3ra-157/24 — anularea actului administrativ

La 31 ianuarie 2022, Conoval Nicanor a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.c-2292/21 din 5 ianuarie 2022 și răspunsul CTAS Ialoveni nr.4923 din 1 decembrie 2021; repunerea în dreptul lezat de indexare a pensiei începând cu perioada anului 2013 până în prezent; obligarea CNAS să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului de secție din cadrul Procuraturii Generale, începând cu data dobândirii dreptului la recalculare din 1 decembrie 2018 până în prezent.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a activat în organele Procuraturii RM în diferite funcții, iar la data de 12 ianuarie 2009 i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar pentru funcția deținută în cadrul Procuraturii Generale cu recalcularea pensiei la fiecare majorare ordinară al salariului lunar al procurorului în exercițiul funcției respective. Conform Legii nr.37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 „Cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar”, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând cu 1 ianuarie 2013 (Monitorul Oficial nr.69-74 art. 225).

Prin hotărârea irevocabilă și definitivă a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 august 2017, CNAS a fost obligată să-i achite pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul de funcție al procurorului din Procuratura Generală începând cu 16 mai 2017 (din momentul adresării către CNAS). Prin hotărârea menționată, s-a stabilit că dreptul de recalculare a pensiei la majorarea salariului de funcție a procurorului de secție în Procuratura Generală de către el, a fost dobândit la data de 1 ianuarie 2013.

CNAS a executat hotărârea din 18 august 2017 și a recalculat pensia pentru vechime în muncă începând cu 16 mai 2017, fără a ține cont că dreptul legal de către reclamant a fost obținut la data 1 ianuarie 2013. 1

Prin hotărârea din 25 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost admisă cererea de chemare în judecată în contencios administrativ depusă de Conoval Nicanor împotriva CNAS privind contestarea actelor administrative și s-a recunoscut ca ilegal refuzul CNAS nr.42/19 din 6 februarie 2019, s-a obligat CNAS să-i recalculeze și să-i achite lui Conoval Nicanor pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului de secție din cadrul Procuraturii Generale, începând cu data dobândirii dreptului la recalculare, din 1 ianuarie 2013 până la 17 mai 2017. Hotărârea din 25 septembrie 2019 a devenit definitivă și irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiției din 16 iunie 2021.

Reclamantul a indicat că Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în vigoare din 1 decembrie 2018, prevede procedura de stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcțiilor în sistemul bugetar.

CNAS din inițiativă proprie nu a recalculat pensia în conformitate cu prevederile Legii nr.270/2018.

Astfel, la data de 24 noiembrie 2021 s-a adresat cu cerere prealabilă la CTAS Ialoveni, prin care a solicitat emiterea unui act administrativ individual favorabil, prin care să fie recalculată pensia din data de 1 decembrie 2018 în baza Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și să fie emis un act administrativ individual favorabil, prin care să fie indexată pensia pe perioada ce nu a fost indexată.

Prin răspunsul nr. 4923 din 1 decembrie 2021, CTAS Ialoveni a informat că, conform hotărârii Judecătoriei Chișinău este menționată perioada de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă ca procuror, iar CTAS Ialoveni nu are alt temei de a recalcula și indexa pensia.

Nefiind de acord cu răspunsul CTAS nr.4923, la 6 decembrie 2021 reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către CNAS, prin care a solicitat emiterea unui act administrativ individual favorabil prin care să fie recalculată pensia din data de 1 decembrie 2018, în baza Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și să fie emis un act administrativ individual favorabil, prin care să fie indexată pensia pe perioada ce nu a fost indexată, cu anularea răspunsul CTAS Ialoveni nr.4923 din 1 decembrie 2021, ca fiind ilegal și arbitrar.

Prin răspunsul CNAS nr.c-2292/21 din 5 ianuarie 2022, cererea prealabilă privind recalcularea pensiei a fost respinsă ca neîntemeiată, fără temei legal, iar în privința indexării pensiei nici nu s-a expus. 2

Reclamantul consideră că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și indexa pensia reclamantului pe perioada indicată, se încalcă un drept prevăzut de lege, drept dobândit de reclamant prin hotărârile irevocabile ale instanței de judecată la momentul stabilirii pensiei și care nu poate fi restrâns pe viitor. Astfel, unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității juridice, care impune printre altele, că o soluție data definitiv de către judecata a unui litigiu, plasează litigiile de aceiași categorie, de a fi soluționate prin aceleiași argumente în viitor.

