2ra-395/24 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunii disciplinare, repunerea în functie, încasarea salariului pentru toata perioada de absenta fortată de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de asistentă juridică
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de aplicare a sanctiunii disciplinare, repunerea în functie, încasarea salariului pentru toata perioada de absenta fortată de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de asistentă juridică
- Temei legal
- Instanta de apel si instanta de fond n-au analizat în mod corespunzător circumstantele cauzei si probele privind concedierea, în temeiul art. 86 alin. 1, lit. k din Codul muncii
2ra-395/24 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunii disciplinare, repunerea în functie, încasarea salariului pentru toata perioada de absenta fortată de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de asistentă juridică (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Lilia Iurcu, reprezentată de
avocatul Vasile Istratii,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Iurcu
împotriva Direcției Educație a Consiliului raional Edineț cu privire la anularea
ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023 de aplicare a sancțiunii disciplinare, repunerea
în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea
prejudiciului moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 28 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-395/24
NR. PIGD 2-23058783-01-2ra-28032024)
Recurs declarat până la 01 septembrie 2023. Instanța de apel și instanța de fond n-au
analizat în mod corespunzător circumstanțele cauzei și probele privind concedierea,
în temeiul art. 86 alin. (1), lit. k) din Codul muncii.
Judecătoria Edineț, sediul Central: jud. E. Pșenița
Curtea de Apel Bălți: jud. A. Garbuz, Iu. Grosu, A. Ciobanu
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Vasile
Istratii, în interesele Liliei Iurcu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 aprilie 2023, Iurcu Lilia a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Direcției Educație a Consiliului raional Edineț cu privire la anularea
ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023 de aplicare a sancțiunii disciplinare, repunerea
în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea
prejudiciului moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 1-3, vol.I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, Lilia Iurcu a indicat că, a
activat în funcția de director al Instituției Publice „Gimnaziul Hlinaia” din data de
09 iulie 2021.
La 11 noiembrie 2021, a înaintat în adresa conducerii Direcției Educație a
Consiliului raional Edineț un demers privind acordarea/alocarea sumei de 25 000 de
lei din bugetul Consiliului raional, pentru procurarea mobilierului școlar.
Prin Decizia Consiliului raional Edineț nr. 10/9 din 08 decembrie 2021
„Cu privire la repartizarea soldului resurselor financiare din componența raională
pentru anul 2021”, Consiliul raional a decis de a repartiza soldul conform anexei mai
multor instituții publice de educație din raion, astfel Gimnaziului Hlinaia i s-a alocat
suma de 50 000 de lei, pentru procurarea mobilierului școlar.
Reclamanta a menționat că, prin pct. 1 din ordinul nr. 174 din 23
decembrie 2022, semnat de șeful Direcției Educație a Consiliului raional Edineț,
Mariana Odobescu, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de
avertisment, pe un termen de 6 luni, conform art. 206 alin. (1) pct. a) din Codul
muncii, pentru nerespectarea prevederilor Deciziei Consiliului raional Edineț prin
gestionarea incorectă a mijloacelor financiare din componența raională, îndreptată
pentru procurarea mobilierului școlar în cadrul Instituției Publice Gimnaziul Hlinaia.
La rândul său, ordinul în cauză a fost contestat de dânsa în instanța de judecată.
Ulterior, la 22 februarie 2023, șeful Direcției Educație a Consiliului
raional Edineț, Mariana Odobescu, a emis ordinul nr. 31 cu privire la concedierea
disciplinară.
1
Conform pct. 1 al ordinului nr. 31, se concediază, prin desfacerea
contractului individual de muncă nr. 12 din 09 iulie 2021 cu d-na Lilia Iurcu,
angajată în funcția de director al IP „Gimnaziul Hlinaia”, în legătură cu
neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu în conformitate cu pct. 100 lit. a), e) și pct. 104
lit. i) din Reglementul tip de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ,
aprobat prin ordinul MECC nr. 235 din 25 martie 2016, începând cu data de 22
februarie 2023.
Reclamanta a remarcat că, în perioada în care a deținut funcția de director,
instituția și-a desfășurat activitatea în conformitate cu prevederile cadrului normativ
în vigoare.
În privința faptelor expuse în nota informativă, și anume asigurarea
regimului termic în sălile de clasă, reclamanta a învederat că, în perioada rece a
anului, deși erau exploatate ambele cazane, temperatura în clase varia între 8-15
grade. Acest fapt se datora sistemului de încălzire, care a fost instalat anterior și, din
punct de vedere termic, era ineficient, fiind instalat cu abateri de la normele în
domeniu. Astfel, o mare parte din traseul de încălzire și calorifere sunt amplasate în
subsolul edificiului instituției de învățământ.
Cu referire la temeiurile de drept indicate în ordinul de concediere, și
anume art. 86 alin. (1) lit. g), k), p) din Codul muncii, reclamanta a considerat că
acestea au fost interpretate și aplicate eronat de către angajator.
La fel, reclamanta a invocat că, angajatorul nu a respectat prevederile
art. 201 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, deoarece ordinul de concediere conține în
mod abstract temeiurile de fapt și de drept, fără a fi indicate expres care acțiuni
concrete ale sale, în calitate de director, au fost încălcate. În asemenea circumstanțe,
ordinul de concediere este ilegal.
Mai mult ca atât, angajatorul nu a ținut cont de faptul că, începând cu data
de 22 februarie 2023, dânsa s-a aflat în concediu medical, fapt despre care a anunțat
Direcția Educație a Consiliului raional, prin mesaj scris. Astfel, angajatorul a
încălcat și prevederile art. 86 alin. (2) din Codul muncii, care prevede că nu se admite
concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 10 alin. (2), art. 86, art. 89, art. 108, art. 201, art. 206-210 și art. 355 din Codul
muncii și art. 39 alin. (7), art. 166, art. 167 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta Lilia Iurcu a solicitat prin cererea de chemare în judecată
anularea ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023 semnat de șeful Direcției Educație a
Consiliului raional Edineț, Mariana Odobescu, cu privire la concedierea sa
disciplinară, ca ilegal; restabilirea sa în funcția de director al IP „Gimnaziul Hlinaia”;
2
achitarea unei despăgubiri pentru absența forțată de la serviciu începând cu data
concedierii într-o mărime nu mai mică de 12 800 de lei până la data restabilirii în
funcție; încasarea din contul Direcției Educație a Consiliului raional Edineț în
beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată (f.d. 1-3, vol. I).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 29 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central s-a
admis parțial acțiunea. S-a anulat ordinul șefului Direcției Educație a Consiliului
raional Edineț nr. 31 din 22 februarie 2023 „Cu privire la concedierea disciplinară a
d-nei Lilia Iurcu”, în partea ce ține de concedierea ultimei în temeiul art. 86 alin. (1)
lit. „g” din Codul muncii. Cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Iurcu
împotriva Direcției Educație a Consiliului raional Edineț privind anularea ordinului
nr. 31 din 22 februarie 2023 de aplicare a sancțiunii disciplinare sub forma de
concediere, în partea ce ține de concedierea Liliei Iurcu în temeiul art. 86 alin. (1)
lit. k) și p) din Codul muncii, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența
forțată de la muncă și a prejudiciului moral, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, s-a scutit Lilia Iurcu de plata taxei de stat (f.d. 190, 199-211-verso, vol. I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 05 iulie 2023, Lilia Iurcu, a depus cerere de apel nemotivată (f.d. 194,
vol. I), iar la 06 iulie 2023 și la 07 august 2023, Lilia Iurcu, reprezentată de avocatul
Vasile Istratii, a depus cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 29 iunie
2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea
parțială a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a acțiunii (f.d. 195-196, 213-216, vol. I).
La 28 iulie 2023, Direcția Educație a Consiliului raional Edineț, a depus
cerere de apel nemotivată (f.d. 197-198, vol. I), iar la 09 octombrie 2023, prin
intermediul poștei electronice, a depus cererea de apel motivată împotriva hotărârii
din 29 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de
respingere integrală a acțiunii (f.d. 222-227-verso, vol. I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți s-a respins
apelul declarat de Direcția Educație a Consiliului raional Edineț și s-a admis apelul
3
declarat de Lilia Iurcu. S-a casată parțial hotărârea din 29 iunie 2023 a Judecătoriei
Edineț, sediul Central, în partea respingerii pretenției privind anularea ordinului
nr. 31 din 22 februarie 2023 de concediere a lui Lilia Iurcu în temeiul art. 86 alin. (1)
lit. p) din Codul muncii, cu emiterea în partea casată a unei hotărâri noi, prin care
s-a anulat ordinul Direcției Educație a Consiliului raional Edineț nr. 31 din 22
februarie 2023 de concediere a d-nei Lilia Iurcu, în partea ce ține de concedierea în
temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii. În rest hotărârea a fost menținută
(f.d. 65, 66-76, vol. II).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 25 martie 2023, Lilia Iurcu, reprezentată de avocatul Vasile Istratii, a
depus prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva deciziei din 28
decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea
parțială a decizie instanței de apel și parțial a hotărârii instanței de fond, în partea
respingerii pretenției privind anularea ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023 de
concediere a Liliei Iurcu în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, cu
emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispus anularea ordinului semnat de șeful
Direcției Educație a Consiliului raional Edineț, Mariana Odobescu cu privire la
concedierea disciplinară a Liliei Iurcu, ca ilegal; restabilirea Liliei Iurcu în funcția
de director al IP „Gimnaziul Hlinaia”, achitarea unei despăgubiri pentru absența
forțată de la serviciu începând cu data concedierii într-o mărime nu mai mică de
12 800 de lei până la data restabilirii în funcție; încasarea din contul Direcției
Educație a Consiliului raional Edineț în beneficiul Liliei Iurcu a prejudiciului moral
în sumă de 50 000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 80-
81-verso, 82-83, vol. II).
