2r-479/25 — Repararea prejudiciului moral și material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și ale instanțelor judecătorești

La 28 martie 2024, Gheorghe Stropșa, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic, a depus împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, o cerere de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului moral și material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și ale instanțelor judecătorești prin care a solicitat încasarea sumei de 200 000 lei în vederea reparării prejudiciului moral cauzat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 6 mai 2025, a fost admisă parțial acțiunea și încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Gheorghe Stropșa cu titlu de prejudiciu moral suma de 20000 lei și cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suma de 5000 lei. În rest acțiunea se respinge ca neîntemeiată.

La 8 mai 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 6 mai 2025 prin care a solicitat casarea în partea în care s-a admis acțiunea și în această parte emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Gheorghe Stropșa, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic, a depus la 2 iunie 2025 o cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 6 mai 2025 prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a se admite integral cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 30 iulie 2025, nu s-a dat curs cererii de apel și s-a acordat apelantului Stropșa Gheorghe, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză pentru depunerea unei cereri de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor de pe cererea de apel motivată într-un număr egal cu numărul participanților la proces, precum și prezentarea originalului dovezii de achitare în contul Curții de Apel Centru a taxei de timbru în sumă de 200 de lei.

La 26 septembrie 2025, avocatul Dorin Podlisnic, în interesele lui Gheorghe Stropșa a depus o cerere privind anexarea actelor, prin care a prezentat cererea de 1 apel motivată, bonul de plată a taxei de timbru și alte înscrisuri. Totodată, prin aceeași cerere a indicat că a recepționat încheierea de a nu da curs la 19 septembrie 2025 când a revenit la muncă după ce s-a aflat în concediu medical și nu a activat în perioada 11 septembrie 2025 (inclusiv) până la 18 septembrie 2025 (inclusiv).

Prin încheierea din 29 octombrie 2025, Curtea de Apel Centru a dispus restituirea cererii de apel. În principal, instanța de apel a indicat că termenul pentru înlăturarea neajunsurilor constatate prin încheierea de a nu da curs a început a curge la 12 septembrie 2025 și a expirat la 22 septembrie 2025 (inclusiv). Cu toate acestea, cererea de apel motivată și dovada plății taxei de timbru au fost depuse de avocatul apelantului abia la 26 septembrie 2025, adică după expirarea termenului de 10 zile de la primirea încheierii, ceea ce contravine prevederilor legale incidente, deși se invocă motivul justificat al concediului medical fiind dovedit ulterior. Instanța de apel nu contestă faptul că, avocatul Podlisnic Dorin, din motive obiective legate de sănătate, a fost temporar în imposibilitate să elimine neajunsurile din cererea de apel în perioada 11-18 septembrie 2025, totuși, deși avocatul s-a aflat în concediu medical în intervalul menționat, conform dovezilor depuse (certificat medical și alte documente). Totuși, acesta a revenit la muncă la 19 septembrie 2025, anterior expirării termenului de 10 zile stabilit de instanță pentru depunerea cererii motivate de apel și a dovezii de plată a taxei de timbru, caz în care avocatul nu a fost lipsit de posibilitatea de a depune până la 22 septembrie 2025, inclusiv o cerere de prelungire a termenului în sensul art. 115 Cod de procedură civilă, or, la cererea participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Curtea de Apel Centru a reținut că avocatul a avut posibilitatea de a depune în termen cererea de apel motivată și cererea motivată de apel și dovada plății taxei de timbru, or, deși se afla în imposibilitate temporară, justificată de a depune actele, în lipsa unei solicitări de prelungire a termenului stabilit de instanță și în condițiile depunerii peste termen, a cererii de apel motivat și a dovezii de plată a taxei de timbru, instanța de apel nu deține altă opțiune legală decât să restituie cererea de apel. Curtea de apel Centru a mai notat că deși a fost solicitată redactarea hotărârii motivate și a fost depus apelul nemotivat, hotărârea motivată a fost expediată pentru cunoștință la 3 iulie 2025. (f.d. 107-120).