Potrivit art. 73 alin. (1) și (8) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, persoana care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime totală în muncă de cel puțin 20 de ani, 6 dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni în funcția de procuror sau de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% față de salariul mediu al procurorului în exercițiu în funcția respectivă, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani, are dreptul la un adaos de 3%, dar nu mai mult de 80%. Salariul mediu se determină la momentul stabilirii pensiei, luându-se în considerare ultima funcție deținută de procuror.

A menționat reclamantul că, întrunește condițiile pentru recalcularea pensiei în perioada vizată, cu dreptul de a beneficia de recalcularea acesteia, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii, deoarece legea prevedea o asemenea modalitate și permitea această recalculare, iar începând cu 1 iulie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea completarea unor acte legislative, au fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, și prin urmare, legea nu mai prevede o asemenea posibilitate de recalculare a pensiei.

Astfel, Conoval Nicanor consideră că instanța de judecată urmează să țină cont că un drept patrimonial dobândit, cum ar fi dreptul la pensia ce se află în plată și care deja are o valoare economică, constituie un drept de proprietate în sensul art. 1 Primul Protocol adițional CEDO, or, el a dobândit licit acest drept social, odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă în anul 2009, iar drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii, se referă, exclusiv, pentru viitor la procurori cu drept de pensionare, fiind inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului procurorului în procesul adoptării unor legi noi. Noile prevederi legale se vor 3 aplica numai pentru viitor și numai față de persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

La fel, consideră că instanța de judecată urmează să respingă argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale, potrivit cărora hotărârea anterioară emisă în privința lui Conoval Nicanor a fost executată și alt temei de recalculare a pensiei nu se atestă, or, hotărârea anterioară analizată supra, stabilește per general dreptul reclamantului de a beneficia de recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului unui procuror în funcție, și în special, conform Legii nr. 37 din 7 martie 2013 și Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013, care determinase la acel moment majorarea salariului procurorului în funcție, iar odată ce deja printr-un act judecătoresc anterior, a fost stabilit dreptul de a beneficia de recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în funcție, la moment doar urmează să se confirme dreptul reclamantului la recalcularea pensiei și conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018.

De asemenea, începând cu anul 2013 pensiile procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la 1 aprilie, conform art. 13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, iar instanța de judecată urmează să oblige CNAS de a indexa pensia lui Conoval Nicanor începând cu perioada 2013 până în prezent.

La 19 iulie 2024, recurentul a depus supliment la recurs.

În contextul dat, recurentul a menționat că instanțele au omis să recunoască dreptul de a beneficia de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, începând cu 1 decembrie 2018, potrivit Legii nr. 270/2018, raportat la salariul mediu lunar achitat procurorului de secție din cadrul Procuraturii Generale.

Recurentul a evidențiat că, CNAS, deși obligată prin hotărârile definitive din 2017 și 2019, nu a efectuat recalcularea corectă, refuzând să aplice inclusiv majorările salariale ulterioare reglementate prin Legea nr. 270/2018, care stabilesc clar coeficienții de salarizare aplicabili procurorilor, inclusiv la recalcularea pensiilor.

În plus, a arătat că refuzul CNAS de a recalcula pensia este contrar prevederilor legale și echivalează cu o încălcare a drepturilor patrimoniale, constituind o ingerință în dreptul de proprietate protejat de art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO.

În privința indexării, a susținut că, CNAS a refuzat aplicarea mecanismului prevăzut de art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, privându-l pe recurent nejustificat de indexarea anuală aferentă perioadei 2013 - prezent, deși aceasta este aplicabilă tuturor beneficiarilor sistemului.

Recurentul a arătat că instanțele au confundat regimul recalculării pensiei cu cel al indexării, tratându-le ca alternative exclusive, deși ele vizează mecanisme legale distincte: recalcularea, potrivit hotărârilor irevocabile menționate și majorărilor salariale, respectiv indexarea anuală raportată la inflație.

A invocat că noile reglementări (Legea nr. 56/2011, Legea nr. 37/2020) nu pot avea efect retroactiv asupra drepturilor câștigate anterior, principiul 5 neretroactivității fiind consacrat de Constituție și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, potrivit cărora modificările legii nu afectează situațiile juridice deja consolidate.

