2ra-647/23 — anularea ordinelor, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru lipsa fortată de la lucru
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinelor, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru lipsa fortată de la lucru
- Temei legal
- Temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art. 432 din Codul de procedura civila
2ra-647/23 — anularea ordinelor, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru lipsa fortată de la lucru (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Anatolie Suhan,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Anatolie Suhan împotriva Societății pe Acțiuni „FEE Nord” cu privire la
anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lisa
forțată de la serviciu, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei din 1 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 2ra-647/23
NR. PIGD 2-21105247-01-2ra-04052023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.432 din Codul
de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate. Invocarea declarativă a
faptului că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și pe neaplicarea legii care trebuia
să fie aplicată.
Au examinat anterior cauza Judecătoria Bălți, sediul central: Vl. Schibin,
Curtea de Apel Nord : S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza,
12 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Anatolie Suhan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 iulie 2021, reclamantul Suhan Anatolie a depus cerere de
chemare în judecată împotriva SA „FEE Nord” prin care a solicitat: anularea
ordinului nr. 0-11 din 28.01.2021 „cu privire la aprobarea statelor de
personal ale SA „FEE Nord”; anularea ordinului nr. 1-12 din 28.01.2021 „cu
privire la reducerea statelor de personal”; anularea ordinului nr. 38-c din
16.04.2021 „cu privire la concediere în legătură cu reducerea statelor de
personal”; restabilirea lui Anatolie Suhan în funcție de jurisconsult în Biroul
comercial Edineț a SA „FEE Nord”; încasarea despăgubirii pentru întreaga
perioadă de absență forțată de la muncă în sumă de 17 641,39 lei; încasarea
premiului anual pentru rezultatele activității în anul 2020 în sumă de 8 994
lei.
În motivarea acțiunii s-a invocat că, prin ordinul nr. 50-c din
18.06.2018 emis de SA „FEE-Nord” a fost angajat în funcție de jurisconsult
la Biroul comercial Edineț cu aria de activitate Biroul Comercial Edineț și
Rîșcani. Ulterior în baza ordinului nr. 28-c din 30.03.2020 a fost transferat
în funcție de manager vânzări în Biroul Comercial Rîșcani, iar conform
ordinului nr. 48-c din 29.06.2020 a fost transferat în funcția de jurisconsult
deținută anterior până la 30.03.2020. La data de 23.12.2020, prin poșta
electronică, a primit o scrisoare de la administrație prin care toți angajații au
fost informați că în temeiul hotărârii Consiliului Societății din 16.12.2020
structura organizatorică și statele de personal se vor modifica, însă nu a fost
prezentat procesul-verbal nr. 11 sau categoriile de angajați care puteau să
cadă sub incidența acestei hotărâri.
A mai indicat reclamantul că, la data de 29.01.2021 a fost invitat la
sediul central al pârâtului din mun. Bălți, unde i-a fost adus la cunoștință
ordinul nr. 0-14 din 29.01.2021 despre preavizarea salariaților care vor fi
concediați în legătură cu reducerea statelor de personal al unității, care a fost
emis în baza ordinului nr. 0-12 din 28.01.2021 cu privire la reducerea statelor
de personal. La ordinul menționat nu a fost anexată lista angajaților care sunt
1
preavizați, iar despre faptul că a luat cunoștință cu ordinul de preavizare s-a
semnat pe o foaie separată de format A4, unde și-a expus dezacordul cu
prevederile ordinului nr. 0-14 din 29.01.2021. Prin scrisoarea din 29.01.2021
reclamantului i-a fost propus un alt loc de muncă disponibil și anume
jurisconsult în Secția juridică și recuperare a creanțelor, pe o perioadă
determinată, locul de muncă fiind în oficiul central pe adresa mun. Bălți str.
Strîi 17A.
A susținut reclamantul că, funcția ce i-a fost propusă nu este
echivalentă cu cea deținută anterior și i-a fost propusă formal din motivul că
la momentul recepționării de facto a propunerii și acordului de modificare a
contractului de muncă, în această funcție era deja angajat Burdeniuc
Veaceslav. Propunerea datată cu 29.01.2021 și proiectul Acordului de
modificare a contractului individual de muncă i-a fost prezentat la
11.02.2021 prin intermediul șoferului din Oficiul central.