În motivarea recursului, avocatul Vasile Istratii, în interesele Liliei Iurcu,
a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), e) din Codul de procedură, care
reglementează că recursul poate fi admis dacă interpretarea legii din hotărârea
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
hotărârea sau decizia contestată este arbitrară și/ori se bazează în mod determinat pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
A considerat că concluzia instanței precum că acțiunile directorului Lilia
Iurcu privind instituirea ordinului din 21 iulie 2021 a comisiei de inventariere a
patrimoniului gimnaziului aprobării actului de casarea mijloacelor fixe, săvârșite
imediat după accederea în funcția de director și după semnarea actelor de predare-
primire au servit ca temei pentru pierderea încrederii angajatorului față de Lilia Iurcu
și se încadrează în prevederile art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, este una
eronată, contrară materialelor cauzei și legislației muncii.
4
Or, acțiunile directorului Lilia Iurcu nu au avut un caracter acaparator,
manifestate prin fapte de sustragere, distrugere sau deteriorare intenționată a
bunurilor care ar fi cauzat instituției prejudiciu.
A afirmat că suma de 163,6 mii de lei, indicată în actul de revizie, nu poate
fi considerată ca prejudiciu, dar este valoarea de bilanț al bunurilor casate, al căror
termen de exploatare de mult timp a expirat.
Mai mult ca atât calculatoarele, de care face mențiune instanța în hotărâre,
nu au mai funcționat de mult timp îndelungat numirii în funcția de director a lui Lilia
Iurcu, iar actul de revizie menționat în hotărâre nu este inclus ca temei în ordinul
nr. 31 din 22 februarie 2023 cu privire la concedierea disciplinară a lui Lilia Iurcu.
La 10 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
Direcției Educație a Consiliului raional Edineț, copia recursului declarat, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a
procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a
referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la materialele
cauzei (f. d. 92, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea recursului, Direcția Educație a
Consiliului raional Edineț nu a făcut uz de dreptul lor procedural de a depune
referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
5
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor
ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța
de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în
care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432
alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul și să caseze
integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o
nouă hotărîre.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la
cererea părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea
reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată
proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din
pretențiile reclamantului.
(3) Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de
judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.”
6
Art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții
care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea
au fost reale, necesare și rezonabile.
(11) Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut cîștig de
cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.”
Art. 45 din Codul muncii:
„Contractul individual de muncă este înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care
salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau
funcție, să respecte regulamentul intern al unității, dacă este elaborat și aprobat de
angajator, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de
prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de
contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.”
Art. 81 din Codul muncii:
„(1) Contractul individual de muncă poate înceta:
b) la inițiativa uneia dintre părți (art.85 și 86).
(3) Contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei,
hotărîrii) angajatorului, care se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură sau prin
altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării, cel tîrziu la data
eliberării din serviciu , cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează pînă în ziua
eliberării din serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.).
Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului cu privire la încetarea contractului
individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și litera
corespunzătoare din lege.”
Art. 86 din Codul muncii:
„(1) Concedierea – desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de
muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată – se admite
pentru următoarele motive:
g) încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior
salariatul a fost sancționat disciplinar;
k) comiterea de către salariatul care gestionează nemijlocit mijloace bănești sau valori
materiale ori care are acces la sistemele informaționale ale angajatorului (sisteme de
colectare și gestiune a informației) sau la cele administrate de angajator a unor acțiuni
culpabile, dacă aceste acțiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii
angajatorului față de salariatul respectiv;
p) încălcarea gravă, chiar și o singură dată, a obligațiilor de muncă;
(2) Nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical,
în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în
concediu paternal, în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de
3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 4
ani, în concediu pentru îngrijirea unui membru bolnav al familiei, în concediu pentru
îngrijirea copilului cu dizabilități, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau
obștești, precum și în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.”
7
Art. 87 din Codul muncii:
„(1) La concedierea salariaților membri de sindicat, angajatorul solicită în prealabil
opinia consultativă a organului sindical din unitate, prin notificarea organului
respectiv.”
Art. 89 din Codul muncii:
„(1) Salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu
poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de
litigiu - prin hotărîre a instanței de judecată.
(2) La examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată,
angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării
sau eliberării din serviciu a salariatului. În cazul contestării de către salariatul membru
de sindicat a ordinului de concediere, instanța de judecată va solicita opinia
consultativă a organului (organizatorului) sindical privind concedierea salariatului
respectiv.
(3) Imediat după pronunțarea hotărîrii instanței de judecată privind restabilirea
salariatului la locul de muncă, angajatorul este obligat să emită un ordin de restabilire,
pe care îl aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură sau prin altă modalitate care
permite confirmarea recepționării/înștiințării, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
emiterii. ”
Art. 90 din Codul muncii:
„(1) În cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat
nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.
(2) Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în:
a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la
muncă într-o mărime care nu va depăși 12 salarii medii lunare ale salariatului în cazul
transferului sau al eliberării nelegitime din serviciu;
b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a
eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.);
c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului
(3) Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța de judecată,
ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică
decît un salariu mediu lunar al salariatului.”
Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 22 iulie 2025 privind
excepțiile de neconstituționalitate a articolului 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii
(plafonarea despăgubirii acordate de angajator în cazul concedierii ilegale a
salariatului [3]) „S-a declarat neconstituțional textul „într-o mărime care nu va
depăși 12 salarii medii lunare ale salariatului" din articolul 90 alin. (2) lit. a) din
Codul muncii.”
Art. 206 din Codul muncii:
„(1) Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de
salariat următoarele sancțiuni disciplinare:
d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit. g)-r)).
8
(5) La aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea
abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective.”
Art. 208 din Codul muncii:
„(1) Până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris
salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă
poate fi prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării.
Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat
de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.”
Pct. 100 din Regulamentul tip de organizare și funcționare a instituțiilor
de învățământ, aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr. 235 din 25 martie
2016:
„Directorul, în calitate de conducător al instituției, are următoarele atribuții:
(a) asigură funcționalitatea Instituției în conformitate cu prevederile cadrului normativ
în vigoare pentru învățământul primar și secundar general, aprobate de Ministerul
Educației;
(e) asigură securitatea elevilor și a personalului angajat în perioada aflării în incinta
Instituției;”
Pct. 104 din Regulamentul tip de organizare și funcționare a instituțiilor
de învățământ, aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr. 235 din 25 martie
2016:
„Directorul Instituției este responsabil de:
(i) respectarea condițiilor și a exigențelor privind normele de igienă școlară, de
protecție a muncii, de protecție civilă și de pază contra incendiilor, în Instituție.”
Pct. 5 din Regulamentul privind casarea bunurilor uzate, raportate la
mijloacele fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 500 din 12 mai 1998,
„Întreprinderile pot casa și scoase de pe conturile contabile mijloacele fixe, prevăzute
în pct. 4, numai cu autorizarea autorității publice centrale sau autorității administrației
publice locale în a cărei subordine/administrare se află.”
Pct. 9 din același Regulament:
„Pentru a primi autorizația de casare a mijloacelor fixe, întreprinderea prezintă
autorității publice centrale sau autorității administrației publice locale următoarele
documente:
- scrisoarea de însoțire;
- decizia organului respectiv de conducere;
- procesele-verbale de casare a mijloacelor fixe (conform formularelor din anexele
nr.2-5), în câte un exemplar, autentificate prin ștampila întreprinderii și/sau semnătura
conducătorului întreprinderii;
- registrul actelor mijloacelor fixe ce urmează a fi casate de modelul indicat în anexa
nr. 1, în 3 exemplare.
9
În cazul când utilajele se casează în legătură cu construcția, extinderea, reconstrucția
sau reutilarea tehnică a întreprinderilor în funcțiune, comisia urmează să verifice
corespunderea utilajelor propuse spre casare cu cele prevăzute în planul de extindere,
reconstrucție sau reutilare tehnică a acelor întreprinderi și să facă referință în
procesele-verbale de casare la punctul respectiv din acest plan și data aprobării lui.
