3ra-491/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-491/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Zatic Ion împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,
cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-491/24 )
NR. PIGD 2-22139642-01-3ra-05062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: G. Cazacu,
Instanța de apel : G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan
18 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 septembrie 2022, Zatic Ion a depus acțiunea în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la
anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil.
În motivare, a indicat că a activat în organele afacerilor interne în
perioada 10.07.2000-08.07.2022. În temeiul certificatului IP Telenești nr.34-
53-4131 din 08.07.2022, prin care se confirmă vechimea în OAI, inclusiv cu
avantaje, în total 25 ani 03 luni și 18 zile, la 11 iulie 2022, s-a adresat Oficiului
Teritorial Telenești al CNAS, prezentând setul de documente necesar,
solicitând stabilirea pensiei, însă la 15.08.2022 a primit decizia Oficiului
teritorial Telenești nr. 34/2022/16432 din 12.08.2022 privind respingerea
cererii în stabilirea pensiei.
La 22 august 2022, și-a exprimat dezacordul cu decizia Oficiului
teritorial Telenești nr.34/2022/16432 din 12.08.2022 privind respingerea
cererii în stabilirea pensiei, înaintând Casei Naționale de Asigurări Sociale
cererea prealabilă, înregistrată cu nr. Z-1754.
Prin scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1754/22 din
29.08.2022, recepționată la 04.09.2022, cererea prealabilă a fost respinsă ca
neîntemeiată. Consideră reclamantul că, atât decizia Oficiului teritorial
Telenești nr.34/2022/16432 din 12.08.2022, cât și refuzul Casei Naționale de
Asigurări Sociale expus prin scrisoarea nr. Z-l754/22 din 29.08.2022 sunt acte
administrative individuale ilegale defavorabile, deoarece îi afectează
interesele legitime ce vizează statutul de pensionar pentru vechime în muncă,
inclusiv cu avantaje, având în vedere că a fost privat de dreptul de a beneficia
de stabilirea meritată a pensiei.
Reclamantul a susținut că, prin emiterea actelor nominalizare a fost
privat de dreptul de a-i fi stabilită și achitată pensia pentru vechimea realizată
în muncă, inclusiv cu avantaje. Decizia Oficiului teritorial Telenești
nr.34/2022/16432 din 12.08.2022, cât și refuzul Casei Naționale de Asigurări
Sociale expus prin scrisoarea nr. Z- 1754/22 din 29.08.2022 contravin și
prevederilor art. 21 Cod administrativ.
1
Reclamantul a menționat că, nu a fost atras în procedura administrativă
inițiată atât de OT Telenești, cât și CNAS, fapt ce în opinia acestuia constituie
o încălcare gravă a tuturor garanțiilor care le oferă Codul administrativ pentru
protejarea intereselor legitime.
Atât decizia Oficiului teritorial Telenești nr.34/2022/16432 din
12.08.2022, cât și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale expus prin
scrisoarea nr. Z- 1754/22 din 29.08.2022, sunt contrare și prevederilor art. 24
și 25 Cod administrativ.
Reclamantul a reiterat că, autoritatea publică Casa Națională de
Asigurări Sociale, cu subdiviziunea sa Oficiul Teritorial Telenești al CNAS
sunt participanți la procedura administrativă, conform art. 44 alin. (1) Cod
administrativ. Atribuția principală a OT Telenești și CNAS constă primordial
în stabilirea și achitarea prestațiilor sociale, dar nu în privarea acestora.
Prin refuzul de a-i stabili pensia meritată pe lângă faptul că i-au fost
încălcate drepturile constituționale, i-au fost cauzate și prejudicii materiale și
morale.
Reclamantul mai invocă că atât decizia Oficiului teritorial Telenești
nr.34/2022/16432 din 12.08.2022, cât și refuzul Casei Naționale de Asigurări
Sociale expus prin scrisoarea nr. Z- 1754/22 din 29.08.2022 de respingere în
stabilirea vechimii în muncă cu înlesniri și a pensiei, contravin autorității
lucrului decis și principiului securității juridice.
Astfel, consideră reclamantul că acumulând legal vechimea în muncă,
inclusiv cu avantaje, care îi acordă dreptul la stabilirea pensiei, a fost ilegal
privat de dreptul de a o primi numai pentru faptul, că reprezentanții CNAS și
OT Telenești au opinii diferite privitor la aplicarea prevederilor legale în
stabilirea vechimii în muncă cu înlesniri, deși există o vastă practică judiciară
prin care instanțele de judecată naționale în litigiile de acest gen le dau câștig
de cauză titularilor acestor drepturi.
