2ra-999/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensiei pentru intreținere

2ra-999/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensiei pentru intreținere (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la respingerea recursurilor declarate de Ion Moroșan și

avocatul Marin Aftenii, de Elena Moroșan, inclusiv prin intermediul

avocatului Arina Țurcan-Donțu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Elena Moroșan împotriva lui Ion Moroșan, intervenient accesoriu Direcția

pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, cu privire la

desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea

pensiei pentru întreținerea copiilor minori și cererea reconvențională depusă

de Ion Moroșan împotriva Elenei Moroșan, Centrului Republican de

Asistență Psihopedagogică, autoritate invitată în temeiul art. 74 din Codul de

procedură civilă pentru concluzii, cu privire la desfacerea căsătoriei și

stabilirea domiciliului copiilor minori,

împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-999/23

NR. PIGD 2-18161050-01-2ra-17072023)

Recursurile declarate până la 01 septembrie 2023.

Argumentele aduse de recurenți nu determină casarea deciziei contestate.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. S. Dimitriu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci,

20 decembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință publică cu participarea participanților la

proces recursurile depuse de Ion Moroșan și avocatul Marin Aftenii, de

Elena Moroșan, inclusiv prin intermediul avocatului Arina Țurcan-

Donțu,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva lui Ion Moroșan, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, solicitând desfacerea căsătoriei

încheiate la 01 august 2010 cu pârâtul, determinarea domiciliului copiilor

minori xxxxx și xxxxx cu mama, încasarea pensiei pentru întreținerea

copiilor minori în sumă de 3 000 de lei lunar pentru fiecare copil, începând

cu data depunerii cererii și până la majoratul copiilor, cu dispunerea

executării imediate a hotărârii în această parte. La fel, a solicitat a fi scutită

de la plata taxei de stat, la eliberarea certificatului de divorț.

încheiat căsătoria cu Ion Moroșan. La data de xxxx s-a născut fiica xxxxx,

iar la xxxxx, fiica xxxxx. Locuiau împreună la aceeași adresă.

august anul 2017, relațiile între ei s-au înrăutățit. Pârâtul a început să se fie

indiferent față de ea și necesitățile familiale, au apărut certuri și neînțelegeri,

nu găseau soluții comune la întrebările de familie. Pârâtul o umilea, inclusiv

în public, iniția nemotivat certuri pe fon de gelozie, care pe parcursul

timpului s-au agravat, o limita în comunicarea cu familia (părinții, sora) și

alte persoane. Parțial certurile au avut loc în prezența copiilor, care sufereau

în urma acestora, erau stresați și plângeau. Pârâtul împotrivea copiii contra

și i se adresa cu cuvinte indecente și o îmbrâncea.

schimbării comportamentului, atitudinii și păstrării familiei nu s-au soldat cu

succes. Certurile au continuat, agravându-se. Pârâtul nu și-a schimbat

atitudinea și comportamentul.

circumstanțe a devenit imposibilă, din care considerente a decis să divorțeze.

Pe parcursul vieții în comun cu pârâtul nu au putut stabili un contact

psihologic adecvat unei relații familiale. Au devenit persoane străine, în

comun nu mai au nimic, în afară de copii. Menținerea familiei nu se dorește.

1

Prioritar este educația și creșterea copiilor minori, din care considerente a

solicitat determinarea domiciliului copiilor minori cu mama, care sunt

puternic atașați de ea și îi iubește mult.

de circumstanțe nu este necesar. Litigii patrimoniale nu au.

împotriva Elenei Moroșan, solicitând desfacerea căsătoriei încheiate cu

pârâta, înregistrată în registrul actelor de stare civilă sub nr. 568 la 01 august

2010, de către Oficiul Stare Civilă mun. Chișinău, transmiterea tatălui a

fiicelor minore: xxxxx și xxxxx pentru educație și întreținere.

comun cu pârâta a eșuat, iar relațiile au devenit tensionate și s-au înrăutățit

ca urmare a certurilor improvizate de pârâtă și a infidelității ei.

energiei electrice, consumată într-un apartament închiriat de către pârâtă,

precum și restanța pentru agentul termic pentru același imobil, aspect ascuns

de familie. A rămas șocat și au apărut dubii referitor la fidelitatea pârâtei și

sursa conflictelor inițiate de aceasta.

Moldova” S.A. o cerere privind detaliile apelurilor de intrare/ ieșire pe

numărul de telefon, contractat de el, ce era în folosința pârâtei. La 27 aprilie

2018 i-a fost eliberată informația anexată la materialele cauzei, din care

rezultă că pârâta a primit și a efectuat apeluri la un număr de telefon

necunoscut. Ulterior, prin intermediul rețelelor de socializare „Facebook”, a

aflat cui îi aparține acesta.

a bruscat în prezența copiilor minori. Văzând caracterul agresiv al acțiunilor

pârâtei asupra sa și copiilor, a solicitat ajutorul poliției pentru a constata

faptul dat. Conform materialelor dosarului contravențional, în baza art. 781

din Codul contravențional, prin metode necunoscute, figura drept agresor

ceea ce nu s-a adeverit. Procesul-verbal cu privire la contravenție a fost

anulat de instanța de judecată, deoarece nu exista faptul contravenției. La fel,

în baza materialelor Inspectoratului de Poliție Buiucani, în urma incidentului

respectiv, a mai fost pornită o cauză contravențională în baza art. 781 din

Codul contravențional, în care agresor și contravenientă era pârâta.