În cazul casării mijloacelor fixe, devenite inutilizabile în urma avariilor sau
delapidărilor, la procesul-verbal de casare se va anexa actul privind cauzele avariilor
sau delapidărilor și se vor indica măsurile aplicate persoanelor culpabile (transmiterea
materialelor în organele competente, deciziile pronunțate de instanța judecătorească
etc.).”
Pct. 10 din același Regulament:
„Procesele-verbale de casare a mijloacelor fixe și registrul actelor mijloacelor fixe ce
urmează a fi casate, semnate de comisia de casare și aprobate de conducătorul
întreprinderii, devin valabile doar după primirea autorizației de casare.”
Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil:
„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de
judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o
condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție
echitabilă persoanei vătămate.
(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luînd
în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea
posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei
vătămate.
(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire
care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în
împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție menționează că, instanța de apel a pronunțat dispozitivul
deciziei la 28 decembrie 2023. Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei
integrale a instanței de apel către participanții la proces la 05 martie 2024 (f.d. 77-
verso, vol. II). Astfel, recursul declarat la 25 martie 2024 se consideră a fi în termen.
Prin prisma prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz,
examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea și audierea
participanților la proces.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat în limitele controlului
judiciar, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu
normele de drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus
judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de
a admite recursul declarat, de a casa parțial decizia instanței de apel și hotărârea
10
primei instanțe în partea respingerii acțiunii, cu emiterea în această parte a unei
decizii noi de admitere parțială a acțiunii.
Având în vedere că, în sistemul legislației procesuale, instanța de judecată
este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestuia în sensul
formulat prin acțiune, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica
dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns
specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat
toate pretențiile și argumentele înaintate.
Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de
a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a argumentelor
și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80,
ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligații a instanțelor judecătorești
este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a se vedea, printre altele, Hirvisaari v.
Finland, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).
Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că pentru
a verifica legalitatea deciziei și a hotărârii contestate, fără a administra noi dovezi,
va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.
Conform materialelor cauzei, Lilia Iurcu a activat în funcția de director al
Instituției Publice „Gimnaziul Hlinaia” din data de 09 iulie 2021.
La 11 noiembrie 2021, Lilia Iurcu a înaintat în adresa conducerii Direcției
Educație a Consiliului raional Edineț un demers privind acordarea/alocarea sumei
de 25 000 de lei din bugetul Consiliului raional, pentru procurarea mobilierului
școlar.
Prin decizia nr. 10/9 din 08 decembrie 2021 „Cu privire la repartizarea
soldului resurselor financiare din componența raională pentru anul 2021”, Consiliul
raional Edineț a decis repartizarea soldului conform anexei mai multor instituții
publice de educație din raion. Astfel, Gimnaziului Hlinaia i-a fost alocată suma de
50 000 de lei, pentru procurarea mobilierului școlar.
Prin pct. 1 din ordinul nr. 174 din 23 decembrie 2022, semnat de șeful
Direcției Educație a Consiliului raional Edineț, Mariana Odobescu, față de Lilia
Iurcu a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment, pe un termen
de 6 luni, conform art. 206 alin. (1) pct. a) din Codul muncii, pentru nerespectarea
prevederilor Deciziei Consiliului raional Edineț prin gestionarea incorectă a
mijloacelor financiare din componența raională, îndreptată pentru procurarea
mobilierului școlar în cadrul Instituției Publice Gimnaziul Hlinaia.
Instanța de recurs vădește că, Lilia Iurcu, la rândul său, a contestat în
instanța de judecată ordinul nr. 174 din 23 decembrie 2022.
11
Ulterior, la 22 februarie 2023, șefa Direcției Educație a Consiliului raional
Edineț, Mariana Odobescu a emis ordinul nr. 31 cu privire la concedierea
disciplinară a Liliei Iurcu.
Potrivit pct. 1 al ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023, Lilia Iurcu a fost
concediată prin desfacerea contractului individual de muncă nr. 12 din 09 iulie 2021,
în baza căruia a fost angajată în funcția de director al IP „Gimnaziul Hlinaia”, în
legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu în conformitate cu pct. 100 lit. a),
e) și pct. 104 lit. i) din Reglementul tip de organizare și funcționare a instituțiilor de
învățământ, aprobat prin ordinul MECC nr. 235 din 25 martie 2016, începând cu
data de 22 februarie 2023”.
Potrivit pct. 2 al ordinului de concediere, ordinul de concediere
disciplinară a fost emis în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g), k), p) din Codul muncii care
a fost adus la cunoștință lui Lilia Iurcu, sub semnătură (f. d. 4, vol. I).
Înaintând prezenta acțiune în instanța de judecată, Lilia Iurcu a solicitat
anularea ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023 semnat de șeful Direcției Educație a
Consiliului raional Edineț, Mariana Odobescu, cu privire la concedierea disciplinară
a sa, ca ilegal; restabilirea sa în funcția de director al IP Gimnaziul Hlinaia, achitarea
unei despăgubiri pentru absența forțată de la serviciu începând cu data concedierii
într-o mărime nu mai mică de 12 800 de lei până la data restabilirii în funcție;
încasarea din contul Direcției Educație a Consiliului raional Edineț în beneficiul său
a prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor
de judecată (f.d. 1-3, vol. I).
Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Edineț,
sediul Central, prin hotărârea din 29 iunie 2023, a admis parțial acțiunea și a anulat
ordinul șefului Direcției Educație a Consiliului raional Edineț nr. 31 din 22 februarie
2023 „Cu privire la concedierea disciplinară a d-nei Lilia Iurcu”, în partea ce ține de
concedierea ultimei în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. În rest,
pretențiile din acțiunea au fost respinse, ca neîntemeiate.
În consolidarea soluției, prima instanță a reținut că, potrivit pct. 3 al
ordinului contestat, în caz de întrunire a unei din condițiile stipulate la art. 86 alin. (2)
din Codul muncii, ordinul își va începe acțiunea din prima zi de revenire la serviciu.
În speță, Lilia Iurcu s-a aflat în concediu medical începând cu data de 22
februarie 2023 și până la 22 martie 2023. Astfel, Lilia Iurcu se consideră eliberată
din funcția de director din ziua când a revenit din concediu medical – 22 martie 2023.
Prima instanță a considerat irelevante argumentele reclamantei, precum că
la concedierea sa nu a fost solicitat acordul comitetului sindical, or, conform
prevederilor art. 87 alin. (1) din Codul muncii, un asemenea acord nici nu este
12
necesar, fiind necesară doar o opinie consultativă a Comitetului sindical, fapt ce a și
fost realizat de către pârât. Iar, la caz, prin opinia consultativă fără dată a organului
sindical din IP „Gimnaziul Hlinaia” cu privire la concedierea d-nei Lilia Iurcu,
director IP „Gimnaziul Hlinaia”, membrii comitetului sindical și întregul colectiv
confirmă ferm că nu sunt de acord cu decizia Direcției Educație a Consiliului
Raional Edineț, cu privire la concedierea Liliei Iurcu (f.d. 9, vol. I).
Prin urmare, prima instanță a constatat necesitatea anularii ordinului nr. 31
din 22 februarie 2023 doar în partea ce ține de concedierea Liliei Iurcu în temeiul
art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii (pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui
an, a obligațiilor de muncă). Or, prin hotărârea din 05 mai 2023 a Judecătoriei
Edineț, sediul Central, s-a anulat ordinul nr. 174 din 23 decembrie 2022 privind
aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment Liliei Iurcu (f.d. 19, vol.I).
Cu referire la concedierea Liliei Iurcu, în temeiul prevăzut la art. 86
alin. (1) lit. k) din Codul muncii, prima instanță a stabilit că, la 20 decembrie 2021,
Inspecția financiară din subordinea Ministerului Finanțelor a emis Raportul privind
rezultatele inspectării financiare tematice la IP „Gimnaziul Hlinaia” din r-nul Edineț,
privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 și administrării
patrimoniului public aflat în gestiunea instituției pentru perioada de activitate 01
decembrie 2018 – 01 noiembrie 2021, și s-a stabilit că, în incinta IP „Gimnaziul
Hlinaia” s-au depistat un șir de încălcări (f.d. 39-49, vol. I).
Potrivit raportului, la IP „Gimnaziul Hlinaia” s-a stabilit că, în baza
ordinului directorului gimnaziului, Lilia Iurcu, au fost casate mijloace fixe și
inventar în sumă de 163,6 mii lei, în lipsa deciziei Consiliului raional (fondator),
serviciul contabil a casat și a scos de pe conturile contabile neregulamentar mijloace
fixe în sumă de 163,6 mii lei (f.d. 41, 47, vol. I).
La fel, potrivit ordinului privind inventarierea patrimoniului nr. 46 din 21
iulie 2021 a directorului „Gimnaziului Hlinaia”, Lilia Iurcu și a extrasului din
ordinul dat, la data de 21 iulie 2021 a fost instituită Comisia de inventariere a
patrimoniului în gimnaziu, în componența Anei Ciumac, Ingăi Cănănău și Marianei
Prosi. Iar, potrivit ordinului nr. 47 din 21 iulie 2021 a directorului „Gimnaziului
Hlinaia”, Lilia Iurcu, a fost creată Comisia pentru casarea și trecerea la pierderi a
obiectelor de mici valori și scurtă durată în componența Comisiei date fiind numite
Ana Ciumac, Inga Cănănău și Mariana Prosi (f.d. 69-70, vol. I).
