3ra-704/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-704/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Iovu Roman împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale
cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-704/24 )
NR. PIGD 2-22185512-01-3ra-12082024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie
un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: L. Holevițcaia,
Instanța de apel : G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan
26 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 19 decembrie 2022, Iovu Roman a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la
anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea
emiterii actului administrativ favorabil.
În motivarea acțiunii, a susținut că, a activat în sistemul organelor
afacerilor interne în perioada 02 iunie 2003 până la 18 iulie 2022.
În acest interval de timp a avut perioade de activitate cu avantaje:
21.11.2003-01.12.2003; 01.04.2005-01.10.2005; 27.01.2009-26.06.2009;
05.10.2012- 05.03.2013; 01.03.2019-18.07.2022 serviciul în Izolatorul de
detenție provizorie CP Ungheni perioadă de calcul cu avantaje 1:2.
Reclamantul a notat că conform certificatului eliberat de Inspectoratul de
poliție Ungheni cu nr.34/54-10916 din 20.07.2022, a acumulat vechimea în
muncă de 25 ani 04 luni, deoarece conform art.13 din Legea 1544/93 vechimea
necesară pentru dreptul de pensie fiind de 25 ani, începând cu 01.07.2020.
Astfel, s-a adresat la CTAS Ungheni în vederea stabilirii și calculării
cuantumului pensiei cu achitarea ei în modul stabilit. Însă, prin decizia CTAS
Ungheni din 21.11.22 i-a fost respinsă cererea.
Nefiind de acord cu decizia nominalizată s-a adresat la Casa Națională
de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei
CTAS Ungheni din 21.11.22 cu nr.25/2022/25324 și satisfacerea cerințelor
invocate.
Casa Națională de Asigurări Sociale la 08.12.22, prin decizia nr.I-
2370/22 a respins cererea prealabilă, ca neîntemeiată.
Reclamantul susține că, decizia CTAS Ungheni și răspunsul Casei
Naționale de Asigurări Sociale sunt contrare prevederilor legii. Or, conform
art.13 din Legea 1544/93 dreptul la pensie pentru vechime în serviciu îl au: a)
militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanele din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarii
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul
1
Inspectoratului General de Carabinieri care la 1 iulie 2011 au o vechime în
serviciu de cel puțin 20 de ani și 6 luni. În fiecare an ulterior, vechimea în
serviciu se majorează, până la atingerea vechimii în serviciu de 25 de ani.
Conform art.18 din aceiași lege, la calcularea vechimii în muncă pentru
stabilirea pensiei în conformitate cu art.13 lit. a) militarilor care îndeplinesc
serviciu prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special
din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General
de Carabinieri, al cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul: c) timpul de
îndeplinire a serviciului în condiții deosebite-în condițiile avantajoase
respective inclusiv în condițiile stabilite de legislație până la intrarea în vigoare
a prezentei legi.
Potrivit pct.8 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire
la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și
indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și
funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației
penitenciare 78/21.02.94”, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea
pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri
și subofițeri al Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului Național
Anticorupție și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare, se acordă următoarele înlesniri: c) o lună și
jumătate vechime în muncă pentru o lună de serviciu: timpul executării
serviciului în subdiviziunile de poliție dislocate în municipiul Bender și raionul
Dubăsari pe perioada regimului de securitate în zona conflictului armat. d) două
luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu: în instituții penitenciare de tip
închis, izolatoarele de urmărire penală, casele de arest și instituțiile destinate
pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum
și la lucrări de subteran. Hotărîrea instanței de fond ce constituie obiectul
apelului.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Ungheni nr.25/2022/25324 din 21.11.2022; anularea deciziei adoptate
în procedura prealabilă – decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.I-
2370/22 din 08.12.2022, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să
emită un act administrativ individual favorabil, prin care să achite diferența
pensiei începând cu 18.07.2022 în conformitate cu certificatul eliberat de IP
,,Ungheni” nr.34/54-10916 din 20.07.2022, și compensarea cheltuielilor
judiciare.
2
Prin hotărârea din 6 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani acțiunea în contencios administrativ depusă de Roman Iovu, s-a admis.
S-a anulat actul administrativ individual defavorabil – decizia Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni nr.25/2022/25324 din 21.11.2022,
prin care s-a respins cererea cu privire la stabilirea pensiei și decizia adoptată
în procedura prealabilă – decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.1-
2370/22 din 08.12.2022, prin care s-a respins cererea prealabilă.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul
administrativ individual favorabil, prin care să stabilească și să achite lui
Roman Iovu pensia pentru vechime în muncă, conform certificatului nr.34/54-
10916 din 20.07.2022, emis de Inspectoratul de Poliție Ungheni, care confirmă
vechimea totală în muncă a reclamantului Roman Iovu de 25 ani 04 luni 07
zile, începând cu 18.07.2022.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 16 noiembrie 2023, Casa
Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărârii instanței de
fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 6 noiembrie 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri
de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea
din 6 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, Iovu Roman, a
îndeplinit serviciul în funcții cu statut special în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne în perioada de la 02.06.2003 până la 18.07.2022.
Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 393 ef din 14 iulie
2022, au fost încetate raporturile de serviciu ale lui Roman Iovu, după
acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, începând cu 18
iulie 2022.
