2ra-780/24 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensieii pentru intretinerea minorilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensieii pentru intretinerea minorilor
- Temei legal
- neelucidarea tuturor circumstantelor cauzei, aprecierea vădit nerezonabilă a probelor
2ra-780/24 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensieii pentru intretinerea minorilor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Tudor Covaci, prin
intermediul avocatului Vitali Covaliov,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Viorica Covaci împotriva lui Tudor Covaci, intervenienți accesorii Structura
teritorială asistență socială Cahul și Structura teritorială asistență socială
Cantemir din cadrul Agenției Teritoriale de Asistență Socială Sud, cu privire
la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea
pensiei pentru întreținerea copiilor minori,
împotriva deciziei din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Cahul,
(Dosarul nr. 2ra-780/24
NR. PIGD 2-21127662-01-2ra-26062024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Neelucidarea circumstanțelor determinante soluționării corecte cauzei.
Aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Judecătoria Cahul, sediul Central, jud. A. Sârbu,
Curtea de Apel Cahul, jud. G. Vavrin, N. Bondarenco, I. Dănăilă,
26 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Tudor Covaci, prin intermediul avocatului Vitali Covaliov,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 august 2021,Viorica Covaci a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Tudor Covaci, solicitând desfacerea căsătoriei cu
pârâtul, înregistrată la 03 ianuarie 2001 în Registrul actelor de stare civilă la
Primăria Slobozia Mare sub nr.01.
În argumentarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 03 ianuarie 2001
a încheiat căsătoria cu Tudor Covaci, fiind înregistrată de Primăria Slobozia
Mare, județul Cahul, trecută în Registrul actelor de stare civilă sub nr. 01. Iar
la xxxxx s-a născut fiica xxxxx, la xxxxx-fiica xxxxx și la xxxxx-fiul xxxxx.
Reclamanta a menționat că viața în comun a eșuat, s-a creat o
atmosferă insuportabilă, de neînțelegere, fiind nevoită să abandoneze
domiciliul comun și nu mai locuiesc ca o familie. Incompatibilitatea
caracterelor și viziunile contrare asupra modului și principiilor de
conviețuire, au condus la ferma convingere că nu mai este posibilă păstrarea
familiei.
Totodată, a precizat că propunerile de a desface căsătoria prin
intermediul oficiului de stare civilă au fost ignorate. Astfel, a considerat
inoportună păstrarea familiei și nu a solicitat termen de împăcare.
Ulterior, la 17 ianuarie 2022 și la 19 septembrie 2022, în cadrul
ședințelor de judecată, reclamanta Viorica Covaci, inclusiv prin intermediul
avocatului Dumitru Chebac, a depus cereri de majorarea cuantumului
pretențiilor, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei cu pârâtul, înregistrată
la 03 ianuarie 2001 în Registrul actelor de stare civilă la Primăria Slobozia
Mare sub nr.01, stabilirea domiciliului copiilor minori: xxxxx, născută la
xxxxx, xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx, născut la xxxxx, cu mama,
încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori xxxxx, xxxxx și xxxxx,
pensia pentru întreținere în cuantum de 1 500 de lei lunar, pentru fiecare, de
la data adresării în instanța de judecată până la atingerea majoratului de către
copii.
În motivarea cererilor de concretizare, reclamanta a indicat
suplimentar că toate obligațiunile părintești privind educarea și întreținerea
copiilor minori îi revin în exclusivitate, iar pârâtul nu participă la întreținerea
și educarea lot. La un acord cu pârâtul referitor la determinarea domiciliului
copiilor minori și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori,
1
pârâtul manifestând dezinteres. Astfel, odată ce sarcina în educarea și
întreținerea copiilor îi revine în exclusivitate, având în vedere atașamentul ei
față de copii și posibilitatea de a le asigura o dezvoltare psihică armonioasă
într-un mediu confortabil pentru ei, a considerat rațional, în interesul superior
al copiilor, să fie stabilit domiciliul acestora cu ea, cu încasarea pensiei
pentru întreținerea copiilor.
Potrivit datelor statistice ale Biroul Național de Statistică al Republicii
Moldova, minimul de existență pentru un copil, pentru semestrul I, anul 2021
a fost stabilit în cuantum 2 262,07 lei lunar. Astfel, a considerat oportun
obligarea pârâtului la achitarea pensiei pentru întreținerea fiecărui copil într-
o sumă bănească fixă, în cuantum de 1 500 lei lunar.
La 28 februarie 2022, Tudor Covaci, reprezentat de avocatul Vitalie
Covaliov, a depus cerere reconvențională împotriva Vioricăi Covaci,
intervenient Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Cahul,
solicitând desfacerea căsătoriei încheiate cu Viorica Covaci, determinarea
domiciliului copiilor minori xxxxx și xxxxx cu tatăl, încasarea pensiei pentru
întreținerea copiilor minori xxxxx, xxxxx și xxxxx în mărime de 2 000 de lei
lunar pentru fiecare copil din salariu sau alte venituri pînă la atingerea
majoratului copiilor minori, începînd cu data înaintării acțiunii, încasarea
cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile de asistență juridică în mărime
de 3 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată
din 19 septembrie 2022 s-a atras în calitate de intervenient accesoriu Direcția
Asistență Socială și Protecție a Familiei Cantemir.
Prin încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată
din 04 aprilie 2023 s-a primit cererea reconvențională.