Potrivit listei de inventariere din 21 iulie 2021, 13 calculatoare și un șir de
mijloace fixe au fost incluse în lista dată, cu inscripția „defectat, spre uzare” (f.d. 79-
85, vol. I), care au fost casate prin Actul de casare a mijloacelor fixe din cadrul
IP „Gimnaziul Hlinaia”. În total, au fost casate 53 mijloace fixe, inclusiv 13
calculatoare. Actul de casare fiind semnat de către membrii Comisiei de casare și
13
aprobat de directorul Lilia Iurcu (f.d. 72-74, vol. I), aceleași calculatoare fiind
incluse și în actul din decembrie 2020 (f.d. 75-78, vol. I).
Totodată, prima instanță a stabilit că, în baza demersului Direcției
Educație cu privire la presupusele abateri din partea ex-directorului „Gimnaziului
Hlinaia”, Lilia Iurcu, materialele acumulate au fost remise conform competenței la
CNA, spre examinare (f.d. 66-68, vol. I).
Astfel, prima instanță a ajuns la concluzia că, acțiunile directorului
„Gimnaziului Hlinaia”, Lilia Iurcu, săvârșite imediat după accederea acesteia în
funcție, la 09 iulie 2021 și după semnarea actului de primire-predare acestor bunuri
(fapt relatat în Raportul din 20 decembrie 2021 al Inspecției financiară din
subordinea Ministerului Finanțelor (f. d. 39-49, vol. I)), au servit drept temei pentru
pierderea încrederii angajatorului față de aceasta și se încadrează în prevederile
art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii.
Cu referire la concedierea Liliei Iurcu în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din
Codul muncii, prima instanță a reținut că, în cadrul controalelor efectuate de către
Direcția Educație în cadrul IP „Gimnaziul Hlinaia” din 30 noiembrie 2022, în scopul
realizării evaluării tematice „Monitorizarea calității managementului, activității
didactice și didactico-metodice în instituția de învățământ gimnaziul Hlinaia ” s-a
constatat că, drept temei de fapt al emiterii ordinului contestat în această privință a
servit nota informativă a comisiei de evaluare; nota informativă a d-nei Lilia Iurcu
și opinia consultativă a organului sindical din unitate cu privire la concedierea
disciplinară a d-nei Lilia Iurcu, membru de sindicat (f.d. 4, vol. I).
Prima instanță a constatat că, potrivit notei informative a Comisiei de
evaluare din cadrul Direcția Educație din 31 ianuarie 2023, sezonul de încălzire în
IP „Gimnaziul Hlinaia” a început la 01 noiembrie 2022. Iar cantitatea de combustibil
solid (cărbune și lemne) care a fost cheltuită în perioada octombrie – 24 ianuarie
2023 este de: pentru luna noiembrie – 2 850 kg, decembrie – 5 000 kg; perioada 01
– 24 ianuarie 2023 – 6 300 kg. Astfel, s-a constatat că nu a fost cheltuită cantitatea
necesară, conform capacității cazanului – câte 86 kg/oră timp de 15 ore, adică 1 290
kg, pentru a asigura funcționarea maximă a unui cazan. Totodată, din actele de
decontare, Comisia a stabilit că, combustibilul a fost decontat pentru 2 cazane, pe
când, în realitate, a funcționat numai unul singur. Așa, Comisia a stabilit că, regimul
termic de 18-20°C nu a fost asigurat în instituție de către manager, deoarece nu au
fost puse în funcțiune ambele cazane și nu a fost utilizată cantitatea necesară de
combustibil solid.
Urmare a sesizării nr. 03/1-09-194 din 13 ianuarie 2023, Serviciul
Supraveghere de Stat în Sănătate Publică a efectuat, la 23 ianuarie 2023, evaluarea
stării sanitaro-igienice a IP „Gimnaziul Hlinaia”, la compartimentul „microclimatul,
14
ventilația, încălzirea”. În rezultat, s-a stabilit că, la momentul controlului, parametrii
temperaturii și umidității relative a aerului în sălile de studii nu corespund normelor
admise. Temperatura aerului în sălile de clasă variază între 12,5-17,3°C, pe când
norma admisă este de 18-20°C, fapt consemnat în procesul-verbal de măsurarea
factorilor meteoclimatici (f.d. 111-112, vol. I). Ca urmare, la 25 ianuarie 2023, a fost
emisă Prescripția Sanitară nr. 295, potrivit căreia s-a prescris de a conforma
parametrii temperaturii și umidității relative a aerului în clasele de studii (f.d. 110,
vol. I).
La 12 ianuarie 2023, șeful Direcției Educație a contactat un agent
economic, cu experiență în domeniu de a evalua sistemul de încălzire a cazangeriei
din IP „Gimnaziul Hlinaia” în scopul constatării ineficienței sistemului de încălzire.
La momentul deplasării specialistului în teritoriu, la 14 ianuarie 2023 (zi de
sâmbătă), s-a depistat că în instituție nu era prezentă nici o persoană, iar cazangeria
era încuiată, cazanele nefuncționând.
Prima instanță a conchis că, prin inacțiunile sale din lunile de iarna 2022-
2023, directorul „Gimnaziului Hlinaia”, Lilia Iurcu a admis încălcarea prevederilor
pct. 100 lit. a), e) și pct. 104 lit. i) din Regulamentul tip de organizare și funcționare
a instituțiilor de învățământ, aprobat prin ordinul MECC nr. 235 din 25 martie 2016,
manifestată prin neasigurarea funcționării instituției în conformitate cu prevederile
cadrului normativ în vigoare pentru învățământul primar și secundar general, aprobat
de Ministerul Educației, neasigurarea securității elevilor și a personalului angajat în
perioada aflării în incinta instituției de învățământ și nerespectarea condițiilor și a
exigențelor privind normele de igienă școlară, de protecție a muncii, de protecție
civilă și de pază contra incendiilor în instituție, fapt ce cu referire la art. 2111 lit. (f)
din Codul muncii, constituie o încălcare gravă a disciplinei muncii, care a și servit
drept temei legal pentru pârât de a dispune concedierea reclamantei în temeiul art. 86
alin. (1) lit. p) din Cod muncii.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Bălți, prin decizia din
28 decembrie 2023, a respins apelul declarat de Direcția Educație a Consiliului
raional Edineț, a admis apelul declarat de Lilia Iurcu și a casat parțial hotărârea din
29 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în partea respingerii pretenției
privind anularea ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023 de concediere a Liliei Iurcu
în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii, cu emitea în partea casată a unei
hotărâri noi, de anulare a ordinului Direcției Educație a Consiliului raional Edineț
nr. 31 din 22 februarie 2023 de concediere a d-nei Lilia Iurcu în partea ce ține de
concedierea în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii. În rest hotărârea a
fost menținută.
15
În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță corect
a anulat ordinul contestat în latura temeiului concedierii apelantei în temeiul art. 86
lit. g) din Codul muncii, or, la emiterea ordinului organul emitent sa bazat pe ordinul
nr. 174 din 23 decembrie 2022, care ulterior a fost anulat prin hotărâre
judecătorească.
La fel, instanța de apel a constatat că apelul declarat de Direcția Educație
a Consiliului raional Edineț urmează a fi respins cu atât mai mult că reprezentantul
apelantului a declarat că nu are obiecții împotriva hotărârii.
Instanța de apel a relevat că, potrivit pct. 5 a Hotărârii nr. 500 din 12 mai
1998 întreprinderile pot casa și scoate de pe conturile contabile mijloacele fixe,
prevăzute în pct. 4, numai cu autorizarea autorității publice centrale sau autorității
administrației publice locale în a cărei subordine/administrare se află. Procedura dată
nu a fost respectată astfel instanța de fond corect a ajuns la concluzia că acțiunile
Directorului Gimnaziului Hlinaia Lilia Iurcu, săvârșite imediat după accederea
acesteia în funcția dată – 09 iulie 2021 și după semnarea actului de primire-predare
acestor bunuri (fapt relatat în Raportul din 20 decembrie 2021 al Inspecției financiară
din subordinea Ministerului Finanțelor (f.d. 39-49, vol. I)) au servit drept temei
pentru pierderea încrederii angajatorului față de salariat și se încadrează în
prevederile art. 86 al.1 lit. k) din Codul muncii, fapt ce a și servit în mod legal drept
temei pentru concedierea acesteia.
Cu privire la concedierea Liliei Iurcu în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din
Codul muncii, instanța de apel a reținut că, în cadrul controalelor efectuate de către
Direcția Educație la IP „Gimnaziul Hlinaia” în data de 30 noiembrie 2022, în scopul
realizării evaluării tematice „Monitorizarea calității managementului, activității
didactice și didactico-metodice în instituția de învățământ gimnaziul Hlinaia” s-a
constatat că, drept temei de fapt al emiterii ordinului contestat în această privință a
servit nota informativă a Comisiei de evaluare; nota informativă a d-nei Lilia Iurcu
și opinia consultativă a organului sindical din unitate cu privire la concedierea
disciplinară a d-nei Lilia Iurcu, membru de sindicat.
