2ra-648/25 — anularea ordinului cu privire la incetarea contractului individual de munca, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea restantei salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului cu privire la incetarea contractului individual de munca, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea restantei salariale
- Temei legal
- Recursul vadit neintemeiat, in temeiul art. 433 alin. 1 lit. f din CPC. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a acesteia.
2ra-648/25 — anularea ordinului cu privire la incetarea contractului individual de munca, restabilirea in functia anterior detinuta, incasarea restantei salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Dragoș
Berlodean, reprezentat de avocatul Eduard Ceornea,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Dragoș Berlodean împotriva Întreprinderii Municipale „Indmetalcongaz” și
Consiliului raional Sîngerei privind anularea ordinului cu privire la încetarea
contractului individual de muncă, restabilirea în funcția anterior deținută,
încasarea restanței salariale,
împotriva deciziei din 15 mai 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-648/25
Nr. PIGD 2-23047812-01-2ra-08092025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de
procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (N. Costaș)
Instanța de apel: Curtea de Apel Nord (S. Grosu, A. Tihonschi, R. Holban)
21 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Dragoș Berlodean, reprezentat de avocatul Eduard Ceornea,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 martie 2023, Dragoș Berlodean a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Întreprinderii Municipale „Indmetalcongaz” (în
continuare Î.M. „Indmetalcongaz”) privind anularea ordinului cu privire la
încetarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcția anterior
deținută, încasarea restanței salariale.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, în
temeiul contractului individual de muncă nr. 208-C din 22 iunie 2022, a fost
angajat în calitate de administrator-interimar al Î.M. ,,Indmetalcongaz” pe o
durată determinată începând cu data de 22 iunie 2022 până la data de
22 septembrie 2022 cu remunerarea muncii în sumă de 14.000 de lei/lunar.
În temeiul acordului adițional nr. 1 din 01 iulie 2022 la contractul
individual de muncă, părțile au convenit să modifice anumite clauze ale
contractului, în sensul substituirii funcției de administrator interimar cu cea
de administrator, stabilind durata contractului până la data de 01 iulie 2027.
Subsecvent, reclamantul a enunțat că, prin decizia Consiliului raional
Sîngerei nr.3/1 din 01 august 2022 a fost numit în funcția de administrator al
Î.M. ,,Indmetalcongaz” pe un termen de cinci ani.
La 14 octombrie 2022 Consiliul raional Sîngerei, prin decizia nr. 5/19
a decis dizolvarea Î.M. ,,Indmetalcongaz”.
Prin Decizia Consiliului raional Sîngerei s-au operat modificări la
decizia cu nr. 5/19 din 14 octombrie 2022 cu privire la inițierea procedurii
de dizolvare a Î.M. ,,Indmetalcongaz”, prin care lichidator al întreprinderii a
fost desemnată Olga Gulcă, ultima fiind în funcția de contabil-șef.
Reclamantul a menționat că, la 13 februarie 2023, lichidatorul
întreprinderii, Olga Gulcă, a emis ordinul nr. 17 privind încetarea
contractului său individual de muncă nr. 208-C din 22 iunie 2022, prin care
acesta a fost eliberat din funcția de administrator, începând cu aceeași dată.
Totodată, i-au fost calculate integral salariul și compensația pentru concediul
de odihnă anual neefectuat, în cuantum de 18 zile calendaristice, conform
legislației în vigoare.
1
Iar, prin nota informativă nr. 12 din 6 martie 2023, lichidatorul Olga
Gulcă a confirmat că Î.M. „Indmetalcongaz” înregistrează o datorie față de
el în sumă de 41.153,24 de lei.
În opinia reclamantului, ordinul nr. 17 din 13 februarie 2023 privind
încetarea contractului său individual de muncă este ilegal, la fel ca și
concedierea sa, întrucât a fost emis cu încălcarea prevederilor legislației în
vigoare. Acesta a susținut că decizia de eliberare din funcție trebuia emisă de
Consiliul raional Sîngerei, în calitate de fondator al întreprinderii.
Un alt aspect al ilegalității concedierii invocat de reclamant îl
reprezintă neachitarea integrală a drepturilor salariale, suma restantă fiind de
23.893,52 de lei.