Protecția Copilului din sectorul Buiucani a Primăriei municipiului Chișinău,

a depus o plângere în privința pârâtei, indicând că fiica sa xxxxx, care era

izolată, agresată psihic și fizic de soția sa, se afla în situație de criză

emoțională. Cererea respectivă a fost respinsă de către instanța de judecată.

Ulterior, drept răspuns, pârâta a depus o altă cerere de eliberare a ordonanței

de protecție, care, la fel, a fost respinsă.

2

minoră xxxxx. Deși era achitată odihna și pentru fiica mai mică xxxxx și

pârâta Elena, ultimele au rămas acasă, deoarece pârâta a refuzat să meargă la

odihnă împreună, iar xxxxx i-a interzis categoric plecarea. În prealabil, cu o

lună înainte, s-a adresat pârâtei și Departamentului Protecției Drepturilor

Copilului să permită plecarea fiicei xxxxx cu ei la odihnă.

tată, a retras actele fiicei xxxxx de la grădinița nr.186 din sectorul Buiucani

și au dispărut într-o direcție necunoscută. A fost privat de comunicare cu

fiica xxxxx atât el, cât și xxxxx, care a fost profund marcată de faptul că

xxxxx nu își mai frecventează grădinița nr. 186, care era în imediata

apropiere de casă și școală, având anterior posibilitatea reală de a comunica.

În perioada respectivă s-a văzut cu fiica xxxxx doar de două ori, în lunile

iulie și august. Fiicei xxxxx i-a fost interzis să-i comunice detalii despre noua

locuință și grădiniță.

că pârâta ar avea o relație amoroasă cu o altă persoană, pregătește mâncare

acestui bărbat și chiar l-a văzut în timpul nopții cu mama, însă ultima i-a zis

să nu-i spună nimic despre acest caz. După incidentul dat, două luni nu a mai

putut comunica cu pârâta, pentru a-și vedea fiica xxxxx.

„Viber” la fostul telefon al mamei, cu același număr, au apărut conversațiile

cu alți 2 cetățeni, ultimii văzând activarea serviciului, au transmis câte un

mesaj.

promovată în familie, în conversația anexată la materialele dosarului, este

prezentă o secvența din 03 decembrie 2018, ora 21:28, în care pârâta îi

comunică următoarele: „dacă nu regret, scrii casa pe mine? Fă-mă sa am

încredere în tine”. De asemenea, în cadrul ședințelor de judecată la

examinarea ordonanței de protecție din 04 iulie 2018, cât și în cadrul

proceselor contravenționale în luna septembrie anul 2018 și luna mai anul

2019, pârâta a comunicat clar că motivul conflictelor și a divorțului nu este

decât partea patrimonială referitor la bunurile mobile și imobile, care de fapt

aparțin părinților. Comunicarea dată a avut loc în cadrul ședințelor de

judecată și poate fi probată prin înregistrările audio.

xxxxx. Iese la întrevedere cel mult o dată la două luni, înainte de ședințele

de judecată. Totodată, la ziua de naștere a fiicei xxxxx, în anul 2019, pârâta

împreună cu mama sa au sărbătorit acasă în apartamentul închiriat ziua de

naștere a fiicei. xxxxx nici nu a fost invitată. Pârâta l-a contactat să-i

comunice că nu are resurse financiare suficiente pentru a organiza ziua de

naștere într-un local și la grădiniță. La 24 ianuarie 2019, văzând cele expuse

de pârâtă, a mers la Grădinița nr. 137 din sect. Râșcani, unde a organizat

3

petrecerea cuvenită pentru fiica sa. La petrecerea respectivă, pârâta nu a

participat, deși pretinde a fi o mamă grijulie și iubitoare.

Văzând fiica xxxxx în ce mod era îmbrăcată, cu haine necălduroase,

sintetice, afară fiind temperatura de -3 grade, a mers cu ea și i-a procurat

hainele necesare sezonului rece. Personal a procurat fetelor atât haine, cât și

bijuterii, diverse daruri, hrană delicioasă, astfel, creându-le confortul

necesar. xxxxx fiind lipsită de cele nominalizate, deoarece există

impedimente din partea pârâtei pentru a-i asigura un trai decent. Condițiile

de trai care le poate asigura copiilor sunt net superioare celor care le asigură

pârâta. La materialele cauzei este un contract de locațiune între pârâtă și o

altă persoană, care printre altele are scadență la 07 iulie 2019, fără a fi

prevăzută clauza de prelungire a prezentului contract. Apartamentul închiriat

de pârâtă este unul foarte mic, a fost dat în folosință prin actul de predare-

primire doar patru scaune și o masă, deși a fost folosită masa de călcat pentru

ziua de naștere. Iar cele două paturi date în folosință, nu permit minimul

confortului necesar pentru toți membrii familiei.

