2ra-259/25 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor de judecata

La 24 octombrie 2023, avocata Anna Hrapacova, în interesele reclamantului Piotr Slav, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Procuratura Generală și Ministerul Finanțelor privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în perioada 28 martie 2017 – 27 iunie 2023, a fost tras la răspundere penală pe pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal. În acest interval, a fost supus mai multor măsuri procesuale și de constrângere, inclusiv reținere, obligarea de a nu părăsi localitatea și punerii sub învinuire, participând la numeroase activități procesuale. Prin sentința Judecătoriei Comrat din 17 decembrie 2021, Piotr Slav a fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal. Această sentință a fost menținută prin decizia Curții de Apel Comrat din 17 iunie 2022 și a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 iunie 2023.

Pe durata întregului proces penal, reclamantul a fost supus unei trageri ilegale la răspundere penală, suferind prejudicii materiale constând în cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 3.000 lei, precum și prejudicii morale semnificative cauzate de suferințe emoționale, afectarea reputației, stres psihic accentuat și impact asupra sănătății, în contextul bolii sale (epilepsie) și al restricțiilor impuse pe durata procesului. Durata excesivă a urmăririi penale (peste 5 ani), gravitatea acuzațiilor și repercusiunile asupra vieții personale și profesionale au amplificat suferințele reclamantului.

Având în vedere circumstanțele cauzei și durata îndelungată a procesului penal, reclamantul a solicitat compensarea prejudiciului moral în sumă de 300.000 lei, cauzat de acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii; suma de 3.000 lei cu titlu de prejudiciu material, reprezentând cheltuieli pentru asistență juridică; suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în cadrul prezentului proces civil. 1

A fost dispusă încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul reclamantului Piotr Slav, a sumei de 50.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 3.000 de lei cu titlu de prejudiciu material, reprezentând cheltuieli pentru asistență juridică, precum și a sumei de 10.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică suportate în cadrul prezentului proces civil. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 3 aprilie 2024, Ministerului Justiției a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 26 martie 2024, solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Piotr Slav să fie respinsă în întregime.

La 15 aprilie 2024, Ministerul Finanțelor a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 26 martie 2024, solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

La 22 aprilie 2024, avocata Anna Hrapacova, în interesele reclamantului Piotr Slav, împotriva hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 26 martie 2024, a depus o cerere de apel nemotivată, pe care a completat-o la 17 mai 2024, solicitând casarea acesteia în partea privind respingerea pretențiilor, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral, în forma formulată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, potrivit sentinței Judecătoriei Comrat din 17 decembrie 2021, reclamantul Piotr Slav a fost achitat pentru fapta prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) din Codul penal, sentința devenind irevocabilă la 27 iunie 2023. Conform art. 23 alin. (3) din Codul de procedură 2 penală, persoana achitată sau asupra căreia s-a dispus încetarea urmăririi penale pe temei de reabilitare are dreptul să fie repusă în drepturile personale pierdute și să fie despăgubită pentru prejudiciul cauzat. Art. 66 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede că, dacă acuzația nu a fost confirmată, inculpatul are dreptul la reabilitare.

Astfel, achitarea lui Piotr Slav constituia act de reabilitare, iar conform art. 2007 din Codul civil, statul răspundea integral pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală, procuraturii sau instanțelor judecătorești, inclusiv în cazul tragerii ilegale la răspundere sau aplicării ilegale a măsurilor preventive.

Legea RM nr. 1545-XIII din 25.02.1998 reglementează modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiuni ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor. Art. 6 din Lege prevedea că dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

Instanța a constatat că acțiunile organelor de urmărire penală și ale procuraturii, inclusiv punerea în calitate de bănuit și ulterior de inculpat, aplicarea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea și reținerea, au cauzat suferințe morale reclamantului. Aceste aspecte au fost dovedite prin sentința de achitare, care a devenit irevocabilă, și prin documentele medicale care atestau efectele psihice și fizice asupra reclamantului.

În baza art. 2036 și 2037 Cod civil și art. 10–13 Legea nr. 1545/1998, instanța a apreciat că prejudiciul moral suferit de reclamant a fost considerabil, însă suma solicitată de 300.000 lei era excesivă raportat la circumstanțele cauzei. Prima instanță a acordat echitabil suma de 50.000 lei pentru prejudiciul moral, ceea ce colegiul a considerat proporțional și rezonabil.

