2ra-404/24 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încsarea salariului si a altor plăti salariale pentru lipsa fortata de la muncă si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încsarea salariului si a altor plăti salariale pentru lipsa fortata de la muncă si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- recurs depus cu omiterea termenului de declarare
2ra-404/24 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încsarea salariului si a altor plăti salariale pentru lipsa fortata de la muncă si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Victor Țurcan,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor
Țurcan împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu
privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea
salariului și a altor plăți salariale pentru lipsa forțată de la muncă și a cheltuielilor
de judecată,
împotriva deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-404/24
nr. PIGD 2-20093197-01-2ra-01042024)
Recurs inadmisibil în temeiul art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură
civilă, ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. L. Bagrin
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, M. Anton
16 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Victor
Țurcan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 04 august 2020, Victor Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin
Scutelnic, a depus cerere de chemare în judecată, concretizată prin cererile din 22
februarie 2021, împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică
(în continuare ANRE) cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea
în funcție, încasarea salariului și a altor plăți salariale pentru lipsa forțată de la
muncă și compensarea cheltuielilor de asistență juridică (vol. I, f.d. 3-7, 36, 115-
118).
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, începând cu 16
februarie 2004, a activat în cadrul Inspectoratului Energetic de Stat în calitate de
inginer-inspector. Ulterior, în baza Hotărârii Guvernului nr. 906 din 24
septembrie 2018, Inspectoratul Energetic de Stat s-a reorganizat prin fuziune
(absorbție) cu Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, salariații
Inspectoratului fiind angajați prin transfer de către ANRE.
La 12 decembrie 2018, în baza contractului individual de muncă nr. 313,
Victor Țurcan a fost angajat în funcția de inspector principal în cadrul
Departamentului Supraveghere Energetică, Serviciul supraveghere energetică
teritorială Edineț, subdiviziunea Dondușeni.
Prin Hotărârea nr. 21 din 31 ianuarie 2020, Consiliul de administrație a
ANRE a aprobat structura organizatorică și statele de personal a ANRE. Conform
anexei nr. 2, în cadrul Serviciului Teritorial Edineț, au fost aprobate patru unități
de funcții din șase existente până la adoptarea hotărârii, astfel fiind reduse două
unități de funcții de inspector.
În baza Hotărârii nr. 21 din 31 ianuarie 2020, la 02 martie 2020,
reclamantului Victor Țurcan i-a fost adus la cunoștință ordinul de preavizare
privind concedierea, în legătură cu reducerea unității de funcție pe care o deține.
1
Reclamantul a remarcat că, la 05 mai 2020, i-a fost adus la cunoștință
ordinul nr. 146-p din 04 mai 2020 cu privire la concediere în temeiul art. 86
alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în care a făcut mențiunea că nu este de acord cu
acesta, deoarece nu au fost respectate prevederile art. 183 din Codul muncii.
Reclamantul a considerat că, la emiterea ordinului de concediere nu au
fost respectate criteriile de selectare a angajaților care urmează a fi concediați,
astfel fiind grav încălcat dreptul său preferențial de a fi menținut la lucru în funcția
dată.
În acest sens, reclamantul a învederat că, în baza contractului individual
de muncă nr. 313, la 12 decembrie 2018 a fost angajat în funcția de inspector,
Oficiul teritorial Nord cu sediu în mun. Bălți. Conform art. 10 al contractului
individual de muncă, locul de muncă al angajatului Victor Țurcan este ANRE,
locul de muncă de facto fiind orașul Dondușeni, str. Feroviarilor, 4.
Ulterior, la 18 mai 2019, ANRE a încheiat cu salariatul Victor Țurcan un
act adițional, prin care, în temeiul art. 88 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (1) din Codul
muncii, a modificat funcția salariatului Victor Țurcan din inspector, Oficiul
teritorial Nord în funcția de inspector principal al Serviciului Supraveghere
energetică Dondușeni, Departamentul supraveghere energetică.
Reclamantul a invocat că, de facto, transferul de la o funcție la alta nu a
avut loc, continuându-și desfășurarea activității în cadrul ANRE la același loc de
muncă (orașul Dondușeni), exercitând aceleași atribuții. Astfel, actul adițional la
contractul individual de muncă este unul simulat, fiind lovit de nulitate absolută,
care nu a produs efecte juridice, deoarece atât funcția, cât și locul de muncă au
rămas aceleași.
