2r-112/25 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absenta forțată, a prejudiciului moral

La 29 august 2023, Valeriu Morari a depus cerere de chemare în judecată împotriva I.P. „Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova”, solicitând anularea ordinului nr.103-C din 29 iunie 2023, restabilirea în funcția deținută, încasarea compensației pentru concedierea ilegală în mărimea salariului lunar pentru perioada iulie-august 2023 și a altor sume cuvenite în modul stabilit de lege și încasarea prejudiciului moral în mărime de 24 840 de lei.

La 28 ianuarie 2025, Valeriu Morari a depus cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de timbru.

Prin încheierea din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru s-a restituit cererea de apel depusă de Valeriu Morari împotriva hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea recursului, recurentul, în esență, reiterând circumstanțele cauzei, a invocat că, în încheierea emisă de Curtea de Apel este menționat că la 14 ianuarie 2025 la poșta electronică a fost expediată pentru cunoștință și executare încheierea din 03 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Totodată, a menționat că încheierea enunțată a fost recepționată și a luat cunoștință de aceasta la 18 ianuarie 2025, fapt confirmat prin răspunsul expediat către Curtea de Apel. Răspunsul cu mențiunea „recepționat” a fost expediat la 18 ianuarie 2025 la aceeași adresa electronică xxxxx@justice.md, conform extrasului din e-mail. Astfel, s-a conformat indicațiilor din încheierea din 03 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și în termenul stabilit de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii a prezentat documentele solicitate într-un număr egal cu numărul participanților la proces și dovada taxei de timbru în sumă de 200 de lei. Cererea suplimentară a fost depusă la 28 ianuarie 2025, în termen de 10 zile calendaristice din data la care a luat cunoștință de încheierea emisă. Pentru a fi sigur că grefiera xxxxx a judecătoarei Natalia Mămăligă a primit mesajul de confirmare la 18 ianuarie 2025, la adresa electronică xxxxx@justice.md și a cancelariei Curții de Apel, a trimis repetat la 28 ianuarie 2025, ora 09:45, dovada recepționării încheierii, conform extrasului din poșta electronică.

Recurentul a afirmat că, deși la 28 ianuarie 2025 în termen a depus cererea de apel suplimentară, Curtea de Apel a restituit ilegal apelul prin încheierea din 19 februarie 2025. Încheierea a fost publicată pe portalul instanței. Drept urmare, a contactat grefiera xxxxx a judecătoarei Diana Corlăteanu și a primit la adresa de e-mail încheierea din 19 februarie 2025. Tot atunci, a expediat un răspuns la 24 februarie 2025, ora 12:18, către xxxxx@justice.md, cac@justice.md, xxxxx@justice.md prin care a confirmat recepționarea încheierii după cum solicitase grefiera și a atenționat asupra faptului că, încheierea instanței de apel a fost emisă fără a 2 se ține cont de termenul de confirmare a recepționării din 18 ianuarie 2025. Ultima zi a termenului legal pentru depunerea cererii a fost 28 ianuarie 2025 inclusiv. Cererea de apel a fost depusă în termenul stabilit în încheierea instanței și nicidecum nu a încălcat prevederile art.10 alin.(1) din Codul de procedură civilă pentru a suporta sancțiunile procedurale pentru neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și de executare abuzivă a unui drept procedural. S-a folosit cu bună-credință de prevederile art.56 din Codul de procedură civilă. Concluzia instanței de apel referitor la depunerea cererii de apel motivată peste termenul acordat, este una ilegală, greșită și abuzivă.

În ceea ce privește solicitarea de a lua cunoștință de materialele cauzei, a declarat că din momentul depunerii cererii de apel nemotivate la 08 iulie 2024 și până la 11 ianuarie 2025, nu a fost informat de către Curtea de Apel pe nicio cale legală despre soarta examinării acestei cereri. Astfel, nu este clar cum ar fi putut să solicite prelungirea termenului de procedură stabilit de instanță, când, de fapt, nu avea nici numărul dosarului, nici o informație despre soarta cererii de apel înaintată la 08 iulie 2024. În acest sens, la 11 ianuarie 2025, ora 10:23, a depus o cerere prin intermediul poștei electronice către cac@justice.md de a lua cunoștință de dosar. Curtea de Apel Chișinău a răspuns la 13 ianuarie 2025, ora 07:12, precum că cererea nu corespunde exigențelor prevăzute de art.42 lit. b) din Legea nr. 124/2022 privind identificarea electronica (format PDF) și serviciile de încredere (sau semnătura olografă scanată). Astfel, în scopul remedierii acestor neajunsuri, la 13 ianuarie 2025, ora 11:16, a expediat cererea semnată olograf, fapt confirmat de către Curtea de Apel la 13 ianuarie 2025, ora 11:17. După confirmarea de recepționare de la Curea de Apel, nu a primit niciun răspuns, nici acceptul de a lua cunoștință cu dosarul, nici o invitație cu ziua, ora și locația unde să ia cunoștință de dosar. Însă cum se menționează în încheiere, colaboratorul Curții de Apel a făcut doar o mențiune pe verso la cerere, prin care a închis cererea de a lua cunoștință de material. Ulterior, Curtea de Apel la 14 ianuarie 2025 a expediat încheierea, fapt confirmat prin răspunsul său din 18 ianuarie 2025, la care instanța de judecată nici nu face referință, de când și începe a curge termenul legal de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor.

