3ra-504/24 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-504/24 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Grib Gheorghe împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 5 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-504/24 )
NR. PIGD2-21126210-01-3ra-06062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie
un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: C. Guzun,
Instanța de apel : G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
19 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 august 2021, Grib Gheorghe a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a
solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul
administrativ individual favorabil privind recalcularea și achitarea pensiei în
cuantum de 80% în dependență de majorarea generală a salariului judecătorului
instanței de fond începând cu 1 aprilie 2015 până la modificarea salariului
mediu pe economie.
În motivare a invocat că, a activat în funcția de judecător până la data de
20 septembrie 2017, când a demisionat în legătură cu atingerea plafonului de
vârstă. Începând cu 05 martie 2013 i-a fost stabilită pensia pentru vechime în
muncă în mărime de 80% din salariul lunar al judecătorului instanței de fond.
Reclamantul a menționat că, asigurarea cu pensii a judecătorilor este
reglementată prin Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului și Legea nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul
public de pensii, cu ulterioarele modificări.
Modul de calculare a pensiei unui judecător, care beneficiază de acest
drept, a fost reglementat de art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu
privire la statutul judecătorului și art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14
octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.
Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, art.
461 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de
pensii, cât și art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la
statutul judecătorului au fost declarate neconstituționale. Iar, prin Legea nr. 60
din 4 aprilie 2014 a fost abrogat art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14
octombrie 1998 privind sistemul public de pensii și a fost modificat art. 32 din
Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
Prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea
unor acte legislative, alin. (1) art. 32 din Legea cu privire la statutul
judecătorului a obținut următorul cuprins: Judecătorul care a atins vârsta de 50
de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12
ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru
vechime în muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru
fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total
1
nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se
recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în
exercițiu.
Astfel, dispoziția art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu
privire la statutul judecătorului, statuează clar că pensia judecătorului se
recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în
exercițiu, fără careva limitări și fără ca legislatorul să facă diferența între
judecătorii aflați în funcția și cei demisionați.
Cele menționate supra denotă cert că la adoptarea acestei legi,
legislatorul s-a ghidat de Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie
2000, prin care s-a statuat că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice
este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului,
consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului, întru respectarea
principiului respectării drepturilor dobândite anterior în mod licit.
Totodată, Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011
statuează că un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate
de art. 46 din Constituția RM, și respectiv, art. 1 din protocolul nr. 1 la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, numai în cazul când dreptul social
respectiv este dobândit și are valoare economică.
În acest context, având în vedere normele legale menționate mai sus,
consideră că, pensia achitată reclamantului urmează a fi calculată reieșind din
cuantumul dreptului patrimonial dobândit, adică din mărimea salariului lunar
al judecătorului instanței de fond în exercițiu, fără anumite limitări.
Conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind
salarizarea judecătorilor și procurorilor (abrogată la 1 decembrie 2018), salariul
de funcția al judecătorului din cadrul instanței de fond se stabilește în cuantum
de: c) 3,5 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în
muncă în funcția de judecător de peste 12 ani (în cazul reclamantului).
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013
privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, prevederile art. 4 din prezenta
lege se pun în aplicare după cum urmează: a) de la 1 ianuarie 2014, salariile de
funcția ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 80% din salariile de funcția
prevăzute la articolul 4; b) de la 1 aprilie 2015, salariile de funcția ale
judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90% din salariile de funcția prevăzute
la articolul 4; c) de la 1 aprilie 2016, salariile de funcția ale judecătorilor vor fi
plătite în cuantum deplin conform articolului 4. Iar, prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr. 879 din 23 decembrie 2015 s-a majorat cuantumul
salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016, în mărime de
5050 de lei, pentru utilizarea în modul stabilit de legislație.