În opinia reclamantului, este eronată poziția ANRE precum că a fost în
imposibilitate să selecteze angajații, pe motivul reducerii întregii subdiviziuni, or,
o selecție a salariaților din subdiviziuni similare, care se subordonau de facto
Serviciului supraveghere energetică Edineț și ulterior au fost lichidate (Serviciul
supraveghere Dondușeni, Briceni, Ocnița), urma a fi efectuată, iar reclamantul
Victor Țurcan, în cadrul acestei selecții, urma să beneficieze de dreptul
preferențial de a fi menținut la muncă.
Această selecție totuși a avut loc, dar nu este clar după care criterii de
selectare. Or, este inexplicabil de ce, în urma reducerii tuturor subdiviziunilor din
Departamentul supraveghere energetică, anumitor salariați din subdiviziuni
similare lichidate le-au fost propuse funcții vacante în cadrul Serviciului teritorial
Edineț. Astfel, Victor Țurcan a fost discriminat, nefiindu-i propus alt loc de
2
muncă. Mai mult ca atât, ANRE l-a privat pe Victor Țurcan de dreptul de a fi
informat care au fost criteriile de selectare a angajaților care urmează să fi
concediați, dacă a fost sau nu respectat cu strictețe dreptul său preferențial de a fi
lăsat la muncă.
Reclamantul a considerat eronat argumentul angajatorului, precum că
toți salariații care activează în domeniul supravegherii în energetică în cadrul
ANRE au o vechime egală, or, anterior el a activat în cadrul Inspectoratului
Energetic de Stat, iar vechimea sa în muncă la acest Inspectorat nu a fost întreruptă
odată cu absorbția de către ANRE. Respectiv, vechimea sa în muncă urmează a fi
calculată din ziua angajării la Inspectoratul Energetic de stat. Cu atât mai mult că,
în informația cuprinsă în răspunsul ANRE cu privire la lista depersonalizată a
salariaților din cadrul Serviciului supraveghere Edineț și Dondușeni, angajatorul
a recunoscut că, la 31 ianuarie 2020, reclamantul Victor Țurcan avea cea mai mare
vechime în muncă – 40 ani 05 luni 26 de zile, dintre care 16 ani și 2 luni în cadrul
unității respective.
În cererea de concretizare a acțiunii, reclamantul a invocat că, în cadrul
procedurii de mediere în instanța de judecată, la 12 octombrie 2020, prin
scrisoarea ANRE nr. 10/3057, angajatorul i-a propus funcția devenită vacantă de
inspector al Serviciului teritorial Bălți. Fiind interesat de a activa în continuare în
cadrul ANRE, la 15 octombrie 2020, în cadrul unității respective, Victor Țurcan
a depus cererea de angajare în funcția devenită vacantă, menționând că va putea
începe activitatea la începutul lunii noiembrie. La 02 noiembrie 2020, în vederea
semnării contractului individual de muncă, reclamantul s-a prezentat la oficiul
central ANRE, însă de către serviciul juridic i-a fost impusă condiția de a renunța
la acțiunea înaintată în judecată, iar drept urmare Agenția va semna contractul
individual de muncă cu acesta.
La fel, reclamantul a menționat că, la 09 noiembrie 2020, ANRE i-a
expediat o scrisoare prin care a acordat termen de 5 zile lucrătoare în vederea
acceptării ori refuzului semnării Acordului de conciliere, care prevedea aceiași
condiție – renunțarea la prezenta acțiune.
Prin scrisoarea din 18 noiembrie 2020, reclamantul a înștiințat ANRE că
acceptă să fie angajat, cu condiția modificării salariului și achitarea altor plăți
suplimentare, însă ANRE nu a oferit nici un răspuns în acest sens.
Conform prevederilor Actului adițional la contractul individual de
muncă nr. 313 din 12 decembrie 2018, încheiat la 01 iunie 2019 între reclamantul
Victor Țurcan și angajatorul ANRE, salariul de funcție constituia 9 236 de lei.
3
Conform pct. 7.5 al contractului colectiv de muncă nr. 106/19 din 22
iulie 2019, lunar, personalul Agenției beneficiază de un spor salariat garantat în
mărime de 50% un salariul de funcție.