„USEFS” și contabilul- șef, pârâta a activat în funcția de contabil-casier la

cantina universității în perioada 01 septembrie 2015 – 15 ianuarie 2019 și a

demisionat din propria inițiativă. Salariul mediu lunar al pârâtei constituia

suma de 4 861 de lei. Pârâta nu dispune de un loc de trai asigurat, nici de un

salariu cuvenit pentru a se putea întreține, cu atât mai mult, să întrețină doi

copii minori, care necesită surse financiare zi de zi, cum ar fi o hrană decentă,

haine, încălțăminte, rechizite, excursii, odihnă și agrement. Actele anexate

de pârâtă denotă o serie de confirmări bancare referitor la transferurile

efectuate de către Anastasia Nistor, care reprezintă o sursă de existență

instabilă. Transferurile respective pot fi catalogate drept împrumuturi, pe

care pârâta va fi nevoită să le ramburseze. Nu sunt cunoscute toate

circumstanțele acordării acestor sume de bani, iar instanța de judecată

urmează să ignore aceste înscrisuri.

altele își iubesc nespus de mult nepoatele, deține în posesie două apartamente

cu două dormitoare și respectiv cu trei dormitoare, living, bloc sanitar,

bucătărie și balcoane și cele necesare, fiind asigurată ambelor fiice câte o

odaie. Mai mult, se apropie finisarea internă a casei de locuit din com.

Grătiești, mun. Chișinău, cu 3 nivele, care dispune de șapte dormitoare.

Numai dormitoarele copiilor constituie 30 mp, casa fiind asigurată cu toate

cele necesare, toate conexiunile, zonă verde, teren de joacă, curte, terasă

piscină și batut pentru copii.

Drepturilor Copilului denotă faptul că pârâta nu este pregătită suficient

pentru a putea asigura atât o educație corespunzătoare, cât și un exemplu

4

demn de urmat în viață. Fiicele sunt în situația de a locui separat, fiind atașate

una de alta, suportă un stres greu de imaginat la așa o vârstă fragedă. Fiica

xxxxx i-a comunicat că în luna martie anul 2019, că pârâta îi spunea că

„mama e una, dar tătici pot fi mai mulți”. Astfel, la adoptarea hotărârii,

instanța urmează să analizeze minuțios circumstanțele speței, având în

vedere viitorul decent al copiilor. Dispune de cele necesare pentru a asigura

un trai decent acestora, este caracterizat pozitiv atât la locul de trai, cât și în

cadrul serviciului, care este în domeniul învățământului. Nu consumă

produse de tutungerie și alcoolice. Are studii superioare în domeniul

medicinii, juridice și psiho-pedagogice. Sumând toate acestea, în opinia sa,

poate asigura o copilărie frumoasă fiicelor, un trai decent și un viitor prosper.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

din 14 mai 2019, s-a primit cererea reconvențională spre examinare într-o

procedură cu cererea de chemare în judecată principală.

Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena

Moroșan. S-a admis integral cererea reconvențională. S-a desfăcut căsătoria

încheiată între Ion Moroșan și Elena Moroșan (anterior Danu) la Oficiul

Stare Civilă municipiul Chișinău, înregistrată sub nr. 568, la data de 01

august 2010. S-a stabilit domiciliul copiilor minori: xxxxx, născută la xxxxx

și xxxxx, născută la xxxxx, cu tatăl Ion Moroșan. În rest, s-a respins cererea

de chemare în judecată inițială. S-a încasat de la Ion Moroșan și Elena

Moroșan, taxa de stat pentru eliberarea certificatului de divorț în cuantum de

1000%, adică suma de 200 de lei, câte 100 de lei de la fiecare.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

184) și prin intermediul poștei terestre la 20 martie 2021 (Vol.II, f.d.200),

Elena Moroșan, reprezentată de avocatul Arina Țurcan-Donțu, a depus

cerere de apel împotriva hotărârii din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea acestea, casarea hotărârii primei instanțe,

rejudecarea cauzei, emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii

de chemare în judecată depusă de Elena Moroșan.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Elena Moroșan, reprezentată de avocatul Arina Țurcan-

Donțu și a fost menținută hotărârea din 17 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

poștei electronice (Vol.III, f.d.180) și la 20 septembrie 2021, prin

5

intermediul poștei terestre (Vol.III, f.d.215), Elena Moroșan și avocatul

Arina Țurcan-Donțu au declarat recurs împotriva deciziei din 15 iulie 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând declararea recursului admisibil,

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii inițiale și de

respingere a cererii reconvenționale.

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

recursurile declarate de Elena Moroșan și avocatul Arina Țurcan-Donțu. S-a

casat parțial decizia din 15 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, și anume în

partea prin care s-au respinse cerințele Elenei Moroșan din acțiunea inițială

cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori xxxxx și xxxxx cu mama

și admisă cererea reconvențională înaintată de Ion Moroșan și determinat

domiciliul copiilor minori cu tata, Ion Moroșan, cu remiterea cauzei în partea

dată spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Elena Moroșan, reprezentată de avocatul Arina Țurcan-

Donțu și s-a casat parțial hotărârea din 17 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, anume în partea stabilirii domiciliului copiilor

minori și în această parte s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a stabilit

domiciliul copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, împreună cu mama

Elena Moroșan. S-a stabilit domiciliul copilului minor xxxxx, născută la

xxxxx, împreună cu tatăl Ion Moroșan.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

cerere de recurs împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel,

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale înaintată de

Elena Moroșan cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama,

admiterea cererii reconvenționale cu privire la desfacerea căsătoriei și

determinarea domiciliului copiilor minori cu tata.

apel au fost încălcate norme de drept material și aplicate eronat prevederile

art. 63 din Codul familiei în partea ce ține de condițiile de eligibilitate ce

urmează a fi întrunite de părinți la stabilirea domiciliului copiilor. Instanța

de apel nu a ținut cont de principiul neseparării fraților și de interesul suprem

al copilului. Principii, care nu pot fi neglijate, atât timp cât copiii minori au

explicat franc faptul că se iubesc reciproc și doresc să locuiască împreună.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că minora xxxxx a locuit o perioadă