Reclamantul consideră că actele emise de CNAS și OT Telenești, sunt
acte administrative înzestrate cu puterea lucrului decis, iar modul în care s-au
adoptat aceasta contravine principiilor legale. Actele nominalizate au fost
emise și cu încălcarea prevederilor art.31 și art. 118 Cod administrativ cu
privire la motivarea obligatorie a actului administrativ care, fiind un act
individual defavorabil, trebuia să includă neapărat și punctul de vedere al
persoanei afectate, expus în cadrul audierii acesteia. Or, neatragerea
reclamantului în procedura administrativă constituie o încălcare gravă a
tuturor garanțiilor, potrivit prevederilor articolelor 21, 29, 40, 44 94 Cod
administrativ pentru protejarea intereselor legitime.
Aceste încălcări a normelor de procedură administrativă au generat, la
caz, încălcarea unuia din cele mai elementare garanții procedurale, dreptul de
a fi ascultat asupra faptelor care au fost invocate în cererea înaintată.
Prin urmare, autoritatea publică, nu a stabilit din oficiu toate aspectele
de fapt ale cazului, așa după cum prevede art. 85 alin. (3) și art. 92 din Codul
administrativ, limitându-se doar la convingerea sa eronată că perioadele de
2
activitate 02.09.2011- 16.12.2011, 05.03.2013-05.07.2013, 05.06.2018-
05.12.2019 calculate în temeiul ordinului MAI nr.96 din 20.03.2018 nu pot fi
raportate la prevederile punctelor 7 lit.g) și 8 lit. d) ale Hotărârii Guvernului
nr.78 din 21.08.1994, neglijând interesul legal privind stabilirea corectă a
vechimii în muncă, inclusiv cu avantaje, calcularea și achitarea pensiei.
Reclamantul a notat că, atât decizia Oficiului teritorial Telenești
nr.34/2022/16432 din 12.08.2022 cât și refuzul Casei Naționale de Asigurări
Sociale expus prin scrisoarea nr. Z-1754/22 din 29.08.2022 nu conțin în sine
o motivare completă, clară, cu trimiteri la probe, ținând cont că această
exigență trebuie realizată într-un mod suficient de explicit, condiție legală care
în speța nu a fost respectată.
De altfel, nemotivarea unei decizii creează impresia solicitanților că
autoritatea publică emite acte administrative aleatoriu, în lipsa prezenței
probelor. Prin urmare, atât CNAS, cât și OT Telenești al CNAS nu și-a
exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege, iar această
încălcare se materializată prin faptul că actele administrative au fost emise cu
încălcarea procedurii stabilite, ceea ce poartă un caracter neproporțional
scopului urmărit, fapt ce denotă și ilegalitatea lor în fond, prin prisma art. 141
alin. (1) Cod administrativ.
Referitor la calcularea vechimii în serviciu în astfel de situații probează
Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la modul
de aplicare a pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21.02.1994 cu
privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea și plata pensiilor
și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea
Crimelor economice și Corupției și a sistemului penitenciar din 29 septembrie
2014 (Dosarul nr. 4ac-16/14), cât și sutele de hotărâri judecătorești
irevocabile.
Mai mult ca atât, actualmente, însuși prin ordinul Ministerului
Afacerilor Interne nr.96 din 20.03.2018 se recunoaște necesitatea acordării
înlesnirilor de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu pe
perioada activității în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a
persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoare
de detenție provizorie), care urmează a fi luate în considerație la calcularea
vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile
Legii nr.1544 din 23.06.1993.
De asemenea reclamantul menționează și faptul, că prevederile art.47
alin. (2) din Constituție garantează cetățenilor dreptul la asigurare în caz de
bătrânețe, șomaj, boală, invaliditate sau alte cazuri de pierdere a mijloacelor
de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința lor, iar
drepturile date se referă la drepturi incluse în categoria drepturilor sociale,
care nu au un caracter necondiționat și pot fi solicitate numai în limitele
prevăzute de lege.
3
Concomitent, legiuitorul dispune de autoritatea de a stabili condiții
specifice pentru exercitarea drepturilor sociale. Însă, implementarea
prevederilor legale nu poate fi în conflict cu principiile constituționale, astfel
încât normele legale relevante nu pot nega și nici stinge drepturile sociale
garantate constituțional. Or, un drept social - inclusiv dreptul la pensie, este
obiectul protecției constituționale garantate de art.46 din Constituție, cât și de
art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană. Iar, în cazul în care
cuantumul pensiei stabilite este redus sau anulat, această măsură poate
constitui o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, care trebuie să fie
justificată.