Totodată, potrivit prevederilor p. 7.9 al contractului colectiv de muncă,
angajatorul va acorda salariaților, premii unice, în mărime de 100% din salariu de
funcție, cu prilejul următoarelor zile de sărbătoare: 1 ianuarie – Anul Nou; 7
ianuarie – Nașterea lui Hristos; Paștele conform calendarului bisericesc; 1 mai -
Ziua Internațională a solidarității oamenilor muncii; 11 august – Ziua fondării
Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică; 27 august – Ziua
Independenței; 14 octombrie – Hramul or. Chișinău; 22 decembrie – Ziua
energeticianului.
Reclamantul Victor Țurcan a solicitat prin cererea de chemare în
judecată concretizată, anularea ordinului de concediere nr. 146p din 04 mai 2020,
restabilirea la locul de muncă în cadrul ANRE, într-o funcție similară celei
deținute, compensarea până la restabilirea în funcție a reclamantului Victor
Țurcan pentru absența forțată de la muncă: a salariului de funcție pe perioada 04
august 2020 – 04 februarie 2021 în sumă de 55 416 lei; salariului suplimentar pe
perioada 04 august 2020 – 04 februarie 2021 în sumă de 27 708 lei; premiile unice
pe perioada 04 mai 2020 – 04 februarie 2021 (6 premii) – în sumă de 55 416 lei,
în total suma de 138 540 de lei; încasarea în temeiul art. 330 alin. (2) din Codul
muncii a 0,3% per zi din suma salariului de funcție neachitat, pentru perioada 04
august 2020 – 04 februarie 2021 în sumă de 4 248,56 de lei, compensarea
cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7 500 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Constantin
Scutelnic în interesele lui Victor Țurcan. S-a anulat ordinul nr. 146-p din 04 mai
2020 emis de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică „Cu privire
la concediere”. S-a restabilit Victor Țurcan la locul de muncă în cadrul unității
Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, într-o funcție similară
celei deținute. S-a încasat din contul Agenției Naționale pentru Reglementare în
Energetică în beneficiul reclamantului Victor Țurcan salariul de funcție în mărime
de 55 416 lei și salariul suplimentar în mărime de 27 708 lei pentru perioada
absenței forțată de la muncă, începând cu data de 04 august 2020 până la 04
februarie 2021, premiile unice în mărime de 55 416 lei, pentru perioada începând
cu data de 04 mai 2020 până la 04 februarie 2021 și suma de 6 500 de lei cu titlu
4
de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea s-a respins (vol. I, f.d. 174, 191-
202).
La 17 și 18 martie 2021, ANRE a depus cerere de apel nemotivată
împotriva hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar
la 04 iunie 2021 a depus cererea de apel motivată, completată prin cererea din 26
octombrie 2022 (vol. I, f.d. 182-184, 177-179, 187-190, vol. II, f.d. 9-16, 162-
172).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de ANRE și s-a menținut hotărârea din 16 martie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 58, 59-70).
La 26 mai 2022, ANRE a declarat recurs împotriva decizia din 08
februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 77-87).
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 24 august 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis
recursul declarat de ANRE, s-a casat integral decizia din 08 februarie 2022 a
Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel
Chișinău, în alt complet de judecată (vol. II, f.d. 135-150).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL DUPĂ REJUDECARE
Prin decizia din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de ANRE, s-a casat hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a respins
acțiunea depusă de către Victor Țurcan, ca fiind neîntemeiată. Totodată, s-a dispus
întoarcerea executării deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
prin încasarea de la Victor Țurcan în beneficiul ANRE a sumelor achitate cu titlu
de prejudiciu, plăți salariale și cheltuieli de judecată (vol. II, f.d. 205, 206-217).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 01 aprilie 2024, Victor Țurcan a declarat recurs împotriva deciziei din
05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei
recurate și menținerea hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru.
5
Totodată, recurentul solicitat și repunerea în termenul de declarare a
recursului, în cazul în care instanța de recurs va considera că termenul a fost omis
(vol. III, f.d. 2-20).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Victor Țurcan a reiterat temeiurile de fapt și de
drept ale speței, similare celor cuprinse în cerere de chemare în judecată,
suplimentar invocând aplicarea eronată a dreptului material, în concret a art. 183
din Codul muncii.