Prin hotărârea din 20 iunie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,
s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Viorica Covaci. S-a
desfăcut căsătoria încheiată între Tudor Covaci și Viorica Covaci
(Stoicescu), înregistrată la Primăria Slobozia Mare, jud. Cahul, la 03 ianuarie
2001, actul de căsătorie nr. 1 din 03 ianuarie 2001. Pentru înregistrarea
desfacerii căsătoriei și eliberarea certificatului de divorț la Agenția Servicii
Publice se va încasa de la solicitanți în beneficiul statului, taxa de stat în
mărime de 1000% din unitatea convențională stabilită, ce constituie suma de
200 de lei. Copia hotărârii cu privire la desfacerea căsătoriei, în termen de 3
zile de la rămânerea definitivă, se va transmite Agenției Servicii Publice. S-
a determinat domiciliul copiilor minori xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx,
născut la xxxxx, cu mama Viorica Covaci. S-a încasat de la Tudor Covaci în
beneficiul Vioricăi Covaci pensia pentru întreținerea copiilor minori xxxxx,
născută la xxxxx, xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx, născut la xxxxx, în
cuantum de 1 500 de lei, plătită lunar pentru fiecare copil în parte, începând
cu data depunerii cererii de chemare în judecată- 25 august 2021 până la
2
atingerea majoratului de către copii. În conformitate cu pct. 67 al Hotărârii
Curții Constituționale nr. 39 din 14 octombrie 2017, privind excepția de
neconstituționalitate a articolelor 15 alin.(2) lit. d) și 38 alin.(4) lit. f) din
Codul de executare al Republicii Moldova, prezenta hotărâre privind
încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, urmează a fi executată
imediat, la expirarea termenului de 15 zile din data pronunțării. S-a încasat
de la Tudor Covaci în beneficiul Vioricăi Covaci cheltuielile de judecată în
suma de 4 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. S-a încasat
de la Tudor Covaci în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 620 de
lei, în conformitate cu art. 87 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
care reglementează că în acțiunile pentru plata pensiei de întreținere,
valoarea acțiunii se determină din suma totală a obligațiilor de plată pe un
an.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 iulie 2023, Tudor Covaci, prin intermediul avocatului Vitali
Covaliov, a declarat apel împotriva hotărârii din 20 iunie 2023 a Judecătoriei
Cahul sediul Central, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei
instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Cahul s-a respins ca
nefondat apelul declarat de Tudor Covaci, prin intermediul avocatului Vitali
Covaliov și s-a menținut hotărârea din 20 iunie 2023 a Judecătoriei Cahul,
sediul Central. S-a încasat de la Tudor Covaci în beneficiul Vioricăi Covaci
cheltuielile de judecată pentru asistență juridică în instanța de apel, în sumă
de 3 000 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 iunie 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.192), Tudor
Covaci, prin intermediul avocatului Vitali Covaliov, a depus cerere de recurs
împotriva deciziei din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Cahul, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, a hotărârii primei
instanțe, trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.
În susținerea recursului, reiterând prevederile art.74 alin.(1), (3), art.76
alin.(1) din Codul familiei, recurentul a indicat că la examinarea cauzelor
privind exercitarea drepturilor părintești, instanța ține cont în primul rând de
interesul major al copilului, însă nu va ignora egalitatea în drepturi și
obligații a părinților față de minori, menționând în context art.18 alin.(1) din
Convenția internațională din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile
copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993.
Totodată, a afirmat că potrivit datelor statistice, reflectate oficial de
Biroul Național de Statistică, media pentru anul 2021, minimul de existență
pentru categoria de vârstă: copii din sate, este de 2 262, 70 de lei. Astfel, a
considerat că pensia alimentară în mărime de 2 000 de lei lunar pentru copilul
3
minor xxxxx, născută la xxxxx, de 2 000 de lei lunar pentru copilul minor
xxxxx, născută la xxxxx și de 2 000 de lei lunar pentru copilul minor xxxxx,
născut la xxxxx, este suficientă și aceasta urmează a fi încasată de la Viorica
Covaci în beneficiul lui Tudor Covaci.
Citând prevederile art. 118 alin.(1), art.119 alin.(1), art.26, art. 6 din
Codul de procedură civilă, precum și dreptul de acces la instanță garantat atât
de art.20 din Constituție, cât și de art.6 § 1 din CEDO, recurentul a declarat
că la examinarea prezentei cauze, instanța de fond și de apel nu au verificat
și constatat toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei pentru emiterea
unei hotărâri legale. Împrejurările nominalizate, care sunt prevăzute expres
de art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, denotă că hotărârea
sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor.
La 26 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatei și intervenienților accesorii copiile recursului declarat, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului
(f.d.200-201).
Intimata și intervenienții accesorii nu au făcut uz de dreptul
procedural și nu au depus referințe la cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea
cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31
iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16
și art.VII – 01 septembrie 2023, au fost operate modificări în Codul de
procedură civilă, inclusiv la temeiurile de declarare și de inadmisibilitate a
recursului. Recursul a fost depus după intrarea în vigoare a Legii pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi
examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
4
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă stipulează că:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432
alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel
o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a
fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă
potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 5 din Codul de procedură civilă:
„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească,
în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile
și interesele legitime.”
Art. 46 din Codul familiei:
„Drepturile și obligațiile reciproce ale părinților și copiilor rezultă din proveniența
copiilor, atestată în modul stabilit de lege.”