În ceea ce privește prejudiciul material, sumele de 3.000 lei și 10.000 lei, suportate pentru asistență juridică în procesul penal și în cadrul procesului civil, au fost confirmate prin probe, fiind admise integral, în conformitate cu art. 7 Legea nr. 1545/1998 și art. 96 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului, a susținut că pretențiile privind prejudiciul moral și material sunt neîntemeiate și se bazează pe o apreciere nerezonabilă a probelor. Conform Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prejudiciul cauzat prin acțiuni 3 ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii sau instanțelor este reparabil doar dacă acestea au acționat contrar legii sau au încălcat drepturile persoanelor. Codul de procedură penală prevede procedura de contestare a actelor organelor de urmărire penală; însă, în prezenta cauză, nu au fost prezentate acte definitive care să declare ilegale acțiunile organelor implicate.

A reținut că acțiunile organelor de urmărire penală și ale procuraturii au fost legale și motivate, fără încălcări care să genereze dreptul la repararea prejudiciului. Reclamantul nu a prezentat dovezi care să confirme suferințele morale sau prejudiciul material invocat, astfel că stabilirea sumei de 50.000 lei drept prejudiciu moral nu este justificată.

Totodată, decizia de achitare a reclamantului constituie în sine o satisfacție morală, compensând orice suferință derivată din procedura penală.

La 23 mai 2025, Ministerului Justiției a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 2 decembrie 2024 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului, a indicat că hotărârile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate, bazându-se pe o apreciere nerezonabilă a probelor, fără a argumenta suficient necesitatea compensării și cuantumul prejudiciului moral, apreciind eronat probele în raport cu Legea nr. 1545/1998 și jurisprudența relevantă (Chirica Ruslan vs Ministerul Justiției, 17 noiembrie 2021).

Prejudiciul material și moral este reparabil doar dacă există dovezi privind caracterul ilegal al acțiunilor organelor de urmărire penală, procuraturii sau instanțelor. În prezenta speță, nu au fost prezentate acte care să constate expres ilegalitatea măsurilor aplicate. Acțiunile procurorului și ale organelor de urmărire penală nu pot fi calificate drept condamnare publică sau acțiuni ilicite în sensul art. 3 din Legea nr. 1545/1998. Reclamantul nu a probat concret prejudiciul moral sau suferințele fizice și psihice, conform art. 118 Cod procedură civilă, iar suma de 50.000 lei nu este justificată.

În privința cheltuielilor de asistență juridică, acestea trebuie să fie reale, necesare și rezonabile, ținând cont de complexitatea cauzei, aportul avocatului și durata procedurii (art. 96 alin. 1 Cod procedură civilă). În speță, cuantumul de 13.000 lei este nerezonabil, litigiul nefiind complex, iar instanța avea obligația să ajusteze suma corespunzător.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 5 „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.”

Art. 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(2) Acțiunile ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).”

Art. 3 alin. (1) lit. a), b) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.”

Art. 6 lit. a), b) din Legea nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: „Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.”

Art. 11 alin. (1)-(3) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(1) Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare: 6 a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție. (2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală. (3) În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.”

Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil: „(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri: a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea.”

Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil: „(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

Completul de judecată, examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală împotriva deciziei instanței de apel, reține că obiectul litigiului îl constituie determinarea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat de acțiunile autorităților statului, în conformitate cu Legea nr.1545/1998. Instanța urmează să verifice caracterul proporțional al compensației, prin raportare la criteriile legale și la principiul echității.

Analizând materialele cauzei, Completul de judecată reține că instanța de apel a determinat corect cadrul juridic și natura drepturilor încălcate, însă nu a respectat criteriile legale aplicabile la determinarea cuantumului prejudiciului moral. Prin urmare, se impune diminuarea sumei acordate inițial, astfel încât aceasta să reflecte în mod echitabil gravitatea prejudiciului suferit.

Din actele cauzei rezultă că, la 28 martie 2017, împotriva reclamantului Piotr Slav a fost pornită urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) din Codul penal. În cadrul urmăririi penale a fost supus mai multor măsuri procesuale, reținere, i s-a aplicat obligațiunea de a nu părăsi localitatea și punerii sub învinuire, participând la numeroase activități procesuale. Prin sentința Judecătoriei Comrat din 17 decembrie 2021, reclamantul a fost achitat. Sentință a fost menținută prin decizia Curții de Apel Comrat din 17 iunie 2022 și a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 iunie 2023.

