3ra-479/23 — contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative favorabile
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative favorabile
- Temei legal
- Temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art. 246 din Codul administrativ
3ra-479/23 — contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative favorabile (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Grosu Constanția împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru municipiul
Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative defavorabile,
obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 6 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-479/23
NR. PIGD 2-22050204-01-3ra-26042023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: I. Barbacaru,
Instanța de apel : Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
29 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 08.04.2022, Grosu Constanția a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru, mun. Chișinău, prin care a
solicitat: anularea actului din 31.12.2021 nr.12395 emis de Casa Teritorială
de Asigurări Sociale sect. Centru, mun. Chișinău; anularea actului din
15.03.2022 nr. IX-01/09-2479 emis de Casa Teritorială de Asigurări Sociale
sect. Centru, mun. Chișinău; anularea actului din 23.03.2022 nr. G-470/22
emis de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova;
obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru, mun.
Chișinău să emită Decizie privind stabilirea indemnizației de maternitate în
cuantum de 33 494,28 de lei, beneficiarului Grosu Constanția.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 22.10.2021 a depus
cerere de acordare a indemnizației de maternitate nr. 2021/91/1/40028. Prin
Decizia privind stabilirea indemnizației de maternitate nr.2021/91/1/48307
din 19.11.2021 a fost stabilită indemnizația de maternitate în mărime de
8368,19 de lei (pentru perioada 01.09.2021-04.01.2022). Prin Decizia
privind stabilirea indemnizației de maternitate nr. 2021/91/1/52924 din
10.12.2021 a fost stabilită indemnizația de maternitate în mărime de 915,27
de lei (pentru perioada 05.01.2022-18.01.2022). În total Grosu Constanția a
beneficiat de indemnizația de maternitate în mărime de 9 283,46 de lei.
A relatat că, nu este de acord cu indemnizația calculată așa cum
conform calculelor urmează să beneficiez de indemnizația de maternitate în
cuantum de 42 777,74 de lei. Prin notificările prealabile adresate Casei
Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a
solicitat revizuirea cuantumului indemnizației calculate și rectificarea acestei
sume. Conform răspunsurilor oferite de instituțiile publice s-a respins această
solicitare din motiv că recalcularea poate avea loc doar prin hotărâre de
judecată.
A susținut că, Casa Națională de Asigurări Sociale în răspunsul oferit
recunoaște că la momentul calculării indemnizației nu au fost luate în calcul
veniturile asigurate pentru ultimele 6 luni de zile din motivul omiterii
angajatorului să declare contribuțiile la bugetul de stat în termen, iar ulterior
când CNAS a recunoscut că aceste contribuții au fost totuși achitate de
1
angajator a refuzat să rectifice Decizia privind plata indemnizației de
maternitate invocând că această acțiune ține doar de competenta instanței de
judecată. Or, decizia CNAS-ului de a respinge cererea subsemnatei este un
abuz așa cum Codul Administrativ prevede expres posibilitatea rectificării
actelor administrative individuale.
A mai indicat reclamanta că conform Hotărîrii Guvernului 108/2005,
baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la pct. 12 și
pct. 37 lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12
luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din
care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate și plătite contribuții.
Indemnizația de maternitate se acordă integral la a 30-a săptămână de
sarcină, pe o perioadă de 126 zile calendaristice, iar în cazul nașterilor
complicate ori a nașterii a doi copii - de 140 zile calendaristice. Certificatul
medical constatator al nașterii informează despre perioada de gestație a
sarcinii de 40 de săptămâni. Copilul s-a născut la data de 15.11.2021, ori
conform calendarului, a 30-a săptămână de sarcină reiese a fi 31 august - 6
septembrie 2021.
Prin urmare, luând în considerare că dreptul la indemnizația de
maternitate apare la a 30-a săptămână de sarcină, baza de calcul a
indemnizației urmează a fi calculată în raport cu 12 luni precedente lunii
septembrie 2021, adică: septembrie 2020 (inclusiv)- august 2021 (inclusiv).