Art. 51 din Codul familiei:
„(1) Se consideră copil persoana care nu a atins vîrsta de 18 ani (majoratul).
(2) Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să
beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor cînd aceasta
contravine intereselor copilului.
5
(3) Copilul are dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților
intelectuale, la libertatea gîndirii și conștiinței, la apărarea demnității și onoarei.”
Art. 53 din Codul familiei:
„(1) Copilului i se garantează apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.”
Art. 54 din Codul familiei:
„Copilul are dreptul să-și exprime opinia la soluționarea în familie a problemelor care
îi ating interesele și să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative. De
opinia copilului se ține cont în mod obligatoriu, în conformitate cu vârsta și gradul său
de maturitate, dacă aceasta nu contravine intereselor copilului.”
Art. 58 din Codul familiei:
„(1) Părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii
sînt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.”
Art. 60 din Codul familiei:
„(1) Părinții au dreptul și sînt obligați să-și educe copiii conform propriilor convingeri,
indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat.
(2) Părinții poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a
copiilor și au prioritate la educația lor față de oricare alte persoane.
(3) Părinții sînt obligați să asigure frecventarea de către copil a școlii pînă la sfîrșitul
anului de învățămînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Instituția de învățămînt și
forma de instruire sînt alese de către părinți, cu luarea în considerare a opiniei
copilului.”
Art. 61 din Codul familiei:
„(1) Drepturile și interesele legitime ale copiilor sînt apărate de către părinții lor.”
Art. 62 din Codul familiei:
„(1) Drepturile părinților nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Părinții
nu pot prejudicia sănătatea fizică și psihică a copilului.”
Art. 63 din Codul familiei (alineatul 3 este în redacția în vigoare la
data adresării cerinței privind stabilirea domiciliului):
„(1) În cazul cînd părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta
de 14 ani se determină prin acordul părinților.
(11) În cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vârsta de 14 ani alege
cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă acesta refuză să aleagă cu care părinte
vrea să locuiască, domiciliul copilului se stabilește prin acordul părinților.
(2) Dacă lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, iar
copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte vrea să
locuiască, domiciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată, ținând cont
de interesele și opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate.
În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul copilului față
de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vîrsta copilului, calitățile morale ale
părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de a
crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și
regimul de lucru, condițiile de trai etc.)
(3) La determinarea domiciliului copilului minor, instanța judecătoreasă va cere și
avizul autorității tutelare teritoriale în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia
dintre părinți.
6
(4) În cazul în care lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului
copilului, până la stabilirea acestuia de către instanța de judecată, domiciliul copilului
este considerat domiciliul părintelui cu care acesta locuiește permanent.
(5) În cazul indicat la alin.(4), părintele care locuiește separat de copil are dreptul să
petreacă timpul cu copilul la domiciliul său, dacă aceasta nu contravine interesului
superior al copilului, luându-se în considerație vârsta copilului, proximitatea
domiciliului părintelui care locuiește separat, frecventarea studiilor/participarea la
activități extrașcolare, conform unui program stabilit de autoritatea tutelară
teritorială.”
Art.64 din Codul familiei:
„(1) Părintele care locuiește împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul
dintre copil și celălalt părinte care locuiește separat, cu excepția cazurilor cînd
comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau
prezintă pericol pentru starea lui fizică și psihică.
(2) Părinții au dreptul să încheie un acord privind exercitarea drepturilor părintești de
către părintele care locuiește separat de copil. Litigiile apărute se soluționează de către
autoritatea tutelară teritorială, care stabilește un program de întrevederi, iar decizia
acesteia poate fi atacată în instanța judecătorească, care va emite hotărîrea respectivă.
Părinții pot, din inițiativă proprie sau la recomandarea autorității tutelare teritoriale, să
se adreseze unui mediator pentru soluționarea litigiului.
(21) La stabilirea programului de întrevederi se ține cont de atașamentul copilului față
de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, de vârsta copilului și frecventarea
studiilor/participarea la activități extrașcolare de către acesta, de calitățile morale ale
părinților, de relațiile dintre copil și fiecare părinte, de proximitatea domiciliului
părintelui care locuiește separat de copil, astfel încât drepturile părintești să fie
exercitate într-un mod echitabil.
(22) În cazul în care părintele la domiciliul căruia a fost stabilit domiciliul copilului
pleacă temporar în altă localitate din țară sau de peste hotare, la muncă sau în alte
scopuri, iar copilul rămâne în grija altei persoane, părintele care locuiește separat de
copil își păstrează dreptul de a vizita copilul conform programului de întrevederi.
(23) În cazul în care părintele la domiciliul căruia a fost stabilit domiciliul copilului
pleacă în altă localitate din țară sau de peste hotare împreună cu copilul ori lăsând
copilul în custodie, acesta asigură comunicarea copilului cu celălalt părinte prin
intermediul tehnologiilor informaționale sau prin alte mijloace, precum și posibilitatea
vizitării copilului de celălalt părinte.
(3) În cazul nerespectării hotărîrii instanței judecătorești, la cererea părintelui care
locuiește separat de copil, instanța judecătorească, ținînd cont de interesele și opinia
copilului, în funcție de vîrsta și gradul său de maturitate, poate decide transmiterea
copilului către acesta.
(4) Părinții care locuiesc separat de copil au dreptul de a primi informațiile ce se referă
la copilul lor de la toate instituțiile educative, curative, de asistență socială etc.