Totodată, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 489 din 8 iulie 1999
privind sistemul public de asigurări sociale, dreptul de asigurare socială, fiind
garantat de stat, se exercită în condițiile legii, prin sistemul public de asigurări
sociale, în baza principiilor unicității, egalității, solidarității sociale,
obligativității, contributivității, repartiției și autonomiei. Dreptul la pensie este
un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții persoanei, acesta fiind
obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual
raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, apare obligația statului ca în
perioada 5 pasivă a vieții persoanei să-i plătească o pensie al cărei cuantum să
fie guvernat de principiul contributivității.
Astfel că, de la îndeplinirea condițiilor legale pentru persoană - vârstă,
stagiu de cotizare, apare obligația statului de a achita pensie, care se stabilește
în modul reglementat de lege ținându-se cont de mai multe criterii. Totodată,
există situații de stabilire a pensiei și apariția circumstanțelor care determină
modificarea acesteia. Atât Constituția, cât și legile speciale, nu garantează un
cuantum determinat al prestației sociale, inclusiv al pensiei, astfel încât
legiuitorul se bucură în domeniul drepturilor sociale de dreptul de apreciere în
stabilirea normelor pentru punerea în aplicare a drepturilor individuale
sociale, inclusiv de posibilitatea de a le modifica. Dreptul persoanei la pensie
este reglementat prin Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.
156, potrivit căreia pensia de asigurări sociale de stat este venitul bănesc
cuvenit asiguratului, în condițiile legii, corelativ obligațiilor privind plata
contribuțiilor de asigurări sociale de stat.
Potrivit art.32 din legea nominalizată, pensia pentru limită de vârstă se
stabilește pe viață. Iar, art. 2 al Legii 156 statuează că, dreptul la pensie este
imprescriptibil. Mai mult că neîncadrarea pensiei conform vechimii în muncă
stabilită cu facilități nu a depins de solicitant, iar în aceste circumstanțe,
urmează să se țină cont de prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 19
din 19.07.2016, care stipulează, că în cazul neachitării la timp a pensiei din
vina organului de asigurări sociale care stabilește sau plătește pensia, aceasta
se achită fără nici un fel de limite în termen”, fapt reiterat și în art. 54 al Legii
1544.
Reclamantul a indicat că, chiar și în situația în care pensia nu se
încasează la timp din motive ce nu sunt imputabile organului de asigurări
4
sociale (odată ce vechimea în muncă a fost stabilită pentru solicitant de
angajator), dar, aceasta nu depind nici de voința beneficiarului pensiei,
respectiv, nu poate fi sancționat titularul pensiei. Mai mult că, dreptul la pensie
(tratat ca un drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenția Europeană) nu poate fi privit doar ca un drept subiectiv civil, ci, în
primul rând, acesta face parte din domeniul raporturilor de protecție socială,
și prin natura lor social juridică primară, pensiile sunt sursa principală și
permanentă de subzistență a pensionarilor.
Reclamantul a solicitat constatarea ilegalității refuzului CNAS expus
prin scrisoarea nr. Z -1754/22 din 29 august 2022, recepționată la 04.09.2022
- a obliga CNAS să-i stabilească corect vechimea în muncă necesară pentru
fixarea pensiei, inclusiv prin includerea cu înlesniri (avantaje), în conformitate
cu prevederile p.8 lit. d) din hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994 a
perioadelor 02.09.2011- 16.12.2011, 05.032013-05.07.2013, 05.06.2018-
05.12.2019, ce constituie 4 ani 02 luni 28 zile, iar în total 25 ani 03 luni și 18
zile, conform certificatului IP Telenești nr.34-53- 4131 din 08.07.2022;
stabilirea pensiei, adausurile, sporurile și indexațiile cuvenite, începând cu
momentul ieșirii la pensie, reieșind din vechimea totală de activitate în
organele afacerilor interne, inclusiv cu înlesniri (avantaje), care constituie în
total 25 ani 03 luni și 18 zile, conform certificatului IP Telenești nr.34-53-
4131 din 08.07.2022; achitarea pensiei, adausurile, sporurile și indexațiile
cuvenite, începând cu momentul ieșirii la pensie, în conformitate cu
prevederile legale.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10 mai 2023,
a fost admisă acțiunea în contencios administrativ depusă de Zatic Ion
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului
administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil.
S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Telenești nr.
34/2022/16432 din 20 iulie 2022 privind respingerea cererii în stabilirea
pensiei lui Ion Zatic și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. Z-
1754/22 din 29 august 2022 de soluționare a cererii prealabile.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul
administrativ individual, prin care să dispună stabilirea și achitarea pensiei
pentru vechime în muncă lui Ion Zatic în temeiul Legii asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, începând cu 08 iulie 2022,
ținând cont de vechimea în muncă de 25 ani 03 luni și 18 zile.