În opinia recurentului, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 183
din Codul muncii, omițând să constate dreptul său preferențial de a fi menținut la
locul de muncă, or, el îndeplinea cumulativ mai multe criterii prevăzute de lege:
era văduv și unic întreținător (lit. b), avea o vechime substanțială în muncă (lit. c),
a beneficiat de multiple stimulări și nu avea sancțiuni disciplinare (lit. k), iar la
data concedierii îi rămâneau mai puțin de 5 ani până la pensie (lit. l). Instanța de
apel a ignorat aceste circumstanțe și a apreciat în mod superficial și arbitrar
existența acestui drept.
Recurentul a considerat că, instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit
eronat probele administrate, concluzionând că el nu ar fi avut vechime în cadrul
unității, deși acesta a activat anterior la Inspectoratul Energetic de Stat, structură
care a fuzionat cu ANRE. Vechimea în muncă nu poate fi limitată artificial doar
la perioada de după transferul formal în cadrul ANRE, ci trebuie să includă
întreaga perioadă de activitate în funcția respectivă.
La fel, instanța de apel a omis să stabilească comparativ dacă alte
persoane păstrate în funcții în urma reorganizării îndeplineau mai multe sau mai
puține criterii de preferință prevăzute la art. 183 alin. (2) și (3) din Codul muncii.
Astfel, nu s-a demonstrat că alți salariați erau într-o poziție mai favorabilă decât
el, ceea ce reprezintă o omisiune esențială pentru soluționarea litigiului.
Astfel, recurentul a considerat că a fost discriminat, deoarece unii
inspectori au fost păstrați sau chiar au beneficiat de promovări în cadrul aceleiași
structuri reorganizate, iar dânsului nu i s-a oferit nicio alternativă de angajare, deși
i s-a recunoscut ulterior eligibilitatea pentru o funcție similară (propunerea
ulterioară pentru funcția de inspector).
Recurentul a ridicat problema nerespectarea sarcinii probațiunii,
deoarece instanța de apel a transferat în mod greșit sarcina probațiunii asupra
salariatului, deși art. 89 din Codul muncii și jurisprudenței Curții Constituționale
6
pun în sarcina angajatorului obligația de a proba legalitatea concedierii și
îndeplinirea condițiilor pentru desfacerea contractului de muncă.
Cu titlu subsecvent, reclamantul a învederat că actele administrative
emise de angajator, în special ordinul de reducere a statelor de personal, nu sunt
motivate juridic și economic, iar nota informativă prezentată ca probă nu respectă
cerințele legale de formă și conținut, fiind lipsită de număr de înregistrare și dată
certă.
Deopotrivă, la caz, nu a fost respectată procedura de preavizare și
consultare a salariaților, prevăzută la art. 421 din Codul muncii, în special
termenul de 30 de zile anterior declanșării procedurii de reducere a
numărului/statelor de personal, precum și nu s-a demonstrat că ANRE ar fi
notificat Agenția pentru ocuparea forței de muncă.
În această ordine de idei, recurentul a considerat că, decizia instanței de
apel este afectată de arbitrariu, nu răspunde critic la argumentele esențiale din apel
și se bazează pe o interpretare neunitară și restrictivă a normelor legale incidente.
Aceasta contravine art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, fiind o
hotărâre arbitrară și fundamentată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.
Totodată, la caz, nu a fost respectată aplicarea principiului precedentului judiciar.
Finalmente, recurentul, Victor Țurcan a menționat că, nu a primit decizia
motivată după pronunțarea acesteia la 05 aprilie 2023. Astfel, la caz, începutul
curgerii termenului de recurs urmează a fi calculat de la momentul când a luat
cunoștință de materialele dosarului, inclusiv și a deciziei motivate a instanței de
apel, și anume la 31 ianuarie 2024.
Astfel, recurentul a considerat că a respectat termenul de recurs de 2 luni
de la data comunicării deciziei, care a expirat la 01 aprilie 2024.
Subsidiar, recurentul a evocat că a fost reprezentat de avocatul
Constantin Scutelnic doar până la etapa apelului, iar contractul de asistență
juridică se încheiase la acel moment. Drept urmare, nu avea reprezentare juridică
la momentul comunicării deciziei.