Reclamantul a notat că, diminuarea pensiei achitate în perioada 2015 -
2017 constituie: pentru anul 2015, din luna aprilie - cu 1 876 de lei mai puțin
14 175 de lei (3,5x4500x90%) x80% - 9464 x 10 luni. În total 18 760 de lei;
pentru anul 2016 perioada 01 ianuarie - 01 aprilie cu 3 262 de lei lunar mai
puțin. Salariul lunar 15 907-50 lei (3,5 x 5050 x 90%) x 80 % - 9 464 de lei, în
2
total 9786 lei (3262 x 3); pentru anul 2016 de la 01 aprilie cu 4 676 de lei pe
lună mai puțin. Salariul lunar 17 675 (3,5 x 5050) x 80% -9464, în total 42 084
de lei (4646 x 9); - pentru anul 2017 cu 6 216 lei pe lună. Salariul 19 600 de lei
(3,5 x 5600 salariul mediu lunar x 80% - 9464 lei). Pentru 8,5 luni suma
neachitată constituie 52 836 de lei. În total suma neachitată constituie 121 590
de lei.
Consideră reclamantul că prevederile legale cuprinse în art. III din
Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte
legislative, potrivit căreia judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar
continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea
stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi, urmează a fi aplicate în
coroborare cu dispozițiile art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului,
care a suferit modificări tot prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 și care are
următorul cuprins „pensia judecătorului se recalculează ținând-se cont de
mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu”.
Mai mult, art. III Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea
cu privire la statutul judecătorilor, legislatorul omițând să indice care lege a fost
modificată prin această normă.
Respectiv, având în vedere principiul de bază, consfințit de Curtea
Constituțională în hotărârile sale adoptate pe acest subiect, potrivit cărora
asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin acte juridice speciale
și obligatorii care sunt: Legea nr. 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului și Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul
public de pensii, consideră că art. III vizat supra nu poate fi aplicat separat. Or,
tratarea în alt mod a prevederilor legale în baza cărora judecătorii aflați în
funcția au dreptul de a primi pensia în raport cu salariul lunar al judecătorului
în exercițiu, ar contraveni Constituției RM, cât și tratatelor internaționale în
domeniul dat.
Reclamantul a notat că, la data de 23 noiembrie 2020 s-a adresat Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu petiție, prin intermediul oficiului poștal, prin
care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în
dependență de majorarea generală a salariului judecătorului instanței de fond
începând cu 1 aprilie 2015 până la modificarea salariului mediu pe economie.
Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2673/20 din
04 decembrie 2020, s-a indicat că lipsește temei legitim de a recalcula
cuantumul pensiei pentru vechime în muncă, ca judecător, în temeiul art. 32
alin. (1) din Legea 544-XIII din 20 iulie 1995.
Reclamantul a susținut că, Casa Națională de Asigurări Sociale, la
examinarea petiției, a încălcat principiile procedurii comune și de contencios
administrativ prevăzute la art. 21, art. 22 alin. (1), art. 23, art. 31 și art. 32,
precum și etapele procedurii administrative prevăzute în Capitolul I, Titlul II
Cod administrativ (art. 69-78). Mai mult, conform art. 94 Cod administrativ,
înainte de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un
participant sau înainte de respingerea unui act administrativ individual
3
favorabil, participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și
circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis. Audierea poate fi
făcută verbal sau în scris. Iar, art. 85 și art. 87 alin. (1) Cod administrativ,
prevede clarificarea stării de fapt și obținerea probelor, fapt ce nu a fost
respectat de către. La caz, consideră că, prezintă relevanță dispozițiile art. 147
alin. (2), (3) Cod administrativ, care reglementează că dacă în baza unei
reglementări legale pentru o perioadă din trecut se calculează venit sau alte
avantaje patrimoniale, atunci în calitate de moment de schimbare a situației se
consideră începutul perioadei de calcul. Un act administrativ individual de
acordare periodică a prestațiilor materiale sau bănești se anulează sau se
modifică cu efect pentru viitor și atunci când Curtea Supremă de Justiție
schimbă practica judiciară existentă și aceasta este favorabilă persoanei
îndreptățite.
Astfel, a notat reclamantul că consideră că, diminuarea cuantumului
pensiei calculate, precum și restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor
în modul prevăzut în lege, contravin art. 6, art. 43, art. 47, art. 54 și art. 116 din
Constituția Republicii Moldova, principiilor fundamentale despre
independența organelor judiciare, consfințite în Rezoluțiile Adunării Generale
a ONU nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum
și în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia
cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul
ultimei sale remunerări.