Prin cererea din 08.04.2021 reclamantul a solicitat pârâtului ajustarea
salariului de funcție pe perioada de preavizare, deoarece la restul angajaților
SA „FEE-Nord” nepreavizați s-a majorat salariile de funcție la 29.01.2021
și la 11.02.2021, iar juriștilor din birourile comerciale le-a fost majorat de la
8010 de lei la 8994 de lei. Prin scrisoarea nr. 04-203 din 16.04.2021 pârâtul
a refuzat majorarea salariului, motivând că nu a solicitat negocierea
salariului și că salariul de funcție existent depășește cuantumul minim al
salariului pentru funcția de jurisconsult prin aplicarea coeficientului de
multiplicare de 1,8 față de 2,27 aplicat la ceilalți jurisconsulți. Prin acest fapt
consideră reclamantul că se stabilește o discriminare față de persoana sa.
A relatat că, la data de 19.04.2021 i-a fost adus la cunoștință ordinul
nr. 38-c din 16.04.2021 cu privire la concediere în legătură cu reducerea
statelor de personal, concedierea în temeiul art. 86 alin.(1) lit. c) din Codul
muncii. La baza emiterii ordinului au fost Ordinul nr. 0-12 din 28.01.2021,
nr.0-14 din 29.01.2021, demersul SA „FEE-Nord” față de reprezentanții
salariaților privind darea acordului la concedierea în legătură cu reducerea
statelor de personal din 01.03.2021 și răspunsul reprezentanților salariaților
despre rezultatele examinării demersului privind darea acordului la
concediere din 05.03.2021, din care pârâtul a adus la cunoștința
reclamantului conținutul doar a ordinului nr. 0-14 din 29.01.2021.
Cu actele ce au stat la baza concedierii sale nu a fost familiarizat, în
acest sens adresându-se cu cerere la data de 16.06.2021 către pârât pentru a-
i fi prezentate copiile autentificate a șapte documente și informații și a două
procese-verbale care au tangență cu concedierea sa. Până la momentul
depunerii cererii de chemare în judecată nu a primit nici un răspuns. Abia la
2
data de 08.07.2021 prin intermediul poștei electronice a primit câteva din
actele solicitate. Consideră reclamantul că, concedierea sa a fost una ilegală
care a fost efectuată cu încălcarea normelor de drept care ar duce la posibila
anulare a ordinului de concediere, restabilirea în drepturi și încasarea
despăgubirilor.
Reclamantul a specificat, că a activat în calitate de jurisconsult în
birourile Comerciale Edineț și Rîșcani care în anul 2020 a furnizat energie
electrică în cantitate de 120,09 mil.kw ocupând locul patru din cele opt
birouri, însă s-au menținut funcția de jurisconsult în Birourile comerciale cu
cantitate mai mică de energie electrică furnizată cu 22,6% și 37%. La fel și
după numărul de consumatori aceste birouri dețin locul trei cu 62 718 de
unități, însă s-a menținut funcția de jurisconsult în Birourile Comerciale cu
număr mai mic de consumatori cu 10% și 27%. Din nota informativă anexă
la ordinul 0-11 din 28.01.2021 semnată de directorul general s-a propus
reducerea costurilor activității de furnizare, inclusiv costurile de personal cu
13 unități sau 11,2 % comparativ cu anul 2020, ca consecință fiind micșorat
fondul de retribuire a muncii cu 1624,4 mii de lei. Din datele indicate mai
sus reclamantul a reținut că SA „FEE-Nord” are probleme financiare și
necesită micșorarea cheltuielilor, inclusiv și cele ce țin de remunerarea
muncii angajaților prin reducerea personalului.
Totodată, analizând rapoartele prezentate de pârât către ANRE, a
constatat reclamantul că consumurile aferente pentru remunerarea muncii în
anul 2021 față de anul 2020 sau majorat de la 21 141,5 mii ce constituie 2,27
bani/kwt la 21961,2 mii lei ce constituie 2,41bani/kwt, sau cu 819,7 mii lei
și 0,14 bani/kwt, fără a lua în calcul majorarea acestor cheltuieli în legătură
cu majorarea salariului directorului general, care a avut loc mai târziu de luna
ianuarie 2021 când s-a prezentat documentul ANRE. Noile state de personal
a SA „FEE-Nord” pentru anul 2021 a fost aprobat în aceiași zi cu începerea
evenimentelor ce țin de reducerea numărului de personal, fapt ce se confirmă
prin Ordinul nr. 0-11 din 28.01.2021 ordinul nr.0-12 din 28.01.2021, acțiuni
care urmau a fi efectuate de angajator până la începerea evenimentelor ce țin
de reducerea numărului de personal.