Recurentul a mai punctat că dreptul la recalcularea și indexarea pensiei reprezintă un drept patrimonial dobândit, cu valoare economică, protejat în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, iar limitarea sau refuzul recunoașterii acestor drepturi de către CNAS constituie o ingerință inadmisibilă în exercitarea dreptului de proprietate.

De asemenea, a subliniat că ignorarea hotărârilor judecătorești irevocabile anterioare și refuzul aplicării corecte a legislației echivalează cu o încălcare a principiului securității raporturilor juridice și a obligației autorităților publice de a asigura protecția efectivă a drepturilor patrimoniale ale beneficiarilor de pensii.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ: 6 „Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”

Art. 247 din Codul administrativ: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 248 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau decizia și adoptă o nouă decizie.”

Art. 1 și art. 2 din Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar: „Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar și reprezintă un cadru general ce cuprinde principiile, regulile și procedurile de stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcțiilor din sectorul bugetar. Reglementările prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcționarilor publici, inclusiv cu statut special, persoanelor care ocupă funcții cu statut special specifice apărării naționale, securității statului și ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de muncă în autoritățile/instituțiile bugetare finanțate integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, precum și personalului Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare – unități bugetare).”

Art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii: „Pensiile se indexează anual la 1 aprilie. Coeficientul de indexare constituie rata inflației la sfârșitul anului precedent, exprimată prin creșterea prețurilor de consum în luna decembrie a anului respectiv față de aceeași lună a anului premergător. Coeficientul de indexare se stabilește de către Guvern. Suplimentul de solidaritate reprezintă o componentă a pensiei care nu se indexează. Cuantumul acestuia variază anual în funcție de indexarea și majorarea pensiei calculate și de evoluția pensiei minime.”

În ceea ce privește fondul cauzei, se rețin următoarele circumstanțe esențiale stabilite prin probele administrate și hotărârile anterioare:

Reclamantul Nicanor Conoval a activat în calitate de procuror, iar începând cu 12 ianuarie 2009 i s-a acordat pensie pentru vechime în muncă în baza Legii nr. 118/2003 cu privire la Procuratură, stabilindu-i-se o pensie specială în cuantum de 80% din salariul mediu lunar potrivit funcției deținute.

Prin hotărârea din 18 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă parțial acțiunea reclamantului, fiind obligată CNAS să- i recalculeze și achite pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar al procurorului din Procuratura Generală, începând cu 16 mai 2017.

Ulterior, prin hotărârea din 25 septembrie 2019 Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost admisă cererea depusă de reclamant, fiind obligată CNAS să-i recalculeze și să-i achite pensia aferentă perioadei 1 ianuarie 2013 - 16 mai 2017, refuzul CNAS din februarie 2019 a fost recunoscut ca ilegal.

Aceste hotărâri au rămas definitive prin respingerea apelurilor și recursurilor declarate de CNAS.

Întru executarea hotărârilor menționate, CNAS a recalculat pensia reclamantului în cuantum de 80% din salariul mediu lunar al funcției de procuror din Procuratura Generală.

Ulterior, prin cererea de chemare în judecată depusă la 31 ianuarie 2022, reclamantul Conoval Nicanor a solicitat: anularea răspunsului CNAS nr.c-2292/21 din 5 ianuarie 2022 și a răspunsului CTAS Ialoveni nr.4923 din 1 decembrie 2021; obligarea CNAS să-l repună în dreptul lezat de indexare a pensiei pentru perioada 2013-prezent; recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă, raportat la salariul mediu lunar achitat procurorului de secție din cadrul Procuraturii Generale, începând cu data dobândirii dreptului la recalculare, 1 decembrie 2018 - până în prezent.

Completul de judecată reține că reclamantul nu a solicitat instituirea unui drept nou, ci aplicarea continuă a unui drept patrimonial deja recunoscut prin hotărâri irevocabile anterioare din 2017 și 2019.

Reclamantul a susținut că beneficiază de pensie specială pentru vechime în muncă, calculată procentual din salariul mediu al procurorului de secție, iar hotărârile anterioare irevocabile au stabilit obligația recalculării acesteia în raport cu majorările salariale ulterioare. 8

În ceea ce privește recalcularea legată de Legea nr. 270/2018, reclamantul a arătat că această lege a introdus un nou sistem de salarizare aplicabil și funcțiilor din Procuratura Generală, iar CNAS era obligată să reflecte automat aceste majorări salariale în cuantumul pensiei sale, fără un act suplimentar sau cerere nouă, având în vedere drepturile deja consolidate.