Comunicarea informației poate fi refuzată dacă comportamentul părintelui prezintă
pericol pentru viața și sănătatea copilului. Acest refuz poate fi atacat în instanța
judecătorească.”
Art. 73 din Codul familiei:
„(1) La examinarea de către instanța judecătorească a litigiilor privind educația
copilului este obligatorie participarea autorității tutelare teritoriale.
(2) Autoritatea tutelară teritorială este obligată să examineze condițiile de trai ale
copilului și ale persoanei care pretinde la educația copilului și să prezinte instanței
judecătorești avizul respectiv.”
7
Art. 74 din Codul familiei:
„(1) Părinții sînt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă
care necesită sprijin material.
(2) Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat
între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă.
(3) Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia
de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a
tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale.”
Art. 76 din Codul familiei:
„(1) În cazurile cînd părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu
și/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri,
total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte
cazuri cînd, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote
din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial
interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul
pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o
sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform
art.75.
(2) Cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin.(1) se determină de
instanța judecătorească, ținîndu-se cont de starea materială și familială a părților, de
alte circumstanțe importante și păstrîndu-se, dacă este posibil, nivelul anterior de
asigurare materială a copilului.”
Art. 97 din Codul familiei:
„În lipsa unui acord referitor la întreținere, membrii familiei menționați la art.74-91
pot porni în instanța judecătorească o acțiune privind încasarea pensiei respective,
chiar și în cazul cînd aceasta se plătește benevol.”
Art.98 din Codul familiei:
„(1) Persoana care are dreptul la întreținere poate porni o acțiune privind încasarea
pensiei de întreținere, indiferent de termenul care a trecut de la momentul apariției
dreptului respectiv.
(2) Pensia de întreținere se încasează de la data adresării în instanța judecătorească.”
Art.18 din Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15
decembrie 1994, în vigoare până la data de 21 decembrie 2023:
„(1) Ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă
răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a
copilului, ținînd cont în primul rând de interesele acestuia.”
Art. 3 din Legea privind drepturile copilului nr. 370 din 30 noiembrie
2023, în vigoare din 21 decembrie 2023 (Legea nr. 370/2023):
„Interesul superior al copilului– asigurarea unor condiții adecvate pentru creșterea și
dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale
personalității lui și de situația concretă în care acesta se află”.
Art. 9 din Legea nr. 370/2023:
„(1) Copilul separat de un părinte sau de ambii părinți are dreptul să întrețină relații
personale și contacte directe regulate cu cei doi părinți ai săi, dacă aceasta nu
contravine intereselor lui”.
8
Art. 11 din Legea nr. 370/2023:
„(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea
lui fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
(2) Părinților sau reprezentantului legal/responsabilului legal al copilului le revine
responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață pentru creșterea și
dezvoltarea acestuia, conducându-se în primul rând de interesul superior al copilului.”
Art. 40 din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019:
„(1) Domiciliul minorului în vîrstă de pînă la 14 ani este la părinții săi sau la acel
părinte la care locuiește permanent.”
Art. 3 din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului
din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25
februarie 1993:
„1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau
private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe
legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu
prioritate.
Statele părți se angajează să asigure copilului protecția și îngrijirile necesare pentru
bunăstarea sa, ținînd cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale
altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile
legislative și administrative corespunzătoare.”
Art. 9 din aceeași Convenție:
„1. Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva
voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile competente decid, sub rezerva
revizuirii judiciare și în conformitate cu legile și procedurile aplicabile, că această
separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate
să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci când părinții
maltratează sau neglijează copiii sau cînd părinții trăiesc separat și cînd urmează să se
ia o hotărîre cu privire la locul de reședință al copilului.
În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate părțile
interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a-și face
cunoscute părerile lor.
Statele părți vor respecta dreptul copilului, separat de cei doi părinți ai săi sau de
unul din ei, de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi,
afară de cazul că acest lucru este contrar interesului superior al copilului.”
Art. 18 din Convenția citată:
„1. Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului
potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea
copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le
revine în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia
trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.
Pentru garantarea și promovarea drepturilor enunțate în prezenta Convenție, statele
părți vor acorda ajutor corespunzător părinților și reprezentanților legali ai copilului în
exercitarea răspunderii care le revine de a crește copilul și vor asigura crearea
instituțiilor, lăcașelor și serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor.
Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor, ai căror
părinți muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile și instituțiile de îngrijire a copiilor
pentru care ei îndeplinesc condițiile cerute.”
9
Art. 27 din aceeași Convenție:
„1. Statele părți recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viață suficient pentru
dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Părinților și oricăror altor persoane care au în grijă un copil le revine în primul
rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor
financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.”
Art.238 din Codul de procedură civilă:
(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate
problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele,
determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă
soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel
încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.
Art.240 din Codul de procedură civilă:
(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu
stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei
și admisibilitatea acțiunii.
(3)Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de
reclamant.
Art.241 din Codul de procedură civilă:
(5) În motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe
care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele
invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.
Art.373 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice
stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care
au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța
de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel.”
Art.390 din Codul de procedură civilă:
„(1) Decizia instanței de apel trebuie să conțină:
e) motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă;
f) concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.
(2) În cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice în decizie
motivele respingerii.”
Art. 118 din Codul de procedură civilă:
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
10
(5) Instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor
participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească
faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”
Art.121 din Codul de procedură civilă:
„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente
care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau
inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”
Art.130 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor
din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă
prestabilită fără aprecierea lor.