Instanța de apel a reținut drept relevant certificatul nr. 34/54-10916
eliberat de Inspectoratul de Poliție Ungheni, prin care se constată că, Iovu
Roman a îndeplinit serviciul în funcții cu statut special în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, în perioada de la 02.06.2003 până la 18.07.2022.
În perioada 21.11.2003 până la 01.12.2003 a activat în funcția de
Polițist al Izolatorului de detenție provizorie al CPR Ungheni; 01.04.2005 până
la 01.10.2005 a activat în funcția de Polițist, Polițist șofer al Izolatorului de
detenție provizorie al CPR Ungheni; 27.01.2009 până la 26.06.2009 a activat
în funcția de Polițist, Polițist șofer al Izolatorului de detenție provizorie al CPR
Ungheni; 05.10.2012 până la 05.03.2013 a activat în funcția de Polițist, Polițist
șofer al Izolatorului de detenție provizorie al CPR Ungheni; 01.03.2019 până
3
la 01.04.2020 a activat în funcția de Subofițer detenție și escort al
Inspectoratului de Poliție Ungheni al IGP al MAI; 01.04.2020 până la
18.07.2022 a activat în funcția de Subofițer superior al Serviciului detenție și
escort al Inspectoratului de Poliție Ungheni al IGP al MAI, urmând a se calcula
două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu (2:1). Menționând că,
vechimea cu avantaje în serviciu în cadrul MAI al lui Roman Iovu, constituie
25 ani 04 luni și 07 zile.
Curtea de apel raportând dispozițiile pct. 8 lit. d) din Hotărârea
menționată (în vigoare la data emiteri actului contestat) la calcularea vechimii
în muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin
contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și
Corupției și a sistemului penitenciar, la calcularea vechimii în muncă pentru
stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului
Național Anticorupție și a sistemului penitenciar, se acordă două luni vechime
în muncă pentru o lună de serviciu, în instituții penitenciare de tip închis,
izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și
tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de
subteran.
Instanța a reținut că, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire
penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru
deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, sunt entitățile
care cad sub incidența reglementărilor pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din
21 februarie 1994 (în vigoare la data inițierii procedurii).
Condiția esențială în sensul pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78
din 21.02.1994, este ca instituția în care persoana își exercită serviciul să
asigure paza, escortarea și deținerea persoanelor reținute și arestate în
izolatoarele de urmărire penală (de detenție provizorie).
Instanța de apel a notat că, Iovu Roman întrunește condițiile legale ca să
beneficieze de calcularea pensiei urmare a calculării vechimii în muncă cu
avantaje pentru perioadele de referință, pentru care se solicită calcularea
vechimii în muncă cu avantaje, deoarece cade sub incidența prevederilor pct. 8
din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și urmează a fi calculată
cu avantaje (2:1).
Instanța de a conchis că, reclamantul întrunește condițiile legale pentru
stabilirea pensiei, iar autoritatea publică pârâtă nu a invocat argumente serioase
care ar justifica refuzul în valorificarea acestui drept, care pentru a fi compatibil
4
cu drepturile fundamentale protejate de lege, urmează a fi proporțional, adică
să fie „prevăzut de lege”, să urmărească unul sau mai multe ”scopuri legitime”
și să fie „necesar într-o societate democratică”.
La 1 august 2024, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională
de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 18 iunie 2024 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, instanța de apel a interpretat în
mod eronat normele de drept material pertinente speței, fapt ce a succedat
emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate.
Perioadele de activitate a lui Iovu Roman nu pot fi raportate la
prevederile pct.8 a Hotărârii Guvernului nr.78/1994 precum invocă intimatul,
deoarece acesta a activat în cadru serviciului de gardă al izolatorului de detenție
provizorie, activitate ce nu urmează a fi calculată cu avantaje.
Două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu se acordă
persoanelor care au activat în penitenciare de tip închis și nu provizoriu cum
este indicat în ordinul emis de MAI, intimatul pe perioada solicitată ar fi
confirmat două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, a activat în
cadrul Izolatorului Detenție Provizorie IGP MAI și nu în instituțiile prevăzute
de art.8 pct. d) al Hotărârii Guvernului nr.78/1994.
Începând cu 28 decembrie 2023, odată cu intrarea în vigoare a Hotărârii
Guvernului nr.1048/2023 din 21.12.2023 privind modificarea Hotărârii
Guvernului nr.78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, Colaboratorilor
Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut speciale din
cadrul sistemului administrației penitenciare, pct.8 lit. d) a cost completat cu
următorul conținut „două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu în
instituții penitenciare de tip închis, subdiviziunile de escortare, deținere și pază
a persoanelor reținute și arestate, izolatoarele de urmărire penală, izolatoarele
de detenție provizorie, Centrul de Plasament Temporar al Străinilor, casele de
arest și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și
bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.'’'’
Recurentul a susținut că, instanța de fond și instanța de apel nu au
verificat totalitatea circumstanțelor relevate speței, aprecierea probelor date de
instanțele de fond și de apel au fost defectuoase și arbitrare, fapt ce vine în
contradicție cu prevederile legislației procedurale civile, cât și cu dreptul la un
proces echitabil.
5
Prin referința depusă la 15 august 2024, Iovu Roman a pledat pentru
inadmisibilitatea recursului Casei Naționale de Asigurări Sociale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
6
notificată recurentului la 29 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt
ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.100).
Cererea de recurs a fost depusă la 1 august 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt
și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost
analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
7
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea
unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
8
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9