2ac-8/23 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru perioada de lipsă fortată, compensarea cheltuielilor de judecată

2ac-8/23 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru perioada de lipsă fortată, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ac-8/23

2-20093197-01-2ac-05012023

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând cererea lui Victor Țurcan cu privire la strămutarea la altă instanță

egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea apelului declarat de

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică împotriva hotărârii din 16

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Victor Țurcan împotriva Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului și a altor plăți salariale

pentru perioada de lipsă forțată de la muncă și compensarea cheltuielilor de

judecată,

constată:

La 04 august 2020, Victor Țurcan a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată prin cererea din 22 februarie 2021, împotriva Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică, prin care a solicitat anularea ordinului de

concediere nr. 146-p din 04 mai 2020; restabilirea la locul de muncă în cadrul

Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, într-o funcție similară

celei deținute; compensarea până la restabilirea în funcție pentru absența forțată

de la muncă: a salariului de funcție pe perioada 04 august 2020 – 04 februarie

2021 în sumă de 55 416 lei, a salariului suplimentar pe perioada 04 august 2020 –

04 februarie 2021 în sumă de 27 708 lei și a premiilor unice pe perioada 04 mai

2020 – 04 februarie 2021 (6 premii) în sumă de 55 416 lei, în total 138 540 de lei;

achitarea a 0,3% pentru fiecare zi din suma salariului de funcție neachitat, pentru

perioada 04 august 2020 – 04 februarie 2021 în sumă de 4 248,56 de lei în

temeiul art. 330 alin. (2) din Codul muncii; compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 7 500 de lei.

Prin hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Victor Țurcan.

S-a anulat ordinul nr. 146-p din 04 mai 2020 „Cu privire la concediere”,

emis de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, cu restabilirea lui

Victor Țurcan la locul de muncă în cadrul unității Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică, într-o funcție similară celei deținute.

1

S-a încasat din contul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică

în beneficiul lui Victor Țurcan salariul de funcție în mărime de 55 416 lei și

salariul suplimentar în mărime de 27 708 lei pentru perioada absenței forțată de la

muncă, începând cu data de 04 august 2020 până în data de 04 februarie 2021,

premiile unice în mărime de 55 416 lei, pentru perioada începând cu data de 04

mai 2020 până în data de 04 februarie 2021 și suma de 6 500 de lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

În rest, acțiunea a fost respinsă (vol. I, f.d. 174).

La 18 martie 2021, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral (vol. I,

f.d. 177, 178-179).

Prin decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică și s-a

menținut hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(vol. II, f.d. 58, 59-70).

La 26 mai 2022, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a

declarat recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 16 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie respinsă integral (vol. II, f.d. 77-89).

Prin decizia din 24 august 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, s-a

casat integral decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(vol. II, f.d. 135-150).

La 20 decembrie 2022, Victor Țurcan a depus prin intermediul poștei

electronice cerere cu privire la strămutarea cauzei la altă instanță egală în grad cu

Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea apelului declarat de Agenția

Națională pentru Reglementare în Energetică împotriva hotărârii din 16 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 183, 184).

În motivarea cererii a invocat că, potrivit jurisprudenței în cauze cu

participarea Agenției Națională pentru Reglementare în Energetică, Curtea de

Apel Chișinău dă câștig de cauză Agenției.

În opinia lui Victor Țurcan, această circumstanță pune la îndoială

imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Chișinău ce examinează prezentul

litigiu și denotă necesitatea strămutării cauzei la o altă instanță judecătorească

egală în grad.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele formulate de Victor

Țurcan, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție constată că, în speță, nu există temeiuri de a strămuta cauza la o altă

instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța

strămută cauza la o altă instanță dacă:

a) pârâtul, al cărui domiciliu nu era cunoscut, cere strămutarea cauzei la

instanța de la domiciliul său atestat prin dreptul de proprietate, calitatea de locatar

sau viza de reședință;

2

b) cauza a fost reținută spre judecare cu încălcarea normelor de competență

jurisdicțională;

c) ambele părți solicită strămutarea cauzei la instanța de la locul aflării

majorității probelor;

d) din motivul recuzării (abținerii de la judecată) unui sau mai multor

judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine

imposibilă;

e) există motive pentru măsuri de securitate publică;

f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de

circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces;

g) în circumstanțe excepționale, instanța competentă să judece cauza nu

poate funcționa timp îndelungat.

Conform art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, strămutarea cauzei

în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța

ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

Colegiul consideră că argumentele invocate de Victor Țurcan nu pot fi

încadrate în temeiurile prevăzute la art. 43 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

or, deși, acesta a invocat în cererea de strămutare presupuse temeiuri de bănuială

de nepărtinire a judecătorilor Curții de Apel Chișinău, nu a făcut uz de dreptul

său procedural de a înainta cerere de recuzare a acestora, în conformitate cu

art. 50 și art. 52 din Codul de procedură civilă.

