2ra-123/24 — anularea ordinului, a raportului Consiliului de etică, a ordinului de aplicare a sanctiunii disciplinare si repararea prejudiciului moral

La 09 decembrie 2022, Marina Baltacova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” cu privire la anularea ordinului de formare a Consiliului de etică, actului de constatare a încălcării disciplinei de muncă, ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, începând cu 2017, activează în funcția de metodistă la Instituția Publică „Școala Sportivă Taraclia” și își exercită atribuțiile în modul corespunzător. La 08 noiembrie 2022, a fost invitată în biroul directorului școlii, sub pretextul discutării unor aspecte ce țin de activitatea sa de muncă. Ajunsă acolo, a constatat, în mod neașteptat, prezența unei comisii, convocată din motive care nu i-au fost comunicate. Membrii comisiei au început să-i adreseze întrebări referitoare la activitatea sa profesională. După formularea răspunsurilor solicitate, i s-a adus la cunoștință intenția aplicării unei sancțiuni disciplinare sub formă de avertisment. Ulterior, la 18 noiembrie 2022, în biroul directorului, i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 privind aplicarea sancțiunii disciplinare, fiindu-i totodată comunicate și consecințele aferente, inclusiv privarea de anumite plăți suplimentare.

Reclamanta a menționat că, nu este de cord cu ordinul dat, mențiune consemnată pe ordin, considerându-l neîntemeiat, ilegal și care îi încalcă drepturile constituționale, deoarece este bazat pe raportul Consiliului de etică din 08 noiembrie 2022, care nu reflectă situația reală de fapt și este întocmit cu încălcarea normelor muncă și educație. Mai mult ca atât, în timpul ședinței Consiliului de etică, directorul școlii nu i-a adus la cunoștință despre constituirea Consiliului.

La fel, reclamanta a indicat că, nu a fost informată din timp despre ședință Consiliului de etică și din acest considerent nu a reușit să se pregătească pentru a răspunde la întrebări. 1

În opinia reclamantei, Consiliul de etică a fost constituit cu încălcarea pct. 14 din Codul de etică al cadrului didactic, aprobat prin ordinul Ministrului Educației nr. OME861/2015 din 07 septembrie 2015, conform căruia Consiliul de etică al instituției de învățământ este format prin ordinul directorului instituției pentru un termen de doi ani și este alcătuit din 5 membri: a) un cadru de conducere, delegat de Consiliul de administrație; b) două cadre didactice, alese de Consiliul profesoral; c) un reprezentant al sindicatului din instituție; d) un părinte, ales de către adunarea generală a părinților instituției de învățământ.

Astfel, membri ai Consiliului de etică sunt directorul școlii, două cadre didactice, care în prealabil nu au fost alese de consiliul profesoral, și un părinte, care de asemenea nu a fost ales la adunarea generală a părinților. Respectiv, constituirea Consiliului de etică din cadrul Școlii Sportive Taraclia nu corespunde cerințelor pct. 14 din Codul de etică a cadrului didactic și este ilegal, iar ca rezultat lucrările consiliului sunt ilegale, iar hotărârile adoptate nu au putere juridică.

Reclamanta a relevat că, la caz, a lipsit temeiul pentru convocarea Consiliului de etică pentru data de 08 noiembrie 2022, lipsește un ordin motivat, procesul-verbal cu odinea de zi și temeiul de convocare, emis de președintele Consiliului de etică. Întrebările soluționate de Consiliul de etică din 08 noiembrie 2022 nu cad sub incidența competenței stabilite în pct. 13 din Codul de etică. Totodată, în privința sa nu au fost depuse plângeri și nu este clar temeiul în baza căruia a fost convocat Consiliul.

De asemenea, reclamanta a menționat că, Consiliul de etică și-a petrecut ședința cu încălcarea normelor de drept, de asigurare a dreptului la apărare, nu i-a oferit posibilitate în prealabil să facă cunoștință cu materialele cauzei, nu i-a solicitat explicații pe faptul examinat. Consiliul de etică nu a supus analizei atribuțiile sale de funcție și circumstanțele de fapt ale cauzei, și anume nu au fost analizate acțiunile de emitere a proiectului de ordin și transmiterea spre semnătură. Nu au fost analizate circumstanțele de întocmire a orarului, situația generală în școală și cauzele de apariție a situației în instituția de învățământ.