(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,
veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și
suficiența pentru soluționarea cauzei.
(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte
în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea
altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.
(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și
comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 30
aprilie 2024, iar decizia motivată a fost expediată participanților la proces la
04 iunie 2024 (f.d.173), fiind recepționată de către recurent conform avizului
de recepție (f.d.179). Astfel, recursul depus la 24 iunie 2024, prin intermediul
poștei terestre (f.d.192), este în termen.
Prin prisma art. 444 din Codul de procedură civilă examinarea cauzei
civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună
invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au
fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității
hotărârilor atacate.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de
drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus
judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând
recursul admisibil, urmează a-l admite cu casarea integrală a deciziei
instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată, din motivele ce succed.
Având în vedere că în sistemul legislației procesuale, instanța de
judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul
acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către
11
partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a
verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a
oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul
procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.
Curtea Europeană a reiterat că, efectul articolului 6 § 1 este, inter alia,
de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a
argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. Franța
[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei
obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile
(a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finlanda, nr. 49684/99, § 30, 27
septembrie 2001).
Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi,
va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății
Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei civile, au
constatat că Viorica și Tudor Covaci au înregistrat căsătoria la 03 ianuarie
2001 la Primăria Slobozia Mare, județul Cahul (f.d.6).
Totodată, la xxxxx s-a născut fiica xxxxx, la xxxxx s-a născut fiica
xxxxx și la xxxxx s-a născut fiul xxxxx (f.d.7-8).
Prin cererea de chemare în judecată înaintată la 25 august 2021(f.d.3-
4), concretizată ulterior prin cererile depuse în cadrul ședințelor de judecată
din 17 ianuarie 2022 (f.d.36-38, 84-85) și 19 septembrie 2022 (f.d.43-45, 87-
88), reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul,
stabilirea domiciliului copiilor minori xxxxx și Stefan xxxxx i cu mama,
încasarea pensiei pentru întreținerea minorilor xxxxx, xxxxx și xxxxx a câte
1 500 de lei lunar pentru fiecare copil.
Prima instanță, judecând cauza în fond, prin hotărârea din 20 iunie
2023, a admis cererea de chemare în judecată depusă de Viorica Covaci. A
desfăcut căsătoria încheiată între Tudor Covaci și Viorica Covaci
(Stoicescu), înregistrată la Primăria Slobozia Mare, jud. Cahul, la 03 ianuarie
2001, actul de căsătorie nr. 1 din 03 ianuarie 2001. A determinat domiciliul
copiilor minori xxxxx și xxxxx cu mama Viorica Covaci. A încasat de la
Tudor Covaci în beneficiul Vioricăi Covaci pensia pentru întreținerea
copiilor minori xxxxx, născută la xxxxx, xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx,
născut la xxxxx, în cuantum de 1 500 de lei, plătită lunar pentru fiecare copil
în parte, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată- 25 august
2021 până la atingerea majoratului de către copii. A încasat de la Tudor
Covaci în beneficiul Vioricăi Covaci cheltuielile de judecată în suma de 4
000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. A încasat de la Tudor
Covaci în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 620 de lei (f.d.99,
106-110).
12
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii prime instanțe, Curtea de
Apel Cahul prin decizia din 30 aprilie 2024 a respins ca nefondat apelul
declarat de Tudor Covaci, prin intermediul avocatului Vitali Covaliov și a
menținut hotărârea din 20 iunie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central. A
încasat de la Tudor Covaci în beneficiul Vioricăi Covaci cheltuielile de
judecată pentru asistență juridică în instanța de apel, în sumă de 3 000 de lei
(f.d.161-172).
Din criticile recurentului aduse în recursul formulat, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție identifică, în esență, dezacordul
acestuia cu decizia instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, motivat
prin faptul că copiii locuiesc cu tatăl și se află la întreținerea exclusivă a
acestuia, iar domiciliul xxxxx și lui xxxxx urmează a fi determinat cu tatăl
Tudor Covaci, exprimând în solicitări, în final, poziția în favoarea casării
actelor judecătorești, trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. De
altfel, în cererea de apel înaintată, la fel, a solicitat casarea hotărârii primei
instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, însă alegațiile
aduse au vizat dezacordul cu actele judecătorești emise privind determinarea
domiciliului copiilor minori cu mama și încasarea pensiei de întreținere a
copiilor minori.
Prin prisma dezacordului recurentului cu hotărârea primei instanțe,
menținută prin decizia instanței de apel, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție pripită soluția instanței de apel, fiind determinată de
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și contra jurisprudenței stabile a
Curții Supreme de Justiție.
În această ordine de idei, instanța de recurs reiterează în ceea ce
vizează stabilirea domiciliului copiilor minori xxxxx și xxxxx cu mama
Viorica Covaci, deși instanța de apel a reținut constatările din avizele
autorităților tutelare Cantemir și Cahul nr. 83 din 09 decembrie 2022 și
nr.95/PC din 17 martie 2023, a eludat faptul că din textul acestora se deduce
că doar xxxxx locuiește cu mama, iar xxxxx nu a dorit să locuiască cu mama,
din motiv că prietenii, rudele, instituția de învățământ care o frecventează se
află în xxxxx (f.d. 66-70-71). Mai mult, instanța de apel a punctat că minora
xxxxx locuiește cu tatăl.
