3ra-547/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-547/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Ion Vicol,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Ion Vicol împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale
privind anularea actului administrativ, constatarea existenței dreptului,
repunerea în dreptul lezat, obligarea la emiterea actului administrativ și
achitarea pensiei,
împotriva hotărârii din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-547/24
NR. PIGD 2-21127146-01-3ra-24062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
19 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Ion
Vicol
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 august 2021, Ion Vicol a introdus acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând
anularea Deciziei nr. V-1354/21 din 27 iulie 2021, constatarea dreptului său la
indexarea pensiei pentru vechime în muncă, repunerea în dreptul lezat prin
obligarea CNAS să emită un act administrativ individual de recunoaștere a
acestui drept și achitarea diferențelor aferente indexării, începând cu momentul
dobândirii acestuia.
În motivarea acțiunii, în esență, reclamantul a susținut că a activat în
organele procuraturii din 1987 până în 2010, având o vechime de 23 de ani în
funcția de procuror. La data de 15 februarie 2011, la împlinirea vârstei de 50
de ani, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă conform Legii cu
privire la Procuratură, în vigoare la acel moment. Începând cu această dată și
până la 13 iunie 2018, pensia i-a fost indexată anual, însă ulterior, fără un temei
legal justificat, CNAS a sistat indexarea, privându-l astfel de un drept dobândit
legal.
La data de 13 iulie 2021, Ion Vicol s-a adresat cu o cerere prealabilă în
vederea restabilirii dreptului său la indexare. Prin Decizia nr. V-1354/21 din
27 iulie 2021, comunicată la 4 august 2021, CNAS a respins solicitarea,
motivând că, începând cu 15 februarie 2011, reclamantul beneficiază de pensie
pentru vechime în muncă ca procuror, în temeiul art. 73 alin. (8) din Legea nr.
294/2008 privind Procuratura, care prevedea recalcularea pensiei odată cu
majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, fără indexare.
Reclamantul consider că, CNAS și-a întemeiat refuzul pe o interpretare
eronată a normelor legale. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)
din 15 februarie 2018, menținută de instanțele superioare, CNAS a fost
obligată să recalculeze pensia lui Ion Vicol începând cu 5 aprilie 2013, reieșind
din salariul funcției de adjunct al procurorului într-o procuratură teritorială,
odată cu majorarea salariului procurorilor în exercițiu. În executarea hotărârii,
pensia acestuia a fost recalculată până la 1 decembrie 2018 și stabilită la suma
de 17 240 lei lunar. Recalcularea, însă, nu exclude și nu poate exclude dreptul
1
la indexare, întrucât hotărârile instanțelor nu au dispus în niciun moment
privarea reclamantului de acest drept.
Ion Vicol a menționat că în momentul pensionării sale, s-a supus
prevederilor Legii nr. 294/2008 privind Procuratura, care nu condiționa
recalcularea pensiei de excluderea indexării. Mai mult, până în anul 2018,
CNAS a recunoscut și aplicat dreptul la indexare, fapt ce confirmă că această
practică era considerată legală și obligatorie. Conform art. 13 alin. (1) din
Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, pensiile se indexează
anual la 1 aprilie și 1 octombrie, normă cu aplicabilitate generală, inclusiv
pentru pensionarii procurori. Modificările legislative aduse ulterior nu pot avea
efect retroactiv și nu pot anula un drept deja dobândit.
A invocat că acțiunile CNAS sunt ilegale și discriminatorii, întrucât îl
plasează într-o situație defavorabilă față de alți pensionari care beneficiază de
indexarea pensiei. Restrângerea dreptului său contravine principiului egalității
consfințit în art. 23 din Codul administrativ. CNAS nu poate, printr-o
interpretare eronată a legii, să lipsească un justițiabil de un drept recunoscut
prin lege și confirmat prin aplicare timp de șapte ani consecutivi.
