstituționale.
Așadar, instanța de apel a reținut că, Bordian Cornel având un temei legal
suficient, inclusiv o jurisprudență consacrată a instanțelor de judecată, precum și
ordinul angajatorului prin care a fost încetat raportul de serviciu pe motivul
acumulării vechimii în muncă necesare care permite dreptul la pensie, are
suficiente temeiuri legale pentru obținerea pensiei pentru vechime în serviciu.
În final, instanța de apel a reiterat poziția primei instanțe, potrivit căreia,
actul administrativ contestat (decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Botanica mun. Chișinău al Casei Naționale de Asigurări Sociale a RM
nr.94/2022/53464 din 27.10.2022 (data tipăririi 04.11.2022)) constituie o
ingerință disproporțională în dreptul de proprietate a reclamantului prin prisma
art.1 Protocolul 1 din Convenție.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Decizia instanței de apel din 02 octombrie 2024 a fost contestată de către
Casa Națională de Asigurări Sociale cu recurs la data de 11 octombrie 2024.
ARGUMENTELE RECURSULUI
Recurenta consideră că soluția Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată,
deoarece rezultă din interpretarea în mod eronat a legii materiale aplicabile la
caz și anume pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21.02.1994, în
vigoare până la 28.12.2023 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului
Național Anticorupție și sistemului penitenciar.
În acest sens, Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat argumentele
expuse în cadrul examinării fondului cauzei, subliniind că Bordian Cornel nu
întrunește condițiile pentru stabilirea pensiei, întrucât a activat în cadrul
Batalionului serviciului escortă și pază al CGP, care nu era o instituție
penitenciară și nu se regăsea în pct. 8 lit. d) din HG nr. 78/1994 în vigoare până
la 28.12.2023.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
6
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 10 decembrie 2024,
prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul anexat la
dosar (f.d. 93).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 11 octombrie 2024, prin
intermediul poștei electronice. Prin urmare, recursul a fost formulat în
conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea
sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile
Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil,
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
7
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio
a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie
să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
În acest caz, instanța de recurs atestă că, cererea de recurs depusă de Casa
Națională de Asigurări Sociale nu conține o motivare convingătoare și
întemeiată. Criticile din recurs se limitează doar la expunerea fondului cauzei,
care au fost analizate și apreciate de către instanța de apel.
Astfel, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că,
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes.
În acest context, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea
hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale
unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO
Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul
acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul
de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se
vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform
jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
8
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c.
Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
9