La 4 decembrie 2025 a fost înregistrată cererea de recurs formulată de avocatul Dorin Podlisnic, în interesele lui Gheorghe Stropșa, împotriva încheierii din 29 octombrie 2025 prin care a solicitat casarea acesteia și restituirea cauzei în instanța de apel la etapa acceptării spre examinare a cererii de apel.

Recurentul consideră că soluția instanței de apel i-a îngrădit nejustificat accesul la o cale de atac, afectând dreptul la o examinare efectivă a cauzei. Acesta susține că momentul primirii încheierii este data revenirii sale la muncă, adică la 19 septembrie 2025, indicând că în intervalul 11 septembrie 2025 – 18 septembrie 2 2025 a fost în concediu medical și nu a activat. Depunând apelul motivat și dovada achitării taxei de timbru la 26 septembrie 2025, acesta consideră că s-a conformat încheierii de a nu da curs. În altă ordine de idei, recurentul susține că încheierea de a nu da curs a fost emisă la 30 iulie 2025, dar expediată la 11 septembrie 2025, practic peste 43 zile. Potrivit recurentului, instanța ar dispune de o libertate în sensul dat, fără a stabili expres un termen sau exigențe atât de dure în care informează partea la dosar despre încheierea de a nu da curs. În contextul dat, remarcă o practică neuniformă de aplicare și instituire a termenelor pentru lichidarea neajunsurilor, acestea variind de la 2-3 zile până la o lună. Recurentul mai indică faptul că încheierea de a nu da curs nu a fost expediată prin Programul integral de gestionare a dosarelor, așa cum prevede expres art. 100 din CPC, dar de la adresa de email irina.bolduratu@justice.md. Totodată, susține că încheierea de restituire și încheierea de a nu da curs se combat reciproc, utilizând în sensul art. 100 din Codul de procedură civilă noțiuni diferite: primirea / comunicarea.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea”.

Articolul 368 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, 3 sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară”.

Articolul 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art. 116”.

Articolul 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt în drept să ia cunoștință de materialele dosarului, să facă extrase și copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanți la proces, martorilor, experților și specialiștilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanței explicații orale și scrise, să expună argumente și considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecții împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor celorlalți participanți, să atace actele judiciare și să-și exercite toate drepturile procedurale acordate de legislația procedurală civilă”.

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că dreptul de a avea acces la o instanță nu este absolut și poate fi supus unor limitări care nu restricționează sau nu reduc accesul persoanei în cauză într-un mod sau într-o asemenea măsură încât însăși esența dreptului să fie afectată. Principiile aplicării examinării restricțiilor privind accesul la instanțele superioare au fost rezumate de curte în cauza Zubac împotriva Croației ([MC], nr. 40160/12, §§ 78-86, 5 aprilie 4 2018). Astfel, atunci când se pronunță asupra proporționalității unei astfel de restricții, Curtea acordă o atenție deosebită la trei criterii: (i) previzibilitatea restricției; (ii) chestiunea cine ar trebui să suporte consecințele negative ale erorilor comise în timpul procedurii; și (iii) dacă restricțiile în cauză pot fi considerate „formalism excesiv”.

Referitor la momentul la care încheierea de a nu da curs a Curții de Apel Centru din 30 iulie 2025 se consideră comunicată avocatului Dorin Podlisnic, în interesele lui Gheorghe Stropșa și de la care începe a curge termenul acordat de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază următoarele.

Din argumentele recurentului, completul de judecată reține că acesta nu neagă faptul că în poșta sa electronică a parvenit încheierea de a nu da curs la 11 septembrie 2025. Totuși consideră că acest moment nu poate fi considerat ca început pentru curgerea termenului de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor, or recepționarea încheierii ar fi avut loc la 19 septembrie 2025, când avocatul Dorin Podlisnic ar fi revenit din concediul medical.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră o astfel de abordare ca fiind una personală, bazată pe interpretarea defectuoasă a prevederilor legale incidente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că notificarea încheierii de a nu da curs se realizează prin expedierea acesteia la adresa electronică inclusiv a avocatului, nefiind necesară o confirmare suplimentară de recepționare din partea destinatarului. În acest sens, s-a remarcat că rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștința persoanei despre emiterea actului de dispoziție judecătoresc. Apelantul, fiind parte interesată în soluționarea cauzei, urmează să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță și anume să îndeplinească în termen indicațiile instanței de apel date prin încheierea de a nu da curs (decizia nr. 2r-385/25, §40).