În această ordine de idei, recurentul a solicitat și repunerea în termenul
de declarare a recursului, în cazul în care instanța de recurs va considera că
termenul a fost omis, motivând că omisiunea nu i se datorează și că dreptul său la
un recurs efectiv nu poate fi restrâns din cauza unei greșeli a instanței de apel care
nu i-a comunicat decizia de apel motivată.
7
ASPECTE DE PROCEDURĂ ÎN RECURS
Prin referința depusă la 17 martie 2025, ANRE a solicitat respingerea
recursului declarat de Victor Țurcan, ca fiind inadmisibil, neîntemeiat și nefondat,
cu menținerea deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău
Deopotrivă, intimata ANRE a ridicat problema respectării de către
recurentul Victor Țurcan a termenului de declarare a recursului, invocând că, la
examinarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, Victor Țurcan a fost
reprezentat de avocat, care a și asistat la pronunțarea dispozitivului deciziei
instanței de apel din 05 aprilie 2023. Respectiv, avocatul care l-a reprezentat pe
Victor Țurcan, după examinarea apelului și pronunțarea dispozitivului deciziei,
urma să-1 informeze despre rezultatul ședinței de judecată.
Intimata a atras atenția că, potrivit informației disponibile pe portalul
instanțelor de judecată, decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie
2023 a fost plasată pe site-ul instanței la data de 07 iunie 2023. Iar, recurentul
Victor Țurcan nu a indicat motivele care l-au pus în imposibilitatea de a contesta
decizia instanței de apel în perioada de la 07 iunie 2023 (momentul plasării
deciziei pe portalul instanțelor de judecată) și până la 31 ianuarie 2024 (aproape
8 luni) și din cauza cărora nu s-a interesat despre situația acțiunii sale în această
perioadă de timp.
Astfel, în opinia intimatei, cererea de repunere în termen înaintată de
către recurentul Victor Țurcan este neîntemeiată, iar ANRE nu poate fi impusă să
suporte consecințele omiterii nemotivate de către recurentul Victor Țurcan a
termenului de contestare a deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 433 Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este
depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
8
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate
de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să
încheie un ansamblu de acte.”
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment
viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în
decursul întregii perioade.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage
după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu
prevede altfel.”
Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică
participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul
persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire,
prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în
cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat
de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului
cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”
Art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă:
„(5) ... Dacă părțile și alți participanți la proces sunt reprezentați de avocați, citațiile
și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturând orice viciu
de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa
electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră
recepționate de către părți și alți participanți la proces.”
Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă:
„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale
sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate
de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
9
Art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare la
momentul adoptării deciziei instanței de apel – 05 aprilie 2023, prevedea că:
„(4) Decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la
pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței
judecătorești.”
Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală
civilă.”
Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale.”
Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz
de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată remarcă că potrivit art. 434 din Codul de
procedură civilă termenul de declarare a recursului de 2 luni, de la data
comunicării deciziei integrale dacă legea nu prevede altfel, este un termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Din materialele dosarului rezultă că, la 16 martie 2021, Judecătoria
Chișinău, sediul Centru, a pronunțat hotărâre prin care a admis parțial cererea de
chemare în judecată depusă de avocatul Constantin Scutelnic în interesele lui
Victor Țurcan (vol. I, f.d. 174, 191-202).
La 17 și 18 martie 2021, ANRE a depus cerere de apel nemotivată
împotriva hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar
la 04 iunie 2021 a depus cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 182-184, 177-179,
187-190, vol. II, f.d. 9-16).
La 08 februarie 2022, Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizie prin care
a respins apelul declarat de ANRE și a menținut hotărârea din 16 martie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 58, 59-70).
Ulterior, prin decizia din 24 august 2022 a Curții Supreme de Justiție
s-a admis recursul declarat de ANRE, s-a casat integral decizia din 08 februarie
10
2022 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de
Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. II, f.d. 135-150).
În cadrul rejudecării cauzei în instanța de apel, la 26 octombrie 2022,
ANRE a depus cerere de apel suplimentară (vol. II, f.d. 162-172).