La aspectul dat, urmează a fi notat că în vederea asigurării dreptului

participanților la proces la o instanță de judecată imparțială, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

legiuitorul a prevăzut la art. 50, art. 52 și art. 56 din Codul de procedură civilă

dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor

prevăzute la art. 50 din același cod. Numai în situația când din motivul recuzării

și/sau abținerii mai multor judecători ai Curții de Apel Chișinău, substituirea

judecătorilor ar deveni imposibilă, instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să

strămute prezenta cauză la o altă instanță egală în grad, situație ce în prezent nu

se atestă.

Cu titlu subsecvent, nu poate fi acceptat nici argumentul, precum că potrivit

jurisprudenței în cauze cu participarea Agenției Națională pentru Reglementare în

Energetică, Curtea de Apel Chișinău dă câștig de cauză Agenției, iar acest fapt ar

pune la îndoială imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe.

La capitolul dat, Colegiul reține prevederile art. 2.5 din Principiile de la

Bangalore, care stipulează că judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar

pe care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care

unui observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este capabil să

judece imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie completă, se

numără următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o

prejudecată efectivă cu privire la una dintre pârți sau în care judecătorul cunoaște

personal fapte relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut

calitatea de avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care

judecătorul sau un membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul

procesului.

În hotărârea pe cauza Kyprianou împotriva Cypru (73797/01, 15 decembrie

2005, § 121), Curtea a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu

3

privire la imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea

reiterează, în primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță

fundamentală ca instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în

primul rând, acuzatului, în cazul procedurilor penale. În acest sens, articolul 6

cere instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod

normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia

putând fi probată în diferite moduri.

Astfel, Curtea în cauza Piersack împotriva Belgiei (1 octombrie 1982, § 427)

face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata

convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o

abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a

exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea cauza Grieves împotriva

Marii Britanii, 16 decembrie 2003, 57067/00).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea cauza

Castillo Algar împotriva Spaniei și cauza Morel împotriva Franței). Atunci când

se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un

complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu

este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă

această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea cauza Ferrantelli and

Santangelo împotriva Italei și cauza Wettstein împotriva Elveției).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea

trebuie evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea

personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat

părtinire sau prejudecăți personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă

în a stabili dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente

garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

În acest sens, se reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut

întotdeauna că a aplicat demersul subiectiv potrivit căruia „un magistrat este

considerat imparțial până la proba contrariului” (cauza Le Compte, Van Leuven

și De Meyere împotriva Belgiei, § 58).

Raportând aserțiunile expuse supra condițiilor din speță și argumentelor

formulate în susținerea solicitării de a strămuta cauza, Colegiul constată din

lucrările dosarului că niciunul din judecătorii ce fac parte din membrii

completului Curții de Apel Chișinău căruia i-a fost repartizată prezenta cauză

spre examinare nu a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale. Mai mult ca

atât, aceștia au oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială în privința

imparțialității lor.

Una din garanțiile de imparțialitate este publicitatea atât a procesului de

constituire a completelor de judecată, care este plasată pe pagina web a Curții de

Apel Chișinău, cât și a desfășurării procesului de judecată, cu respectarea

drepturilor unui proces echitabil, inter alia dreptul de a recuza judecători sau

după caz de a se abține de la judecată.

În speță, însă, participanții la proces nu au recuzat vreun judecător care

participă la examinarea prezentei cauze, precum și nu s-a admis vreo declarație

4

de abținere de la judecată.

Colegiul consideră că, în speță, Victor Țurcan nu a exemplificat

împrejurările de ordin obiectiv sau subiectiv concludente ce ar furniza concluzii

cu privire la prezența prejudecății judecătorilor Curții de Apel Chișinău a căror

recuzare se solicită, având în vedere că, în spiritul CEDO, orice bănuială de

imparțialitate urmează să fie obiectiv justificată. Suspiciunile declarative nu pot

servi drept temei de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în

grad pentru judecarea apelului. Respectiv, Victor Țurcan nu a demonstrat că

există fapte verificabile care pot pune la îndoială imparțialitatea tuturor

judecătorilor Curții de Apel Chișinău.

Din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea lui Victor Țurcan cu privire la strămutarea cauzei la altă instanță egală în

grad cu Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 270 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Se respinge cererea lui Victor Țurcan cu privire la strămutarea la altă

instanță egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea apelului

declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică împotriva

hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Țurcan

împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului și a

altor plăți salariale pentru perioada de lipsă forțată de la muncă și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Țurcan împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu

privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului și a altor plăți salariale pentru perioada de lipsă forțată de la muncă și

compensarea cheltuielilor de judecată se restituie Curții de Apel Chișinău pentru

examinarea apelului declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică împotriva hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5