De asemenea, reclamantul a invocat că, la emiterea ordinului de
concediere, nu au fost respectate criteriile de selectare a angajaților care
urmau a fi disponibilizați și nu s-a ținut cont de rolul administratorului în
procesul de lichidare, fiind astfel încălcat dreptul său preferențial și/sau
necesitatea menținerii în funcție până la întocmirea bilanțului de lichidare.
De altfel, reclamantul a arătat că, deși prin decizia din
14 octombrie 2022 a fost dispusă lichidarea Î.M. „Indmetalcongaz”,
întreprinderea își continuă activitatea și în prezent, circumstanță ce ridică
îndoieli privind realizarea efectivă a lichidării.
Acesta a constatat că procedura legală de lichidare a întreprinderii nu
este respectată, iar procesul de dizolvare are un caracter incert, ceea ce îi
generează suspiciuni întemeiate că decizia de lichidare a fost utilizată doar
ca pretext pentru eliberarea sa din funcția de administrator.
Așadar, având în vedere cele enunțate, Dragoș Berlodean a solicitat
anularea ordinului nr.17 din 13 februarie 2023 cu privire la încetarea
contractului individual de muncă nr. 208-C din 22 iunie 2022, încasarea
restanței salariale în sumă de 65.046,76 de lei și restabilirea în funcția de
administrator a Î.M. ,,Indmetalcongaz”.
La 28 aprilie 2023, Dragoș Berlodean a depus cerere de completare și
concretizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat atragerea
în proces în calitate de pârât a Consiliului Raional Sîngerei, anularea pct.6 și
7 din decizia nr. 3/29 din 30 martie 2023 cu privire la examinarea demersului
lichidatorului Î.M. ,,Indmetalcongaz”, declararea ca fiind caducă decizia
comisiei de lichidare nr.1 din 13 decembrie 2022 cu privire la preavizare,
declararea ca fiind caduc ordinul nr.17 din 13 februarie 2023 cu privire la
încetarea contractului individual de muncă nr. 208-C din 22 iunie 2022.
În susținerea cererii de concretizare, reclamantul și-a exprimat
dezacordul față de punctele 6 și 7 din decizia nr. 3/29 din 30 martie 2023,
emisă de Consiliul raional Sîngerei, privind numirea unui administrator
interimar al Î.M. „Indmetalcongaz”, calificând această măsură drept abuzivă
2
și contrară principiilor de bună-credință care trebuie să guverneze activitatea
administrativă.
Prin ordinul nr. 17 din 13 februarie 2023, privind încetarea
contractului individual de muncă nr. 208-C din 22 iunie 2022, raporturile
sale de muncă în calitate de administrator al Î.M. „Indmetalcongaz” au fost
încetate. Temeiul juridic al emiterii acestui ordin l-a constituit decizia
nr. 5/19 din 14 octombrie 2022, prin care a fost inițiată procedura de
dizolvare a întreprinderii.
Ulterior, prin decizia Consiliului raional Sîngerei nr. 3/29 din
30 martie 2023, adoptată în urma examinării demersului lichidatorului
Î.M. „Indmetalcongaz” privind imposibilitatea aprobării bilanțului de
lichidare din cauza lipsei mijloacelor financiare pentru acoperirea creanțelor,
decizia nr. 5/19 din 14 octombrie 2022 referitoare la inițierea procedurii de
lichidare a fost abrogată. Ca urmare, toate actele emise de comisia de
lichidare și de lichidator au devenit caduce, pierzându-și forța juridică.
În consecință, pornind de la principiul restabilirii situației anterioare,
Dragoș Berlodean a conchis că Consiliul raional Sîngerei nu era îndreptățit
să numească un nou administrator al Î.M. „Indmetalcongaz”, întrucât, prin
abrogarea deciziei de lichidare, statutul de administrator îi revenea de drept
lui, deoarece deținuse anterior această funcție.
La 09 iunie 2023, Dragoș Berlodean a depus cererea de concretizare
și completare a cerințelor din acțiune, în care i-a indicat în calitate de pârâți
pe Î.M. „Indmetalcongaz” și Consiliul raional Sîngerei. Prin această cerere,
reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 17 din 13 februarie 2023 privind
încetarea contractului individual de muncă nr. 208-C din 22 iunie 2022,
restabilirea sa în funcția de administrator al Î.M. „Indmetalcongaz”, precum
și încasarea salariului pentru perioada de lipsă forțată de la muncă, începând
cu 13 februarie 2023 și până la restabilirea efectivă în funcție.