îndelungată cu tatăl său, față de care are un atașament incontestabil. Nu pot

fi luate în considerare declarații scoase din context, care ar pune în lumină

6

negativă atașamentul fiicei xxxxx față de tatăl ei. În ședințele de judecată s-

a demonstrat cu certitudine faptul că copilul minor este limitat în acțiuni și

exprimare de către mama sa. Prin comportamentul agresiv al intimatei,

minorei xxxxx îi sunt interzise o serie de acțiuni, de izolare, prin care i-a fost

interzis să primească cadouri de la tatăl ei, să-și viziteze sora la locul de

domiciliu. Instanța de apel la emiterea deciziei nu a ținut cont de interesul

superior al copiilor, de nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație,

de sănătate, de securitate, stabilitate și apartenență la o familie, opinia

copiilor, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate, capacitatea părinților

sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copiilor,

de a răspunde nevoilor concrete ale acestora. Din decizia instanței de apel

rezultă că, nu au fost verificați toți indicatorii cu privire la eligibilitate

conform art. 63 din Codul familiei, or, sunt întrunite toate condițiile pentru

ca domiciliul copiilor minori să fie stabilit cu tata, conform concluziilor

rapoartelor de evaluare psihologică a copiilor nr 26 și 27. Fiica minoră xxxxx

a locuit și împreună cu tatăl și sora mai mare, de care este atașată, nu doar cu

mama sa, fapt ignorat de instanța de apel.

dosarului și la emiterea deciziei nu a ținut cont de faptul că tot conflictul din

familia Moroșan a pornit din cauza infidelității intimatei. La materialele

dosarului sunt prezentate probe în acest sens. Probele au fost apreciate

arbitrar de către instanța de apel. Astfel au fost comise erori grave care duc

atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, coroborat cu

prevederile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Instanța a ignorat

faptul că pe lângă infidelitatea intimatei și violența promovată în familia

Moroșan de aceasta, în conversația anexată la materialele dosarului, este

prezentă o secvență din data de 03 decembrie 2018, ora 21:28. Fiind audiată

în ședința de judecată la faza explicațiilor, intimata a relatat că nu au existat

asemenea conversații scrise. Intimata în mod intenționat dorește să

distorsioneze situația reală a lucrurilor care au fost de fapt, invocând doar că

avea probleme cu viza de reședință.

material al intimatei. La examinarea cererii cu privire la eliberarea

ordonanței de protecție înaintată de intimată, în încheierea din 04 iulie 2018

privind cererea de eliberare a ordonanței de protecție este indicat expres din

declarațiile intimatei: „totul a început din cauza conflictelor de natură

patrimonială, fiindcă Ion Moroșan a procurat bunuri imobile și mobile: lot

de pămînt și un automobil din banii comuni și le-a înregistrat pe numele

părinților săi, fără a o anunța. De aici au pornit toate conflictele în familia

lor”. În opinia sa, intimata nu a întreprins nimic pentru menținerea relațiilor

familiare, din contra a fost inițiatorul divorțului și separării între surorile

minore.

legale, practica judiciară națională, constatările CtEDO în materia protecției

7

copiilor și respectarea drepturilor fiicelor minore de a crește cu tatăl lor care

le poate oferi un mediu sigur și protectiv. Instanța de apel incorect a aplicat

prevederile art. 8 CEDO, care reglementează dreptul la respectarea vieții

private și de familie, corelat respectiv cu „interesul suprem al copilului”. S-

a constatat cu certitudine că instanța apel nu a apreciat probele, nu a

determinat circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei,

care au fost stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii și, în final, a emis o decizie

incorectă.

Or, fiind audiată în ședințele de judecată, Elena Moroșan nu ținea legătura

cu fiica sa, deoarece ultima nu avea telefon mobil, deși, cunoștea unde își

face studiile, nu era vizitată și nici nu telefona soțul pentru a solicita

întrevedere cu fiica sa. De asemenea în ședința de judecată, intimata a

declarat că 3-4 luni nu s-a văzut cu fiica mai mare xxxxx, deoarece era

pandemie. Instanța de apel a ignorat alegațiile sale precum că intimata ar fi

agresat-o pe fiica minoră xxxxx, în cadrul instituției școlare L.T. „Liviu

Deleanu” la 21 aprilie 2022, fiind sesizate instituțiile de rigoare, iar în ședința

de judecată reprezentantul Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului

sect. Buiucani a comunicat instanței că va prezenta materialele necesare

celor invocate.

procură fetelor haine necesare sezonului și bijuterii, diverse daruri, hrană

delicioasă, astfel creându-le confortul necesar. xxxxx, fiind în particular

lipsită de cele nominalizate, deoarece are impedimente din partea intimatei,

pentru a-i asigura un trai decent. Intimata nu dispune de surse financiare

suficiente pentru nivelul minim de trai a două fetițe minore. Intimata nu

poate asigura elementarul, un acoperiș deasupra capului copiilor.