Subsecvent, prin prisma prevederilor art.54, art. 63 alin.(11), alin.(2)
din Codul familiei, reamintite supra, instanța de apel menținând soluția
primei instanțe în partea stabilirii domiciliului minorei xxxxx cu mama, a
omis faptul că aceasta avea 14 ani și nu i-a fost oferită posibilitatea de a alege
cu cine să locuiască, să-și exprime opinia în acest sens. De altfel, din avizul
autorității tutelare Cahul se profilează că aceasta a locuit o scurtă perioadă
de timp cu mama în sat. xxxxx, r-nul xxxxx și deoarece nu s-a putut adapta,
s-a întors la tata Tudor Covaci în sat. xxxxx, r-nul xxxxx, unde frecventează
instituția școlară conform caracteristicii eliberate de ultima (f.d.74).
13
În atare circumstanțe, urmează a fi elucidat aspectul dacă xxxxx
dorește să locuiască cu mama sau cu tatăl, or, instanța de apel pripit a dispus
respingerea cererii de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe în partea
stabilirii domiciliului xxxxx cu mama, deși, de fapt, locuiește cu tatăl Tudor
Covaci, ceea ce denotă suplimentar că trebuie oferită posibilitatea minorei
de a-și exprima opinia în acest sens. Or, de opinia copilului se ține cont în
mod obligatoriu, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate, dacă
aceasta nu contravine intereselor copilului. De altfel, conform avizului
autorității tutelare Cahul, Tudor Covaci este caracterizat ca un tată
responsabil, care își îndeplinește obligațiile față de copii. Drept urmare,
instanța de apel nu a argumentat acest aspect, deși se impunea un răspuns
obligatoriu, în situația în care în final a menținut dispoziția prime instanței
prin care s-a stabilit domiciliul minorei xxxxx cu mama, deși locuia cu
pârâtul Tudor Covaci.
De altfel, conform jurisprudenței naționale se ține cont de opinia
minorului în cauzele cu privire la stabilirea domiciliului, în special, dacă a
atins vârsta de 14 ani, conform legislației în vigoare, care de regulă, este
audiat în cadrul ședințelor de judecată sau în alte condiții care oferă un mediu
prietenos copilului în vederea acordării posibilității exprimării opiniei fără
anumite frici (a se vedea cauzele CSJ nr. 2ra-999/23, nr. 2ra-647/23, nr. 2ra-
1231/23, nr. 2ra-1285/23, ș.a.). Anterior conform art.63 alin.(2) din Codul
familiei, în redacția în vigoare din 07 iulie 2017, se ținea cont de interesele
și părerea copilului, dacă acesta a atins vârsta de 10 ani, dar după modificările
din 20 august 2020 opinia copilului se ascultă în toate cazurile, indiferent de
vârstă, în special că acesta este în stare să o expună datorită condițiilor
individuale de dezvoltare, iar opinia copilului de 14 ani este obligatorie în
instanță.
Instanța de recurs notează că în astfel de litigii predomină interesul
superior al copiilor, pornind de la reglementările naționale, cât și
internaționale privind drepturile copiilor minori. Or, interesul superior al
copilului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu
familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți, pentru că riscul
ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată încredințarea
sa unuia sau altuia dintre părinți. De aceea, după separarea părinților
menținerea încurajarea relației copilului cu părintele cu care minorul
locuiește în mod statornic, devine important pentru dezvoltarea sa normală.
Interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a
putea accesa nelimitat pe ambii părinți pentru a putea dezvolta relații
echilibrate și armonioase cu ambii părinți.
De altfel, în cadrul exercitării autorității părintești, la determinarea
interesului superior al copilului, se ia în vedere: nevoile fizice, emoționale,
psihologice ale copilului având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare;
identitatea culturală, religioasă, lingvistică, spirituală a copilului, apartenența
la o anumită etnie; opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea
14
pot fi verificate în mod rezonabil; natura, forța și stabilitatea relației dintre
copil și fiecare dintre părinți, membrii familiei restrânse și extinse; orice
decizie a instanței cu privire la copil relevante pentru siguranța și bunăstarea
copilului; capacitatea tuturor persoanelor cu privire la care decizia instanței
se poate aplica, de a comunica, coopera în chestiuni care privesc copilul, de
a contribui la creșterea și dezvoltarea acestuia. Toate aceste criterii au la bază
ideea de bine suprem al copilului, de interes superior. Autoritatea părintească
practic presupune obligația părinților de a asigura protecția și educația
copilului, respectând persoana acestuia, aceasta fiind structura de bază
urmată de celelalte drepturi și obligații ale părinților ca și componente ale
autorității părintești și prin care se realizează faptic protecția copilului.
Pentru identificarea interesului superior al copiilor într-un caz
particular, trebuie să se țină cont de două aspecte: în primul rând, este în
interesul suprem al copilului ca legăturile sale cu familia să fie păstrate, cu
excepția cazurilor în care familia s-a dovedit a fi extrem de nepotrivită; și în
al doilea rând, este în interesul superior al copilului ca acesta să se dezvolte
într-un mediu sigur și liniștit (vezi Neulinger și Shuruk, citat mai sus, § 136;
Și R. Și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat mai sus, § 73-74).