Recurentul a precizat că de mai multe ori s-a adresat telefonic către cancelaria Curții de Apel pentru a concretiza cărui judecător urma să fie repartizată cererea suplimentară, însă era informat că dosarul nu este repartizat. După ce a fost înștiințat despre încheierea instanței de apel referitor la înlăturarea neajunsurilor, a aflat numărul dosarului și judecătorul-raportor. După mai multe apeluri către cancelarie și grefieră, a fost înștiințat că dosarul va fi redistribuit, din motiv că judecătorul-raportor este numit pentru examinarea cauzelor penale și să apeleze telefonic mai des pentru a afla dacă va fi dosarul redistribuit unui alt judecător. Mai târziu, a fost informat despre faptul că a fost numit un nou judecător-raportor, iar 3 faptul că la redistribuirea dosarului către un alt judecător s-a omis confirmarea de recepție din 18 ianuarie 2025 ridică mai multe semne de întrebare de obiectivitatea examinării și emiterii încheierii de restituire a cererii de apel. Prin urmare, nu corespunde realității „învinuirea” instanței de apel despre faptul că nu s-a interesat despre cauza dată. Faptul că a sunat în cancelaria Curții de Apel, grefierul la numărul de telefon: 022 63-53-37, s-a confirmat prin extrasul telefonic.

Copia recursului declarat a fost expediată intimatului și intervenientului accesoriu la 24 martie 2025 (f.d.138).

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 368 din Codul de procedură civilă „(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. (2) Dacă apelantul îndeplinește în termen indicațiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării inițiale. (3) Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul.”

Art. 369 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).”

Art. 100 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de 4 gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 112 din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art.116.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.” 5

Art. 427 din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din motivele ce succed.

Din materialele cauzei civile rezultă că, la 08 iulie 2024, Valeriu Morari a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.80).

În contextul prevederilor art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin încheierea din 03 decembrie 2024, instanța de apel nu a dat curs cererii de apel depuse, acordând apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii pentru prezentarea și înregistrarea, prin intermediul Direcției evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, a unei cereri suplimentare de apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, cu prezentarea acesteia într-un număr egal cu participanții la proces, precum și a taxei de timbru în sumă de 200 de lei (f.d.93-95).

La 14 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, instanța de apel a expediat apelantului copia încheierii din 03 decembrie 2024 prin care nu s-a dat curs cererii de apel (f.d.96).

Ulterior, la 28 ianuarie 2025,Valeriu Morari a depus cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de timbru (f.d.102-108).

Prin încheierea din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, în temeiul art. 369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, s-a restituit apelul declarat de Valeriu Morari împotriva hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.113-117).

Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică dezacordul recurentului cu încheierea contestată, motivat, în esență, prin faptul că încheierea din 03 decembrie 2024 prin care nu s-a dat curs cererii de apel a recepționat-o la 18 ianuarie 2025, conform răspunsului în acest sens și s-a conformat indicațiilor instanței de apel în termenul acordat din momentul recepționării copiei încheierii, depunând la 28 ianuarie 2025 cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de timbru. 6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată soluția instanței de apel privind restituirea cererii de apel depuse de Valeriu Morari drept urmare a neîndeplinirii în termen a indicațiilor din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Instanța de recurs notează că, la 14 ianuarie 2025 recurentului i-a fost expediată copia încheierii din 03 decembrie 2024 prin intermediul adresei de e-mail xxxxx (f.d.96) în sensul art. 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă, citat supra. Or, legislația în vigoare permite comunicarea actelor procedurale emise prin orice mijloace care asigură recepționarea textului de către destinatar.

Instanța de recurs reiterează că instanța de apel și-a onorat obligația de a comunica actul emis apelantului, expediind la 14 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, copia încheierii din 03 decembrie 2024 prin care nu s-a dat curs cererii de apel (f.d.96).

