2ra-494/24 — anularea ordinului, restabilirea la locul de munca, incasarea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului, restabilirea la locul de munca, incasarea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-494/24 — anularea ordinului, restabilirea la locul de munca, incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Mihail Bănăruc,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Mihail Bănăruc împotriva Întreprinderii Mixte „Direcția de Producție a
Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești privind anularea
ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea prejudiciului material și
moral,
împotriva deciziei din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-494/24
NR. PIGD 2-23013106-01-2ra-16042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Bălți, sediul Fălești, jud. L. Trocin
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu
03 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea de recurs depusă de Mihail
Bănăruc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Diana Stănilă, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 ianuarie 2023 Bănăruc Mihail a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Întreprinderii Municipale „Direcția de Producție a
Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești, privind anularea
ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea prejudiciului material și
moral.
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la *****, a fost
angajat la Întreprinderea Municipală „Direcția de Producere a Gospodăriei
Comunale și de Locuințe” din or. Fălești, în calitate de mașinist la instalațiile
de pompare, sectorul „Stația de Epurare a Apelor Reziduale”, fiind încheiat în
acest sens contractul individual de muncă nr. 90 pe perioadă determinată de un
an, care s-a prelungit ulterior pe o perioadă de până la 2 ani.
La data încheierii contractului individual de muncă nr. 90 dânsul deja
avea statut de pensionar, însă aceasta nu a constituit un impediment la angajare.
Ulterior, prin ordinul nr. ***** din *****, Întreprinderea Municipală „
Direcția de Producere a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești a
desfăcut contractul individual de muncă încheiat, invocând prevederile art. 86
alin. (1) lit. y1) din Codul muncii.
Reclamantul a menționat că, la 15 noiembrie 2022, a luat cunoștință cu
ordinul nr. 338 din 07 noiembrie 2022 și nu este de acord cu acesta din
următoarele considerente.
Legislația muncii stabilește mai multe temeiuri de încetare a contractului
individual de muncă, unul dintre acestea fiind la inițiativa angajatorului, atât
încheiat pe o perioadă nedeterminată, cât și determinată.
Din coroborarea prevederilor art.86 alin.(1) lit.y1) din Codul muncii și
nota la această normă legală rezultă că litera y1) se aplică numai dacă contractul
individual de muncă este încheiat cu o persoană care nu are statut de pensionar,
iar după desfacerea acestuia poate fi încheiat un alt contract individual de
muncă pe perioadă determinată. Acest fapt se profilează și în decizia Curții
Constituționale nr.61 din 19 iunie 2018.
În speță, este evident faptul că contractul individul de muncă nr. *****
din *****a fost încheiat când deja deținea statutul de pensionar pentru limita
de vârstă.
1
Reclamantul a susținut că pârâtul nu avea dreptul să desfacă contractul
individul de muncă în temeiul art.86 alin.(1) lit.y1) din Codul muncii, deoarece
contractul individual de muncă a fost încheiat cu un pensionar pe o perioadă
determinată.
Prin urmare, concluzia Întreprinderii Municipale „Direcția de Producere
a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești rezidă din interpretarea
eronată a normelor de drept material ce reglementează instituția concedierii
raportată la circumstanțele cauzei, or, pentru a fi aplicabilă dispoziția art.86
alin. (1) lit.y1) din Codul muncii este necesar ca contractul individual de muncă
să fi fost încheiat până la atingerea vârstei de pensionare.
Totodată, reclamantul a menționat că ordinul nr. ***** din ***** a fost
emis cu încălcarea procedurii stabilite la art.184 alin. (1) lit. c) și 184 alin.(2)
din Codul muncii.
Prin emiterea neîntemeiată și ilegală a ordinului, pârâtul i-a cauzat în
mod repetat suferințe de ordin psihic sub formă de neliniște sufletească,
frustrare și anxietate (prejudiciu moral), care la fel urmează a fi compensat prin
echivalent bănesc.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile
art.5, art. 6, art. 8, art. 9, art. 10, art. 86, art. 184, art. 354, art. 355 din Codul
muncii.