Ordinul nr. 23U din 26 septembrie 2022, menționat în Raportul Consiliului de etică și pentru care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară, la momentul petrecerii ședinței Consiliului, nu a fost semnat de către directorul școlii și nu avea nici o valoare juridică. Iar, explicațiile despre fapta cercetată i-au fost solicitate doar în formă verbală nemijlocit în ședința Consiliului de etică, deși explicațiile urmau a-i fi solicitate în formă scrise, cu indicarea faptelor cercetate. Mai mult ca atât, întrebările adresate nu erau obiective. 2

Reclamanta a invocat că, în urma examinării cazului, Consiliul de etică a emis un act întitulat „Concluziile consiliului”, care nu este reglementat de art. 13 din Codul de etică al cadrului didactic.

Deopotrivă, reclamanta a considerat că ordinul nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară este ilegal, fiind emis cu încălcarea gravă a garanțiilor prevăzute de art. 5 lit. r) din Codul muncii, precum și a fost emis cu încălcarea prevederilor Codului administrativ.

Reclamanta a notat că, directorul școlii a emis ordin de aplicare a sancțiunii disciplinare în lipsa hotărârii Consiliul de etică, ci doar în baza „Concluziei consiliului”, deși Consiliul de etică nu are competența de a emite concluzii.

La fel, reclamanta a invocat că, ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare a fost emis cu încălcarea art. 208 alin. (1) din Codul muncii, deoarece directorul școlii nu i-a solicitat explicații scrise. Iar, în ședința Consiliului, a fost întocmit un act de neprezentare a explicațiilor din 15 noiembrie 2022, deși examinarea de facto a avut loc în data de 08 noiembrie 2022 la ședința Consiliului de etică.

Reclamanta a mai atras atenția la faptul că, ordinul nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 nu conține expuse circumstanțele de fapt și temeiurile de drept pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, termenul de atac și organul unde poate fi atacat.

Totodată, întru apărarea drepturilor sale și contestarea ordinului, s-a adresat administrației școlii sportive pentru a-i fi eliberate copiile documentelor în baza cărora a fost emis ordinul. Însă, directorul școlii nu i-a prezentat întregul set de documente care ar confirma legalitatea lucrărilor Consiliului de etică și adoptarea hotărârii.

Reclamantul Marina Baltacova a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea ordinului de creare a Consiliului de etică, ca neîntemeiat; anularea actului de constatare a încălcării întocmit de Consiliul de etică din 08 noiembrie 2022, ca neîntemeiat; anularea ordinului nr. 144-C din 16 noiembrie 2022, emis de directorul Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia”, ca neîntemeiat; obligarea Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” de a efectua recalcularea sumelor neachitate în legătură cu emiterea ordinului nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 și transferarea sumelor în conformitate cu normele legale; repararea prejudiciului moral în sumă de 5 000 MDL.

S-a anulat ordinul nr. 134-C din 07 noiembrie 2022 emis de directorul Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” cu privire la constituirea comisiei Consiliului de etică a Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia”, ca fiind ilegal.

S-a anulat Actul de constatare a încălcării din 08 noiembrie 2022, ca ilegal.

S-a anulat ordinul nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 emis de directorul Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment în privința Marinei Baltacova, ca ilegal.

S-a obligat Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” de a efectua recalcularea mijloacelor salariale neachitate marine Baltacova în legătură cu emiterea ordinului nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 de aplicarea sancțiunii disciplinare.

S-a încasat de la Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” în beneficiul marine Baltacova suma de 3 000 MDL cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile înaintate de Marina Baltacova s-au respins.

S-a încasat de la Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 250 MDL (vol. I, f.d. 92, 98-108).

La 05 iulie 2023, Mariana Baltacova a declarat apel incident împotriva hotărârii din 14 februarie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia (vol. I, f.d. 154- 155 recto-verso).

S-a casat parțial hotărârea din 14 februarie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, în partea cerinței privind anularea ordinului nr. 134-C din 07 noiembrie 2022 privind crearea Consiliului de etică a Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” și în această parte s-a pronunțat o hotărâre nouă, după cum urmează: 4

S-a respins cerința Marinei Baltacova cu privire la anularea ordinului nr. 134-C din 07 noiembrie 2022 privind crearea Consiliului de etică Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia”.

În rest, hotărârea din 14 februarie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, s-a menținut.

S-a încasat de la Instituția Publică „Școala Sportivă Taraclia” în beneficiul Marinei Baltacova suma de 600 MDL în contul compensării cheltuielilor de transport (vol. II, f.d. 188-189, 190-202).