Referitor la alegația recurentului precum că a recepționat copia încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel la 18 ianuarie 2025, conform răspunsului expediat în acest sens la aceeași adresă electronică xxxxx@justice.md, instanța de recurs menționează că, la cererea de recurs depusă recurentul a anexat în acest sens extrasul din poșta electronică, prin care se confirmă intrarea corespondenței la destinatar la 14 ianuarie 2025, însă doar la 18 ianuarie 2025 a confirmat prin mesaj recepționarea (f.d.131- 132).

Totodată, instanța de recurs notează că la data soluționării de către instanța de apel prin încheierea din 19 februarie 2025 a chestiunii restituirii apelului declarat de Valeriu Morari, la materialele cauzei nu se regăsește răspunsul recurentului de confirmare a recepționării din 18 ianuarie 2025 adresat expeditorului xxxxx@justice.md, care i-a expediat copia încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel.

Aici urmează a fi remarcat că la 27 ianuarie 2025, prezenta cauza a fost supusă unei repartizări repetate, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, conform dispoziției nr. 35 din 31 decembrie 2024 a Președintelui interimar al Curții de Apel Centru, fiind redistribuită în mod aleatoriu judecătorului raportor Diana Corlăteanu (f.d.99-100). Or, la data emiterii încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Valeriu Morari împotriva hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cauza se află pe rolul Curții de Apel Chișinău, judecător raportor Natalia Mămăligă (f.d.91).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind justificată constatarea instanței de apel precum că încheierea prin care nu s- a dat curs cererii de apel a fost expediată la 14 ianuarie 2025, ora 12:10, la adresa de e-mail a apelantului, indicată de ultimul, iar apelantul nu a înlăturat 7 neajunsurile admise la expirarea termenului de 10 zile acordat de instanța de apel în acest sens, până la 24 ianuarie 2025 inclusiv. Or, apelantul/recurent a depus cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de timbru doar la 28 ianuarie 2025, peste termenul acordat de instanță. De altfel, deși recurentul prin răspunsul său a confirmat recepționarea încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel doar la 18 ianuarie 2025, însă a ignorat faptul că, de fapt, actul expediat a intrat în poșta sa la 14 ianuarie 2025, care și constituie data de reper de la care se calculează termenul acordat de instanța de apel în vederea înlăturării neajunsurilor indicate în încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Drept urmare, decade argumentul recurentului precum că s-a conformat indicațiilor instanței de apel și a depus cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de timbru în termenul acordat de instanță, întrucât ar fi recepționat copia încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel la 18 ianuarie 2025. Or, recurentul a ignorat faptul că corespondența a intrat în poșta sa la 14 ianuarie 2025.

De altfel, recurentul/apelant nu a solicitat în temeiul art. 115 din Codul de procedură civilă, prelungirea termenului acordat în vederea înlăturării neajunsurilor, aspect corect reținut de instanța de apel.

În ceea ce vizează argumentul recurentului precum că nici nu a putut să solicite prelungirea termenului de procedură, deoarece nu ar fi avut nicio informație despre soarta cererii de apel depuse la 08 iulie 2024, instanța de recurs menționează că odată primită prin intermediul poștei electronice copia încheierii instanței de apel din 03 decembrie 2024 prin care nu s-a dat curs cererii de apel, recurentul deja cunoștea că urmează să înlăture neajunsurile admise la depunerea apelului.

Instanța de apel a reținut că deși apelantul a depus o cerere la 11 ianuarie 2025 prin e-mail de a lua cunoștință de materialele cauzei, deoarece nu ar fi primit nicio informație/înștiințare despre ședința de judecată la care ar urma să prezinte materiale suplimentare, nu s-a prezentat în instanță conform mențiunii colaboratorului pe versoul cererii.

Referitor la alegația recurentului precum că a fost informat că cererea depusă 11 ianuarie 2025 de a lua cunoștință de materialele cauzei nu corespunde exigențelor prevăzute la art. 42 lit.b) din Legea privind identificare electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022, iar ulterior la 13 ianuarie 2025 a expediat o cerere semnată olograf, însă nu ar fi fost informat dacă a fost acceptată cererea și locația unde urmează să se apropie pentru a lua cunoștință de materialele cauzei, instanța de recurs relevă că acest aspect nu poate fi reținut în scopul justificării omiterii termenului acordat de instanță în vederea înlăturării neajunsurilor admise la depunerea apelului inițial la 08 iulie 2024. Or, însuși recurentul a afirmat că de la 08 iulie 2024 și până la 11 ianuarie 2025 nu a fost informat despre soarta cererii de apel, însă nici nu menționează acțiunile întreprinse în 8 vederea aflării la ce etapa se află procesul său. Or, extrasul anexat la cererea de recurs privind pretinsele convorbiri telefonice cu angajații instanței de apel denotă că acestea s-au realizat la 27 decembrie 2024, 31 decembrie 2024 și 10 februarie 2025.