S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul
lui Ion Zatic, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5000 (cinci mii)
lei.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 13 mai 2023, Casa
Națională de Asigurări declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
5
sediul Rîșcani din 10 mai 2023, solicitând admiterea cererii de apel, casarea
hotărârii, și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut
hotărârea din 10 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, Zatic Ion a
activat în cadrul organelor afacerilor interne în perioada 10 iulie 2000 –08
iulie 2022. Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 381 ef din 5
iulie 2022, au fost încetate raporturile de serviciu ale lui Ion Zatic, după
acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, începând cu 8
iulie 2022.
La 8 iulie 2022, Inspectoratul General al Poliției, IP Telenești, a
întocmit certificatul nr. 34/53-4131 din 08.07.2022 privind calculul vechimii
în muncă pentru stabilirea pensiei lui Ion Zatic, potrivit căruia, vechimea în
serviciu (vechimea totală în muncă) pentru stabilirea pensiei constituie 25 ani
03 luni și 18 zile.
Potrivit Certificatului nominalizat, în calculul vechimii în muncă au
fost incluse perioadele de activitate: 02.09.2011-16.12.2011, 05.03.2013-
05.07.2013, 05.06.2018- 05.12.2019 cu avantaje, două luni vechime în muncă
pentru o lună de serviciu (2:1), în temeiul ordinului MAI nr.96 din 20.03.2018.
În perioada menționată, intimatul a activat în cadrul Izolatorului de detenție
provizorie al secției management operațional IP Telenești IGP MAI. Prin
Decizia nr.34/2022/16432 din 12 august 2022 emisă de Casa Teritorială de
Asigurări Sociale Telenești, intimatului i s-a refuzat în stabilirea pensei,
autoritatea publică competentă statuând că Ion Zatic a întrunit doar o vechime
de 23 ani 2 luni și 24 zile.
În motivarea concluziilor formulate, autoritatea publică a reținut că
Zatic Ion nu beneficiază de calcularea vechimii în muncă cu avantaje,
prevederile pct.8 lit. d) din HG nr.78 din 21 februarie 1994 nefiind aplicabile
speței.
Instanța de apel a conchis că, pretențiile înaintate de reclamant sunt
întemeiate, iar instanța de font corect a ajuns la concluzia de a fi admisă
acțiunea și a constatat ca ilegal refuzul autorității publice și a obligat Casa
Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual
favorabil în privința lui Zatic Ion prin care să dispună stabilirea și achitarea
pensiei pentru vechime în serviciu în temeiul Legii asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, luându-se în considerare
certificatului eliberat de Inspectoratul General al Poliției, IP Telenești nr.
34/53-4131 din 08.07.2022, or acesta întrunește condițiile art.13 a Legii
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.
Prin urmare, aplicabilitatea Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.02.1994
și ordinului MAI nr. 96 din 20.03.2018, este deja determinată de angajator,
6
care doar urma să fie reținută de către autoritatea pârâtă și, respectiv, efectuate
acțiunile corespunzătoare de calculare a vechimii în muncă în privința
reclamantului/ intimat Ion Zatic și stabilirea pensiei acestuia.
De asemenea, instanța a reținut că, ordinul MAI nr. 96 din 20.03.2018
„Cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor
categorii de funcționari publici cu statut special și militari din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne este un act administrativ normativ valabil, care
produce efectele juridice de rigoare și urmează a fi aplicat corespunzător.
La 28 mai 2024, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de
Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 27 februarie 2024 a
Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, soluția instanței de apel este
eronată.
În opinia recurentului, activitatea lui Zatic Ion, nu se încadrează în art.8
pct. d) al hotărârii Guvernului nr.78/1994.
Instanța de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material
pertinente speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și
neîntemeiate.
Activitatea intimatului, nu poate fi raportată la prevederile pct.8 a
Hotărârii Guvernului nr.78/1994 precum invocă intimatul, deoarece acesta a
activat în cadru serviciului de gardă al izolatorului de detenție provizorie,
activitate ce nu urmează a fi calculată cu avantaje.
Perioadele de activitate civilă unde lipsește plata contribuțiilor de
asigurări sociale de stat obligatorii, nu se includ în calculul vechimii în muncă.
În opinia recurentului decizia instanței de apel este nemotivată, ca
urmare a neelucidării tuturor circumstanțelor importante speței și aplicarea
eronată a normelor relevante speței.
Prin referința depusă la 01 iulie 2024, intimatul a pledat pentru
inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
7
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 03 mai 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.101).
Cererea de recurs a fost depusă la 28 mai 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
8
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare
și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu
relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Frolov Cristina, reprezentată de avocatul Ion Popa, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de
art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând
nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel,
ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
9
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
10