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, la emiterea ordinului nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, au fost încălcate dispozițiile art. 210 din Codul muncii, deoarece nu sunt indicate temeiurile de fapt pentru aplicarea sancțiunii disciplinare. Ordinul nr. 144-C enumeră mai multe puncte, precum „Capitolul 2: pct. 2.1.3, Capitolul 3: pct.2.3.16, Capitolul 5; pct.2.5.1, 2.5.2, subcapitol 3: pct.3.1.4 și pct.3.1.5, precum pct.8, 5 lit.c) din Codul de etică”, fără a fi dezvăluite acțiunile concrete săvârșite de Marina Baltacova.

În opinia instanței de apel, limitarea angajatorului doar la indicarea normelor cu caracter general din fișa postului de metodist nu întrunește criteriile de legalitate care necesită a fi respectate în mod obligatoriu la emiterea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, fapt ce contravine dispozițiilor art. 210 alin. (1) din Codul muncii.

Mai mult în ordinul nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 a fost reținută încălcarea gravă a pct. 8, 5 lit. c) din Codul de etică, însă nu a fost menționat care acțiuni întreprinse de Marina Baltacova în relațiile cu colegii au fost apreciate de angajator ca încălcarea dispozițiilor Codului de etică al cadrului didactic.

De asemenea, instanța de apel a constatat că în ordinul nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 lipsește și alt element obligatoriu, și anume termenul de contestare a sancțiunii disciplinare și organul de contestare.

La fel, instanța de apel a notat că, Consiliul de etică are competența de a constata încălcări ale prevederilor Codului de etică al cadrului didactic și de a propune conducătorului instituției de învățământ sancționarea angajaților care au admis încălcări ale acestuia. Astfel, la caz, Consiliul de etică al Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” nu avea competență de a constata în privința Marinei Baltacova încălcări ce vizează neexecutarea atribuțiilor funcționale, or, acestea sunt în afara sferei de reglementare a Codului de etică al cadrului didactic. 5

De asemenea, instanța de apel a constatat că, la caz, nu au fost respectate prevederile art. 208 din Codul muncii, deoarece, până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul nu a cerut de la salariatul Marina Baltacova explicație scrisă referitor la pretinsa faptă comisă. Or, ședința Consiliului de etică în care s-a discutat pretinsele abateri admise de Marina Baltacova în exercitarea atribuțiilor de serviciu a avut loc în data de 08 noiembrie 2022. În cadrul acestei ședinței și în rezultatul răspunsurilor la întrebările formulate, Consiliul a acordat Marinei Baltacova 5 zile pentru depunerea explicațiilor referitor la încălcările disciplinei de muncă, încălcările de etică în relațiile cu colegii și cu administrația și aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment. Însă, distinct acestor circumstanțe, în aceiași zi, la 08 noiembrie 2022, Consiliul de etică a întocmit actul de constatare a încălcărilor și a propus aplicarea în privința Marinei Baltacova a sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment. Iar, ulterior, la 15 noiembrie 2022, directorul Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia” a întocmit actul privind neprezentarea explicațiilor scrise de către Marina Baltacova în termenul acordat de către Consiliul de etică.

Astfel, angajatorul a aplicat sancțiunea disciplinară până a solicita de la salariat o explicație scrisă referitor la fapta comisă, iar simpla prezență a salariatului la ședința Consiliului de etică din 08 noiembrie 2022 nu este în măsură să acopere garanția oferită de legiuitor salariatului de a se apăra prin depunerea unei explicații scrise în care să argumentele acțiunile sau comportamentul și să prezinte probele pe care le consideră necesare privitor la fapta imputată de angajator.

Deopotrivă, instanța de apel a remarcat că, Consiliul de etică nu dispune de competențe legale pentru a constata încălcări ale disciplinei în muncă, și anume neexecutarea atribuțiilor funcționale stabilite în fișa postului. Respectiv, prin prisma art. 13 din Codul de etică al cadrului didactic, Consiliul de etică nu putea constata încălcarea disciplinei în muncă de către Marina Baltacova și, drept consecință, nu putea propune sancționarea disciplinară pentru neexecutarea atribuțiilor de serviciu.

Respectiv, actul de constatare a încălcării din 08 noiembrie 2022 întocmit de către Consiliul de etică urmează a fi anulat, ca fiind întocmit cu încălcarea competențelor legale, iar ordinul nr. 144-C din 16 noiembrie 2022 anulat, ca fiind emis cu încălcarea dispozițiilor art. 210 din Codul muncii.