că nu-i permitea xxxxx să ia de la tata și sora sa, xxxxx, cadouri și mici

atenții. Din alegațiile intimatei rezultă cu certitudine că fiica minoră xxxxx

este influențată de ultima, fiindu-i interzise acceptarea darurilor din partea

tatălui. xxxxx fiind în preajma sa este un copil plin de viață, dornică de

întrevederi cu tatăl său și sora, dornică de daruri, dulciuri și alte lucruri

necesare și dorite. Având în vedere că intimata deja are un alt copil cu un alt

bărbat, fiind sub același acoperiș și mama acestuia, afectează esențial

dezvoltarea morală, psihică a minorei xxxxx. În cazul unui nou membru în

familie, apare sentimentul de gelozie a copilului mai mare față de nou născut.

xxxxx suferă de despărțirea de sora xxxxx și tatăl, este afectată esențial de

reducerea grijii și atenției mamei.

din 20 decembrie 2019 și anume relația copilului cu mama, recurentul a

opinat că instanța trebuie să țină cont de dorințele copilului, de factorii care

8

ar putea ajuta la buna dezvoltare fizică, psihică și intelectuală. Toți acești

factori pot fi asigurați de tatăl său. Încadrarea într-o familie nouă în care este

încă un copil nou născut, soțul mamei este o persoană străină, fiind un copil

străin pentru partenerul mamei, unde condițiile de trai, asigurare materială,

spirituală și educativă sunt net inferioare față de cele care le oferă și le poate

oferi în continuare tatăl, ar fi în detrimentul copilului absolut sub toate

aspectele.

rezultă că minora xxxxx s-a implicat alături de tatăl său în jocurile

interactive, având o atitudine de deschidere și plăcere de a relaționa cu tatăl,

fapt care este împiedicat de mamă. Nu au fost evidențiate sentimente

negative către tatăl său, povestind despre implicarea pozitivă a tatălui în

creșterea și educarea copilului. De asemenea, în relația cu sora, s-a constatat

o relație caldă, prietenoasă, apropiată, bazată pe afecțiune și respect reciproc.

Sora xxxxx este persoana cea mai semnificativă în viața ei. xxxxx simte lipsa

surorii sale, iar odată cu separarea părinților, fetița este preocupată de gândul

cât de des își va vedea sora.

Lungu, psiholog, șef secție psihologie al Centrului Republican de Asistență

Psihopedagogică, ultima a observat faptul că xxxxx controlează ce spune,

fapt necaracteristic vârstei și descrierii temperamentului. xxxxx este presată

psihologic de situația în care se află, de toate limitările impuse de mama sa

de a avea întrevederi cu sora și tatăl. Iar o eventuală declarație a fiicei xxxxx

că ar dori să locuiască cu tata, ar fi un motiv de pedeapsă din partea mamei.

Astfel apar mari semne de întrebare referitor la corectitudinea și sinceritatea

alegațiilor minorei xxxxx în cadrul ședinței de judecată, care sunt diferite

față de declarațiile oferite în alte ședințe de judecată anterioare.

imaginat la așa o vârstă fragedă. În conformitate cu certificatele anexate la

materialele dosarului, atitudinea tatălui față de copii este net superioară,

acumulând un număr impunător de puncte, pe când cu mama s-au dus

discuții suplimentare.

către instanța de apel a dispozitivului deciziei din 15 iulie 2021, minora

xxxxx a fost scoasă din țară. Astfel pe o perioadă de aproape două luni,

minorele au fost iarăși separate de către mama.

deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii domiciliului

copilului minor xxxxx cu tatăl, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii inițiale și de respingere a cererii reconvenționale în partea

determinării domiciliului copiilor minori.

9

(2) lit. c), (4) din Codul de procedură civilă că normele de drept material au

fost încălcate și aplicate eronat de instanța de fond și de instanța de apel, prin

interpretarea în mod eronat a legii, precum și au fost apreciate arbitrar

probele, fiind comise erori grave din partea instanței de apel care au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

de apel în partea stabilirii domiciliului copilului minor xxxxx cu tatăl Ion

Moroșan.

chemare în judecată depusă, precum și a enumerat succesiv cererile depuse

de părți și actele emise de instanțele de judecată anterior în cauza dată și a

indicat că normele de drept material au fost încălcate și aplicate eronat de

instanță prin interpretarea în mod eronat a prevederilor art. 63 din Codul

familiei în partea ce ține de condițiile de eligibilitate ce urmează a fi întrunite

de părinți la stabilirea domiciliului copiilor. Prin natura legăturii dintre copii

și părinți este incorect și discriminatoriu a privilegia un părinte față de altul,

în raport cu copiii lor comuni. Drept justificare a deciziei de stabilire a

domiciliului copilului minor xxxxx cu tata, instanța de apel a invocat opinia

copilului și condițiile de trai și situația materială a părinților, care deși ambii

au loc de trai permanent și sunt angajați în câmpul muncii, instanța a

favorizat intimatul, deoarece deține mai multe imobile și este mai bine plătit.

Aceste constatări duc la ideea că la emiterea hotărârilor contestate, instanțele

s-au ghidat în mare parte de aspectul material, fără a ține cont de necesitățile

reale ale copiilor și drepturile egale ale părinților de a participa la creșterea

și educarea copiilor săi, fără discriminare pe criteriu de avere. În opinia

recurentei, anume situația materială a părților a servit drept criteriu pentru

instanța de apel la determinarea domiciliului minorei xxxxx cu

tata/intimatul.

indicate în art. 63 din Codul familiei pentru ca domiciliul ambilor copii

minori să fie stabilit cu ea, concluzii ce rezultă din probe, care în mod

neîntemeiat nu au fost luate în considerare de către instanța de apel. Din

conținutul anchetei sociale din 16 martie 2023, întocmită de Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului rezultă că minora xxxxx din anul 2018

locuiește împreună cu mama, concubinul acesteia și un copil de vârstă

fragedă, inițial într-un apartament constituit din 3 odăi locative. Ulterior într-

un apartament constituit din 2 odăi locative, cu suprafața de 35 mp, cu

condiții foarte bune de trai, starea igienico-sanitară a locuinței este bună.