În urma rejudecării cauzei în ordine de apel, la 05 aprilie 2023, Curtea
de Apel Chișinău a adoptat decizie prin care admis apelul declarat de ANRE, a
casat hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a
pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de către Victor
Țurcan, ca fiind neîntemeiată. Totodată, s-a dispus întoarcerea executării deciziei
din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin încasarea de la Victor Țurcan
în beneficiul ANRE a sumelor achitate cu titlu de prejudiciu, plăți salariale și
cheltuieli de judecată (vol. II, f.d. 205, 206-217).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, atât în fața
primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, drepturile și interesele
reclamantului-recurent, Victor Țurcan, au fost reprezentate și apărate de către
avocatul Constantin Scutelnic, în baza contractului de asistență juridică nr. 01/TV
din 16 iulie 2020 și a acordului adițional nr. 01/TV/AD din 29 noiembrie 2022,
dar și a împuternicirilor eliberate prin mandatul de avocat seria și numărul MA
1566206 din 16 iulie 2020 (vol. I, f.d. 2, vol. III, f.d. 21, 22).
Procesul-verbal al ședințelor de judecată atestă că, reprezentantul lui
Victor Țurcan, avocatul Constantin Scutelnic, a participat la ședința de judecată a
Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2023, în cadrul căreia a fost pronunțat
dispozitivul deciziei prin care s-a respins acțiunea depusă de către Victor Țurcan,
ca fiind neîntemeiată (vol. II, f.d. 204).
Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc, cu nr. de ieșire
6197, decizia motivată din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost
expediată spre notificare participanților la proces prin poștă terestră, la 22 iunie
2023 (vol. II, f.d. 218). Însă, la materialele dosarului lipsesc documente în baza
cărora ar putea fi constat când această scrisoare a fost recepționată de către
recurentul Victor Țurcan și/sau avocatul Constantin Scutelnic.
Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești,
Curtea de Apel Chișinău a publicat la 07 iunie 2023 decizia integrală pronunțată
la 05 aprilie 2023 [https://cac.instante.justice.md/ro/court-
decisions?dossier_number=2-20093197-02-2a-
09092022&type=Any&apply_filter=1].
11
La 19 ianuarie 2024, Vitalie Țurcan a depus prin poștă electronică la
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, cerere prin care a solicitat acordarea
posibilității de a lua cunoștință cu materialele dosarului, inclusiv decizia din 05
aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 223-224).
Iar, conform inscripției olografe de pe cererea din 19 ianuarie 2024,
Victor Țurcan a luat cunoștință la 31 ianuarie 2024 cu materialele dosarului
(vol. II, f.d. 223).
La 01 aprilie 2024, Victor Țurcan a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând inter alia
repunerea în termenul de declarare a recursului, în cazul în care instanța de recurs
va considera că termenul a fost omis (vol. III, f.d. 2-20).
Completul de judecată reține că, potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de două luni de la data
comunicării deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen este
unul de decădere și, conform alin. (3) al aceluiași articol, nu poate fi restabilit.
Potrivit actelor din dosar, decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din
05 aprilie 2023 a fost expediată prin poștă terestră participanților la proces la data
de 22 iunie 2023 (vol. II, f.d. 218). Totuși, în lipsa dovezilor privind data
recepționării efective de către recurentul Victor Țurcan sau de reprezentantul său,
avocatul Constantin Scutelnic, instanța urmează să se raporteze la alte repere
obiective pentru stabilirea curgerii termenului.
În acest context, instanța constată că, dispozitivul deciziei Curții de Apel
Chișinău a fost pronunțat public la 05 aprilie 2023, în prezența reprezentantului
recurentului Victor Țurcan, avocatului Constantin Scutelnic. Iar, în corespundere
cu dispozițiile art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia integrală a
instanței de apel urma a fi întocmită în termen de 45 de zile lucrătoare de la
pronunțarea dispozitivului deciziei și publicată pe pagina web a instanței
judecătorești.
Această normă reflectă un standard de previzibilitate impus tuturor
participanților la proces, în special avocaților, în vederea respectării termenelor
de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, din momentul pronunțării
dispozitivului, părțile aveau reprezentarea clară și previzibilă că decizia integrală
va deveni accesibilă în termenul prevăzut de lege.
Respectiv, prin prisma principiului previzibilității, se cunoștea că decizia
motivată urmează a fi publicată în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțare,
12
ceea ce s-a și realizat în speță, întrucât decizia motivată a fost publicată pe pagina
web a instanței la data de 07 iunie 2023.