De asemenea, acesta a cerut acordarea unui prejudiciu moral în sumă
de 30.000 lei, achitarea restanței salariale în cuantum de 65.046,76 lei pentru
perioada 11 decembrie 2022 – 13 februarie 2023, precum și încasarea
cheltuielilor de judecată. Totodată, prin aceeași cerere, reclamantul a reiterat
atragerea în calitate de pârât a Consiliului raional Sîngerei (f.d.52).
Prin hotărârea din 16 ianuarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Dragoș
Berlodean.
S-a încasat din contul Î.M. ,,Indmetalcongaz” în beneficiul lui Dragoș
Berlodean, restanța salarială în sumă de 41.153,24 de lei și cheltuielile de
asistență juridică proporțional pretențiilor admise în sumă de 2500 de lei.
S-a încasat din contul Î.M. ,,Indmetalcongaz” în beneficiul statului taxa
de stat de a cărei plată reclamantul a fost scutit la înaintarea acțiunii,
proporțional pretențiilor admise în sumă de 1.234,59 de lei. În rest, cererea
de chemare în judecată s-a respins (f.d.143, 147-153, Vol.I).
3
La 09 februarie 2024, Dragoș Berlodean a declarat apel, iar la
23 mai 2024, Dragoș Berlodean, reprezentat de avocatul Eduard Ceornea a
prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 16 ianuarie 2024
a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea acesteia cu emiterea
unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată
(f.d.146, 166-170, Vol.I).
Prin decizia din 15 mai 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins apelul
declarat de Dragoș Berlodean și s-a menținut hotărârea din 16 ianuarie 2024
a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f.d.214-221, Vol.I).
Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând cadrul legal pertinent
speței – art. 43 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, art. 86 și 88 din
Codul muncii, art. 171, 174, 177, 200 și 201 din Codul civil, Legea
nr. 246/2017 privind întreprinderea de stat și municipală, art. 130 și 373 din
Codul de procedură civilă – în coraport cu materialul probator anexat la dosar
(Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 75960 din
11 mai 2023, deciziile Consiliului raional Sîngerei nr. 3/1 din 01 august
2022, nr. 14 din 14 octombrie 2022, nr. 6/20 din 07 decembrie 2022, decizia
Comisiei de lichidare nr. 1 din 13 decembrie 2022, Ordinul nr. 17 din
13 februarie 2023, nota informativă a lichidatorului din 06 martie 2023) și
prin prisma argumentelor invocate în cererea de apel, a conchis că hotărârea
din 16 ianuarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central este legală și
temeinică, fiind adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale ale
participanților la proces.
În susținerea concluziei enunțate, instanța de apel a constatat că
lichidatorul Î.M. ,,Indmetalcongaz”, doamna Olga Gulcă, a acționat în
limitele atribuțiilor conferite de lege și de deciziile organului competent al
întreprinderii (art. 13 alin. (8) din Legea nr. 246/2017, art. 201 Cod civil),
deținând competența deplină de a emite Ordinul nr. 17 din 13 februarie 2023
privind încetarea contractului individual de muncă al apelantului Dragoș
Berlodean, validat prin Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice
nr. 74831 din 28 decembrie 2022.
De asemenea, instanța de apel a reținut că încetarea contractului
individual de muncă a fost legală și temeinică, întrucât a fost efectuată în
cadrul procedurii de lichidare a Î.M. ,,Indmetalcongaz” (decizia Consiliului
raional Sîngerei nr. 5/19 din 14 octombrie 2022, modificată prin decizia
nr. 6/20 din 07 decembrie 2022), cu respectarea termenului de preavizare de
2 luni și a prevederilor Codului muncii (art. 86 alin. (1) lit. b) și art. 88
alin. (1) lit. a) și g)), iar apelantul nu a dovedit temeiuri pentru repunerea sa
în funcție.
Subsecvent, instanța de apel a apreciat că pretențiile apelantului
privind plata salariului pentru perioada de lipsă forțată de la muncă și
prejudiciul moral sunt neîntemeiate, întrucât suma recunoscută de angajator
(41.153,24 de lei, conform notei informative a lichidatorului din
4
06 martie 2023) corespunde documentelor probatorii, iar apelantul nu a
prezentat înscrisuri sau alte probe care să susțină cuantumul pretins de
574.000 de lei.