Conform extrasului din contul curent al persoanei asigurate pentru perioada
septembrie 2020 - august 2021 petiționara a achitat impozite din venitul
asigurat în total de 110 000 de lei. Baza de calcul, adică venitul mediu lunar
asigurat pentru aceste 12 luni reprezintă 9166,66 lei.
Astfel, reclamanta a ajuns la concluzia că pentru 126 de zile, în raport
cu baza de calcul (9166,66 lei / 30 de zile), indemnizația de maternitatea
urma a fi 38 499,97 de lei și 4 277,77 de lei pentru 14 zile calendaristice.
Hotărîrea Guvernului nr. 108/2005 prevede la pct.pct. 8, 43, modalități de
plată ale indemnizațiilor după nașterea dreptului de a fi solicitate, iar
invocarea de către CTAS a careva temeiuri de refuz în recalcularea
indemnizației de maternitate pe motivul declarării contribuțiilor după
depunerea cererii de acordare a indemnizației este absolut ilegală, așa cum
legea prevede expres, chiar și pînă la distanță de 12 luni de la expirarea
concediului de maternitate, a posibilității de a solicita indemnizația de
maternitate. În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului
asigurat, indemnizația de maternitate se stabilește soțiilor aflate la
întreținerea soților asigurați din data înregistrării căsătoriei și pînă la
expirarea concediului de maternitate, în condițiile pct. 49/1.
Reclamanta a mai relevat că, art.27 al Legii 289/2004 indică expres
că, indemnizațiile prevăzute de lege pot fi solicitate, și în termen de 12 luni
de la momentul întrunirii condițiilor pentru atribuirea indemnizațiilor,
urmare mențiunea din răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale
privind imposibilitatea revizuirii indemnizației calculate din motiv că o
2
recalculare poate avea loc doar prin intermediul instanței este absolut
eronată.
A reiterat reclamantă că, argumentul CNAS că indemnizația de
maternitate nu poate fi recalculată este greșit, așa cum legea permite expres
calcularea acesteia și la mult timp după apariția evenimentului asigurat.
Adică reclamanta avea tot dreptul să se adreseze și să beneficieze de această
indemnizație și la distanța de 1 an de la apariția evenimentului asigurat. Or,
pare ilogic refuzul instituției publice așa cum dacă beneficiarul Grosu
Constanția se adresa puțin mai târziu cu cererea de a se achita indemnizația,
din răspunsurile CNAS ajunge la concluzia că indemnizația urma a fi
calculată corect luându-se în calcul și ultimele 6 luni raportate.
De asemenea, nu este clar cum Casa Națională de Asigurări Sociale a
ajuns la concluzia că la momentul calculării indemnizației nu au fost
transferate contribuțiile pentru perioada martie 2021-august 2021, când
conform extrasului din cont eliberat de CNAS la 19.11.2021 se vede clar
fondul retribuirii muncii pe contribuțiile reținute din aceste sume (14 000 de
lei lunar). Deciziile privind stabilirea indemnizației de maternitate reflectă
veniturile pentru anul 2021, inclusiv și pentru lunile martie-august, urmare,
se atestă că Casa Națională de Asigurări Sociale nu a luat în considerare când
a calculat venitul mediu asigurat pentru ultimele 12 luni, venitul pentru lunile
martie-august 2021.
A menționat reclamanta că, în cazul în care, un stat contractant dispune
de o legislație care prevede plata de drept a unei prestații sociale -
condiționată sau nu de plata prealabilă a contribuțiilor, trebuie să se
considere că respectiva legislație generează un drept de proprietate care intră
în domeniul de aplicare al art. 1 din protocolul nr. 1 pentru persoanele care
îndeplinesc condițiile impuse (Stec si alții împotriva Regatului Unit, pct. 54).
