2ra-596/24 — anularea ordinului, incasarea salariului si a prejudiciului moral

2ra-596/24 — anularea ordinului, incasarea salariului si a prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat Liubovi Sudacevschi,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Liubovi

Sudacevschi împotriva S.A. „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” cu privire la

anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului, încasarea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 7 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,

(Dosarul nr. 2ra-596/24

NR. PIGD 2-21182759-01-2ra-08052024)

Recurs declarat după 1 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de

casare a ei.

Judecătoria Bălți, sediul central: jud. E. Balan

Curtea de Apel Bălți: jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, D. Corolevschi

17 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea

recursului declarat de Liubovi Sudacevschi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Diana Stănilă, Președinte,

Ion Munteanu,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată, ulterior concretizată (f. d. 41; f. d. 83; f. d. 171-172,

vol. I), împotriva S.A. „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” (în

continuare, „S.A. RED Nord”), având ca obiect anularea ordinului,

restabilirea în funcție, încasarea salariului, încasarea prejudiciului moral

și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 3-25, vol. I).

Sudacevschi a invocat că a fost angajată în calitate de șef de echipă la

filiala „S.A. RED Nord” Șoldănești, începând cu 4 septembrie 2000. La

data de 7 octombrie 2002, a fost transferată în funcția vacantă de contabil-

economist din cadrul aceleiași filiale.

„S.A. RED Nord” la 9 noiembrie 2017, cu privire la reducerea funcției de

contabil, prin ordinul nr. 455-c din 3 noiembrie 2017.

ocupării unei alte funcții, technician-electrician, în cazul modificării

contractului individual de muncă din perioadă nedeterminată în perioadă

determinată, funcția vacantă pe perioada concediului de îngrijire a

copilului minor.

electrician, în baza ordinului nr. 571-c din 20 decembrie 2017. Prin ordinul

nr. 2026-c-c din 16 octombrie 2020, contractul individual de muncă a fost

prelungit pe perioada determinată 19 octombrie 2020 – 12 septembrie

2023, în legătură cu prelungirea concediului de îngrijire a copilului

persoanei a cărei loc de muncă îl deținea.

„Rețelele Electrice de Distribuție Nord”, au anunțat angajații despre

reorganizare precomizată. Ulterior, la data de 24 august 2021,

reprezentanții „S.A. RED-Nord” au obligat pe unii angajați să scrie cereri

de transfer, alții să semneze preavize în legătură cu reducerea funcțiilor

deținute. Persoanele care aveau contract pe perioadă nedeterminată au fost

informate despre achitarea tuturor garanțiilor în decurs de două luni după

încetarea raporturilor de muncă, iar reclamanta a fost concediată ca

pensionar.

pensionare la 7 februarie 2018. La data de 24 august 2021, a fost informată

despre încetarea raporturilor de muncă înainte de termenul stabilit prin

contract. Astfel, consideră că angajatorul, pentru a evita achitarea

compensațiilor cuvenite, a decis să modifice termenul din contractul

individual de muncă din perioadă nedeterminată în perioadă determinată,

precum și temeiul încetării raporturilor de muncă.

ordinului, restabilirea în funcție, achitarea salariului pentru absența forțată

reieșind din salariu mediu a reclamantei de 13 160 lei, încasarea

prejudiciului moral în mărime de cinci salarii medii lunare, și compensarea

cheltuielilor de judecată în suma de 7000 de lei.

dispozițiilor art. 55¹, art. 54 alin. (4), art. 89 alin. (2), art. 186, art. 87 alin.

(1–3) din Codul muncii.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Central, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Liubovi Sudacevschi împotriva „S.A. RED-Nord” (f. d. 90–98); s-a anulat

ordinul nr. 548-c din 21 octombrie 2021, emis de „S.A. RED-Nord” cu

privire la concedierea în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y/1 din Codul muncii;

s-a restabilit Liubovi Sudacevschi în funcția de tehnician-electrician la

„S.A. RED-Nord”, începând cu 21 octombrie 2021; s-a obligat „S.A.

RED-Nord” să achite reclamantei salariul pentru absența forțată de la

muncă; s-a încasat din contul pârâtului, în beneficiul reclamantei,

prejudiciul moral în mărime de un salariu în funcție (f. d. 177, 183-188,

vol. I).

contractul individual de muncă, indiferent de durata pentru care acesta se

încheie, este un act juridic bilateral, sinalagmatic, oneros, consensual și

cu executare succesivă. Prin urmare, este un act juridic guvernat de

principiul libertății de voință, care presupune două elemente: o libertate a

părților în ceea ce privește dorința manifestată de a încheia, în general, un

contract de muncă și o libertate în ceea ce privește condițiile în care se va

încheia acest contract, libertate în ceea ce privește conținutul muncii.