În urma concretizării cerințelor, reclamantul a solicitat anularea ordinului
nr. 338 din 07 noiembrie 2022, restabilirea la locul de muncă, încasarea
prejudiciului material pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de
muncă, reieșind din mărimea salariului mediu lunar de 4711 de lei, încasarea
prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de
judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 februarie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești,
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Bănăruc. S-a
anulat ordinul emis de Întreprinderea Municipală „Direcția de Producere a
Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești nr. ***** din *****, cu
restabilirea lui Mihail Bănăruc la locul de muncă. S-a încasat de la
Întreprinderea Municipală „Direcția de Producere a Gospodăriei Comunale și
de Locuințe” din or. Fălești în beneficiul lui Mihail Bănăruc despăgubiri pentru
întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă ca urmare a emiterii
ordinului nr. ***** din *****, reieșind din mărimea salariului mediu lunar de
4361,75 de lei. S-a încasat de la Întreprinderea Municipală „Direcția de
Producere a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești în beneficiul
lui Mihail Bănăruc prejudiciul moral în sumă de 4 500 de lei. S-a încasat de la
Întreprinderea Municipală „Direcția de Producere a Gospodăriei Comunale și
2
de Locuințe” din or. Fălești în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 680 de
lei. În rest cererea s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 64, 69-75).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 01 martie 2023,
Întreprinderea Municipală „Direcția de Producere a Gospodăriei Comunale și
de Locuințe” din or. Fălești, reprezentată de avocatul Oleg Ciumaș, a depus
apel nemotivat, iar, ulterior, la 13 iunie 2023, a depus cerere de apel motivat
împotriva hotărârii din 27 februarie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești,
solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii, emiterea unei noi
hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată și încasarea de la intimat
a cheltuielilor de judecată (f.d. 66-67, 80-87).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a admis
recursul depus de Întreprinderea Municipală „Direcția de Producere a
Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești, s-a casat hotărârea din
27 februarie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, cu emiterea unei noi
hotărâri prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Mihail
Bănăruc ( f.d. 109-120).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a remarcat faptul că în
conformitate cu prevederile art.81 alin.1 lit.b) din Codul muncii contractul
individual de muncă poate înceta: la inițiativa uneia dintre părți (art.85 și 86).
Instanța de apel a notat că temeiul de concediere prevăzut de art. 86 alin.
(1) lit. y1) din Codul muncii face parte din categoria concedierii nedisciplinare
a salariatului, care survine doar din inițiativa angajatorului fără a avea tangențe
cu comportamentul ca atare al salariatului. În aceste cazuri concedierea
intervine în lipsa vinovăției salariatului. În baza acestui temei angajatorul este
în drept oricând să concedieze salariatul care deține statutul de pensionar
pentru limită de vârstă. Or, deținerea de către salariat a statutului de pensionar
pentru limita de vârstă constituie temei desinestătător pentru concedierea
acestuia.
Încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului Mihail Bănăruc, prin
ordinul administratorului interimar al Întreprinderii Municipale „Direcția de
Producere a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești nr. *****
din *****în baza art.86 alin.1 lit.y1) din Codul muncii, nu constituie o
încălcare a dreptului la muncă. Or, exercitarea acestui drept al angajatorului
este edictată prin lege și nu comportă un caracter imperativ.
Instanța de apel a menționat că desfacerea contractului individual de
muncă pe acest temei este opțiunea angajatorului, care apreciază deliberativ
oportunitatea încetării raporturilor de muncă cu salariații ce dețin statutul de
3
pensionar pentru limită de vârstă, având în vedere atât cerințele profesionale și
condițiile speciale impuse de anumite tipuri de locuri de muncă, cât și reieșind
din faptul atingerii vârstei generale de pensionare.
Legiuitorul nu indică și nu condiționează în nici un fel desfacerea
contractului individual de muncă cu persoanele care dețin statutul de pensionar,
de momentul când a obținut salariatul statutul respectiv – până la sau după
încheierea contractului individual de muncă.