De altfel, instanța ierarhic inferioară a constatat că argumentele
invocate în cererea de apel sunt similare celor examinate de instanța de fond,
fără a aduce elemente noi, ceea ce relevă caracterul declarativ al apelului și
lipsa temeiurilor legale pentru casarea hotărârii.
Astfel, instanța de apel a reținut că Judecătoria Bălți, sediul Central, a
aplicat corect normele de drept material și procesual, a apreciat probele în
ansamblul lor (deciziile și ordinele emise, Extrasul din Registrul de stat al
persoanelor juridice, nota informativă a lichidatorului), iar argumentele
apelantului nu au răsturnat soluția instanței de fond, motiv pentru care a
concluzionat că apelul declarat de Dragoș Berlodean este neîntemeiat și
urmează a fi respins, menținând în consecință hotărârea din 16 ianuarie 2024
a Judecătoriei Bălți, sediul Central.
La 05 septembrie 2025, Dragoș Berlodean, reprezentat de avocatul
Eduard Ceornea a declarat recurs împotriva deciziei din 15 mai 2025 a Curții
de Apel Nord, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii sale de chemare în
judecată și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.1-9, Vol.II).
În motivarea recursului, Dragoș Berlodean, reprezentat de avocatul
Eduard Ceornea, a reiterat motivele de fapt și de drept invocate anterior la
etapa examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel, exprimând,
suplimentar, dezacordul cu decizia din 15 mai 2025 a Curții de Apel Nord,
pe care o consideră nelegală și vădit nerezonabilă. Recurentul a arătat că
instanța de apel a apreciat eronat competența lichidatorului
Î.M. „Indmetalcongaz” de a dispune încetarea contractului său individual de
muncă, deși, potrivit art. 201 din Codul civil și art. 13 alin. (8) din Legea
nr. 246/2017, numai fondatorul întreprinderii municipale – Consiliul Raional
Sîngerei – avea competența exclusivă de a elibera administratorul interimar.
Recurentul a susținut că ordinul nr. 17 din 13 februarie 2023, emis de
lichidatorul Olga Gulcă, este lovit de nulitate absolută cu efect retroactiv,
conform art. 202 și 328 din Codul civil, întrucât se referă la o chestiune ce
nu se afla în competența sa.
Totodată, recurentul a semnalat că instanța de apel a ignorat faptul că
decizia de preavizare din 13 decembrie 2022 constituie un act preparator,
care nu poate substitui decizia fondatorului și nu conferă lichidatorului
dreptul de a-i înceta contractul individual de muncă.
De asemenea, recurentul a arătat că instanța ierarhic inferioară a
apreciat în mod arbitrar probele referitoare la datoria salarială, deși
Î.M. „Indmetalcongaz” recunoscuse prin nota informativă din
06 martie 2023 existența salariului datorat pentru perioada de absență forțată.
5
Refuzul instanței de a admite suma totală de 574.000 de lei constituie, în
opinia recurentului, o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, contrar
art. 130 și art. 26 din Codul de procedură civilă, care consacră principiile
aprecierii probelor după convingerea instanței și al contradictorialității.
În consecință, recurentul a solicitat, în temeiul art. 432 alin. (1) lit. a),
b) și e) din Codul de procedură civilă, casarea deciziei instanței de apel și
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admise pretențiile sale privind
anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă,
restabilirea în funcția de administrator, încasarea salariului pentru întreaga
perioadă de absență forțată, precum și plata prejudiciului material, moral și
a cheltuielilor de judecată.
La 19 septembrie 2025 la adresa de e-mail a reprezentantului
Î.M. „Indmetalcongaz”, avocatului Iulian Paciuca, Consiliului raional
Sîngerei și a Administratorului autorizat Nicolae Bostan a fost expediată
copia recursului declarat de Dragoș Berlodean, reprezentat de avocatul
Eduard Ceornea cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului
declarat de Dragoș Berlodean, reprezentat de avocatul Eduard Ceornea,
intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus
referințe.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.”
6
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Dragoș Berlodean, reprezentat de
avocatul Eduard Ceornea s-a conformat dispozițiilor art. 434 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, și a depus în termen recursul la
05 septembrie 2025. Or, decizia Curții de Apel Nord a fost pronunțată la
15 mai 2025 și notificată reprezentantului recurentului, avocatului Eduard
Ceornea, prin e-mail, la 07 iulie 2025 (f.d.222, Vol.I).
