2ra-144/25 — anularea ordinului de concediere, încsarea salariului pentru lipsa fortata de la muncă, încasarea compensatiei în locul restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

La 04 mai 2023, Oxana Crîșmari a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SV Gusar Group” (în continuare SRL „SV Gusar Group”) cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă, încasarea compensației în locul restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, din data de 07 noiembrie 2020 a fost angajată în funcția de vânzător la SRL „SV Gusar Group” în magazinul de produse alimentare, pe un termen nedeterminat. Regimul de lucru mereu a fost: două zile lucrătoare cu regimul de muncă între orele 08:00 – 20:00, iar pe timp de vară 08:00 – 21:00, cu pauza de masă 13:00-13:30, după care urmau două zile de odihnă. La angajare, Oxana Crîșmari a semnat contract individual de muncă, prin care s-a stabilit durata săptămânii de muncă până la 40 de ore, repausul săptămânal imediat a doua zi după schimbul de lucru, pauza de masă 1 oră după 4 ore de muncă și salariu tarifar lunar în mărime de 3 200 MDL.

Reclamanta a menționat că, în luna august 2022, înainte de a pleca în concediu, la solicitarea angajatorului și sub pretextul că este necesar pentru contabilitate în vederea calculării corecte a indemnizației de concediu, Oxana Crîșmari a semnat un nou contract individual de muncă.

Oxana Crîșmari a notat că, a semnat noul contract individual de muncă având încredere în buna-credință a angajatorului, care a asigurat-o că nu sunt schimbări a condițiilor contractului, ci doar unele mici precizări. Însă, potrivit contractului individual de muncă în redacția nouă, regimul de muncă este flexibil 6 ore/zi, 2 zile lucrătoare cu ulterioare 2 zile de odihnă. 1

Reclamanta a indicat că, în luna decembrie 2022, directorul executiv al SRL „SV Gusar Group”, Cristina Gusarenco, a comunicat colegului de serviciu că, din 01 martie 2023, magazinul nu va mai funcționa. Despre acest fapt au fost anunțați și furnizorii de marfă. La fel, li s-a solicitat ca în lunile ianuarie-februarie 2023 să nu se facă comenzi de livrare a mărfii, decât panificație și lactate. Chestiunile date se făceau prin mesajele trimise de către Cristina Gusarenco pe telefon și într-un grup comun din aplicația „Viber”.

Totodată, pentru zilele de 27-28 februarie 2023, directorul executiv al SRL „SV Gusar Group”, Cristina Gusarenco a anunțat efectuarea inventarierii mărfii rămase în magazin și că nu vor fi vânzări deja. Reclamanta a remarcat că, potrivit graficului, în zilele de 27-28 februarie 2023 a fost tura sa de serviciu.

Reclamanta a relevat că, angajatorul nu le-a comunicat careva detalii sau precizări referitor la procedura de lichidare a unității și la modul de concediere a angajaților. Iar, la 27 februarie 2023, înainte de începerea inventarierii, Cristina Gusarenco i-a cerut Oxanei Crîșmari și Nadejdei Gherța să depună cereri de demisie, însă acestea au refuzat, din motiv că nu intenționau să demisioneze. Ca răspuns, Cristina Gusarenco le-a amenințat cu faptul că nu le va achita salariul pentru luna februarie 2023, le va obliga să achite un neajuns enorm de marfă, iar la plata indemnizației pentru concediile nefolosite și indemnizația de concediere nici să nu spere.

În opinia reclamantei, aceste circumstanțe se demonstrează prin faptul că, colega sa de serviciu, Nadejda Gherța, a cedat presiunilor și a depus cerere de demisie, iar salariul și indemnizația de concediu i-au fost achitate doar după ce aceasta a depus la 07 martie 2023 o plângere la Inspecția teritorială de muncă Căușeni.

Reclamanta a indicat că, în ziua inventarierii, Cristina Gusarenco a deconectat sursa de căldură, sub pretextul că este prea cald și nu dorește să achite cheltuieli suplimentare. Astfel, Oxana Crîșmari a lucrat în turele din zilele de 27 și 28 februarie în frig și condiții inadmisibile.

Ulterior, în vederea forțării poziției sale, Cristina Gusarenco a întocmit mai multe ordine și acorduri adiționale contradictorii și stranii. Astfel, la 28 februarie 2023, SRL „SV Gusar Group” a emis ordinul nr. 11, prin care a decis unilateral modificarea condițiilor contractului individual de muncă, cu schimbarea din 01 martie 2023, a regimului de muncă: flexibil 4 ore/zi, 2 zile lucrătoare cu ulterioarele 2 zile de odihnă, regimul de ore 09:00 – 13:00, de luni până duminică, cu remunerare bănească conform statelor de personal în mărime de 31,07 lei/oră. 2

La fel, în temeiul acestui ordin, a fost întocmit și un acord adițional la contractul individual de muncă.