Astfel, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul intimatului
precum că pentru aplicarea dispozițiilor art.86 alin.1 lit.y1) Codul muncii este
necesar întrunirea condiției ca contractul individual de muncă să fi fost încheiat
până la atingerea vârstei de pensionare.
Or, intimatul Mihail Bănăruc, potrivit confirmării Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Fălești nr. ***** din *****beneficiază de pensie pentru
limită de vârstă, începând cu data de *****, astfel la momentul încheierii
contractului individual de muncă nr. ***** din *****dânsul era pensionar
(f.d.48), cu toate acestea, Codul muncii nu condiționează încetarea relațiilor de
muncă în acest temei de faptul dacă angajatul deținea statutul de pensionar sau
nu la încheierea contractului individual de muncă.
De asemenea, instanța de apel a constatat că ordinul contestat este emis
în corespundere cu cerințele stipulate la art.81 alin.3) din Codul muncii,
angajatorul indicând cert că contractul individual de muncă încetează, începând
cu *****, în conformitate cu art.86 pct.1 lit. y1), care se referă la deținerea de
către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă, iar termenul de
preavizare de 14 zile în acest caz a fost respectat.
Faptul că suplimentar s-a indicat în ordin drept temei: la inițiativa
administrației în legătură cu modernizarea și automatizarea stațiilor de
pompare GNS și CNS, nu conferă ilegalitate ordinului menționat, or, prin acest
enunț se specifică termenul până la care angajatorul a avut necesitate de lucrul
prestat de salariatul Bănăruc Mihail. Din materialele cauzei nu se confirmă că
la întreprinderea municipală a avut loc o reducere a statului de personal.
Din momentul inițierii procesului de desfacere a contractului individual
de muncă cu angajatul Mihail Bănăruc și până la adoptarea ordinului nr. *****
din *****, s-a axat în exclusivitate pe temeiul de încetare a contractului
individual de muncă prevăzut de art.86 alin. 1 lit. y1) din Codul muncii și nu alt
temei.
În această consecvență, instanța de apel a conchis că ordinul nr. *****
din *****, prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă cu Bănăruc
Mihail în temeiul art. 86 alin.(1) lit.y1) din Codul muncii, în legătură cu
deținerea de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă, este
legal și întemeiat, iar concluzia instanței de fond privind admiterea parțială a
acțiunii și anularea ordinului de concediere, cu restabilirea în funcția deținută
anterior este eronată.
4
Deoarece s-a confirmat că salariatul Mihail Bănăruc a fost legal eliberat
din funcție, subsecvent, pretențiile privind restabilirea la locul de muncă,
încasarea prejudiciului material și moral în legătură cu concedierea ilegală au
fost respinse de instanța de apel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 aprilie 2024, Mihail Bănăruc a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea
acesteia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii din 27
februarie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești ( f.d. 126-131).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept
expuse în cererea de chemare în judecată și referință, invocând că instanța de
apel a interpretat legea eronat, iar decizia instanței de apel este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, inclusiv este arbitrară și
se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
La 28 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia
cererii de recurs depusă de Mihail Bănăruc, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât
și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la
materialele dosarului.
Prin referința din 10 iulie 2024, Întreprinderea Municipală „Direcția de
Producere a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” din or. Fălești a solicitat ca
recursul depus de Mihail Bănăruc să fie declarat inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
5
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 23 februarie 2024, Curtea de Apel
Bălți a expediat, prin intermediul poștei electronice, reprezentantului
recurentului, avocatului Iuri Frecăuțanu, copia deciziei motivate din 03
octombrie 2023, iar recurentului a fost expediată, prin intermediul oficiului
poștal, fiind recepționată de ultimul la 28 februarie 2024, fapt ce se confirmă
prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 122,124 )
Astfel, recursul depus de Mihail Bănăruc, la 16 aprilie 2024, se
consideră depus în termenul stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
6
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța
de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor
de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Mihail Bănăruc, nu conține argumente concrete față de
decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu
soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate,
întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea
deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
7
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Mihail Bănăruc, ca
fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Mihail Bănăruc, împotriva deciziei
03 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Diana Stănilă
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
8
9