Din aceste considerațiuni, completul de judecată respinge argumentele recurentului în partea momentului la care se consideră că încheierea de a nu da curs a fost comunicată acestuia și de la care începe a curge termenul de 10 zile acordat pentru înlăturarea neajunsurilor. Această dată este de 11 septembrie 2025.

În continuarea, completul de judecată va verifica dacă în interiorul termenului acordat prin încheierea de a nu da curs, adică până la 22 septembrie 2025, apelantul recurent a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la o cale de atac, în sensul de a înlătura neajunsurile constatate la cererea sa apel.

În acest sens, completul de judecată reiterează că cererea de apel depusă de Gheorghe Stropșa, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic comporta următoarele 5 neajunsuri: nu conținea temeiurile de fapt și de drept ale apelului și nu era anexată dovada de achitare a taxei de timbru.

Instanța de recurs observă că potrivit art. 365 alin. (1) lit. d) și h) din Codul de procedură civilă, în cererea de apel se indică motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul (lit. d) și documentele ce se anexează (lit. h). Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că la cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat, dacă apelul se impune cu taxă, și/sau a taxei de timbru.

Totodată, art. 365 alin. (11) din Codul de procedură civilă stipulează că elementele cererii de apel prevăzute la alin. (1) lit. d), e) și h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale.

Coroborând aceste prevederi, se ajunge la concluzia că motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și documentele ce se anexează pot fi prezentate printr-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărârii integrale.

Categoria de litigii care forma obiectul acțiunii se impune cu taxă de timbru, inclusiv pentru depunerea cererii de apel, motiv pentru care cerința prezentării dovezii plății taxei de timbru era previzibilă pentru avocatul Dorin Podlisnic, în virtutea faptului că este un profesionist în domeniul dreptului, încă de la momentul formulării cererii de apel. Totodată, faptul că această categorie de cauze este impusă cu taxă de timbru a mai fost cunoscută avocatului și reieșind din ceea că la depunerea acțiunii de către reclamant a fost achitată taxa de timbru.

Pe de altă parte, în cererea sa de apel nemotivat (f.d. 103-104), acesta expres a indicat că își rezervă dreptul de a depune apel motivat după recepționarea hotărârii motivate a instanței de judecată. Prin urmare, făcând această rezervă expresă, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că și despre necesitatea prezentării motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul avocatului Dorin Podlisnic îi era cunoscut încă de la momentul depunerii apelului nemotivat, adică din 2 iunie 2025.

Instanța de recurs observă că avocatul Dorin Podlisnic și-a rezervat dreptul de a depune apelul motivat după recepționarea hotărârii motivate a instanței de judecată, și nu din momentul recepționării încheierii de a nu da curs a Curții de Apel Centru.

În acest sens, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că avocatul Dorin Podlisnic, în interesele lui Gheorghe Stropșa, a recepționat hotărârea motivată a instanței de fond la 3 iulie 2025, confirmând expres recepționarea acesteia (f.d. 123).

Conform art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. 6 Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că din 3 iulie 2025, adică din data recepționării hotărârii motivare de către apelant prin avocatul său, pentru ultimul a apărut posibilitatea reală de a înlătura în totalitate și în modul corespunzător neajunsurile constatate.

La concret, încă din 3 iulie 2025, apelantul putea depune cererea de apel suplimentară motivată și putea anexa dovada achitării taxei de timbru. Pentru aceasta nu era necesară emiterea unei încheieri de a nu da curs care să reitereze neajunsurile despre care, în mod cert, apelantul cunoștea.