menționat că acesta nu poate fi modificat decât printr-un acord

suplimentar semnat de părți, care se anexează la contract și este parte

integrantă a acestuia. Modificare a contractului individual de muncă se

consideră orice schimbare sau completare ce se referă la: durata

contractului; specificul muncii (condiții grele, vătămătoare și/sau

periculoase, introducerea clauzelor specifice); cuantumul retribuirii

muncii; regimul de muncă și de odihnă; specialitatea, profesia, calificarea,

funcția; caracterul înlesnirilor și modul lor de acordare, dacă acestea sunt

prevăzute în contract.

contractul individual de muncă, care este parte integrantă a acestuia și

cuprinde modificările referitoare la felul prestării muncii, funcție, precum

și termenul de extindere al acestuia pe o perioadă determinată, reprezintă

de la sine puterea duratei contractului. Așadar, schimbarea sau stingerea

unilaterală a termenului stabilit de părți, fără temeiuri legale, reprezintă o

imixtiune în acordul de voință al părților, ceea ce este inadmisibil și

echivalează cu încălcarea libertății care guvernează încheierea oricărui tip

de contract.

de o parte, exercitarea de către angajator a anumitor drepturi și, pe de altă

parte, interesele angajaților în ceea ce privește securitatea raporturilor de

muncă, acestea din urmă trebuie să prevaleze.

55 alin. (1) lit. f), art. 54 alin. (2), art. 68 alin. (1–2) din Codul muncii,

ajungând la concluzia că, în scopul asigurării atât a intereselor

angajatorului, cât și, primordial, a dreptului salariatului la muncă, la

momentul în care salariatul a obținut dreptul la pensie pentru limită de

vârstă, angajatorul urmează să încheie cu salariatul contract individual de

muncă pe perioadă determinată. În cazul în care persoana deja activează

în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă determinată,

raporturile de muncă vor continua până la eventuală expirare a termenului

contractului de muncă, fără a fi încetate în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y¹)

din Codul muncii până la expirarea termenului.

reclamanta nu conține motive și temeiuri pe care partea pârâtă și-a

întemeiat poziția la concedierea reclamantei, prevăzute de art. 86 din

Codul muncii, fiind indicat pur formal doar articolul în baza căruia

reclamanta a fost concediată, fapt ce denotă, încă o dată, ilegalitatea

concedierii reclamantei.

de reclamanta cu titlu de prejudiciu moral drept una exagerată, nefiindu-i

prezentate probe care să confirme necesitatea încasării a cinci salarii

medii cu acest titlu. Din aceste motive, pretenția privind încasarea

prejudiciului moral a fost admisă parțial, cu încasarea din contul pârâtului

a despăgubirii pentru prejudiciul moral în mărimea unui salariu de funcție,

sumă considerată echitabilă și reonabilă pentru suferințele morale cauzate

reclamantei.

că reclamanta nu a prezentat acte confirmative care să ateste suportarea

cheltuielilor pentru angajarea avocatului și, în lipsa unor astfel de acte, nu

poate încasa pretinsele cheltuieli.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Romeo Lopatencu, a declarat apel împotriva hotărârii din 28 februarie

2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie respinse pretențiile reclamantei (f. d. 181-182,

vol. I)

apelul declarat de „S.A. RED-Nord”, reprezentată de avocatul Romeo

Lopatencu, a casat hotărârea din 28 februarie 2023 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central, și a emis o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în

judecată depusă de Liubovi Sudacevschi a fost respinsă (f. d. 3, 4–13, vol

II).

instanțe este neîntemeiată. În consolidarea poziției adoptate, s-a referit la

art. 81 alin. (3) și art. 86 alin. (1) lit. y/1) din Codul muncii, argumentând

că temeiul de concediere prevăzut la art. 86 alin. (1) lit. y/1) face parte din

categoria concedierii nedisciplinare a salariatului, care survine doar din

inițiativa angajatorului, fără a avea tangențe cu compartimentul ca atare al

salariatului. În aceste cazuri, concedierea intervine în lipsa vinovăției

salariatului. În baza acestui temei, angajatorul este în drept să concedieze

oricând salariatul care deține statutul de pensionar pentru limită de vârstă.

dreptul să concedieze oricând salariatul care deține statutul de pensionar

pentru limită de vârstă. Astfel, deținerea statutului de pensionar pentru

limită de vârstă constituie temei de sine stătător pentru concedierea

acestuia.

privire la încetarea raporturilor de muncă la inițiativa patronului, adoptată

de Adunarea Generală a Organizației Internaționale a Muncii la 22 iunie

1982 și aflată în vigoare pentru Republica Moldova din 14 februarie 1998,

statuează că raporturile de muncă ale unui lucrător nu vor înceta decât dacă

există un motiv valabil pentru o asemenea încetare, motiv legat de

capacitatea sau conduita lucrătorului sau bazat pe cerințele operaționale

ale întreprinderii, instituției ori serviciului.

Muncii, care a subliniat în repetate rânduri că diferențierile sau preferințele

bazate pe cerințe și condiții speciale pentru exercitarea anumitor activități

nu constituie discriminare. Astfel, Convenția nr. 111 din 25 iunie 1958 a

Organizației Internaționale a Muncii privind discriminarea în domeniul

ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede, la articolul 1, pct.