Astfel, în cazul său, instituțiile publice au atentat asupra proprietății sale prin
privarea ilegală de bunurile bănești în valoare de 33 494,28 (42 777,74 -
9283,46) de lei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 22 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul
Rîșcani), s-a admis acțiunea în contencios administrativ depusă de
Constanția Grosu. S-au anulat Deciziile CTAS Centru nr. 2021/91/1/48307
din 19.11.2021 și nr. 2021/91/1/52924 din 10.12.2021; Decizia CTAS
Centru exprimată prin răspunsul nr.12395 din 31.12.2021, precum și Decizia
CNAS exprimată prin răspunsul nr.G-470/22 din 23.03.2022, adoptată în
procedura prealabilă. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale a RM,
oficiul teritorial competent, să emită o decizie nouă privind stabilirea,
calcularea și achitarea în beneficiul Constanției Grosu a indemnizației de
maternitate cu includerea în calcul a venitului realizat în ultimele 12 luni
3
premergătoare lunii producerii riscului asigurat, septembrie 2020 – august
2021 în cadrul SRL „Okay Project”.
La data de 18 iulie 2022, în interiorul termenului prevăzut de art. 232
alin. (1)-(2) Cod administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a
declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din
22 iunie 2022, prin care a solicitat casarea hotărârii cu pronunțarea unei
hotărâri noi de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Grosu
Constanția.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost
respinsă cererea de apel depusă de Casa Naționale de Asigurări Sociale și
menținută hotărârea din 22 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul
Rîșcani).
În motivarea soluției sale Curtea de Apel Chișinău a reținut că, dreptul
la indemnizația de maternitate apare la a 30-a săptămână de sarcină, iar baza
de calcul a indemnizației urmează a fi calculată în raport cu 12 luni
precedente lunii septembrie 2021, adică: septembrie 2020 (inclusiv) - august
2021 (inclusiv).
Astfel, conform extrasului din contul curent al persoanei asigurate
pentru perioada septembrie 2020 - august 2021, petiționara a achitat impozite
din venitul asigurat în total de 110 000 de lei. Baza de calcul, adică venitul
mediu lunar asigurat pentru aceste 12 luni reprezintă 9166,66 de lei.
A menționat instanța de apel că Casa Națională de Asigurări Sociale
în răspunsurile oferite precum și în referința prezentată, recunoaște că la
momentul calculării indemnizației nu au fost luate în calcul veniturile
asigurate pentru ultimele 6 luni de zile (03.2021-08.2021) din motivul
omiterii angajatorului să declare contribuțiile la bugetul de stat în termen. Iar
ulterior când CNAS a recunoscut că aceste contribuții au fost totuși achitate
de angajator, a refuzat a rectifica Decizia privind plata indemnizației de
maternitate invocând că această acțiune ține doar de competenta instanței de
judecată, făcând trimitere la prevederile art. 7 alin.(14) din Legea nr.
289/2004 care prevede că indemnizația de maternitate stabilită, nu se
recalculează, cu excepția cazurilor de modificare a legislației privind modul
de salarizare sau în baza hotărârii judecătorești.
A mai evidențiat instanța de apel că, conform pct. 8 din Hotărîrea
Guvernului nr.108/2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la
condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru
incapacitate temporară de muncă, „Indemnizațiile sânt solicitate în baza
actelor justificative în termenul care nu depășește 12 luni de la data
restabilirii capacității de muncă, stabilirii gradului de dizabilitate, expirării
concediului de maternitate”. Iar, art.27 al Legii 289/2004 indică expres că,
(1) Indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte
4
justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor
de stabilire a acestei indemnizații. Respectiv, indemnizațiile prevăzute de
lege pot fi solicitate, și în termen de 12 luni de la momentul întrunirii
condițiilor pentru atribuirea indemnizațiilor.
Astfel, mențiunea din răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale
privind imposibilitatea revizuirii indemnizației calculate din motiv că o
recalculare poate avea loc doar prin intermediul instanței, este absolut
eronată. Prin urmare, este neîntemeiată poziția Casei Naționale de Asigurări
Sociale, or, Codul Administrativ prevede expres posibilitatea rectificării
actelor administrative individuale.