În altă ordine de idei, instanța de apel a considerat că prima instanță eronat a ajuns la concluzia de a anula ordinul nr. 134-C din 07 noiembrie 2022 cu privire la constituirea comisiei Consiliului de etică a Instituției Publice „Școala Sportivă Taraclia”, întrucât respectivul ordin a fost emis în cadrul instituției de învățământ în vederea punerii în executare a dispozițiilor Codului de etică al cadrului didactic. Astfel, ordinul nr. 134-C din 07 noiembrie 2022 are valoarea unui act administrativ 6 care poate fi contestat în conformitate cu procedura stabilită de Codul administrativ. Drept urmare, legalitatea ordinului nr. 134-C din 07 noiembrie 2022 poate fi verificată de către instanța de judecată în conformitate cu procedura reglementată de Codul administrativ. Prin urmare, pretenția Marinei Baltacova privind anularea ordinul nr. 134-C din 07 noiembrie 2022 este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, or respectivul ordin nu conține nici o dispoziție care ar viza-o în special pe Marina Baltacova, fiind un act emis la nivelul instituției de învățământ în vederea asigurării respectării normelor de conduită de către cadrele didactice.

Recurenta a menționat că, Marina Baltacova nu a respectat procedura prealabilă de soluționare a litigiului pe care extrajudiciară. Or, în cazul în care Marina Baltacova nu a fost de acord cu ordinul nr. 144-c din 16 noiembrie 2022 și a considerat ilegală sancționarea sa disciplinară, precum și prejudiciată material și moral, urma să se adreseze angajatorului cu cerere prealabilă în scopul soluționării problemei apărute, conform prevederilor art. 352, art. 332 și art. 354 din Codul muncii.

La caz, însă, salariata Marina Baltacova a ignorat această prevedere și s-a adresat direct în instanța de judecată, iar prima instanță nu a verificat cererea depusă sub aspectul respectării procedurii extrajudiciare și nu a restituit cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art. 170 din Codul de procedură civilă. Mai mult ca atât, nici instanța de apel nu a examinat și nu s-a expus în privința acestui argument, precum și a aplicării instituției scoaterii de pe rol a cererii de chemare în judecată. 7

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; 8 d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. 9

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Cahul și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt similare celor expuse în cererea de apel, cărora Curtea de Apel Cahul le-a dat o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Cahul și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Cahul, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, 10 completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra Franței, § 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu poate accepta criticile invocate în recurs, potrivit cărora Marina Baltacova nu a respectat procedura prealabilă de soluționare a litigiului pe care extrajudiciară și nu s-a adresat angajatorului cu cerere prealabilă înaintate de a depune cererea de chemare în judecată, fapt ce atrage necesitatea scoaterii de pe rol a acesteia.

Or, în conformitate cu prevederile art. 355 din Codul muncii, legiuitorul a stabilit expres că „cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată”. Formularea normei are caracter imperativ și nu stabilește nicio condiție suplimentară privind parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, cum ar fi adresarea către angajator pentru o soluționare amiabilă. 11

Prin urmare, interpretarea sistemică și literală a textului legal conduce la concluzia că legiuitorul a optat pentru un acces direct și neîngrădit la justiție în materia litigiilor individuale de muncă. Această soluție legislativă se justifică prin specificul raporturilor de muncă, în care salariatul se află, de regulă, într-o poziție de subordonare față de angajator, iar impunerea unei proceduri prealabile ar putea crea obstacole suplimentare în exercitarea dreptului la apărare.

Totodată, norma din art. 355 din Codul muncii trebuie interpretată în concordanță cu dreptul constituțional de acces liber la justiție și cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale, potrivit cărora procedurile prealabile sunt permise doar dacă sunt prevăzute în mod expres și neechivoc de lege. În absența unei asemenea prevederi exprese în Codul muncii, instanța nu poate impune parcurgerea unui mecanism extrajudiciar ca și condiție de admisibilitate.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în speță, reclamanta nu avea obligația de a respecta calea prealabilă, extrajudiciară, de soluționare a litigiului și era în drept să depună acțiunea direct în instanța de judecată.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul lui Instituția Publică „Școala Sportivă Taraclia”, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul lui Instituția Publică „Școala Sportivă Taraclia”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 12