Reieșind din cele menționate mai sus, este cert că legăturile de familie pot fi
destrămate doar în circumstanțe excepționale, și e nevoie de întreprins toate
măsurile posibile pentru păstrarea relațiilor personale și, dacă este cazul, de
a „reconstitui” familia (vezi Neulinger și Shuruk, indicat mai sus, § 136, și
R. și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat mai sus, § 73). Nu este
destul de a menționa faptul că un copil poate fi plasat într-un mediu mai
benefic pentru educare (vezi K. Și T. v. Finlanda, citat mai sus, § 173, Și
K.A. v. Finlanda, nr. 27751/95, § 92, 14 ianuarie 2003). Totuși, în cazurile
în care menținerea legăturilor de familie ar prejudicia sănătății și dezvoltării
copilului, părintele nu are dreptul să insiste asupra păstrării unei asemenea
legături, în baza prevederilor articolului 8 din Convenție (vezi Neulinger și
Shuruk, citat mai sus, § 136; R. și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat
mai sus, § 73; și Y.C. v. Regatul Unit al Marii Britanii, nr. 4547/10, § 134,
13 martie 2012).
81. În cauza Bîzdîga v. Republica Moldova, nr. 15646/18, hotărârea din
17 octombrie 2023, § 65 Curtea Europeană a constatat că, deși, articolul 8
din Convenție nu conține cerințe procedurale explicite, procesul decizional
trebuie să fie echitabil și de natură să asigure respectarea corespunzătoare a
intereselor protejate de această dispoziție. Părinții ar trebui să fie suficient de
implicați în acest proces, privit în ansamblu, și să li se asigure protecția
necesară a intereselor lor, astfel ca să fie pe deplin capabili să își poată
prezenta cazul. Instanțele naționale trebuie să efectueze o examinare
amănunțită a situației familiale în ansamblu și a unei serii întregi de factori,
în special a celor de natură factologică, emoțională, psihologică, materială și
medicală, și să facă o evaluare echilibrată și rezonabilă a intereselor
respective ale fiecărei persoane, cu o preocupare constantă pentru a
15
determina care ar fi cea mai bună soluție pentru copil, deoarece acest
considerent are o importanță crucială în fiecare caz în parte. Marja de
apreciere care trebuie acordată autorităților naționale competente va varia în
funcție de natura problemelor și de importanța intereselor aflate în joc (a se
vedea Petrov și X v. Rusia, nr. 23608/16, §§ 98-102, 23 octombrie 2018).
Subsecvent, elucidarea circumstanțelor în ceea ce vizează
determinarea domiciliului copiilor minori, va impune obligația unei noi
verificări a cerinței Vioricăi Covaci cu privire la încasarea pensiei pentru
întreținerea copiilor minori. Deși prima instanță, de altfel, soluție menținută
de instanța de apel, a dispus încasarea de la Tudor Covaci în beneficiul
Vioricăi Covaci pensia de întreținerea copiilor minori xxxxx, născută la
xxxxx, xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx, născut la xxxxx, în cuantum de 1
500 de lei, lunar pentru fiecare copil, începând cu data depunerii cererii de
chemare în judecată- 25 august 2021 până la atingerea majoratului de către
copii, nu s-a luat în considerare că aceleași avize tutelare indică despre faptul
că xxxxx (majoră din xxxxx) locuiește la bunica pe linia maternă în sat.
xxxxx, r-nul xxxxx (f.d.66). De altfel, conform avizului autorității tutelare
Cahul s-a reflectat că xxxxx și xxxxx au locuit o perioadă scurtă cu mama,
iar ulterior s-au întors la tatăl în sat. xxxxx (f.d.70-71).
În această ordine de idei, instanța de apel urmează a stabili cu care
dintre părinți, de fapt, au locuit și locuiesc copiii minori, în ce perioadă,
inclusiv xxxxx până la atingerea majoratului, având în vedere că, de regulă,
pensia pentru întreținerea copiilor minori se încasează în beneficiul
părintelui cu care locuiește minorul. De altfel, fiind dispusă încasarea pensiei
pentru întreținerea copiilor din data adresării în instanța de judecată a
reclamantei cu prezenta acțiune, urma a fi elucidat cu care dintre părinți
locuiesc copiii, au locuit și în ce perioadă, în special că cerința privind
determinarea domiciliului copiilor minori xxxxx și xxxxx cu mama Viorica
Covaci a fost formulată în ultima cerere de concretizare a reclamantei,
anexată la materialele cauzei prin încheierea consemnată în procesul-verbal
al ședinței de judecată din 19 septembrie 2022. Or, cum s-a menționat supra,
conform avizelor autorităților tutelare, xxxxx locuiește cu tatăl, însă prin
hotărârea primei instanțe domiciliul a fost stabilit cu mama și încasată pensia
pentru întreținerea acesteia din contul lui Tudor Covaci în beneficiul Vioricăi
Covaci pentru toată perioada.
De asemenea, în cadrul examinării cauzei în prima instanță de către
Tudor Covaci, prin intermediul avocatului a fost înaintată cerere
reconvențională la 28 februarie 2022 (a se vedea pct.8) (f.d.52-54), prin
încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată din 19
septembrie 2022 s-a amânat „examinarea chestiunii privind anexarea la
materialele cauzei a cererii reconvenționale”, acordând termen
participanților să ia cunoștință de aceasta (f.d.89), fiind anexată la
materialele cauzei prin încheierea protocolară din 04 aprilie 2023 (f.d.93).