În aceste condiții, încheierea de a nu da curs din 30 iulie 2025 nu este un act de dispoziție care creează obligații noi. Ea doar constată că, la momentul emiterii, cererea de apel comportă neajunsuri și stabilește un termen-limită pentru remediere.

Termenul acordat prin încheierea de a nu da curs are rolul de a fixa limita maximă până la care neajunsurile pot fi înlăturate. El nu justifică pasivitatea anterioară și nu poate fi tratat ca un moment de la care începe, pentru prima dată, obligația de înlăturare a neajunsurilor.

Dimpotrivă, buna-credință în exercitarea drepturilor procedurale presupune ca partea să acționeze prompt, atunci când știe că actul depus comportă neajunsuri. Acesta este standardul care rezultă din prevederile art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În speță, între 3 iulie 2025 și data comunicării încheierii de a nu da curs, apelantul recurent și avocatul său nu a întreprins nicio acțiune pentru a completa apelul și pentru a achita taxa de timbru. Aceștia au ales să aștepte intervenția instanței de apel printr-o încheiere de a nu da curs, deși se cunoștea despre neajunsuri. Această pasivitatea nu este rezonabilă, cu atât mai mult cu cât emiterea unei încheieri de a nu da curs era previzibilă în condițiile cererii de apel depuse.

În aceste condiții, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că înlăturarea neajunsurilor pentru apelant era posibilă încă din 3 iulie 2025, independent de comunicarea încheierii de a nu da curs.

Instanța de recurs aderă și la argumentul instanței de apel că avocatul Dorin Podlisnic, după revenirea la muncă la 19 septembrie 2025, avea încă posibilitatea să reacționeze până la expirarea termenului stabilit de instanța de apel, calculat din 11 septembrie 2025. Acesta putea reacționa fie prin înlăturarea neajunsurilor sau, cel puțin, prin solicitarea de prelungire a termenului în condițiile art. 115 din Codul de procedură civilă. 7

În intervalul 11 septembrie 2025 – 18 septembrie 2025 în care avocatul Dorin Podlisnic se afla în concediul medical, acesta a depus în adresa instanțelor judecătorești pe alte cauze solicitări de amânare a ședințelor de judecată (f.d. 147 la 15 septembrie 2025, f.d. 148 la 17 septembrie 2025, f.d. 149 la 18 septembrie 2025). Prin aceste cereri a informat despre faptul că începând cu 11 septembrie 2025 se află în concediu medical.

Astfel, pentru avocatul Dorin Podlisnic, concediul medical invocat nu a constituit o imposibilitate absolută de a întreprinde acțiuni procesuale. Solicitările formulate în adresa altor instanțe judecătorești decât instanța de apel în prezenta cauză confirmă că avocatul Dorin Podlisnic își gestiona dosarele, ținea evidența ședințelor și utiliza poșta electronică în această perioadă indică menținerea unei capacități funcționale de a efectua acte procedurale minimale, care nu presupun prezență fizică și nici eforturi disproporționate.

În aceste condiții, instanța de recurs reține că, în mod rezonabil, avocatul putea formula personal și în această cauză o solicitare similară în adresa instanței de apel, prin care să ceară prelungirea termenului acordat pentru înlăturarea neajunsurilor, înainte de expirarea acestuia.

Prin urmare, chiar acceptând că în perioada concediului medical posibilitățile avocatului au fost limitate, din conduita sa rezultă că nu a fost lipsit de orice posibilitate obiectivă de a comunica cu instanțele și de a-și proteja drepturile procesuale.

În concluzie, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție susține că în prezenta cauză instanța de apel a asigurat apelantului posibilitatea de a-și valorifica drepturile sale procedurale, care, însă, nu a dat dovadă de diligență în realizarea lor. Toate argumentele avocatului Dorin Podlisnic privind imposibilitatea de a înlătura neajunsurile pe care le comporta cererea de apel depusă nu pot fi opuse instanței ci incumbă exclusiv acestuia și apelantului. Or, în sensul art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Având în vedere că încheierea din 30 iulie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocatul Dorin Podlisnic, în interesele lui Gheorghe Stropșa, și menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,