Referitor la mecanismul de indexare, reclamantul a invocat aplicabilitatea art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind pensiile în sistemul public, solicitând ca pensia sa specială să fie ajustată anual prin acest mecanism.

Examinând cauza, prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată prin hotărârea din 11 aprilie 2023, reținând că hotărârile anterioare au fost integral executate și că, în lipsa unui temei legal expres, recalcularea suplimentară nu se impune. Instanța a apreciat, de asemenea, că indexarea anuală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 156/1998 nu este aplicabilă pensiilor speciale.

Instanța de apel, prin decizia din 5 decembrie 2023, a menținut soluția primei instanțe, apreciind că hotărârile irevocabile anterioare au fost executate integral și că nu există un temei juridic distinct care să impună recalcularea suplimentară a pensiei reclamantului pentru perioada ulterioară anului 2018.

Totodată, instanța de apel nu a examinat în mod explicit incidența Legii nr. 270/2018 asupra raporturilor juridice dintre reclamant și CNAS, omițând să analizeze dacă modificările salariale operate prin această lege ar fi trebuit reflectate în baza de calcul a pensiei speciale, în virtutea dreptului deja recunoscut reclamantului.

Examinând recursul declarat de Conoval Nicanor, având în vedere argumentele părților, probele administrate și prevederile legale incidente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acesta este parțial fondat și întrunește temeiurile prevăzute de art. 245¹ din Codul administrativ, referitoare la interpretarea eronată a normelor juridice.

Completul reține că, din analiza materialului probatoriu și a cadrului normativ, reclamantul nu a solicitat instituirea unui drept nou, ci aplicarea continuă a unui drept patrimonial deja recunoscut, consolidat prin hotărârile anterioare. Însă, în mod eronat, instanțele inferioare au tratat cererea ca pe o solicitare de recalculare suplimentară, ignorând faptul că CNAS avea obligația de a reflecta modificările salariale survenite asupra funcției de referință, inclusiv cele generate de Legea nr. 270/2018, în baza dreptului deja confirmat prin hotărâri irevocabile. 9

Este adevărat că Legea nr. 270/2018 reglementează în primul rând salarizarea personalului activ, însă, în măsura în care cuantumul pensiei speciale este determinat procentual raportat la salariul funcției de referință, orice modificare legală a acestuia determină, prin efect direct asupra bazei de calcul, ajustarea cuantumului pensiei. Prin urmare, CNAS avea obligația de a aplica efectele modificărilor salariale asupra pensiei reclamantului.

Refuzul CNAS de a recunoaște aplicabilitatea acestor majorări salariale a produs efecte patrimoniale negative asupra reclamantului, constituind o atingere adusă dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, precum și o încălcare a principiilor securității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat.

În acest context, e de remarcat că normele de drept de pensionare stabilite nu au putere retroactivă, fapt relevat și în pct. 4 (3) din Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004, din care rezultă că la determinarea temeiurilor juridice, condițiilor de stabilire și plată a pensiilor, modalităților de calculare a cuantumului pensiei, legiuitorul are obligația de a ține cont de faptul că, asigurările sociale stabilite anterior, nu pot fi anulate fără a fi substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai față de persoanele, care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

Conform art. 140 din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale. Hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și nu pot fi atacate. În temeiul art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale.

În acest sens prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, au fost declarate neconstituționale articolul II și punctele 7 și 9 ale articolului III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat. În punctele 77-80 din aceeași Hotărâre, Curtea Constituțională a menționat 10 că, la aprecierea corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului de proprietate statuate de articolul 46 din Constituție, Curtea Constituțională va ține cont de prevederile articolului 4 din Constituție și, conform practicii sale, de prevederile Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene.

Totodată, Curtea a reiterat că, prin Hotărârea nr. 19 din 18 octombrie 2011, drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția socială fiind percepută în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea medicală, că la început Curtea Europeană a asimilat dreptul la prestații sociale unui drept de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. l la Convenția Europeană, iar în cazul persoanelor, care au plătit contribuții la un sistem de protecție socială (Muller vs. Austria, decizia din 16 decembrie 1974), ulterior jurisprudența acesteia a evaluat, nu fără de ambiguități în ceea ce privește prestațiile non contributive, spre protecție mai largă.