A mai invocat că, în luna martie 2021, pârâtul nu i-a propus
reclamantului un alt loc de muncă, deoarece în această perioadă a demisionat
Șeful Secției juridice și recuperarea creanțelor și funcția a devenit vacantă,
fiind angajată o persoană din afara întreprinderii, și anume prin Ordinul nr.
0-14 din 29.01.2021 a fost avizată și șefa secției juridice Cepoi Liliana, iar
scrisoarea nr. 04-203 din 16.04.2021 cu privire la refuzul majorării salariului
a fost executată de către Zabulica Vladimir.
3
Consideră reclamantul că prin refuzul de a majora salariul în perioada
de preaviz, de către reclamat a fost grav încălcat art.128 alin.(2) din Codul
muncii, astfel fiind prejudiciat pe perioada lunilor ianuarie – mai 2021 prin
diminuarea salariului de funcție cu suma de 2 932,03 de lei. Nu a beneficiat
nici de premiul anual pentru anul 2020 în care a activat, care a fost achitat în
luna iunie 2021, fiind prejudiciat cu suma de 8 994 de lei.
La 29 septembrie 2021, Suhan Anatolii a depus în instanța de judecată
cerere de completare a acțiunii, potrivit căreia a solicitat: anularea ordinului
nr.0-11 din 28.01.2021 cu privire la aprobarea Statelor de personal ale SA
„FEE-Nord”; anularea ordinului nr. 0-12 din 28.01.2021 cu privire la
reducerea Statelor de personal; anularea ordinului nr. 38-c din 16.04.2021
cu privire la concedierea în legătură cu reducerea statelor de personal;
restabilirea în funcție de jurisconsult în Biroul comercial Edineț a SA „FEE-
Nord”; încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de
la muncă în sumă de 41884,02 de lei; încasarea diferenței din salariu pe
perioada preavizării în sumă de 2 932,03 de lei; încasarea premiului anual
pentru rezultatele activității în anul 2020 în sumă de 8 994 de lei; încasarea
prejudiciului moral în mărime de cinci salarii medii.
În motivarea cererii de concretizare a invocat că în perioada de până
la și după concediere, pârâtul, prin acțiunile sale, i-a cauzat consecințe
nefaste determinate de retrăiri, incomodități, stare de disconfort,
discriminare și alți factori din care derivă suferințe morale suportate de el,
prin refuzul administrației de a majora salariul începând cu 29.01.2021 ca la
ceilalți colegi ai săi, achitarea premiului pentru activitatea din 2020, precum
și prin lipsa achitării salariului și privarea dreptului de a munci. Și-a justificat
cerințele de încasare a prejudiciului moral prin faptul că i-a fost consumat
timpul pentru care a căutat soluția pentru îndepărtarea problemei. Situația
descrisă creându-i o stare de stres, neliniște și nedreptate.
În cadrul ședinței de judecată din 07.12.2021, reclamantul Suhan
Anatolie a depus cerere de concretizare a acțiunii prin care a solicitat:
anularea ordinului nr.0-11 din 28.01.2021 cu privire la aprobarea Statelor de
personal ale SA „FEE-Nord”; anularea ordinului nr. 0-12 din 28.01.2021 cu
privire la reducerea Statelor de personal; anularea ordinului nr. 38-c din
16.04.2021 cu privire la concedierea în legătură cu reducerea statelor de
personal; restabilirea în funcție de jurisconsult în Biroul comercial Edineț a
SA „FEE-Nord”; încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență
forțată de la muncă în sumă de 72 138,28 lei; încasarea diferenței din salariu
pe perioada preavizării în sumă de 2 932,03 lei; încasarea premiului anual
pentru rezultatele activității în anul 2020 în sumă de 8994,00 lei; încasarea
4
prejudiciului moral în mărime de cinci salarii medii; obligarea pârâtului să
prezinte instanței de judecată originalele și copiile autentificate a ordinului
nr. 0-11 din 28.01.2021, procesul-verbal nr. 11 din 16.12.2020 a Consiliului
Administrativ a SA „FEE-Nord”, procesul-verbal sau alt document privind
criteriile de selectare a juriștilor, care necesită a fi concediați, Statele de
personal pentru anul 2020 și anul 2021 situația din 01.07.2021.
