3ra-90/24 — contestarea actului administrativ

La data de 21 aprilie 2022, Victor Ambroci s-a adresat cu acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale prin care a solicitat: - anularea deciziei CTAS Strășeni nr.22/2022/845 din 15.02.2022; - anularea deciziei CNAS nr.A-512/22 din 22.03.2022 privind respingerea cererii prealabile; - obligarea CNAS să emită decizia privind stabilirea și acordarea pensiei anticipate pentru carieră lungă începând cu data de 04.01.2022.

În motivarea acțiunii reclamantul a informat că, având un stagiu de cotizare contributiv de 39 de ani și 2 luni, la data de 04 ianuarie 2022, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Strășeni cu o cerere prin care a solicitat să îi fie stabilită pensia anticipată pentru carieră lungă. În urma examinării cererii la data de 15 februarie 2022 Casa Teritorială de Asigurări Sociale Strășeni a emis Decizia 22/2022/845 prin care a respins cererea în stabilirea pensiei anticipate pentru carieră lungă, pe motiv de neachitare de către FPC „Alimex” a contribuțiilor de asigurări sociale, în perioada 01 ianuarie 1992 - 31 decembrie 1993.

La data de 14 martie 2022, Victor Ambroci a depus în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale o cerere prealabilă prin care și-a exprimat dezacordul cu Decizia 22/2022/845 și a solicitat stabilirea pensiei anticipate pentru carieră lungă, începând cu data de 04 ianuarie 2022.

În susținerea cererii prealabile, Victor Ambroci a invocat următoarele argumente: a) în tabelul „Istoria Asiguratului” din Decizia 22/2022/845 nu este reflectat stagiul de cotizare contributiv din perioada 01 ianuarie 1992 - 31 decembrie 1993, deși înscrierile 15,16 și 17 ale Carnetului de muncă al lui Victor Ambroci confirmă un stagiu de cotizare contributiv de 3 ani și 4 luni, acumulat în urma activității în cadrul FPC„Alimex” în perioada 01 septembrie 1990 - 31 decembrie 1993. b)Potrivit Certificatului din 18 februarie 2022, eliberat de FPC„Alimex”, se confirmă că Victor Ambroci a fost salariat al FPC„Alimex” în perioada 01 septembrie 1990 - 31 decembrie 1993 și care a primit în mărime 2 deplină salariul pentru munca depusă. Totodată, se confirmă că FPC„Alimex” a achitat toate plățile datorate statului (impozite, taxe, contribuții de asigurări sociale, etc).

După examinarea cererii prealabile depusă de Victor Ambroci, la data de 22 martie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a respins cererea prealabilă depusă de Victor Ambroci.

Reclamantul a notat că, reieșind din dispozițiile art.152 alin.(1) și 42 alin.(1) al Legii 156, pentru a beneficia de pensie anticipată pentru carieră lungă, a avut obligația de a demonstra că are un stagiu de cotizare contributiv de cel puțin 39 de ani.

Prin urmare, pentru a demonstra stagiul de cotizare contributivă de 39 de ani a prezentat în original carnetul de muncă ce îi aparține, în care există mențiunile relevante ce confirmă stagiul de cotizare contributiv de 39 de ani și 2 luni. Deci, în lipsa unor alte reglementări care i-ar impune alte obligații legate de confirmarea stagiului de cotizare contributiv, ajunge la concluzia că prin depunerea în original a carnetului de muncă, a căror înscrieri nu sânt contestate de către nimeni și-a onorat integral obligațiile privind demonstrarea stagiului de cotizare contributiv de minim 39 de ani.

În acest context, reclamantul a menționat că deciziile contestate nu corespund cerințelor de motivare completă, stipulate în art.118 Cod administrativ. În particular, decizia CTAS Strășeni nr.22/2022/845 din 15 februarie 2022 și decizia CNAS nr. A- 512/22 din 22 martie 2022 nu cuprind temeiul legal care ar justifica refuzul de a acorda pensia anticipată pentru carieră lungă, pe motiv de pretinsă necalculare și declarare a contribuțiilor de asigurări sociale de stat, fapt care afectează legalitatea lor.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, instanța de fond întemeiat a dispus anularea refuzurilor și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a include în stagiul reclamantului/intimat a perioadei de 01.01.1992 - 31.12.1993 or, acesta a activat în calitate de „tractorist” „șofer” la FPC „Alimex”, iar acest fapt este confirmat prin copia carnetului de muncă al intimatului.

Instanța de apel a constatat că, este neîntemeiat argumentul invocat de apelant precum că, intimatul nu a prezentat probe suplimentare ce ar confirma stagiul de cotizare din 01.01.1992 - 31.12.1993 în cadrul FPC „Alimex”, or intimatul a prezentat probe care confirmă acest fapt, iar faptul că deja angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege pentru angajatul întreprinderii, aceste omisiuni nu pot fi imputate și puse în seama intimatului Victor Ambroci, din care motiv această perioadă urmează a fi inclusă în stagiul de cotizare.

În acest sens, Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat argumentele expuse în cadrul examinării fondului cauzei, subliniind că în stagiul de cotizare nu a fost inclusă perioada de activitate 01.01.1992-31.12.1993 în cadrul FPC „Alimex” deoarece de către entitatea respectivă nu au fost calculate și declarate 4 contribuții de asigurări sociale de stat. Deci, recurenta a solicitat casarea deciziei recurate cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs motivat a fost depusă la data de 22 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În acest caz, instanța de recurs atestă că, cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale nu conține o motivare convingătoare și întemeiată. Criticile din recurs se limitează doar la expunerea fondului cauzei, care au fost analizate și apreciate de către instanța de apel.

Astfel, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest context, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45). 6

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7