În cauza Stec și alții vs. Marea Britanie (decizia de admisibilitate din 06 iulie 2005), Marea Cameră a Curții Europene a statuat, cu valoare de principiu, că atunci când un Stat-parte pune în aplicare o legislație, care prevede plata automată a unei prestații sociale – indiferent dacă acordarea acestei prestații depinde sau nu de plata prealabilă a contribuțiilor – această legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce ține de domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr.1 pentru persoanele care îndeplinesc cerințele sale. În lumina jurisprudenței Curții Europene, articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană se aplică fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe relația între alocarea prestațiilor sociale și obligația de a plăti impozite sau alte contribuții.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, din Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, rezultă că un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul, când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de proprietate al persoanei. În acest sens, Curtea susține aprecierea autorităților, dată drepturilor diminuate, prin normele contestate, ca drepturi potențiale sau aleatorii.

Dreptul reclamantului cu aplicarea principiului recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este menținut de 11 instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 din Codul civil. Respectiv, Completul de judecată consideră ca fiind eronată abordarea instanțelor ierarhic inferioare că, începând cu data de 01 decembrie 2018, nu mai poate fi recalculată reieșind din salariul de funcție a unui procuror care activează la moment.

În acest sens, e relevantă și practica Curții Supreme de Justiție pe cauzele similare, și anume: 3ra-149/23 (Guțu Ion către CNAS); 3ra-1183/23 (Bobu Petru către CNAS).

În privința capătului de cerere privind indexarea pensiei, Completul de judecată constată că soluția instanței de apel este corectă și temeinică. Astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. IX alin. (3) al Legii pentru modificarea unor acte legislative nr. 37 din 28 februarie 2020, pensiile pentru vechime în muncă stabilite până la data de 1 ianuarie 2018 (pentru procurori) se vor indexa în condițiile art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, fără a fi recalculate, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al procurorilor în exercițiu, însă numai în măsura în care aceste pensii nu au fost deja recalculate anterior. În cauza de față, pensia reclamantului a fost recalculată anterior, în temeiul hotărârilor judecătorești irevocabile din 2017 și 2019, ceea ce exclude aplicabilitatea dispozițiilor privind indexarea pentru perioada în care a avut loc recalcularea.

Instanța de apel a apreciat corect că refuzul CNAS de repunere în dreptul de indexare a pensiei nu a afectat dreptul patrimonial deja dobândit al reclamantului, întrucât acesta continuă să beneficieze de pensia recalculată în cuantum de 80% din salariul mediu lunar al procurorului de secție din cadrul Procuraturii Generale, drept recunoscut și garantat prin hotărârile anterioare. Prin urmare, nu poate fi reținută o încălcare a art. 46 din Constituția Republicii Moldova și a art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, soluția primei instanțe fiind justă în această parte.

În concluzie, Completul de judecată apreciază că recursul declarat de reclamant este întemeiat doar în partea ce vizează recalcularea pensiei raportat la modificările introduse prin Legea nr. 270/2018, însă este nefondat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la indexarea pensiei. Această soluție se impune pentru a asigura respectarea caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătorești anterioare, consolidarea securității raporturilor juridice și protejarea efectivă a drepturilor patrimoniale ale reclamantului. 12

În consecință și în baza celor constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va admite recursul, va casa parțial atât decizia din 5 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cât și hotărârea din 11 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea recalculării pensiei conform Legii nr. 270/2018 și va pronunța o nouă hotărâre în partea casată, prin care va admite parțial acțiunea reclamantului.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul depus de către Conoval Nicanor. Casează parțial atât decizia din 5 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cât și hotărârea din 11 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea ce ține de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă începând cu 1 decembrie 2018, și emite o decizie nouă în partea casată, prin care: Admite parțial acțiunea formulată de Conoval Nicanor împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, după cum urmează: - anulează răspunsurile CNAS nr.c-2292/21 din 5 ianuarie 2022 și CTAS Ialoveni nr.4923 din 1 decembrie 2021, în partea recalculării pensiei; - obligă Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei pentru vechime în muncă a reclamantului Conoval Nicanor, raportat la salariul mediu lunar al procurorului de secție din cadrul Procuraturii Generale, începând cu 1 decembrie 2018, conform modificărilor prevăzute de Legea nr. 270/2018; Menține în rest decizia din 5 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 11 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 13