Ulterior, la 10 ianuarie 2022 reclamantul Suhan Anatolie a depus
cerere de completare a cererii de chemare în judecată, solicitând anularea
ordinului nr. 0-11 din 28.01.2021 „cu privire la aprobarea statelor de
personal ale SA „FEE-Nord” în partea excluderii funcției de jurisconsult în
Oficiul Comercial Edineț; anularea la pct. 1 lit. g) sintagma „1 unitate –
jurisconsult” din ordinul nr. 0-12 din 28.01.2021 „cu privire la reducerea
statelor de personal”; anularea ordinului nr. 38-c din 16.04.2021 „cu privire
la concediere în legătură cu reducerea statelor de personal; a-l restabili pe
Anatolie Suhan în funcție de jurisconsult în Oficiul comercial Edineț a SA
„FEE Nord”; a încasa despăgubirea pentru întreaga perioadă de absență
forțată de la muncă în sumă de 87 568,38 lei; încasarea diferenței în salariu
pe perioada preavizării în sumă de 2 990,78 lei, încasarea premiului anual
pentru rezultatele activității în anul 2020 în sumă de 8 994 lei; încasarea
prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii, precum și cheltuielilor de
judecată în mărime de 3 000 lei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 21 februarie 2022 a judecătoriei Bălți, sediul
Central, acțiunea înaintată de Suhan Anatolie a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 23 februarie 2022, reprezentantul apelantului Suhan Anatolie,
avocatul Ivașciuc Antonina a depus cerere de apel prin care a solicitat
admiterea apelului înaintat, casarea hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri
prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral cu încasarea cheltuielilor
de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 1 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererea de apel depusă de Suhan Anatolie și s-a menținut hotărârea din 21
februarie 2022 a judecătoriei Bălți, sediul Central.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, invocarea de către
apelant a prevederilor art. 183 alin. (1) din Codul muncii al RM nu poartă un
caracter justificat, întrucât a fost redusă o singură funcție existentă de
jurisconsult în Biroul comercial Edineț a SA „FEE-Nord” din statele
5
personale ale unității și, prin urmare, nu poate fi pus în discuție dreptul
preferențial la menținerea în funcție. În concluzie, reducerea de state a fost
determinată de circumscripții teritoriale și nu de persoana și calificarea
persoanelor care ocupă aceste funcții. Faptul că în anumite raioane are loc
un consum mai mare de energie electrică furnizată de SA „FEE Nord”, iar în
altele – mai mică, este determinat de consumatorii de acest produs și nu este
legat de munca jurisconsulților din birourile comerciale a furnizorului de
energie electrică din circumscripțiile teritoriale respective, în acest sens
argumentele apelantului ne fiind întemeiate.
Instanța de apel consideră ca fiind corectă concluzia instanței de fond
precum că la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 183 din Codul muncii.
Nefiind argumentată poziția apelantului precum că intimatul SA „FEE-Nord”
la concedierea lui nu a luat în considerare faptul că dânsul are statut de
persoană cu dizabilități, având în vedere că apelantul la angajarea și pe
parcursul activității sale nu a prezentat angajatorului acte ce ar confirma
acest statut. Or, alegațiile apelantului la acest capitol sunt lipsite de
fundament, fiind constatat faptul că decizia privind reducerea statelor de
personal ale intimatului SA „FEE-Nord” este grefată strict pe motive
economice.
A menționat Curtea de Apel Nord că, la aprobarea statelor de personal,
ulterior la inițierea și desfășurarea procedurii de concediere a lui Suhan
Anatolie din funcția de jurisconsult în cadrul Biroului comercial Edineț, în
legătură cu reducerea statelor de personal, conform ordinelor: nr. 0-11 din
28.01.2021, 0-12 din 28.01.2021 pct. 1 lit. g) și nr.38-c din 16.04.2021,
angajatorul SA „FEE Nord” a acționat în mod legal, cu respectarea
procedurii stabilite de lege și lipsesc temeiuri pentru anularea ordinelor
contestate. Din acest considerent, pretențiile din acțiune privind anularea
ordinelor: nr. 0-11 din 28.01.2021 ”cu privire la aprobarea statelor de
personal ale SA „FEE Nord„” în partea excluderii funcției de jurisconsult în
oficiul comercial Edineț, nr. 0-12 din 28.01.2021”cu privire la reducerea
statelor de personal” pct. 1 lit. g) sintagma - jurisconsult și nr.38-c din
16.04.2021 ”cu privire la concedierea în legătură cu reducerea statelor de
personal”, corect au fost respinse, ca neîntemeiate.