Circumstanțele menționate indică că instanța de apel a constatat corect că Piotr Slav a fost atras ilegal la răspundere penală și are dreptul la despăgubiri conform Legii nr. 1545/1998 privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești. Acțiunea sa este întemeiată, având în vedere că achitarea sa a devenit definitivă și irevocabilă.

Coroborând normele legale citate privind repararea prejudiciului moral cauzat de organele de urmărire penală și de instanțe cu circumstanțele de fapt stabilite, Completul de judecată constată că drepturile lui Piotr Slav au fost lezate, iar acestuia i-a fost cauzat prejudiciu moral.

Mărimea compensației se determină conform art. 11 din Legea nr. 1545- XIII din 25 februarie 1998, unul dintre criteriile generale fiind echitatea, care impune ca indemnizația să reprezinte o despăgubire justă și completă.

Instanța de apel a constatat corect, aplicând legea materială, că prejudiciul moral cauzat lui Piotr Slav este reparabil, însă suma de 50.000 lei acordată este exagerată și excesivă, în raport cu criteriile stabilite și principiul echității. 8

În această ordine de idei, Completul de judecată reține că, în perioada 28 martie 2017 – 27 iunie 2023, Piotr Slav a fost subiect al cauzei penale, având calitatea de bănuit, învinuit și inculpat, fiind supus unor măsuri de constrângere, respectiv reținerea și obligația de a nu părăsi localitatea pentru un termen de 60 de zile. Prin urmare, timp de peste cinci ani, reclamantul a fost atras neîntemeiat și ilegal la răspundere penală, fiind audiat atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată.

Raportând prevederile legale relevante la particularitățile speței, Completul de judecată menționează că, la cuantificarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantului, trebuie să se țină cont de consecințele sociale și profesionale, imaginea și reputația profesională a persoanei, precum și durata încălcărilor drepturilor.

Completul de judecată constată că acțiunile organelor de urmărire penală și ale procuraturii – respectiv punerea în calitate de bănuit și ulterior de inculpat, aplicarea măsurii preventive a obligației de a nu părăsi localitatea și reținerea au avut un impact semnificativ asupra vieții sociale a reclamantului, cauzându-i suferințe morale și aducând atingere demnității și onoarei sale.

Totodată, deși aceste acțiuni au generat prejudiciu moral, circumstanțele cauzei nu justifică în întregime cuantumul acordat de instanțele ierarhic inferioare.

Având în vedere că reclamantul a fost învinuit de comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, că urmărirea penală și examinarea cauzei au durat peste cinci ani și că acesta a suportat suferințe morale, dar ținând cont totodată de principiile reparării echitabile și rezonabile a prejudiciului, suma de 50.000 lei acordată de instanțele inferioare apare ca fiind excesivă.

Completul de judecată apreciază că suma de 30.000 lei constituie un cuantum rezonabil, reflectând o evaluare justă a prejudiciului moral corespunzător gravității și naturii suferințelor psihice suportate de reclamant ca urmare a acțiunilor organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată. Acordarea daunelor morale are caracter exclusiv compensatoriu, nu punitiv.

Prin urmare, decizia instanței de apel urmează a fi modificată prin micșorarea cuantumului despăgubirii morale la suma de 30.000 lei, sumă suficientă pentru a atenua suferințele psihice și fizice cauzate reclamantului și care este echitabilă și rezonabilă. Aceasta corespunde criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă (cauzele Șarban vs. Republica Moldova și Ceaicovschi vs. Republica Moldova).

Totodată, cuantumul de 30.000 lei stabilit cu titlu de prejudiciu moral este în concordanță cu practica Curții Supreme de Justiție în cauze similare, în care 9 despăgubirile au fost acordate în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 (decizia 2ra-100/23, decizia nr. 2ra-1262/23; decizia 2ra-196/25 ).

Ținând cont de cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite recursurile Ministerului Justiției și Procuraturii Generale și modifică decizia instanței de apel în ceea ce privește cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral, diminuând suma de la 50.000 (cincizeci de mii) lei la 30.000 (treizeci de mii) lei, iar în rest menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Procuratura Generală. Modifică decizia din 2 decembrie 2024 a Curții de Apel Comrat și hotărârea din 26 martie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Piotr Slav împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Procuratura Generală și Ministerul Finanțelor privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, în partea ce ține de cuantumul sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, prin diminuarea sumei de la 50.000 (cincizeci de mii) lei la suma de 30.000 (treizeci de mii) lei. În rest, menține decizia din 2 decembrie 2024 a Curții de Apel Comrat și hotărârea din 26 martie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 10