În speță, avocatul Constantin Scutelnic, fiind un profesionist în domeniul
dreptului și reprezentantul recurentului, acesta avea obligația de fi diligent și de a
se interesa cu promptitudine despre decizia motivată a instanței de apel.
La acest aspect este relevant că, hotărârile judecătorești, pronunțate de
judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de
Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată în regim real
(pct. 7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor
judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a
Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 658/30 din 10 octombrie 2017).
Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al
instanțelor de judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și
accesibil pentru cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor
de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor
fixate pentru judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și
alte informații relevante pentru justițiabili.
Așa, aplicând principiul nemo censetur ignorare legem, conform căruia
necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu exonerează persoanele de
obligația de a se conforma legii și, având în vedere publicarea deciziei la 07 iunie
2023, avocatul Constantin Scutelnic avea posibilitatea și obligația de a verifica
informațiile publice disponibile și de a obține copia deciziei motivate, fie și în
lipsa unei notificări prin poștă. Această obligație de diligență derivă direct din
principiile de previzibilitate a legii și de responsabilitate profesională, mai ales în
contextul în care nu există probe că partea sau reprezentantul său ar fi fost în
imposibilitate obiectivă de a accesa electronic decizia integrală a instanței de apel.
La capitolul dat, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
învederează că nu poate accepta poziția recurentului, potrivit căreia, la momentul
comunicării deciziei, nu ar mai fi beneficiat de asistență juridică, motivat de faptul
că serviciile avocatului Constantin Scutelnic ar fi fost limitate doar până la etapa
judecării apelului. Or, din înscrisurile aflate la dosar, contractul de asistență
juridică nr. 01/TV din 16 iulie 2020 și acordul adițional nr. 01/TV/AD din 29
noiembrie 2022, rezultă cu certitudine că avocatul era împuternicit să reprezinte
și să apere interesele recurentului Victor Țurcan inclusiv în etapa procedurii în
apel, până la finalizarea acesteia.
13
În aceste condiții, este în afara oricărui dubiu că obligația de a urmări
redactarea și publicarea deciziei motivate a instanței de apel, de a o accesa în
termen și de a o comunica clientului său, intra în sfera atribuțiilor profesionale și
contractuale ale avocatului, conform prevederilor sus-menționate. Pronunțarea
dispozitivului în ședință publică, în prezența avocatului, și obligația legală de
publicare a deciziei în termen de 45 de zile lucrătoare, în coroborare cu prevederile
art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, conturează o obligație de diligență
clară din partea reprezentantului recurentului, avocatului Constantin Scutelnic.
Astfel, invocarea pretinsei lipse de reprezentare juridică nu poate
constitui un temei justificat pentru calcularea unui nou termen de recurs, iar orice
neglijență sau pasivitate din partea avocatului în exercitarea obligațiilor
profesionale asumate nu poate fi pusă în sarcina instanței ori folosită ca fundament
pentru eludarea unui termen imperativ de decădere.
Respectiv, publicarea hotărârii pe pagina oficială a instanței reprezintă
un mijloc accesibil, public și previzibil de informare, care nu poate fi ignorat în
mod justificat de către o parte reprezentată de un avocat. Iar, în lipsa unor dovezi
care să demonstreze un impediment obiectiv în accesarea deciziei publicate, și
având în vedere că recurentul era asistat de avocat la etapa apelului, termenul de
2 luni pentru declararea recursului se consideră a fi început cel târziu la data
publicării deciziei pe pagina web a instanței.
Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă abia la 01 aprilie 2024,
adică la mai mult de 9 luni de la publicarea deciziei motivate, depășind clar
termenul de două luni de la data la care partea putea și trebuia să ia cunoștință cu
decizia.
La aspectul dar, este relevant și faptul că, deși reprezentatul lui Victor
Țurcan a fost prezent la pronunțarea dispozitivului deciziei instanței de apel din
05 aprilie 2023, prin care s-a pronunțat o hotărâre nouă de respinge a acțiunii,
aceștia nu au întreprins nicio măsură până la 19 ianuarie 2024 pentru a le fi
comunicată oficial decizia motivată a instanței de apel.