În opinia instanței de apel, constatările Comisiei de evaluare din cadrul
Direcția Educație din 31 ianuarie 2023, conform cărora Lilia Iurcu, ca manager al
IP „Gimnaziul Hlinaia”, nu a asigurat în instituție regimul termic de 18-20°C,
deoarece nu au fost puse în funcțiune ambele cazane și nu a fost utilizată cantitatea
necesară de combustibil solid, precum și faptele stabilite prin Prescripția Sanitară cu
nr. 295, prin care s-a prescris de a conforma parametrii temperaturii și umidității
relative a aerului în clasele de studii, dar nici faptul că specialistului în evaluarea
sistemului de încălzire nu i s-a asigurat acces în cazangeria IP „Gimnaziul Hlinaia”
16
într-o zi de sâmbătă, de facto, nu pot servi temei de concediere în temeiul art. 86
lit. p) din Codul muncii.
Efectuând controlul judiciar al hotărârii din 29 iunie 2023 a Judecătoriei
Edineț, sediul Central și al deciziei din 28 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că instanțele ierarhic
inferioare au interpretat și aplicat eronat norma de drept material, ignorând condițiile
cumulative impuse de lege pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare și apreciind în
mod greșit temeiurile de concediere. Această eroare de calificare juridică a
determinat soluția neîntemeiată de menținere parțială a ordinului de sancționare a
reclamantei Lilia Iurcu.
Completul de judecată reține că ordinul șefului Direcției Educație a
Consiliului raional Edineț nr. 31 din 22 februarie 2023 „Cu privire la concedierea
disciplinară a d-nei Lilia Iurcu”, în partea ce ține de concedierea acesteia în temeiul
art. 86 alin. (1) lit. g) și p) din Codul muncii, a fost deja anulat prin hotărârea
instanței de fond și decizia instanței de apel, aspect asupra căruia nu mai există
dispută în recurs.
În consecință, instanța de recurs este chemată să se pronunțe exclusiv
asupra legalității și temeiniciei ordinului de concediere în ceea ce privește aplicarea
art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, precum și asupra pretențiilor subsecvente
de repunere în funcție, plata salariului pentru perioada de absență forțată, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, potrivit
art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi
desfăcut în cazul comiterii de către salariatul care gestionează nemijlocit mijloace
bănești sau valori materiale ori care are acces la sistemele informaționale ale
angajatorului a unor acțiuni culpabile, dacă aceste acțiuni pot servi drept temei
pentru pierderea încrederii angajatorului față de salariatul respectiv.
În doctrină, această normă este calificată ca fiind una de excepție,
aplicabilă strict în cazurile în care elementul central este ruptura iremediabilă a
relației de încredere datorită unei conduite imputabile salariatului, legată direct de
atribuțiile sale de gestiune sau acces la resurse.
Din interpretarea sistematică a textului legal rezultă că nu orice
neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor poate justifica încetarea
contractului în baza lit. k) a alin. (1) din art. 86. Sunt necesare trei condiții
cumulative: (1) calitatea salariatului de gestionar direct al mijloacelor bănești,
valorilor materiale sau sistemelor informatice; (2) existența unei fapte concrete,
17
săvârșite cu vinovăție, care să fie legată direct de aceste atribuții; (3) caracterul faptei
de a fi aptă, în mod obiectiv, să ducă la pierderea încrederii angajatorului.
Astfel, pentru a opera concedierea în baza acestei dispoziții legale, este
esențială dovedirea unei fapte concrete, săvârșite cu vinovăție (culpă), de natură să
justifice obiectiv pierderea încrederii angajatorului. Simpla invocare formală a
pierderii încrederii, fără identificarea clară a faptei și a contextului său, nu este
suficientă.
Analiza actelor din dosar relevă că, atât angajatorul, cât și instanțele
ierarhic inferioare nu au verificat existența cumulativă a acestor condiții, limitându-
se la o citare formală a art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii, fără a proba caracterul
culpabil al faptei și legătura sa directă cu atribuțiile de gestiune.
Conform circumstanțelor speței, prin ordinul Direcției Educație a
Consiliului raional Edineț nr. 31 din 22 februarie 2023, Lilia Iurcu a fost concediată
din funcția de director al IP „Gimnaziul Hlinaia”, prin desfacerea contractului
individual de muncă nr. 12 din 09 iulie 2021, în legătură cu neîndeplinirea
atribuțiilor de serviciu în conformitate cu pct. 100 lit. a), e) și pct. 104 lit. i) din
Reglementul tip de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ, aprobat
prin ordinul MECC nr. 235 din 25 martie 2016, începând cu data de 22 februarie
2023.
Din conținutul ordinului Direcției Educație a Consiliului raional Edineț
nr. 31 din 22 februarie 2023 rezultă că Lilia Iurcu a fost concediată în temeiul art. 86
alin. (1) lit. g), k), p) din Codul muncii și nota informativă întocmită de Comisia de
evaluare.
Potrivit notei informative, în baza ordinului Direcției Educație nr. 58 din
24 ianuarie 2023, a fost inițiat controlul de serviciu pe acțiunile realizate de către
directorul IP „Gimnaziul Hlinaia”, Lilia Iurcu, privind asigurarea regimului termic
în sălile de clasă în perioada 30 noiembrie 2022 – 24 ianuarie 2023 (f.d. 6-7, vol. I).
Totodată, în conformitate cu art. 208 alin. (1) din Codul muncii, Lilia Iurcu
în calitate de director al IP „Gimnaziul Hlinaia”, a oferit explicații pe marginea
regimului termic în sălile de clasă în perioada 30 noiembrie 2022-24 ianuarie 2023
(vol. I, f.d. 8).
Din analiza înscrisurilor sus-menționate, instanța de recurs reține că
ordinul de concediere nu indică în mod expres fapta concretă care ar constitui
abaterea disciplinară ce a condus la pierderea încrederii față de directorul
IP „Gimnaziul Hlinaia”, Lilia Iurcu. Or, ordinul de concediere nu face trimitere
decât la nota informativă a Comisiei de evaluare. În nota informativă se menționează
doar controlul privind regimul termic în instituție. Nu sunt menționate alte fapte sau
18
presupuse abateri legate de gestionarea mijloacelor bănești sau valorilor materiale.
Ordinul limitându-se doar la lit. k) alin. (1) din art. 86 din Codul muncii.
Astfel, conținutul ordinului de concediere se reduce, în esență, la
constatarea unor deficiențe privind regimul termic din sălile de clasă ale instituției.
Or, asemenea aspecte, chiar dacă ar fi reale, țin de parametri tehnico-organizatorici
și de funcționarea infrastructurii școlii, nu de gestionarea nemijlocită a mijloacelor
bănești sau a valorilor materiale în sensul prevăzut de textul legal.
Noțiunea de „gestiune nemijlocită” presupune o legătură directă și
permanentă între atribuțiile funcției și manipularea efectivă a resurselor patrimoniale
(mijloace financiare, bunuri materiale, stocuri etc.), precum și un grad sporit de
răspundere în conservarea și utilizarea acestora. Pierderea încrederii ca temei de
concediere are un caracter obiectiv și se fundamentează pe acțiuni verificabile, cu
potențial concret de prejudiciere a patrimoniului angajatorului, nu pe simple
nemulțumiri privind modul de administrare a unor aspecte colaterale.
În speță, elementul „culpabilitate” nu poate fi dedus automat din existența
unei temperaturi necorespunzătoare în sălile de clasă, cu atât mai mult cu cât
asigurarea regimului termic poate depinde de factori multipli, resurse energetice
disponibile, defecțiuni tehnice, planificarea bugetului local, care nu se află în
controlul exclusiv al reclamantei. Astfel, între presupusa neîndeplinire a obligației
și atribuțiile specifice de gestionare a patrimoniului nu există legătura cauzală cerută
de art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii.
Mai mult, pierderea încrederii nu poate avea un fundament pur subiectiv,
bazat pe percepții sau pe evaluări sumare ale conduitei salariatului, ci trebuie
susținută de probe directe și concludente care să demonstreze existența unei fapte
grave, apte să rupă raportul de încredere în mod ireversibil. Pierderea încrederii nu
poate fi reținută în lipsa unei dovezi certe privind săvârșirea unei abateri direct legate
de atribuțiile de gestiune.
În lipsa acestor elemente obiective, invocarea art. 86 alin. (1) lit. k) devine
nefondată, iar concedierea dispusă pe acest temei apare ca o măsură disproporționată
și lipsită de suport probator, încălcând atât principiul bunei-credințe în raporturile de
muncă, cât și protecția dreptului la muncă garantat de Constituție.