Odăile sunt bine amenajate cu mobilierul necesar. Sursa de întreținere a

familiei este constituită din salariul mamei și a concubinului acesteia. xxxxx

frecventează mai multe activități extracuriculare, bazin, aerobică, engleză,

fiind preocupată de dezvoltarea multiaspectuală a copilului. Condițiile de trai

corespund necesităților de creștere și dezvoltare eficientă a copiilor.

10

din cadrul Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului Rîșcani, s-a

deplasat la adresa sa cu scopul de a examina condițiile sociale și de trai și a

constatat că apartamentul închiriat de ea este dotat cu mobilier și tehnică

necesară. Minora dispune de odaie separată înzestrată cu tot necesarul pentru

dezvoltarea multilaterală.

locuiește împreună cu mama, într-un apartament constituit din 3 odăi

locative, bucătărie, antreu și bloc sanitar. xxxxx frecventează mai multe

activități extracuriculare, bazin, aerobică, engleză, mama fiind preocupată de

dezvoltarea multiaspectuală a copilului. După separarea de Ion Moroșan,

xxxxx a locuit doar împreună cu mama, conform declarațiilor părților, dar și

prin înscrisurile enunțate și prezentate de autoritatea tutelară.

nr. 27 din 20 decembrie 2019, întocmite de Centrul Republican de Asistență

Psihopedagogică din cadrul Ministerului Educației, ambele minore expun

atașament similar față de părinții acestora, părțile în proces, cu unele

predilecții care sunt determinate de locul de aflare momentană a copiilor (cu

tata sau cu mama), existând totuși anumite diferențe ce exced aceste

momente de ordin psihologic. Totodată, ambele surori exprimă cea mai

semnificativă atașare reciprocă una față de alta, ceea ce este coroborat cu

principiul neseparării fraților. Înscrisurile prezentate la materiale cauzei

demonstrează faptul că dispune de toate posibilitățile materiale și morale de

a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copiilor, fapt

confirmat prin ancheta socială din 26 noiembrie 2020 și avizul-concluzie din

07 decembrie 2020. La fel, este angajată în câmpul muncii, are un venit stabil

la locul de muncă și în comunitate este caracterizată pozitiv, probat și prin

avizul Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului Buiucani.

Poliție Rîșcani prin care se informează că nu au fost constatate contravenții

în baza art. 63 din Codul Contravențional, precum și a Direcției pentru

Protecția Drepturilor Copilului Rîșcani, conform căruia autoritatea tutelară

nu a fost sesizată cu referire la acte de neglijență sau abuz de drepturi

părintești și în privința sa nu au fost stabilite derogări de la îndeplinirea

obligațiilor parentale. Este responsabilă și implicată în dezvoltarea copiilor,

fapt probat prin confirmarea de la grădiniță. Prin caracteristica copilului

xxxxx, eliberată de instituția preșcolară, se atestă că copilul este îngrijit,

curat, mama este responsabilă.

ținut cont de jurisprudența CtEDO în cauzele Tocarenco c. Moldovei din 04

noiembrie 2014, N.P. c. Moldovei din 06 octombrie 2015, în care Curtea

Europeană a menționat rolul important al mamei în viața copilului. Instanțele

nu au ținut cont de faptul că intimatul în loc să faciliteze comunicarea mamei

11

cu fiica xxxxx, prin crearea unor intimități favorabile apropierii emoționale,

de fapt, a împiedicat comunicarea cu copilul. Materialele cauzei atestă și

faptul că după separarea de intimat, a întreprins mai multe măsuri pentru a

avea posibilitatea de a comunica cu fiica xxxxx. În baza cererii sale, a fost

emisă decizia nr. 17/1 din 25 iulie 2018 cu privire la stabilirea graficului de

întrevederi, pentru ca să poată comunica cu fiica mai mare. Prin cererea de

chemare în judecată depusă la 29 septembrie 2018 împotriva Direcției pentru

Protecția Drepturilor Copilului Buiucani, Ion Moroșan a solicitat anularea

deciziei nr. 17/1 din 25 iulie 2018 cu privire la stabilirea graficului de

întrevederi care a fost emisă de autoritatea tutelară la cererea mamei. Însă

prin hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins integral cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

repetat cereri privind eliberarea ordonanței de protecție, ambele fiind

respinse de către instanță. Deși încheierile prin care s-au respins cererile sunt

la materiale cauzei și reprezintă autoritatea lucrului judecat, instanța nu a dat

apreciere acestor hotărâri. Instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.

123 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Prezintă relevanță art. 254 alin.