Prin hotărârea din 15 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,
a fost admisă acțiunea de contencios administrativ înaintată de Grib Gheorghe.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova să
recalculeze și să achite reclamantului Grib Gheorghe pensia în cuantum de 80%
în dependență de majorarea generală a salariului judecătorului instanței de fond
începând cu 1 aprilie 2015, conform legislației în vigoare, și pe viitor.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 8 iunie 2023, Casa
Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărârii din 15 mai
2023 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii primei
instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca
neîntemeiată.
Prin decizia din 5 martie a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din
15 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, anterior sesizării
instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune, Grib Gheorghe la 23
noiembrie 2020, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu o cerere
prin care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei pentru perioada anilor
2015-2017 în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Prin răspunsul nr. G-2673/20 din 04 decembrie 2020, Casa Națională de
Asigurări Sociale, a indicat că, temei legitim de a recalcula cuantumul pensiei
pentru vechime în muncă, ca judecător pentru perioada 1 aprilie 2015 – 31
4
august 2017 nu este, deoarece petentul, în perioada menționată, a activat în
funcția de judecător (f.d.9).
Instanța de apel a notat că, la data de 30 decembrie 2020, Grib Gheorghe
a sesizat instanța de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată
prin care a solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a
recalcula și achita pensia în cuantum de 80% în dependență de majorarea
generală a salariului judecătorului instanței de fond începând cu 1 aprilie 2015
până la modificarea salariului mediu pe economie.
Prin încheierea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, acțiunea reclamantului a fost declarată inadmisibilă în temeiul
prevederilor art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ, pe motiv că reclamantul
nu a respectat procedura prealabilă.
La 9 iulie 2021, Grib Gheorghe, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu cerere prealabilă prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru
perioada anilor 2015 - 2017 în conformitate cu prevederile legislației în
vigoare. Achitarea pensiei diminuate și neachitate în perioada anilor 2015 -
2017 în mărime de 123 376 de lei. (f.d.13-14),
Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-1367/21 din
28 iulie 2021, cererea prealabilă a fost declarată inadmisibilă din motiv că în
conformitate cu art. 80 alin. (3) Cod administrativ, deoarece, dacă după
expedierea răspunsului se depune o nouă petiție de același petiționar, cu același
obiect, aceasta nu se examinează și se conexează la dosarul inițial. Astfel
răspunsul la cererea inițială a fost expediat de către Casa Națională de Asigurări
Sociale la data de 04 decembrie 2020 prin răspunsul nr. G - 2673/20, care a fost
contestat în instanța de contencios administrativ. Având în vedere, că cererea
repetată nu conține subiecte noi, aceasta nu se examinează.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate alegațiile
părții apelante precum că, dreptul la recalcularea pensiei este rezervat doar
judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu
atingerea plafonului de vârstă în condițiile în care reclamantul/intimat a
dobândit dreptul la pensie anterior operării modificărilor și completărilor vizate
supra, iar o lege ulterioară, nu poate diminua conținutul unui drept dobândit
anterior. De altfel, o asemenea abordare promovată de partea apelantă ar
conduce la o discriminare nejustificată inadmisibilă.
La 28 mai 2024, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de
Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 5 martie 2024 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, instanța de apel a interpretat în
mod eronat normele de drept material pertinente speței, fapt ce a succedat
emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate.
Pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60/20147 pentru
modificarea și completarea unor acte legislative judecătorilor, care activează în
5
continuare în funcția de judecător, nu se recalculează în temeiul art. 32 alin. (1)
din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului. Se recalculează
pensiile stabilite până la datat de 16 mai 2014, judecătorilor demisionați și
judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.
Recurentul a susținut că, aprecierea probelor date de instanțele de fond
și de apel au fost defectuoase și arbitrare, fapt ce vine în contradicție cu
prevederile legislației procedurale civile, cât și cu dreptul la un proces echitabil.
În opinia recurentului temei de recalculare și achitare a pensiei în
cuantum de 80% în dependență de majorarea generală a salariului judecătorului
instanței de fond începând cu 01 aprilie 2015, conform legislației în vigoare, și
pe viitor, nu este.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
6
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului la data de 10 mai 2024, fapt ce se confirmă prin avizul
de recepție nr. DS8011727544AS anexat la dosar (f.d.111).
Cererea de recurs a fost depusă la 28 mai 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor art. 246 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Casa
Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu
soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural
sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt
și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei
în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea
de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
8
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9