În pofida prezumției că îi erau cunoscute prevederile art. 389 alin. (4) din
Codul de procedură civilă și că decizia integrală a instanței de apel urma a fi
întocmită în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea dispozitivului
deciziei, Vitalie Țurcan timp de mai mult de 9 luni nu a adresat Curții de Apel
Chișinău nicio cerere prin care ar fi solicitat comunicarea deciziei motivate din 05
aprilie 2023 sau de a lua cunoștință cu materialele dosarului civil.
14
Cererea de a lua cunoștință cu materialele dosarului civil și de a-i fi
eliberată copia deciziei motivate a fost depusă abia la 19 ianuarie 2024 direct la
Judecătoria Chișinău, unde era arhivat dosarul.
În aceste condiții, completul de judecată reține că recurentul Victor
Țurcan, asistat de avocat, nu a manifestat nicio diligență procesuală rezonabilă
pentru a lua cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel într-un termen util,
deși avea cunoștință despre faptul că acțiunea sa a fost respinsă și că decizia
integrală a Curții de Apel Chișinău urma a fi întocmită și publicată, potrivit legii,
în termen de 45 de zile lucrătoare calculate de la 05 aprilie 2023. Lipsa oricărei
solicitări adresate Curții de Apel Chișinău în intervalul aprilie 2023 – ianuarie
2024, privind comunicarea deciziei motivate sau accesarea materialelor dosarului,
constituie o atitudine pasivă culpabilă, ce nu poate fi pusă pe seama instanței sau
invocată ulterior în scopul repunerii în termenul omis.
Prin urmare, invocarea pretinsei necunoașteri a conținutului deciziei
motivate nu poate justifica o repunere în termenul de recurs, în contextul în care
recurentul avea atât reprezentant juridic, cât și toate premisele legale și factuale
pentru a-și exercita cu diligență drepturile procesuale.
Iar, faptul că, la 19 ianuarie 2024, recurentul a depus direct la Judecătoria
Chișinău, sediul Centru, cererea prin care a solicitat să ia cunoștință de materialele
dosarului civil și să-i fie eliberată copia deciziei motivate din 05 aprilie 2023,
denotă că acesta cunoștea cu certitudine atât existența deciziei motivate, cât și
faptul că dosarul deja a fost transmis și a parvenit în instanța de fond pentru
arhivare. Această conduită atestă implicit că recurentul avea convingerea că
decizia apelului deja fusese întocmită, iar această circumstanță denotă pasivitatea
procesuală a recurentului în lunile anterioare.
Cu referire la solicitarea recurentului de a repune în termenul procedural
omis de declarare a recursului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reiterează că, în sensul art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, termenul
de 2 luni este un termen de decădere, care nu poate fi restabilit, chiar dacă partea
invocă o presupusă necunoaștere a momentului publicării deciziei.
Astfel, omiterea efectuării actului de procedură (depunerea recursului) în
interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv
al recurentului și reprezentantului acestuia, care urmau să dea dovadă de
responsabilitate și atitudine activă la folosirea cu bună-credință de drepturile și
obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui recurs depus
peste termenul legal prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă, care este
15
unul de decădere, poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor
juridice garantat de art. 6 §1 din CtEDO.
Relevantă cazului, Completul de judecată reține hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03
aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, potrivit căreia deși în speță nu era
vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în
urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou
descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de
introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru
motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
La acest aspect se reține și jurisprudența CtEDO în cauza Bodiu contra
Republicii Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019, unde Curtea
a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii
termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același
timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă
considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această
decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a
recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în
privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această
discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive
poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia
adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii
nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale
rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre
care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă
motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice
ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează
discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului
limită. Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat
să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre
progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a
considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade
considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-
o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie
definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.
16
La fel, în cauzele Bacev contra fostei Republici Iugoslave a Macedoniei,
Kemp contra Luxemburgului, Diaz Ochoa contra Spaniei, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce
guvernează accesul la justiție.
În această consecvență, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră inadmisibilă cererea de recurs depusă de Victor Țurcan,
împotriva deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, din motiv că a
fost depusă cu omiterea evidentă a termenului legal prevăzut la art. 434 din Codul
de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. b) și art. 440 alin. (1) și (2) din
Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibilă cererea de recurs depusă de Victor Țurcan.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Oxana Parfeni
17