Tot din textul procesului-verbal al ședinței de judecată din 04 aprilie 2023,
16
s-a soluționat prin încheiere cererea reprezentantului reclamantei privind
scoaterea de pe rol a cererii reconvenționale, având în vedere neprezența
reclamantului pe aceasta, însă deși s-ar fi emis o încheiere judecătorească
separată (f.d.93), care s-ar fi înmânat în copie participanților la proces,
aceasta nu se regăsește la materialele cauzei.
O altă circumstanță ce impune o verificare, reprezintă și
împuternicirile avocatului Vitali Covaliov, care a acționat în numele și
interesele Tudor Covaci, în baza mandatului avocațial seria MA nr. 1597157
din 31 ianuarie 2022, conform contractului de asistență juridică nr.14/2022
din 31 ianuarie 2022 (f.d.55) și a depus cererea reconvențională enunțată în
baza împuternicirilor acordate. Însă, ulterior, la 23 octombrie 2022, prin
intermediul poștei electronice (f.d.63), avocatul Vitali Covaliov a expediat o
notificare prin care informează despre rezilierea din 21 octombrie 2022 a
contractului de asistență juridică nr.14/2022 din 31 ianuarie 2022, în temeiul
căruia și acorda asistență conform mandatului avocațial menționat și anunță
despre faptul că nu va mai reprezenta în continuare interesele lui Tudor
Covaci (f.d.62).
Deși prin notificarea enunțată avocatul Vitali Covaliov a informat
despre rezilierea contractului de asistență juridică nr.14/2022 din 31 ianuarie
2022, indicat în mandatul avocațial seria MA nr. 1597157 din 31 ianuarie
2022, în baza aceluiași mandat avocațial, datele indicate expres la
împuternicirile reprezentantului, depune la 10 iulie 2023 cerere de apel
nemotivată împotriva hotărârii prime instanțe din 20 iunie 2023 în numele
lui Tudor Covaci, iar la 16 octombrie 2023 a prezentat apelul motivat,
indicând același mandat avocațial (f.d.112-113,124-130).
Drept urmare, instanța de apel urmează a verifica dacă notificarea de
reziliere a contractului de asistență juridică nr.14/2022 din 31 ianuarie 2022
între avocatul Vitali Covaliov și Tudor Covaci a produs efecte, sau în cele
din urmă a fost retrasă, era în drept să depună apel în numele lui Tudor
Covaci, în baza mandatului avocațial eliberat ca urmare a încheierii
contractului de asistență juridică nr.14/2022 din 31 ianuarie 2022, reziliat
prin notificare (f.d.62). Or, în conformitate cu art. 365 alin. (3) din Codul de
procedură civilă, cererea de apel se semnează de apelant sau de
reprezentantul său. În ultimul caz, la cerere se anexează documentul,
legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile reprezentantului
dacă în dosar lipsește o astfel de împuternicire. În caz contrar se aplică
prevederile art. 369 alin.(1) lit.d) din Codul de procedură civilă, conform
cărora instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă cererea de
apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, cu
excepția cazului în care cererea depusă de persoana asupra căreia a fost
instituită o măsură de ocrotire judiciară se referă la contestarea hotărîrii
privind instituirea măsurii de ocrotire judiciare. Sau după caz, se aplică art.
374 alin.(4) lit. b) din Codul de procedură civilă, care prevede că după
primirea cererii de apel, procedura de apel încetează din oficiu sau la cerere
17
dacă instanța de apel constată că cererea de apel a fost depusă de o persoană
care nu este în drept să declare apel.
Conform art. 60 alin.(1), (2) din Legea cu privire la avocatură nr.1260
din 19 iulie 2022, în redacția în vigoare la încheierea contractului de asistență
juuridică/eliberarea mandatului avocațial, avocatul acordă asistență juridică
clientului în baza contractului de asistență juridică, încheiat în formă scrisă.
Contractele de asistență juridică încheiate în formă scrisă de avocați și
avocați stagiari, învestite cu formulă executorie, au putere de titlu executoriu
la data exigibilității creanței și oferă dreptul la executare silită extrajudiciară,
fără adresarea unei cereri în instanța de judecată sau către notar, dacă părțile
au convenit aceasta, în mod expres, în contract. Împuternicirile avocatului și
ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat.
Generalizând cele conturate anterior, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de
apel s-a realizat pripit și evaziv, fiind ignorate și neelucidate circumstanțele
determinante soluționării corecte și obiective a litigiului, ceea ce impune
casarea integrală a deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre
rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
Instanța are obligația de a soluționa litigiul conform regulilor de drept
aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă
a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Din perspectiva postulatelor legale, la examinarea cauzelor, instanțele
urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se
manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor
circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De
altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 §
1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în
speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor
procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a
examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea
împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva
Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).
Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz
urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele
conturate supra, ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât
prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe
marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele de
drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de
procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și
să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.
Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție admite recursul declarat și casează integral decizia
18
instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în
alt complet de judecată.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art.444, art. 445 alin.
(1) lit. c) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Tudor Covaci, prin intermediul avocatului
Vitali Covaliov.
Casează integral decizia din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Cahul, în
cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Viorica
Covaci împotriva lui Tudor Covaci, intervenienți accesorii Structura
teritorială asistență socială Cahul și Structura teritorială asistență socială
Cantemir din cadrul Agenției Teritoriale de Asistență Socială Sud, cu privire
la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea
pensiei pentru întreținerea copiilor minori, și trimite cauza spre rejudecare în
Curtea de Apel Sud, sediul Central Cahul, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
19