Drept urmare, decad argumentele recurentului precum că s-a conformat indicațiilor instanței de apel din încheierea din 03 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și respectiv nu pot fi reținute în vederea aprecierii ca fiind înlăturare neajunsurile în interiorul termenului de 10 zile acordat de instanță prin prezentarea cererii de apel suplimentare cu indicarea motivelor de fapt și de drept, într-un număr egal cu participanții la proces, precum și dovada de plată a taxei de timbru. Or, deși încheierea instanței de apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel i-a fost expediată la adresa electronică personală la 14 ianuarie 2025, cererea de apel motivată și dovada de plată a taxei de timbru a prezentat-o doar la 28 ianuarie 2025.

De asemenea, instanța de recurs relevă că la 12 noiembrie 2024 în adresa electronică a recurentului/apelant a fost expediată hotărârea motivată din 27 iunie 2024 (f.d.89-89 verso)

În această ordine de idei, instanța de recurs reiterează că recurentul a cunoscut despre litigiul în cauză, inițiat la acțiunea sa, despre hotărârea primei instanțe împotriva căreia a exercitat calea de atac-apelul, prin depunerea apelului inițial, aspect detaliat supra. Deși prevederile legii procedurale sunt exprese și certe în cazul declarării apelului, precum și obligația apelantului de a se conforma prevederilor legale în acest sens, cuprinse în art.365 din Codul de procedură civilă, pentru a evita sancțiunile procedurale, apelantul a înregistrat apelul inițial la 08 iulie 2024 împotriva hotărârii primei instanțe, însă a eludat de a se conforma normelor procedurale și de a depune dovada de plată a taxei de timbru, precum și cererea de apel suplimentară în sensul art. 365 alin. (11) din Codul de procedură civilă. Or, în virtutea normei citate, elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit.d), e) și h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale. La caz, hotărârea motivată din 27 iunie 2024 a fost recepționată de către recurent la 12 noiembrie 2024 (f.d.89 verso).

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună- credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Inițiind procedura de apel, apelantul urmează să se intereseze periodic de soarta dosarului. Părțile trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc.

Deși recurentul a pretins întreprinderea anumitor acțiuni în vederea aflării despre soarta dosarului, doar că acestea conform probelor prezentate de recurent au avut lor începând cu 27 decembrie 2024 (apelul telefonic) și respectiv nu pot justifica omiterea termenului acordat de instanță prin 9 încheierea din 03 decembrie 2024 în vederea înlăturării neajunsurilor admise la depunerea cererii de apel, expediată de instanță la 14 ianuarie 2025. La fel, nu pot determina casarea actului judecătoresc contestat, în situația în care circumstanțele conturate supra denotă că nevalorificarea drepturilor procedurale în termenul acordat de instanța de apel, îi este imputabilă apelantului/recurent. De altfel, instanța de apel a întreprins măsurile prevăzute de legislația în vigoare în vederea comunicării actului procedural emis și acordarea posibilității părții apelante de a-și valorifica drepturile procedurale.

În altă ordine de idei, instanța de recurs notează că recurentul la recepționarea la 12 noiembrie 2024 a hotărârii primei instanțe redactate integral, deși cunoștea că nu a depus cererea de apel cu motivele de fapt și de drept, însă nu a prezentat instanței de apel o cerere suplimentară în acest sens, întrucât o astfel de o obligație o avea în virtutea legii procesuale care stabilește cuprinsul cererii de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor sau, după caz, de instanță, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că, apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ceea ce a determinat restituirea cererii de apel. Respectiv alegațiile recurentului nu justifică casarea încheierii contestate, în condițiile în care instanța de apel la adoptarea și comunicarea actului judecătoresc a ținut cont de materialele cauzei și prevederile legale pertinente.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, 10 relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul acordat de instanță.

Alte argumente invocate de recurent în susținerea poziției, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece se axează pe circumstanțele care au fost constatate, elucidate și apreciate cu respectarea normelor de drept.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Valeriu Morari. Menține încheierea din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Morari împotriva I.P. „Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova”, intervenient accesoriu Petru Urușciuc, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 11