Reclamanta a menționat că, pe ordinul nr. 11 din 28 februarie 2023 a menționat că nu este de acord cu modificarea condițiilor de muncă și a refuzat semnarea acordului adițional.

Tot la 28 februarie 2023, SRL „SV Gusar Group” a emis ordinul nr. 11/1, prin care a decis unilateral anularea prevederilor ordinului nr. 11 cu revenirea la regimul de muncă: 12 ore/zi, 1 zile lucrătoare cu ulterioarele 1 zile de odihnă, regimul de ore 08:00 – 20:00, de luni până duminică.

De asemenea, în temeiul acestui ordin, a fost întocmit și un acord adițional la contractul individual de muncă. Însă, Oxana Crîșmari și pe acest ordin a menționat că nu este de acord cu modificarea condițiilor de muncă și a refuzat semnarea acordului adițional.

Reclamanta a reiterat că, turele din zilele de 27-28 februarie 2023 au fost ale sale, iar zilele de 01-02 martie 2023 au fost de odihnă pentru ea. Doar că, la 01 martie 2023, din motiv că se simțea rău, s-a adresat la medic care a stabilit că ea este răcită cu suspectei de pneumonie și, respectiv, i-a fost deschis concediu medical. Așa, în perioada 01-16 martie 2023 inclusiv, s-a aflat în concediu medical.

Reclamanta a relevat că, în data de 03 martie 2023, când urma să se prezinte la locul de muncă, a mers la magazin pentru a anunța angajatorului că se află în concediu medical, însă, magazinul era închis, iar la apelul efectuat către Cristina Gusarenco, la ora 08:00, nu a răspuns nimeni. Totodată, pentru a nu se agrava starea sănătății, reclamanta s-a întors acasă și nu a revenit la serviciu în acea zi, din motiv că starea sănătății era precară.

La 09 martie 2023, Oxana Crîșmari a primit prin posta o înștiințare de la angajator, prin care i s-a solicitat clarificarea situației. Astfel, la 10 martie 2023 ora 09:12, a încercat repetat să anunțe prin telefon angajatorul că se află în concediu medical, însă la apelurile sale nu a răspuns nimeni.

La 16 martie 3023, SRL „SV Gusar Group” a expediat în adresa reclamatei o înștiințare, prin care a comunicat că, în baza ordinului nr. 17 din 16 martie 2023, aceasta a fost concediată din data de 01 martie 2023, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

Reclamanta a notat că, la 20 martie 2023, s-a prezentat la angajator și a luat cunoștință cu ordinul de concediere, a primit salariul pentru luna februarie și indemnizația pentru concediile nefolosite. 3

În opinia reclamantei, ordinul nr. 17 din 16 martie 2023 de concediere a sa din data de 01 martie 2023, din motivul absenței nemotivate mai mult de 4 ore de la locul de muncă, este ilegal și urmează a fi anulat. Or, în perioada 01-16 martie 2023 inclusiv, ea s-a aflat în concediu medical și nu a avut posibilitate să se prezinte la locul de muncă, iar acest fapt se confirmă prin certificatul medical eliberat.

Oxana Crîșmari a menționat că, s-a îmbolnăvit la locul de muncă din motiv că angajatorul a deconectat sursa de încălzire din 27 februarie 2023.

Mai mult ca atât, angajatorul a concediat-o începând cu o zi care pentru ea nu era lucrătoare. Or, având în vedere că turele sale de serviciu au fost 27-28 februarie 2023, următoare zi în care trebuia să se prezinte la locul de muncă a fost ziua de 03 martie 2023. Respectiv, nu putea fi concediată decât din data de 03 martie 2023.

Altă circumstanță la care reclamanta a atras atenția este faptul că, în ziua de 03 martie 2023, ea s-a prezentat la locul de muncă la ora 08:00, pentru a înștiința angajatorul despre faptul că este bolnavă, doar că magazinul era închis, iar ea nu avea cheie. Totodată, apelurile sale telefonice în adresa Cristinei Gusarenco nu au fost preluate.

Deopotrivă, reclamanta a reiterat că, potrivit informațiilor comunicate verbal și pe grupurile din aplicația Viber, magazinul alimentar va funcționa doar până la 28 februarie 2023, iar din 01 martie 2023 activitatea acestuia va fi încetată.

Astfel, la 28 martie 2023, Oxana Crîșmari a expediat în adresa angajatorului SRL „SV Gusar Group” cerere prealabilă, prin care s-a solicitat anularea ordinului nr. 17 din 16 martie 2023 de concediere a Oxanei Crîșmari ca neîntemeiat și contrar legii, cu plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, plata unei compensații în mărime de cel puțin 3 salarii medii lunare în locul restabilirii la locul de muncă și plata prejudiciului moral în mărime de 10 000 MDL pentru concediere ilegală.