(3) din Codul de procedură civilă. Scopul instituției puterii lucrului judecat

rezidă în crearea unei stabilități și o bună funcționare a circuitului civil, fiind

totodată o expresie a principiului securității raporturilor juridice, care

presupune că atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei

chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. În contextul

principiului autorității de lucru judecat, instanța de recurs urmează să rețină

că hotărârile judecătorești, prin care s-au stabilit faptele enunțate, cât și

constatările reținute în mod irevocabil, se bucură de prezumția absolută de

adevăr și nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre. Răsturnarea puterii

lucrului judecat, printr-o reluare a judecării într-o nouă acțiune între părți,

determină o instabilitate a raporturilor juridice civile, care, odată stabilite

printr-o hotărâre judecătorească cu caracter irevocabil, intră în sfera

raporturilor de ordine publică, pe care părțile nu o pot modifica nici în

situația în care ar exista acordul lor.

de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației

soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 din

Convenție. Dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre

irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând

speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-

o procedură ulterioară. La caz, a considerat incidente și expunerile Curții

Constituționale a Republicii Moldova în decizia de inadmisibilitate adoptată

la 9 februarie 2018, pct. 26, pct.27, privind excepția de neconstituționalitate

a art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Instanța de apel a dat

apreciere eronată interesului superior al copilului xxxxx, limitându-se la

transcrierea normelor de drept și a jurisprudenței CtEDO, fără a aprecia

12

probele din dosar.

consecință a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material și

procedural pertinente speței, fapt ce a succedat adoptarea unei soluții

nemotivate. Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod

sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce

în speță lipsește. Instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată din mai

multe aspecte, aceasta s-a rezumat la o reproducere a unor texte legale, prin

invocări neargumentate care au caracter general și abstract, fără o abordare

concretă a acestora la cauza respectivă și în afara prezentării considerentelor

din care să rezulte concret modul în care a apreciat că se impune adoptată

anume soluția pronunțată. Aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, fiind comise erori grave din partea instanței

de fond și a instanței de apel, care au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, Concluziile instanței de apel contrazic

circumstanțele în fapt, iar aceasta deoarece instanța de apel a lăsat fără

apreciere probele/înscrisurile prezentate și admise de către instanță la

examinarea apelului.

că instanța de apel a respins abuziv cererea sa de apel, fiind făcută abstracție

de exigențele legale, practica judiciară națională și constatările CtEDO în

materia protecției copiilor și respectarea drepturilor fiicelor minore de a

crește alături de mama lor care le poate oferi un mediu sigur și protectiv.

Instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile xxxxx, concluziile

specialistului psiholog Tatiana Lungu audiat în ședința de judecată și nici

rapoartele de evaluare psihologică prezentate de autoritatea publică Centrul

Republican de Asistență Psihopedagogică, atrasă în baza art. 74 din Codul

de procedură civilă, fiind dată o apreciere eronată acestor probe. Prin raportul

de evaluare psihologică nr. 27 din 20 decembrie 2019 se constată cu

certitudine că mama prezintă abilități parentale suficiente pentru creșterea și

educarea copilului. În raportul de evaluare psihologică nr. 26 din 20

decembrie 2019, în privința fiicei xxxxx, psihologul a menționat că, pe

parcursul evaluării copilul a avut o relație pozitivă cu mama, deși, a

manifestat instabilitate emoțională, psihologul nu a constatat prezenta

sentimentelor negative orientate fată de mamă. Conform explicațiilor date în

ședința de judecată de către specialistul-psiholog Tatiana Lungu, „mama este

modelul ei de asemănare....xxxxx simte afecțiune și față de mama și față de

tata...este o distanțare, dar și dorința de a se apropia…”. În ședința de

judecată psihologul a explicat „că biologic copilul este atașat de mamă,

…niciun copil nu își pierde atașamentul fată de mamă timp de 2 luni,

....reacțiile descrise In raport pot fi ca o reacție/mecanism de apărare care

poate fi determinată de influentă sau manipulare... xxxxx este într-un conflict

de loialitate și a luat partea celui mai vulnerabil care în viziunea ei este

13

tata...”. Deși, înscrisurile enumerate au fost admise în calitate de probe la

dosar, fiind anexate la materialele cauzei, instanța de apel nu le-a dat

apreciere.

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căruia

instanțele de judecată, inclusiv instanțele de apel sunt obligate de a motiva

hotărârile. În special, decizia trebuie să conțină circumstanțele cauzei,

constatate de instanță, probele care întemeiază concluziile ei referitor la

admiterea sau respingerea acțiunii, alte chestiuni ce au fost soluționate în

cadrul judecării pricinii, legea materială și procedurală aplicată în cadrul

judecării pricinii, argumentele instanței în caz de respingere a unor probe

prezentate de participanți ș.a. Instanța de apel a refuzat în mod clasic, prin

tăcere să se pronunțe asupra celor mai esențiale motive invocate de ea în

susținerea acțiunii sale, ca într-un final, să adopte o decizie nemotivată,

contrară unui proces echitabil și principiilor contradictorialității, în sensul

art. 6 CEDO, ceea ce constituie în sine un viciu fundamental. Art. 6 CEDO,

garantează dreptul la un proces echitabil la care se atribuie și faptul că

hotărîrea pronunțată într-o cauză urmează a fi motivată. Instanțele naționale

trebuie să indice cu o claritate suficientă motivele pe care acestea și-au

întemeiat hotărîrile (cauza CtEDO - Hadjianastassiou v. Grecia, nr.