A mai reținut instanța de apel că în conformitate cu art. 89 alin.(1)
Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat
nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri
directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărâre a instanței de
judecată. La caz, fiind constatată legalitatea concedierii lui Suhan Anatolie
în legătură cu reducerea statelor de personal, instanța nu a identificat temei
6
pentru admiterea pretenției privind restabilirea lui Suhan Anatolie în funcția
anterior deținută de jurisconsult în cadrul Oficiul comercial Edineț al SA
„FEE-Nord”, cerință care corect a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Drept urmare deoarece, a fost constatată legalitatea concedierii
apelantului-reclamantului și nu a fost admisă cerința restabilirii la locul de
muncă, nu se întrunesc condițiile prevăzute de art. 90 alin.(1) Codul muncii
pentru încasarea despăgubirii pentru întreaga absență forțată de la muncă.
Subsecvent, cerința concretizată în pledoarii privind încasarea sumei de 10
2540,34 lei cu titlu de despăgubire pentru absența forțată de la muncă la fel
urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În conformitate cu art. 90 alin.(1), (2) lit. c) Codul muncii, în cazul
restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim
din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.
Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în
compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. Luând în considerație
că, a fost constatată legalitatea concedierii lui Suhan Anatolie și nu a fost
admisă cerința restabilirii la locul de muncă, nu se întrunesc condițiile
prevăzute de art. 90 alin.(1) Codul muncii pentru încasarea despăgubirii
pentru prejudiciul moral.
Cu referire la cerința încasării diferenței de salariu pe perioada
preavizării în sumă de 2990,78 lei, instanța de apel a menționat că prin
răspunsul SA „FEE Nord” nr. 04-203 din 16 aprilie 2021, a fost indicat că,
la calcularea salariului de funcție a reclamantului, s-au luat în considerație
prevederile HG nr. 165/2010 ”cu privire la cuantumul minim garantat al
salariului în sectorul real” și ale Hotărârii Guvernului nr. 743/2002 ”cu
privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară”
(f.d.19-20 Vol. I). În consecință, cuantumul minim garantat al salariului în
sectorul real este de 2 935 de lei lunar. Totodată, se aplică coeficienți de
complexitate recomandați de 1,35, dar și pentru specialiști cu studii
superioare universitare - coeficienți de complexitate de la 1,80 la 3,00.
Astfel, că cuantumul salarial minim aplicabil în cazul lui Suhan Anatolie,
mărimea salariului nu trebuie să fie sub limita de 7 132,05 de lei. Iar potrivit
ordinului nr. 48-c din 29 iunie 2020, lui Suhan Anatolie i-a fost stabilit un
salariu lunar de 8010 lei (f.d.12 Vol. I), de unde reiese că, salariul primit de
ultimul era supra minimului salarial stabilit de lege aplicabil la persoana sa,
studiile și funcția deținută.
A remarcat instanța de apel că prima instanță corect a concluzionat că,
în condițiile în care nu a existat o prerogativă de negociere bilaterală sau
existența altor condiții obiective care să determine majorarea salarială, nu
7
există temeiuri care să justifice pretenția reclamantului de a încasa de la pârât
o diferență suplimentară de majorare a salariului în cuantumul pretins de 2
990,78 lei.
Totodată Suhan Anatolie nu a demonstrat acordarea de către angajator
a premiului anual pentru rezultatele activității pentru anul 2020. Mai mult,
acordarea premiului este o măsură de stimulare a salariaților de către
angajator pentru sporirea eficacității muncii. Iar, stabilirea și achitarea
premiului reprezintă un drept discreționar al angajatorului pentru salariații
săi, reieșind din performanța individual sau colectivă.
Prin urmare, luând în considerație prevederile articolelor 94 alin.(1),
96 alin.(1) Cod de procedură civilă, precum și faptul că cererea de chemare
în judecată, precum și cererea de apel au fost respinse, instanța de apel a
respins cerința recuperării cheltuielilor de asistență juridică solicitate.
A concluzionat Curtea de Apel Nord că, argumentele expuse de către
Suhan Anatolie în acțiune precum și în cererea de apel sunt lipsite de
substanță obiectivă, iar instanța de fond - reieșind din cumulul probelor
administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în
consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATATC ÎN ORINE DE RECURS
La 9 martie 2023, Anatolie Suhan a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței
de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii de
admiterea integrală a acțiunii
În susținerea recursului s-a invocat că nu a fost aplicată legea care
trebuia să fie aplicată, a fost interpretă în mod eronat legea și aplicată eronat
analogia legii.