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
lit.a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.40).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Din analiza recursului declarat rezultă că Dragoș Berlodean,
reprezentat de avocatul Eduard Ceornea a invocat temei de admisibilitate
prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă (a
se vedea pct. 36).
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că
motivele de casare, invocate în recursul depus de Dragoș Berlodean,
reprezentat de avocatul Eduard Ceornea nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă,
întrucât interpretarea legii efectuată prin hotărârea contestată nu este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, admiterea recursului nu
ar conduce la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței acesteia, iar decizia
contestată nu poate fi calificată ca fiind arbitrară și nici nu se bazează în mod
determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.
La acest capitol, sub aspectul temeiului prevăzut la art. 432 alin. (1)
lit. a) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că recursul este admis numai în situația în care,
se constată că interpretarea legii realizată de instanța inferioară contravine
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, respectiv atunci când
instanța de apel a aplicat dispozițiile legale într-un mod diferit de cel statuat
în mod constant prin hotărâri irevocabile ale instanței supreme, iar această
abatere a avut o influență determinantă asupra soluției pronunțate în cauză.
Recurentul nu a demonstrat existența unei contradicții între soluția
instanței de apel și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție. Iar,
în lipsa unor hotărâri anterioare ale Curții Supreme de Justiție care să
statueze în mod diferit asupra normelor aplicabile cauzei și să fie puse în
contradicție cu decizia atacată, motivul de recurs invocat nu poate fi reținut.
Cât privește temeiul prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
că recursul este admis numai în situația în care, prin admiterea sa, se schimbă
sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție. Această
condiție are scopul de a asigura stabilitatea și unitatea practicii judiciare,
limitând admiterea recursurilor doar la cauzele care ridică probleme de drept
relevante, de interes general, ce necesită interpretare unitară sau actualizare
a jurisprudenței.
Recursul formulat de Dragoș Berlodean, reprezentat de avocatul
Eduard Ceornea nu urmărește modificarea sau consolidarea practicii
judiciare existente, ci doar contestă aprecierea probelor și interpretarea
aplicării legii realizate în mod legal și temeinic de către instanța ierarhic
inferioară. Această contestare nu aduce în discuție probleme de drept nou sau
contradictorii, care să justifice intervenția Curții Supreme de Justiție în
vederea unificării jurisprudenței.
Mai mult, recursul are un caracter evident de reformulare a punctului
de vedere cu privire la faptele cauzei, fără a expune temeiuri juridice noi care
să impună o reconsiderare a doctrinei sau a interpretării normelor legale
aplicabile. Astfel, admisibilitatea recursului pe baza art. 432 alin. (1) lit. b)
nu este justificată, iar continuarea procedurii de recurs ar conduce la o
8
utilizare excesivă și nejustificată a căii de atac, afectând principiul stabilității
și predictibilității actului de justiție.
Această concluzie este în concordanță și cu jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, care recunoaște dreptul statelor de a institui
limite rezonabile privind accesul la căile extraordinare de atac, în vederea
protejării stabilității și eficienței sistemului judiciar. Astfel, în cauza
Pélissier și Sassi contra Franței (nr. 25444/94, 1999), CEDO a subliniat că
accesul la recursurile extraordinare nu este absolut și că restricțiile rezonabile
în acest sens sunt compatibile cu dreptul la un proces echitabil, cu condiția
să nu afecteze esența dreptului de acces la justiție. De asemenea, în cauza
Kudła contra Poloniei (nr. 30210/96, 2000), Curtea a reafirmat posibilitatea
statelor de a limita accesul la anumite căi de atac pentru a garanta stabilitatea
hotărârilor judecătorești.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a) și art. 432 alin. (1) lit. b)
din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate concomitent, întrucât ele se
exclud reciproc. Lit. a) vizează situațiile în care interpretarea legii din
hotărârea atacată contravine jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de
Justiție, ceea ce presupune existența unei linii jurisprudențiale consolidate,
iar lit. b) reglementează cazurile în care, prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează această jurisprudență. Or, nu se poate susține
concomitent că jurisprudența este deja uniformă și că, în același timp, ea
trebuie schimbată ori consolidată. În consecință, recurentul este ținut să-și
circumscrie critica într-unul din aceste temeiuri, iar invocarea cumulativă a
acestora denotă caracterul nefondat al recursului.
În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea
instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu soluția
instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept
sau cu o hotărâre arbitrară.
Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară”
trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62,
Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între
faptele litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în
cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o
hotărâre este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de
drept sau de fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut
să o comită și care are potențialul de a compromite echitatea procesului.
Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel
9
a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări
conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de
fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente,
reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale
aplicabile.
Referitor la susținerea privind pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a
probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei
erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost
determinantă pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea
probelor nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (1) lit. e)
din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, nu se poate reține caracterul arbitrar al hotărârii, întrucât
nu s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare
juridică, astfel cum impune art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură
civilă, coroborat cu jurisprudența CtEDO.
Respectiv, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă, o eroare în aprecierea probelor poate atrage admiterea
recursului doar dacă este vădită, inexplicabilă rațional pentru un profesionist
și determinantă pentru soluția pronunțată, iar în speță recurentul nu a
demonstrat aceste elemente și nu a prezentat argumente sau probe
concludente privind caracterul arbitrar al deciziei Curții de Apel Nord, care
a fost întemeiată pe probele administrate și interpretarea corectă a normelor
legale, rezultă că cererea de recurs este nefondată.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare
celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța
de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
Decizia din 15 mai 2025 a Curții de Apel Nord nu poate fi considerată
arbitrară, întrucât instanța de apel a motivat pe larg hotărârea, a
individualizat în mod just situația părților, a coroborat probele administrate
și a aplicat în mod corect dispozițiile art. 13 alin. (8) din Legea nr. 246/2017
privind întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, art. 88 alin. (1)
lit. b) și g) din Codul muncii, precum și art. 171, art. 174, art. 177 alin. (6),
art. 200 și art. 201 din Codul civil, precum și art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul
de procedură civilă, care definește temeiurile reale pentru admiterea unui
recurs. Critica recurentului privind competența lichidatorului de a dispune
încetarea contractului individual de muncă, precum și argumentul referitor
la aprecierea pretins nerezonabilă a probelor în ceea ce privește refuzul
instanței de a admite suma totală de 574.000 de lei, nu pot suplini absența
unor vicii efective de legalitate sau de fond ale hotărârii contestate, întrucât
interpretarea dată de instanța de apel cadrului normativ incident este
10
conformă scopului și spiritului legii. În mod corect, Curtea de Apel Nord a
reținut că, odată declanșată procedura de lichidare, atribuțiile fondatorului
privind administrarea întreprinderii se transferă către lichidator, iar încetarea
contractului administratorului constituie o consecință legală și firească a
acestei proceduri.
Astfel, lichidatorul Î.M. „Indmetalcongaz”, doamna Olga Gulcă, a
acționat în limitele atribuțiilor conferite de lege și de deciziile Consiliului
Raional Sîngerei, fondatorul întreprinderii, fiind legal împuternicită să
dispună încetarea raporturilor de muncă ale salariaților în contextul
procedurii de lichidare. Ordinul nr. 17 din 13 februarie 2023 a fost emis în
cadrul exercitării atribuțiilor stabilite prin decizia de desemnare a
lichidatorului și confirmate prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor
juridice, iar măsura dispusă corespunde prevederilor art. 88 alin. (1) lit. b) și
g) din Codul muncii privind concedierea în cazul lichidării unității.
Totodată, instanța de apel a apreciat în mod justificat pretențiile
salariale formulate de recurent, constatând că suma totală solicitată de
574.000 de lei excede cuantumul recunoscut de către pârât și dovedit prin
actele dosarului. Din analiza notei informative din 06 martie 2023, Curtea de
Apel a reținut că Î.M. „Indmetalcongaz” a recunoscut doar o datorie salarială
în mărime de 41.153,24 de lei, aferentă perioadei octombrie 2022 – februarie
2023, iar recurentul nu a prezentat înscrisuri ori alte mijloace de probă
concludente care să ateste existența unei datorii salariale suplimentare. În
aceste condiții, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 130 din Codul
de procedură civilă privind aprecierea probelor potrivit intimei convingeri și
a respins, în mod întemeiat, diferența nejustificată de 574.000 de lei.
Prin urmare, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor
conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
11
Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei,
p.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Dragoș Berlodean,
reprezentat de avocatul Eduard Ceornea, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și drept urmare prin
prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi considerat inadmisibil deoarece
este vădit neîntemeiat.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433
alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de către Dragoș Berlodean,
reprezentat de avocatul Eduard Ceornea împotriva deciziei din 15 mai 2025
a Curții de Apel Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
12