Prin răspunsul expediat la 30 martie 2023, SRL „SV Gusar Group” a refuzat admiterea pretențiilor Oxanei Crîșmari, susținând că toate acțiunile sale sunt legale.

Reclamanta Oxana Crîșmari a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea ordinului nr. 17 din 16 martie 2023 emis de către SRL „SV Gusar Group” de concediere a Oxanei Crîșmari, ca fiind neîntemeiat și contrar legii; încasarea din contul SRL „SV Gusar Group” în beneficiul Oxanei Crîșmari a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, a unei compensații în mărime de 3 salarii medii lunare ale salariatului Oxana Crîșmari în locul restabilirii 4 la locul de muncă, a prejudiciului moral în mărime de 50 000 MDL pentru concediere ilegală și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Oxana Crîșmari.

S-a anulat ordinul nr. 17 din 16 martie 2023 cu privire la concediere, emis de SRL „SV Gusar Grup”.

S-a încasat de la SRL „SV Gusar Grup” în beneficiul Oxanei Crîșmari despăgubirea pentru perioadă de absență forțată de la muncă în sumă de 7 000 MDL, compensație în locul restabilirii la locul de muncă în sumă de 10 000 MDL și prejudiciul moral în mărime de 4 000 MDL.

S-a încasat de la SRL „SV Gusar Grup” în beneficiul bugetului de stat suma de 630 MDL cu titlu de taxă de stat pentru prima instanță și suma de 472,50 MDL cu titlu de taxă de stat pentru instanța de apel (f.d. 126, 127-137).

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, prima instanță eronat a concluzionat referitor la legalitatea ordinului de concediere a Oxanei Crîșmari. Or, în speță, contractul individual de muncă a fost desfăcut din inițiativa angajatorului în temeiul prevăzut de art. 86 lit. h) din Codul muncii, pentru lipsa nemotivată de la 5 locul de lucru timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont de pauza de masă) în timpul zilei de muncă.

În acest sens, instanța de apel a notat că, potrivit certificatului de concediu medical seria 01 nr. 5156234 emis de IMSP CS Țînțăreni OMF Todirești, începând cu data de 01 martie 2023 și până la data de 16 martie 2023, Oxana Crîșmari s-a aflat în concediu medical. Respectiv, angajatorul nu a fost în drept să emită ordinul de concediere a Oxanei Crîșmari din funcția deținută în perioada aflării acesteia în concediu medical, or, acest fapt contravine prevederilor legale reglementate de legislația muncii.

Ba mai mult, din declarațiile reprezentantului reclamantei s-a stabilit că, zilele de 01-02 martie 2023 au fost zile de odihnă pentru Oxana Crîșmari, iar la data de 03 martie 2023 aceasta s-a prezentat la serviciu pentru a informa angajatorul despre concediul medical, însă magazinul unde activa era închis, iar la apelul telefonic efectuat pe nr.de telefon ce aparține angajatorului nu a răspuns nimeni.

Astfel, instanța de apel a considerat că Oxana Crîșmari s-a conformat prevederilor legale și a întreprins măsuri în vederea înștiințării angajatorului despre concediul medical, însă apelurile sale telefonice au fost ignorate, fapt confirmat prin informația din aplicația Viber, anexată la materialele cauzei.

Deopotrivă, Curtea de Apel Chișinău a observat că, contrar normei art. 208 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul a emis ordinul cu privire la eliberarea din funcție a Oxanei Crîșmari fără a cere explicație scrisă de la salariat referitor la fapta comisă și fără să întocmească un proces-verbal prin care să fie stabilit refuzul salariatului de a da explicații.

Subsecvent, instanța de apel a conchis că, în condițiile declarării nule a ordinului nr. 17 emis de SRL ,,SV Gusar Grup” la 16 martie 2023 cu privire la concedierea Oxanei Crîșmari din funcția de vânzător, urmează a fi admisă ca temeinică pretenția cu privire la încasarea despăgubirii pentru perioadă de absență forțată de la muncă în sumă de 7 000 MDL, reieșind din adeverința privind mărimea salariului eliberat de către SRL „SV Gusar Group”, compensație în locul restabilirii la locul de muncă în sumă de 10 000 MDL și prejudiciul moral în mărime de 4 000 MDL, care este echitabilă suferințelor psihice suportate de către Oxana Crîșmari, nefiind excesivă pentru intimată, dar care concomitent nu poate constitui un venit nejustificat.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind exagerată și nejustificată cuantumul despăgubirii morale pretinse de reclamantă de 50 000 MDL, or, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune necesitatea ca partea vătămată să 6 primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri nejustificate.