Instanța de recurs reține că, în referința depusă la 23 mai 2023 (f.d. 33-38,
vol. I), pârâtul face trimitere la raportul privind rezultatele inspectării financiare din
20 decembrie 2021, potrivit căruia casarea mijloacelor fixe, raportate la unelte, scule
și inventar în sumă de 163, 6 mii lei, a fost efectuată în lipsa deciziei Consiliului
raional (fondator) și că această faptă se încadrează în temeiul de drept prevăzut de
art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii.
19
Analizând conținutul raportului Inspecției financiară din subordinea
Ministerului Finanțelor din 20 decembrie 2021, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că acesta nu constată vreo deturnare, însușire sau cauzare
de prejudiciu patrimonial instituției, ci consemnează exclusiv o pretinsă
neconcordanță procedurală, și anume lipsa deciziei Consiliului raional la momentul
casării unor mijloace fixe.
Instanța de recurs învederează că, în materia dreptului muncii urmează a
se face o distincție clară între încălcările procedurale minore și faptele culpabile de
natură patrimonială, primele neputând justifica, prin ele însele, încetarea raportului
de muncă în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii. Iar, la caz, din
conținutul raportului privind rezultatele inspectării financiare din 20 decembrie
2021, nu se reține ilegalitatea casării în fond a mijloacelor fixe și nici nu rezultă o
faptă culpabilă, ci doar o presupusă nerespectare procedurală privind implicarea
fondatorului.
La capitolul dat este relevant că, din analiza pct. 9 și 10 din Regulamentul
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 500/1998, rezultă că pentru a obține
autorizația de casare, întreprinderea are obligația de a prezenta autorității publice
centrale sau locale un set complex de documente justificative, incluzând: scrisoarea
de însoțire, decizia organului de conducere, procesele-verbale de casare întocmite
conform formularelor legale și registrul actelor mijloacelor fixe. Prin urmare,
procedura este concepută ca una administrativă, menită să asigure controlul formal
al fondatorului asupra gestionării patrimoniului public.
În același sens, pct. 10 prevede expres că procesele-verbale de casare și
registrul aferent devin valabile numai după obținerea autorizației de casare, ceea ce
implică faptul că, în lipsa acesteia, actul de casare nu produce efecte juridice și nu
generează consecințe patrimoniale.
În aceste condiții, eventuala omitere a obținerii autorizației fondatorului
echivalează cu o încălcare procedurală minoră, lipsită de impact asupra integrității
bunurilor sau valorilor instituției. Ea nu reflectă o acțiune culpabilă ori intenționată
de a prejudicia patrimoniul, ci doar o neconcordanță administrativă formală, care
putea fi remediată prin solicitarea ulterioară a autorizației. În consecință, o asemenea
deficiență nu se circumscrie noțiunii de „acțiuni culpabile în legătură cu gestionarea
mijloacelor bănești sau valorilor materiale” în sensul art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul
muncii și nu poate justifica sancțiunea extremă a concedierii.
Aplicarea art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii presupune existența unui
element subiectiv – vinovăția salariatului, care trebuie să rezulte din probe concrete,
obținute în urma unei cercetări disciplinare efective, conform art. 208 alin. (2) din
Codul muncii. În speță, însă, angajatorul nu a desfășurat o cercetare disciplinară cu
20
privire la pretinsa abatere, nu a solicitat explicații scrise din partea salariatului,
reclamantei din speță și nici nu a administrat alte mijloace de probă care să clarifice
împrejurările faptei și gravitatea acesteia.
În lipsa audierii salariatului, a verificării probelor și a evaluării obiective
a contextului în care s-ar fi produs abaterea, măsura concedierii se fundamentează
pe simple constatări unilaterale ale angajatorului, lipsite de suport probatoriu
suficient. Or, pierderea încrederii trebuie să aibă un fundament obiectiv, verificabil
și raportat la fapte clar determinate, nu unul subiectiv sau bazat pe percepții ori
suspiciuni. Această cerință decurge din însăși finalitatea lit. k) art. 86 alin. (1) din
Codul muncii, care este de a proteja interesele angajatorului în fața unor riscuri
patrimoniale reale și dovedite, nu de a oferi un instrument formal de îndepărtare a
salariaților incomozi.
Instituția „pierderii încrederii” nu poate funcționa ca o clauză generală ce
permite concedierea pe criterii arbitrare, ci presupune existența unor fapte precise,
grave, comise cu vinovăție, aflate în legătură directă cu atribuțiile de gestionare a
mijloacelor bănești, a valorilor materiale sau a accesului la sistemele informaționale
ale angajatorului. Această condiție are menirea de a împiedica transformarea
pierderii încrederii într-un instrument de sancționare subiectivă, lipsit de un
fundament obiectiv și verificabil.
„Pierdera încrederii” reprezintă o cauză de încetare a contractului
individual de muncă cu caracter excepțional, ce trebuie fundamentată pe existența
unei fapte materiale, verificabile, imputabile salariatului, care, prin natura și
consecințele sale, pune în discuție onestitatea și loialitatea acestuia în gestionarea
valorilor sau informațiilor angajatorului. O simplă deficiență administrativă, o
greșeală de organizare sau un incident de natură tehnică nu echivalează, în sine, cu
o acțiune culpabilă ce poate justifica pierderea încrederii.
Angajatorul are obligația de a proba, în mod concret și nemijlocit, acțiunea
culpabilă imputată salariatului, precum și legătura directă dintre aceasta și atribuțiile
care implică gestionarea valorilor sau accesul la resursele angajatorului; în lipsa unei
asemenea probe, invocarea pierderii încrederii constituie un motiv formal, lipsit de
fundament legal.
În doctrină, s-a subliniat în mod constant că instituția „pierderii încrederii”
nu poate funcționa ca o clauză generală ce permite concedierea pe criterii arbitrare,
ci presupune existența unor fapte precise, grave, comise cu vinovăție, aflate în
legătură directă cu atribuțiile de gestionare a mijloacelor bănești, a valorilor
materiale sau a accesului la sistemele informaționale ale angajatorului. Această
condiție are menirea de a împiedica transformarea pierderii încrederii într-un
instrument de sancționare subiectivă, lipsit de un fundament obiectiv și verificabil.
21
În prezenta cauză, descrierea faptelor imputate reclamantei se limitează la aspecte
privind regimul termic din sălile de clasă, elemente ce, prin natura lor, nu intră în
sfera noțiunii de „acțiuni culpabile în legătură cu gestionarea mijloacelor bănești sau
a valorilor materiale”, în sensul art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii.
Jurisprudența constantă a instanțelor naționale și a Curții Europene a Drepturilor
Omului statuează că măsura concedierii trebuie să respecte principiul
proporționalității și să fie justificată de o conduită profesională gravă, dovedită prin
probe pertinente și concludente, neputând fi întemeiată pe simple percepții,
nemulțumiri sau aprecieri subiective ale angajatorului.
În cauza Pișkin împotriva Turciei (hotărârea din 15 decembrie 2020,
cererea nr. 33399/18), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a abordat în mod
specific conceptul de „pierdere a încrederii” în contextul concedierii unui angajat
public. Curtea a subliniat că, deși autoritățile naționale pot invoca „pierderea
încrederii” ca motiv pentru concedierea unui angajat public, acest motiv trebuie să
fie susținut de dovezi concrete și să fie supus unui control judiciar efectiv. CtEDO a
constatat că, în cazul de față, autoritățile turcești nu au prezentat dovezi specifice
care să justifice „pierderea încrederii” în cazul reclamantului. Mai mult, instanțele
naționale nu au examinat în mod adecvat argumentele și dovezile prezentate de
reclamant, iar procedura de concediere a fost lipsită de garanții procedurale. În
consecință, CtEDO a concluzionat că nu a existat un control judiciar efectiv al
deciziei de concediere, ceea ce a constituit o încălcare a dreptului la un proces
echitabil (Articolul 6 § 1 din Convenție).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, decizia în
cauza Pișkin c. Turciei subliniază importanța verificării în mod efectiv de către
instanțele naționale ca măsura concedierii să fie justificată de motive relevante și
suficiente, iar „pierderea încrederii” să nu fie invocată în mod generic. Astfel,
urmează a fi analizată proporționalitatea măsurii în raport cu interesul legitim al
angajatorului și dreptul salariatului la stabilitate în muncă.
Principiul proporționalității sancțiunii disciplinare este unul fundamental,
derivat din art. 206 alin. (5) din Codul muncii, conform căruia angajatorul trebuie să
țină cont de gravitatea abaterii și de circumstanțele obiective în aplicarea sancțiunii.
Sancțiunea concedierii este măsura extremă, ultima ratio, ce poate fi aplicată doar
atunci când fapta săvârșită de salariat este de o gravitate care face imposibilă
continuarea raporturilor de muncă. Acesta presupune că sancțiunea impusă trebuie
să fie adecvată gravității faptei săvârșite și să nu depășească necesitatea de a restabili
disciplina muncii și buna funcționare a instituției. Măsura concedierii trebuie dispusă
doar atunci când abaterea disciplinară este atât de gravă, încât face imposibilă
continuarea raportului de muncă între angajator și salariat. Astfel, înainte de
22
aplicarea concedierii, trebuie evaluată existența unor fapte concrete, dovedite și
caracterul lor efectiv perturbator pentru activitatea angajatorului.