Măsura adoptată de CNAS este abuzivă și disproporționată, neexistând
în legislația națională o prevedere care să permită privarea lui Ion Vicol de
dreptul la indexare. Într-un stat de drept, instituțiile publice au obligația pro
activă de a respecta și aplica corect legea, fără a împovăra cetățeanul cu
solicitarea drepturilor deja stabilite. CNAS a încălcat această obligație,
ignorând dispozițiile legale și hotărârile judecătorești anterioare.
Prin urmare, consider că Decizia nr. V-1354/21 este ilegală și trebuie
anulată, iar CNAS trebuie obligată să restabilească dreptul lui Ion Vicol la
indexarea pensiei și să achite retroactiv sumele datorate, conform normelor
legale în vigoare.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de către Ion Vicol împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului administrativ,
constatarea existenței dreptului, repunerea în dreptul lezat, obligarea la
emiterea actului administrativ și achitarea pensiei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 iunie 2022, Ion Vicol a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii
instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 15
2
iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
cererea de apel înaintată de Ion Vicol și s-a menținut hotărârea din 15 iunie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că hotărârea instanței
de fond este legală și temeinică, argumentând că reclamantul beneficiază de
pensie pentru vechime în muncă în temeiul art. 73 alin. (8) din Legea nr.
294/2008 cu privire la Procuratură, dispoziție legală care reglementa
recalcularea pensiei procurorilor pensionați în funcție de majorarea generală a
salariului procurorilor în exercițiu. Această reglementare a fost însă abrogată
prin Legea nr. 56/2011, iar potrivit art. IX alin. (3) din Legea nr. 37/2020,
pensiile pentru vechime în muncă stabilite înainte de 1 ianuarie 2018 se
indexează doar dacă nu au fost recalculate conform vechii reglementări. Dat
fiind faptul că, în urma unei hotărâri judecătorești definitive, pensia lui Ion
Vicol a fost recalculată reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului
adjunct al procuraturii teritoriale, instanța de apel a reținut că acesta nu mai
poate beneficia și de mecanismul de indexare, cele două proceduri fiind
distincte și neputând fi aplicate simultan.
Instanța a subliniat că cererea reclamantului vizează în esență obținerea
unui beneficiu dublu, respectiv atât recalcularea pensiei conform majorării
salariului procurorilor în exercițiu, cât și indexarea acesteia, solicitare care nu
are suport legal. În analiza sa, instanța de apel a evidențiat că, prin hotărârea
Judecătoriei Chișinău din 15 februarie 2018, menținută de instanțele ierarhic
superioare, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să recalculeze
pensia lui Ion Vicol, stabilindu-se în mod definitiv cuantumul acesteia în
funcție de majorările salariale ale procurorilor în funcție. În consecință, orice
intervenție ulterioară asupra acestui drept deja recunoscut ar contraveni
principiului autorității de lucru judecat și ar conduce la acordarea unei duble
ajustări a pensiei, ceea ce nu este permis de legislația aplicabilă.
În ceea ce privește legalitatea refuzului CNAS de a acorda indexarea
pensiei, instanța a apreciat că decizia contestată este conformă cu dispozițiile
legale, întrucât nu există prevederi care să permită beneficiarilor de pensie
recalculată să obțină și indexarea acesteia. În acest sens, instanța de apel a
reținut că, deși legislația prevede indexarea anuală a pensiilor pentru anumite
categorii de pensionari, aceasta nu se aplică celor care au beneficiat de
mecanismul de recalculare, întrucât acest sistem de ajustare a pensiei este
diferit și urmărește alte criterii de actualizare a cuantumului prestației sociale.