Suplimentar, recurenta a invocat că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, ceea ce constituie un temei expres de recurs prevăzut de art. 432 alin. (l) lit. e) din Codul de procedură civilă.

În opinia recurentei, concluziile instanței de apel contravin circumstanțelor reale ale speței, care la rândul său sunt confirmate prin suportul probator prezent la dosar. Astfel, instanța de apel eronat a constatat că Oxana Crîșmari ar fi întreprins măsuri să înștiințeze angajatorul despre concediul său medical. Or, din informația convorbirilor în aplicația Viber rezultă că, la 03 martie 2023, reprezentantul angajatorului i-a scris salariatei Oxana Crîșmari despre faptul că nu se cunoaște cauza lipsei ultimei de la serviciu și a fost rugată să răspunde la mesaje. Faptul că intimata nu a răspuns la mesaje demonstrează că, la acel moment, aceasta nu avea nici un motiv plauzibil în vederea justificării absenței sale de la serviciu. Cu atât mai mult că, ea nu a comunicat nici despre faptul că din data de 01 martie 2023 ar fi bolnavă. Toate aceste circumstanțe atestă că, la acel moment, certificatul medical nici nu exista.

Recurenta a menționat că, despre acest pretins certificat medical a aflat abia când a recepționat cererea prealabilă din 28 martie 2023 înaintată de prin reprezentantul intimatei, avocatul Liubomir Dudulica. Respectiv, la efectuarea plăților salariului și a concediului nefolosit din 20 martie 2023, angajatorul nu cunoștea că Oxana Crîșmari s-ar fi aflat în concediu medical în perioada 01-16 7 martie 2023. Iar, toate aceste fapte circumscrise, denotă lipsa de pretenții față de angajator și acțiunile întreprinse de acesta.

De asemenea, recurenta a considerat neîntemeiate argumentele Oxanei Crîșmari, precum că angajatorul a modificat sau schimbat unilateral în mod ilegal condițiile contractului individual de muncă. Or, intimata nu a demonstrat că, prin aceste modificări, a fost supusă la careva munci suplimentare ilegale, forțate sau că i s-ar afecta careva garanții ori drepturi salariale. Cu atât mai mult că, potrivit pct. 22 din contractul individual de muncă convenit cu salariata Oxana Crîșmari, angajatorul este în drept să modifice unilateral contractul individual de muncă.

În opinia SRL „SV Gusar Group”, salariata Oxana Crîșmari nu s-a prezentat nemotivat și intenționat la locul de muncă anume începând cu data de 01 martie 2023, fiindcă i s-a adus la cunoștință ordinul angajatorului nr. 11 din 28 februarie 2023 despre modificarea din 01 martie 2023 a regimului de muncă cu care ultima nu a fost de acord și a refuzat atât acceptarea noilor condiții de muncă.

La fel, în opinia recurentei, instanța de apel eronat a constatat că angajatorul nu a solicitat prezentarea explicațiilor scrise de la salariata Oxana Crîșmari, or, în vederea soluționării chestiunii cu privire la lipsa ultimei de la locul de muncă începând cu 01 martie 2023, angajatorul, la 07 martie 2023, a expediat în adresa acesteia înștiințare prin care i s-a comunicat despre necesitatea oferirii explicațiilor, să i-a legătura cu angajatorul și să comunice motivele neprezentării sale, în caz contrar, va fi concediată în temeiul art. 86 alin. (l) lit. h) din Codul muncii. Deși înștiințarea a fost recepționată de salariată la data de 09 martie 2023, ultima nu a satisfăcut cerințele angajatorului.

Deopotrivă, nu pot fi acceptate alegațiile reprezentantului salariatei, precum că Oxana Crîșmari a avut încercări de a comunica angajatorului despre pretinsul concediu medical, însă, din motive neimputabile ei, acestea au eșuat. Or, aceste argumente nu au nici un suport probant, fiind invocate în mod declarativ.

Recurenta a invocat că, altă eroare admisă de instanța de apel este că aceasta a indicat în dispozitivul său că admite cererea de chemare în judecată depusă de Oxana Crîșmari, deși, în realitate, acțiunea a fost admisă doar parțial, însă despre care fapt nu s-a menționat expres în dispozitivul deciziei.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 9 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea 10 eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt similare celor expuse în referințele depuse pe marginea cererii de chemare în judecată și cererii de apel, cărora Curtea de Apel Chișinău le-a dat o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 11

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra Franței, § 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul SRL „SV Gusar Group” și reprezentantului acesteia, avocatului Petru Ursu, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul SRL „SV Gusar Group” și reprezentantului acesteia, avocatului Petru Ursu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 12