Astfel, la verificarea legalității ordinului de concediere, instanța de
judecată trebuie să stabilească dacă angajatorul a efectuat o analiză riguroasă,
concretă și motivată a gravității abaterii, evaluând dacă o sancțiune mai blândă nu ar
fi suficientă pentru a restabili disciplina și buna funcționare a instituției. Lipsa unei
astfel de analize face ca aplicarea concedierii să fie nejustificată și disproporționată.
Totodată, și jurisprudența CtEDO evidențiază necesitatea respectării
echilibrului între interesul angajatorului și dreptul salariatului la stabilitate în muncă,
subliniind că orice sancțiune, cu atât mai mult concedierea, trebuie să fie
proporțională cu gravitatea abaterii și susținută de probe concrete.
În speța de față, nici în ordinul de concediere, nici în nota informativă nu
există o descriere concretă a faptei, nici o evaluare obiectivă a gravității acesteia, iar
sancțiunea aplicată este concedierea, măsura cea mai severă. Astfel, se ajunge la
concluzia că sancțiunea aplicată este excesivă, disproporționată și nejustificată.
Aplicarea celei mai severe măsuri, în absența unei evaluări obiective și motivate a
gravității abaterii, încalcă principiul proporționalității, afectând legalitatea și
temeinicia deciziei contestate. Lipsa unei corelări clare între fapta imputată și
sancțiunea aplicată încalcă principiul proporționalității și face ca ordinul de
sancționare disciplinară să fie vulnerabil din punct de vedere legal.
La aspectul dat, Completul de judecată notează că, casarea mijloacelor
fixe, realizată fără decizia Consiliului raional, care are calitatea de fondator, nu a
fost supusă unei analize de fond de către angajator. Această circumstanță
demonstrează suplimentar că, în speță, nu s-a efectuat o evaluare riguroasă și
obiectivă a impactului pe care această acțiune l-ar fi avut asupra funcționării
instituției. În mod concret, angajatorul nu a demonstrat că această casare ar fi generat
un prejudiciu material, o afectare a patrimoniului instituției sau o încălcare
semnificativă a obligațiilor manageriale care să justifice o reacție disciplinară atât
de gravă precum concedierea.
Această omisiune în procesul de cercetare și evaluare subminează
fundamentul legal al sancțiunii aplicate, deoarece, potrivit principiului legalității și
proporționalității sancțiunilor disciplinare, angajatorul este obligat să evalueze
circumstanțele concrete ale faptelor imputate și gravitatea lor. Fără o astfel de
evaluare, nu poate fi justificată măsura extremă a concedierii, care afectează în mod
direct dreptul fundamental al salariatului la muncă și stabilitate în raporturile de
muncă.
23
De asemenea, neanalizarea efectivă a consecințelor casării mijloacelor
fixe reflectă o abordare formalistă și nefundamentată din partea angajatorului, care
se limitează la invocarea unei presupuse neîndepliniri procedurale, fără a demonstra
prejudiciul concret și legătura acesteia cu activitatea profesională a reclamantei. O
sancțiune disciplinară trebuie să fie bazată pe probe clare și o analiză detaliată a
efectelor faptei, astfel încât să respecte drepturile salariatului și să asigure echilibrul
între interesele angajatorului și ale angajatului.
Prin urmare, lipsa acestei analize de fond asupra impactului casării
mijloacelor fixe constituie un viciu procedural și substanțial care compromite
legalitatea și temeinicia măsurii disciplinare aplicate, inclusiv a concedierii.
Nerespectarea obligației angajatorului de a efectua o analiză riguroasă,
obiectivă și motivată a gravității abaterii disciplinare și de a asigura
proporționalitatea sancțiunii conduce la încălcarea gravă a drepturilor fundamentale
ale salariatului. Din perspectivă constituțională, dreptul la muncă și la stabilitatea
raportului de muncă este protejat Constituție, iar Codul muncii întărește această
protecție prin prevederi care impun legalitatea și justificarea măsurilor disciplinare
aplicate.
Având în vedere că sancțiunile disciplinare reprezintă restrângeri ale
dreptului salariatului la desfășurarea activității profesionale în condiții normale, ele
trebuie aplicate cu prudență și în strictă conformitate cu legea. Proporționalitatea
sancțiunii nu este un simplu principiu abstract, ci o condiție esențială pentru
legitimitatea măsurii, astfel încât orice exces sau arbitraritate atrage nulitatea
absolută a sancțiunii.
În ipoteza în care ordinul de concediere nu cuprinde o descriere clară și
detaliată a faptelor imputate, nu efectuează o evaluare obiectivă a gravității acestora
și nu justifică temeinic alegerea măsurii concedierii ca reacție disciplinară, se
constată o viciere fundamentală a legalității măsurii.
Ținând cont că faptele reținute nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 86
alin. (1) lit. k) din Codul muncii, iar pierderea încrederii invocată de angajator nu
este fundamentată pe elemente obiective și verificabile, măsura concedierii apare ca
fiind lipsită de temei legal. În circumstanțele descrise se conturează concluzia că
ordinul de concediere este ilegal și urmează a fi anulat și în partea temeiul prevăzut
la lit. k) art. 86 alin. (1) din Codul muncii.
Reieșind din caracterul ilegal al sancțiunii disciplinare aplicate –
concedierea, devin aplicabile dispozițiile art. 89 alin. (3) din Codul muncii, potrivit
cărora, imediat după pronunțarea hotărârii instanței privind restabilirea salariatului
la locul de muncă, angajatorul are obligația de a emite un ordin de repunere în
24
funcție, comunicat salariatului sub semnătură sau prin altă modalitate care permite
confirmarea recepționării, în termen de 3 zile lucrătoare de la emitere.
Corelarea constatării ilegalității concedierii cu obligația legală de
restabilire relevă caracterul imperativ al măsurii de repunere în funcție. Aceasta nu
constituie o opțiune a angajatorului, ci o consecință directă a principiului legalității
și a protecției efective a drepturilor fundamentale ale salariatului, consacrate de
legislația muncii.
Astfel, cu titlu subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în temeiul principiului legalității și al protecției drepturilor
fundamentale ale salariatului, Lilia Iurcu urmează a fi restabilită la locul său de
muncă, în funcția anterior deținută de director al IP „Gimnaziul Hlinaia”. Această
restabilire asigură repararea efectelor negative generate de decizia abuzivă și
restabilește situația juridică anterioară, conform dispozițiilor imperative ale
legislației muncii. Această măsură se impune nu doar pentru repararea efectelor
ordinului ilegal de concediere, dar și pentru consolidarea principiului stabilității
raporturilor de muncă și prevenirea abuzurilor în aplicarea sancțiunilor disciplinare.
Deopotrivă, în temeiul art. 90 alin. (1) și (2) lit. a) din Codul muncii și a
Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 22 iulie 2025, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a încasa de la Direcția Educație a
Consiliului raional Edineț în beneficiul Liliei Iurcu salariul pentru întreaga perioadă
de absență forțată de la muncă, cuprinsă între data concedierii – 22 februarie 2023
și până la data restabilirii în funcția anterior ocupată – 17 septembrie 2025. Or,
salariatul concediat ilegal are dreptul la plata salariului pentru întreaga perioadă de
absență forțată de la muncă.
La aspectul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă
că, potrivit certificatului eliberat de Direcția Educație a Consiliului raional Edineț
pentru IP „Gimnaziul Hlinaia”, salariul mediu lunar al reclamantei Lilia Iurcu în
anul 2023 a fost stabilit la suma de 12 400 de lei (f.d. 17, vol. I, f.d. 61, vol. II).
Respectiv, salariul Liliei Iurcu pentru întreaga perioadă de absență forțată
de la muncă (22 februarie 2023 – 17 septembrie 2025, data restabilirii în funcția
anterior ocupată), urmează a fi calculată pe baza salariului mediu lunar stabilit de
12 400 de lei. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, în
speță, perioada de absență forțată de la serviciu a Liliei Iurcu este de 30 de luni și 18
zile lucrătoare (5 zile lucrătoare în luna februarie 2023 + 13 zile lucrătoare în luna
septembrie 2025). La fel, se atestă că atât luna februarie 2023, cât și august 2025 au
câte 20 de zile lucrătoare. Respectiv, salariu zilnic este de 620 de lei per zi (12 400
de lei ÷ 20 de zile lucrătoare). Așa, plata salariului pentru întreaga perioadă de
absență forțată de la muncă constituie 383 160 (trei sute optzeci și trei de mii o sută
25
șaizeci) de lei (372 000 de lei pentru 30 de luni + 11 160 de lei pentru 18 zile), din
care se vor efectua reținerile obligatorii pentru contribuțiile la bugetul de stat și la
bugetul asigurărilor sociale, conform legislației în vigoare.