A susținut recurentul că instanțele inferioare au admis interpretarea
eronată a prevederilor Codului Muncii, luând în considerare doar poziția
intimatului, fără a ține cont de argumentele acestuia, referitor la propunerea
tuturor funcțiilor vacante disponibile la momentul preavizării și cele apărute
pe perioada de pînă la concediere pe care recurentul avea să le accepte din
motivul că sunt cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
A mai relatat recurentul că, instanțele inferioare nu s-au expus asupra
legalității acțiunilor intimatului privind întreprinderea tuturor măsurilor de a
nu admite concedierea, astfel lezîndu-i dreptul la muncă prevăzut în art. 43
alin.(l) din Constituția Republicii Moldova. La fel, nu s-a dat o apreciere
legală faptului, că în funcțiile care au devenit vacante pe perioada preavizării
au fost încadrate persoane din afara întreprinderii, iar angajații au fost
concediați și au solicitat de la stat achitarea ajutorului de șomaj.
8
A remarcat că au fost interpretate eronat prevederile art. 183 alin.(l)
din Codul Muncii ce tine de dreptul preferențial de a fi lăsați la lucru de care
beneficiază salariații cu o calificare și productivitate a muncii mai înaltă,
acceptând doar poziția intimatului și ignorând integral probele și
argumentele prezentate, deoarece la momentul reducerii statelor de personal
funcții de jurisconsult erau 8 subdiviziuni teritoriale ale SA „FEE-Nord”,
fiind reduse doar din 3 subdiviziuni și în acest context s-a solicitat de la
instanțe prin cererea de chemare în judecată și de apel ca intimatul să prezinte
criteriile de selectare a birourilor comerciale din care vor fi reduse funcțiile
de jurisconsult precum și procesul-verbal de selectare a birourilor
comerciale, deoarece Biroul comercial Edineț în care activa recurentul este
unul din cel mai mare subdiviziune teritorială după numărul de consumatori
și cantitatea de energie electrică livrată, dar s-a păstrat funcțiile de
jurisconsult în birourile comerciale cu mult mai mici cum ar fi Ocnița,
Rezina, Glodeni.
A menționat recurentul că instanțele inferioare, la judecarea cauzei,
erau obligate să clarifice clar și cert care toate cerințele și argumentele aduse,
însă acestea au tratat superficial acest aspect, lăsând un loc larg de
interpretări, fapt care afectează grav dreptul la un proces echitabil prevăzut
inclusiv de art. 6 CtEDO.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 1 septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din
31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Anatolie Suhan, a fost depus până la data intrării
în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 (18.08.2023) și va fi examinat în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”
9
Art. 432 alin. 2, lit. a), b) și c) din Codul de procedură civilă
reglementează că:
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța de judecată: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată c) a interpretat în mod eronat legea”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, copia deciziei a fost notificată
participanților la proces la data de 12 ianuarie 2023 (f.d. 62, vol.2). Cererea
de recurs a fost depusă la datat de 9 martie 2023. Astfel, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că la depunerea recursului,
recurentul a respectat termenele prevăzute la art. 434 din Codul de procedură
civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute
la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată
în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data
depunerii cererii de recurs).
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural. Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile
în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au
fost încălcare sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor
încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului.
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,
în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
10
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că,
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.
Din analiza recursului declarat, rezultă că, Anatolie Suhan, a invocat
temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. a), b), c) din Codul de
procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că
recurentul a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2)
lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului, nu a stabilit că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi
extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din
Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor, și anume,
dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe
la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la
proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în
judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu
au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale, nu le-a stabilit.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și
anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,
încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130
din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din
oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de
procedură civilă, și anume dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele
indicate ce ar constitui temei de declarare a recursului în cazul și în măsura
în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau
dacă instanța de apel a apreciat probele arbitrar, sau dacă ar exista erori
comise ce ar duce la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului, nu a depistat.
În acest context, Completul de judecată reține că, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în
mod direct starea de lucruri.
11
În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care
deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere
corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că argumentele invocate de Anatolie Suhan, nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual,
și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Anatolie Suhan, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este
inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a)
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440
alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Anatolie Suhan.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
12