2, că diferențierile, excluderile sau preferințele bazate pe calificările cerute

pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminări.

a menționat, în pct. 5 lit. b) din Recomandarea nr. 62 privind lucrătorii în

vârstă, că în cazuri excepționale limitele de vârstă pot fi stabilite pe baza

unor cerințe, condiții și norme speciale pentru anumite tipuri de profesii.

În același context, punctul 22 al Recomandării prevede posibilitatea

fixării, prin acte normative, a unei vârste la atingerea căreia raporturile de

muncă pot înceta. De altfel, articolul 6 din Directiva Consiliului Europei

nr. 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000, „cu referire la crearea unui cadru

general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în

muncă și ocuparea forței de muncă”, stipulează că statele membre pot

prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie

discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în

cadrul dreptului național, de un scop legitim care ține în special de politica

ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar

mijloacele de realizare a acestui scop sunt corespunzătoare și necesare.

Legea nr. 188 din 21 septembrie 2017, din care rezultă că stabilirea

temeiului de concediere prevăzut la articolul 86 alin. (1) lit. y/1) din Codul

muncii a avut drept scop gestionarea optimă a forței de muncă în condițiile

economiei de piață. Încetarea raporturilor de muncă cu o parte din

persoanele care și-au stabilit pensia pentru limită de vârstă sporește

oportunitățile de angajare pentru persoanele tinere, care în prezent nu își

pot găsi un loc de muncă potrivit calificării. Instanța de apel a reținut că

fiecare persoană care pretinde că a suferit un prejudiciu este în drept să-și

estimeze daunele, dar numai instanța de judecată este împuternicită să

aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea de

reparare rezonabilă, de circumstanțele cazului concret și de personalitatea

părților. Cuantumul compensației depinde și de durata menținerii

consecințelor vătămării. Instanța de judecată, la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral, ia în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul.

lit. y/1) din Codul muncii învestește angajatorul cu dreptul de a concedia

oricând salariatul care deține statutul de pensionar pentru limită de vârstă.

Această limitare este justificată doar de natura specifică a domeniului de

activitate în care se aplică și reprezintă o opțiune de sine stătătoare a

angajatorului.

octombrie 2021, emis de S.A. „RED-Nord”, prin care au fost încetate

raporturile de muncă cu Sudacevschi Liubovi, în baza art. 86 alin. (1) lit.

y/1) din Codul muncii, este unul legal, întrucât Sudacevschi Liubovi a

atins vârsta de pensionare, iar desfacerea contractului individual de muncă

pe acest temei reprezintă dreptul angajatorului, care apreciază deliberativ

oportunitatea încetării raporturilor de muncă cu salariații ce dețin statutul

de pensionar pentru limită de vârstă.

angajatorului de a o restabili pe Sudacevschi Liubovi la locul de muncă

anterior deținut, în baza art. 86 alin. (1) lit. y/1) din Codul muncii, ar

constitui o imixtiune în activitatea persoanei juridice, ceea ce este

inadmisibil, deoarece instanțele de judecată, sesizate cu cereri, sunt

împuternicite doar să verifice legalitatea actelor emise de către angajator.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

nemotivat împotriva deciziei din 7 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți

(f. d. 19-21, vol. II), iar la 4 mai 2024 a depus recurs motivat, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel

și emiterea unei noi decizii prin care să fie menținută, fără modificări,

hotărârea instanței de fond (f. d. 33-47, vol. II).

SOLICITAREA RECURENTULUI

alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă. În opinia recurentei,

interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea recursului, se poate

modifica sau consolida jurisprudența Curții Supreme de Justiție; totodată,

hotărârea sau decizia contestată este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus

recursul în termen, întrucât copia deciziei motivate i-a fost expediată

recurentului Liubovi Sudacevschi la data de 7 martie 2024, fapt confirmat

prin extrasul din poșta electronică (f. d. 18, vol. II), iar cererea de recurs a

fost depusă la 4 mai 2024 (f. d. 47, vol. II).

declarat de Liubovi Sudacevschi, precum și încheierea prin care s-a stabilit

data examinării recursului, însoțită de înștiințarea privind dreptul depunerii

referinței în termen de o lună de la primirea corespondenței, fapt confirmat

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 55).

referință prin care a solicitat declararea cererii de recurs inadmisibilă,

motivând că aceasta nu se încadrează în niciunul dintre temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este

vădit neîntemeiat.

(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv

un apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile

Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate

veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă

o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea

de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din

Codul de procedură civilă.

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe

care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța

a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei

interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel

Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei

asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Liubovi Sudacevschi, ca

fiind inadmisibil.

50.Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.

433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Liubovi Sudacevschi împotriva

deciziei din 7 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Diana Stănilă

Judecători Ion Munteanu

Oxana Parfeni