Totodată, în temeiul art. 90 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Codul muncii,
reclamantei urmează a i se acorda, suplimentar, un salariu mediu lunar cu titlu de
prejudiciu moral, în considerarea efectelor negative ale concedierii ilegale asupra
reputației, stării psihice și situației sale economice.
La examinarea cererii privind compensarea prejudiciului moral, instanța
de recurs reține că unul dintre criteriile generale și orientative în aprecierea acestui
tip de prejudiciu îl reprezintă criteriul echității, conform căruia despăgubirea
acordată trebuie să asigure o justă și integrală reparare a suferinței morale cauzate.
În acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
reflectată în prevederile Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului
și a Libertăților Fundamentale, consacră principiul acordării unei satisfacții
echitabile (just satisfaction) persoanei vătămate, ca formă de remediere a
prejudiciului moral suferit.
Prejudiciul moral este o categorie juridică care vizează repararea
suferințelor psihice sau morale cauzate, iar cuantumul despăgubirilor trebuie să
reflecte o măsură rezonabilă, evitând atât subcompensarea, cât și supraevaluarea,
care pot conduce la injustiții fie pentru reclamant, fie pentru intimat.
Stabilirea cuantumului prejudiciului moral implică o analiză echilibrată a
circumstanțelor cauzei, a intensității suferinței și a posibilității reale de plată a
despăgubirilor, în acord cu principiul proporționalității, astfel încât despăgubirea să
aibă un caracter compensatoriu, nu unul punitiv sau disproporționat.
Fiecare persoană care pretinde că a suferit un prejudiciu moral are dreptul
să-și estimeze dimensiunea acestuia, însă numai instanța de judecată este
împuternicită să aprecieze în mod rezonabil cuantumul despăgubirilor, ținând cont
de particularitățile cazului concret, de personalitatea părților implicate, precum și de
principiul reparării rezonabile. Cuantumul stabilit trebuie să asigure un efect
compensatoriu real, fără a genera o sarcină excesivă pentru partea obligată la plată
și fără a constitui o sursă nejustificată de venit pentru partea vătămată.
În speță, instanța de recurs consideră că suma echivalentă unui salariu
mediu lunar în cuantum de 12 400 de lei asigură o compensare echitabilă pentru
suferințele psihice ale reclamantei, reflectând atât gravitatea prejudiciului moral, cât
și capacitatea angajatorului de a suporta această obligație fără a afecta în mod
disproporționat stabilitatea financiară a instituției publice implicate.
26
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază
suma solicitată de reclamantă cu titlu de prejudiciu moral, în cuantum de 50 000 de
lei, ca fiind disproporționată și nejustificată, întrucât depășește cu mult standardele
echității și raționalității recunoscute în jurisprudență. Solicitarea reclamantei de
50 000 de lei depășește cu mult acest prag rezonabil, nefiind susținută de probe care
să justifice o asemenea intensitate a suferinței morale, fiind, în plus, disproporționată
raportat la cuantumul salariului și la practica judiciară aplicabilă în cauze similare,
ceea ce ar putea conduce la o încălcare a principiului echității și la un efect economic
nedrept. Or, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța are obligația să asigure
un echilibru între nevoia de a acorda o satisfacție echitabilă părții vătămate și
evitarea generării unor venituri excesive sau nejustificate.
În circumstanțele expuse, instanța de recurs conchide că urmează să
caseze decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea respingerii
pretențiilor cu privire la anularea ordinului nr. 31 din 22 februarie 2023 în latura
concedierii Liliei Iurcu din funcția de director al IP Gimnaziul Hlinaia în temeiul
art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, restabilirii în funcția anterior deținută,
încasării salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, reparării
prejudiciului moral și compensării cheltuielilor de judecată. În partea casată urmează
a fi emisă o hotărâre nouă, prin care se admite parțial acțiunea înaintată de Lilia
Iurcu, se anulează ordinul nr. 31 din 22 februarie 2023, prin care Lilia Iurcu a fost
concediată din funcția de director al IP Gimnaziul Hlinaia, în temeiul art. 86 alin. (1)
lit. k) din Codul muncii, cu restabilirea acesteia în funcția anterior deținută și
încasarea din contul angajatorului în beneficiul Liliei Iurcu a salariului pentru
întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, începând cu data concedierii 22
februarie 2023 și până la 17 septembrie 2025, data de repunerii în funcția anterior
deținută, reieșind din salariul mediu stabilit în sumă de 12 400 de lei, cu calcularea
și reținerea din aceasta sumă a plăților obligatorii la bugetul de stat și bugetul
asigurărilor sociale, precum și a unui salariu mediu lunar de 12 400 de lei cu titlu de
reparare a prejudiciului moral.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
necesar de a compensa Liliei Iurcu din contul Direcției Educație a Consiliului raional
Edineț cheltuielilor de judecată, or, prin prisma art. 94 alin. (1) și (3), și art. 96
alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, partea care a avut câștig de cauză este
în drept să pretindă de la partea care a pierdut procesul compensarea cheltuielilor de
judecată, inclusiv de asistență juridică, pe care le-a suportat atât în prima instanță,
cât și în instanța de apel și cea de recurs.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că, în prezenta cauză civilă, interesele reclamantei Lilia Iurcu au fost reprezentate de
27
către avocatul Vasile Istratii, în baza mandatului de avocat seria MA nr. 1828605
din 23 mai 2023 (f.d. 60, vol. I).
Totodată, conform bonului de plată seria QL nr. 758783, Lilia Iurcu a
achitat onorariul avocatului pentru reprezentarea intereselor sale în cadrul
prezentului litigiu de muncă în sumă de 4 000 de lei (f.d. 59, vol. II).
Respectiv, odată ce instanța de recurs a ajuns la concluzia temeiniciei
acțiunii, trebuie să compenseze cheltuielile de asistență juridică suportate de către
Lilia Iurcu suportate în legătură cu prezentul litigiu de muncă. Așadar, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că suma de 4 000 de lei adjudecată
Liliei Iurcu din contul angajatorului Direcția Educație a Consiliului raional Edineț,
cu titlu de compensarea a cheltuielilor de asistență juridică, ar fi echitabilă, reieșind
din proporționalitatea părții admise din pretențiile formulate, de complexitatea
cauzei, dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță, aportul avocatului ce l-a
reprezentat pe reclamantă în prezenta speță în prima instanță, instanța de apel și
instanța de recurs, timpul și munca depusă de acest avocat, precum și de perioada
aflării prezentei cauze pe rolul instanțelor de judecată.
Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție va admite recursul declarat, casând parțial decizia instanței de
apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de admitere parțială a
acțiunii depusă de Lilia Iurcu, și anume anularea ordinului Direcției Educație a
Consiliului raional Edineț nr. 31 din 22 februarie 2023 „Cu privire la concedierea
disciplinară a d-nei Lilia Iurcu și în partea temeiului art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul
muncii.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 96, art. 442, art. 445 alin. (1)
lit. b), alin.(3) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Lilia Iurcu, reprezentată de avocatul Vasile Istratii.
Casează parțial decizia din 28 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți și
hotărârea din 29 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în partea
respingerii pretențiilor privind anularea ordinului Direcției Educație a Consiliului
raional Edineț nr. 31 din 22 februarie 2023 în latura temeiului prevăzut la art. 86
alin. (1) lit. k) din Codul muncii, repunerii în funcția anterior deținută, încasării
salariului pentru absența forțată de la muncă, reparării prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată, și în această parte emite o decizie nouă, prin
care:
28
Admite parțial cererea de chemare în judecată depusă Lilia Iurcu împotriva
Direcției Educație a Consiliului raional Edineț cu privire la anularea ordinului nr. 31
din 22 februarie 2023 de aplicare a sancțiunii disciplinare, repunerea în funcție,
încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral,
precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
Anulează ordinul Direcției Educație a Consiliului raional Edineț nr. 31 din 22
februarie 2023 „Cu privire la concedierea disciplinară a d-nei Lilia Iurcu, în latura
temeiului prevăzut la art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii.
Repune pe Lilia Iurcu în funcția anterior deținută de director al IP „Gimnaziul
Hlinaia”.
Încasează de la Direcția Educație a Consiliului raional Edineț în beneficiul
Liliei Iurcu salariul pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă,
începând cu data concedierii 22 februarie 2023 și până la 17 septembrie 2025, data
repunerii în funcția anterior deținută, în sumă totală de 383 160 (trei sute optzeci și
trei de mii o sută șaizeci) de lei, cu calcularea și reținerea din aceasta sumă a plăților
obligatorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
Încasează de la Direcția Educație a Consiliului raional Edineț în beneficiul
Liliei Iurcu un salariu mediu lunar în cuantum de 12 400 de lei cu titlu de reparare a
prejudiciului moral.
Încasează de la Direcția Educație a Consiliului raional Edineț în beneficiul
Liliei Iurcu suma de 4 000 (patru mii) de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor
pentru asistență juridică.
În rest, hotărârea din 29 iunie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și
decizia din 28 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
29