A remarcat instanța de apel că, poziția CNAS referitor la faptul că,
indemnizația de maternitate nu poate fi recalculată este greșită, așa cum legea
permite expres calcularea acesteia și după apariția evenimentului asigurat, și
anume la o distanță de 1 an. Deciziile privind stabilirea indemnizației de
maternitate reflectă veniturile pentru anul 2021, inclusiv și pentru lunile
martie-august, urmare, se atestă că Casa Națională de Asigurări Sociale nu a
luat în considerare când a calculat venitul mediu asigurat pentru ultimele 12
luni, venitul pentru lunile martie-august 2021.
A concluzionat Curtea de Apel Chișinău că s-a constatat temeinicia
acțiunii în contencios administrativ înaintate de Constanția Grosu și,
legalitatea hotărârii primei instanțe, argumentele contrare ale apelantului
fiind nefondate și combătute integral.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 decembrie 2022 Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei din 6 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu
pronunțarea unei decizii noi.
În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată,
deoarece instanța de apel nu a analizat multilateral actele normative și
legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost
dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța de apel ca
fiind stabilite.
A susținut că, cu referire la venitul realizat în perioada 03.2021-
08.2021, contribuțiile de asigurări sociale nu au fost achitate de către
angajator și venitul respectiv nu a fost inclus în calcul indemnizației. Astfel,
în calcul indemnizației de maternitate a fost inclus venitul asigurat, realizat
în perioada septembrie 2020- februarie 2021, pentru care au fost achitate
contribuțiile de asigurări sociale la data stabilirii indemnizației.
De asemenea, a relatat că potrivit pct. 68 al Regulamentului cu privire
la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru
incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.108/2005, venitul asigurat pentru stabilirea indemnizației de maternitate
5
se confirmă în baza informației din Registrul de stat al evidenței individuale
în sistemul public de asigurări sociale.
Totodată, recurenta a comunicăm că, potrivit pct. 65 al
Regulamentului nr. 1478/2002 și pct. 125 al Regulamentului nr. 108/2005,
responsabilitatea pentru corectitudinea reflectării datelor în Registrul de stat
al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale, privind
cuantumul venitului asigurat calculat și declarat, cuantumul contribuțiilor de
asigurări sociale calculate și plătite, privind stagiul de cotizare, angajarea în
câmpul muncii, perioada acordării concediului pentru îngrijirea copilului,
reluarea activității/angajarea în condițiile timpului de muncă parțial, o poartă
persoanele cu funcții de răspundere ale angajatorului.
A concluzionat recurenta că responsabilitatea pentru corectitudinea
reflectării datelor în Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul
public de asigurări sociale privind cuantumul venitului asigurat calculat și
declarat, cuantumul contribuțiilor de asigurări sociale calculate și plătite,
privind stagiul de cotizare, angajarea în câmpul muncii,
încetarea/suspendarea activității, perioada acordării concediului pentru
îngrijirea copilului, concediului paternal, reluarea activității/concedierea, o
poartă persoanele cu funcții de răspundere ale angajatorului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023)
relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023) prevede:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere,
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea
termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);
6
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat
dispozitivul deciziei contestate la 6 decembrie 2022, care a fost notificată
recurentului la data de 16 decembrie 2022, prin intermediul poștei
electronice (f.d. 85), recursul nemotivat a fost depus la data de 29 decembrie
La data de 30 martie 2023 în adresa recurentului a fost expediată
decizia motivată a Curții de Apel Chișinău (f.d. 87), care a fost contestată cu
recurs motivat de către Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 18
aprilie 2023. Astfel, recursul depus, este depus cu respectarea prevederilor
art. 245 din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea
modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 1
septembrie 2023).
La 25 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatei copia recursului (inițial și motivat) depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței, cu
toate acestea intimata nu a depus referință.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
7
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
8
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9