3
Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia refuzul CNAS de a-
i indexa pensia ar încălca dreptul său de proprietate, instanța a apreciat că acest
argument nu poate fi reținut, întrucât dreptul patrimonial al reclamantului nu a
fost afectat, el continuând să beneficieze de pensia recalculată conform
hotărârilor judecătorești anterioare. Instanța a concluzionat că dreptul de
proprietate asupra unei pensii recalibrate conform legislației aplicabile nu
implică automat și dreptul la indexare, întrucât aceasta este o măsură distinctă,
aplicabilă doar în condițiile prevăzute expres de lege.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 17 iunie 2024, Ion Vicol a declarat recurs împotriva deciziei din 17
aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea
integrală a deciziei și hotărârii, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie
admisă cererea de chemare în judecată sau trimiterea cauzei la rejudecare.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a susținut că instanțele inferioare au interpretat
eronat dispozițiile legale aplicabile cauzei și au omis să analizeze în mod corect
circumstanțele faptice și juridice relevante.
Unul dintre principalele argumente ale recursului este că instanța de apel
a reținut în mod greșit că dreptul la recalcularea pensiei exclude dreptul la
indexare. Recurentul susține că aceste două mecanisme sunt distincte și nu
există nicio prevedere legală care să limiteze dreptul unui pensionar de a
beneficia simultan atât de recalcularea pensiei, cât și de indexarea acesteia. În
acest sens, el argumentează că, începând cu anul 2011, CNAS a recunoscut și
a aplicat indexarea pensiei sale anual, iar acest drept nu poate fi anulat ulterior
fără un temei legal clar. Totodată, recurentul invocă faptul că prevederile art.
13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii impun indexarea
anuală a tuturor pensiilor și că în cazul său, acest drept a fost încălcat printr-o
interpretare restrictivă a legislației.
Susține că dreptul său la indexare a fost dobândit legal în baza legislației
în vigoare la momentul pensionării și că modificările legislative ulterioare nu
pot afecta un drept deja constituit. În acest sens, recurentul face trimitere la
jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului,
susținând că drepturile patrimoniale, odată recunoscute, nu pot fi retrase sau
modificate în mod arbitrar de autoritățile statului.
De asemenea, recurentul invocă o încălcare a dreptului său la un proces
echitabil, argumentând că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa și a
avocatului său, deși a fost depusă o cerere de amânare justificată. Acesta
susține că examinarea cauzei în lipsa părților a condus la o încălcare a dreptului
4
său la apărare și la imposibilitatea de a-și susține în mod corespunzător poziția
în fața instanței. În opinia recurentului, această încălcare procedurală atrage
nulitatea deciziei instanței de apel și impune rejudecarea cauzei.
Recurentul contestă interpretarea dată de instanța de apel asupra
aplicabilității hotărârii Judecătoriei Chișinău din 15 februarie 2018, prin care
CNAS a fost obligată să recalculeze pensia sa începând cu 5 aprilie 2013.
Acesta argumentează că această hotărâre nu a dispus asupra dreptului său la
indexare și că instanța de apel a interpretat eronat efectele acesteia,
considerând că recalcularea pensiei exclude automat aplicarea indexării.
Recurentul subliniază că în partea dispozitivă a acestei hotărâri nu există nicio
mențiune privind excluderea indexării și că, prin urmare, decizia CNAS de a
sista indexarea este nelegală.
Totodată, recurentul invocă încălcarea dreptului său de proprietate,
protejat de art. 46 din Constituție și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la
CEDO.
La fel, recurentul susține că tratamentul aplicat în cazul său este
discriminatoriu, în raport cu alți pensionari care beneficiază de indexarea
pensiei. Acesta invocă principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție
și art. 23 din Codul administrativ, susținând că autoritățile nu au oferit o
justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea sa de la beneficiul
indexării, deși acesta se află în aceeași situație juridică cu alți pensionari.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 24 iulie 2024, CNAS a depus referință la recursul declarat, solicitând
declararea acestuia inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
5
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că, decizia a fost notificată avocatului recurentului, Denis Lisnic, în mod
electronic, la 27 mai 2024, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 17 iunie
2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
6
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de judecată și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
7
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Ion Vicol.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8