12945/87, 16 decembrie 1992, § 33, Seria A nr. 252).

părților că acestea au fost auzite, și, astfel, să contribuie la o acceptare mai

ușoară de către aceștia a deciziei. Suplimentar, acestea obligă judecătorii să-

și bazeze hotărârile pe argumente obiective și să protejeze drepturile apărării

(cauza CtEDO Ruiz Torija contra Spaniei). Raționând prin prisma textelor

de lege conturate, recurenta a opinat că, prima instanță nu a dat o apreciere

cuvenită normelor citate mai sus, precum și instanța de apel a neglijat

prevederile ce țin de obligația motivării hotărârii. Instanța de apel, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a emis concluzii pripite și

eronate în coroborare cu circumstanțele pricinii, a evitat să motiveze soluția

emisă. Având în vedere cumulul de erori relevate, toate acestea au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în speță, la

încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

la 04 iulie 2023, semnată olograf, Elena Moroșan, reprezentată de avocatul

Arina Țurcan-Donțu, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 29

martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii primei instanțe și în parte a deciziei instanței de apel în

latura stabilirii domiciliului copilului minor xxxxx cu tatăl, pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii inițiale și de respingere a cererii

reconvenționale în partea determinării domiciliului copiilor minori.

14

recursul declarat de Elena Moroșan.

intimaților, intervenientului accesoriu și autorității invitate în conformitate

cu art. 74 din Codul de procedură civilă, copiile recursurilor declarate,

creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire, avizele de recepție, anexate la materialele cauzei (Vol.V, f.d. 102,

104-107).

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani a depus

referință la cererile de recurs depuse, exprimând poziția că la pronunțarea

hotărârii să se țină cont de interesul superior al copiilor.

Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică a depus referință la

cererile de recurs depuse, exprimând poziția în interesul superior al copiilor.

referință la cererile de recurs depuse de Elena Moroșan și avocatul Arina

Țurcan-Donțu, exprimând poziția în favoarea declarării inamisibile a

recursurilor enunțate.

163), Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică a depus cerere de

examinare în lipsa psihologului Tatiana Lungu, optând pentru examinarea

cauzei în baza referinței înaintată anterior la cererile de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31

iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art.VII – 01 septembrie 2023, au fost operate modificări în Codul de

procedură civilă, inclusiv la temeiurile de declarare și de inadmisibilitate a

recursului. În corespundere cu art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării

în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la

data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate, urmează că

legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări

procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

15

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023

și vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

obligații noi, anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților

la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă recursul se va

examina conform procedurii de judecare a recursului în vigoare la data

depunerii acestuia, deoarece după sensul său norma referitoare la temeiuri

cuprinde și procedura, or, temeiurile nu pot fi separate de procedura de

examinare și soluționare, ele fiind un tot întreg organic.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea

probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de

recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care

Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)

lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință

pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

16

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: a) să respingă recursul și să

mențină decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.”

01 septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25

februarie 1993:

„1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau

private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe

legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu

prioritate.

bunăstarea sa, ținînd cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale

altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile

legislative și administrative corespunzătoare.”

„1. Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva

voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile competente decid, sub rezerva

revizuirii judiciare și în conformitate cu legile și procedurile aplicabile, că această

separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să

fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci cînd părinții maltratează sau

neglijează copiii sau cînd părinții trăiesc separat și cînd urmează să se ia o hotărîre cu

privire la locul de reședință al copilului.

interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a-și face cunoscute

părerile lor.

unul din ei, de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, afară

de cazul că acest lucru este contrar interesului superior al copilului.”

17

„1. Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului

potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea

copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine

în primul rînd părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie să se

conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.

părți vor acorda ajutor corespunzător părinților și reprezentanților legali ai copilului în

exercitarea răspunderii care le revine de a crește copilul și vor asigura crearea instituțiilor,

lăcașelor și serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor.

părinți muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile și instituțiile de îngrijire a copiilor

pentru care ei îndeplinesc condițiile cerute.”

2023, în vigoare din 21 decembrie 2023 (Legea nr. 370/2023):

„Interesul superior al copilului– asigurarea unor condiții adecvate pentru creșterea și

dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale

personalității lui și de situația concretă în care acesta se află”.

„Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor

principii: a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b)

egalitatea de șanse și nediscriminarea; c) respectarea priorității privind creșterea și

educarea copilului în familie; d) dreptul prioritar al părinților de a-și educa copiii conform

propriilor convingeri și responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și

îndeplinirea obligațiilor părintești; e) asistența individualizată a fiecărui copil; f)

respectarea demnității copilului; g) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a

acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate; h) asigurarea continuității în

îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă,

culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție; i) celeritate în luarea

oricărei decizii cu privire la copil; j) asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării,

exploatării și oricărei forme de violență asupra copilului.”

„Drepturile și obligațiile reciproce ale părinților și copiilor rezultă din proveniența

copiilor, atestată în modul stabilit de lege.”

(1) Părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii

sînt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.

(1) Drepturile și interesele legitime ale copiilor sînt apărate de către părinții lor.

„(1) Drepturile părinților nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Părinții

nu pot prejudicia sănătatea fizică și psihică a copilului.

(2) Metodele de educație a copilului, alese de părinți, vor exclude comportamentul

abuziv, insultele și maltratările de orice fel, discriminarea, violența psihică și fizică,

aplicarea pedepselor corporale, antrenarea în acțiuni criminale, inițierea în consumul de

18

băuturi alcoolice, folosirea substanțelor stupefiante și psihotrope, practicarea jocurilor de

noroc, cerșitul și alte acte ilicite.

(3) Toate problemele privind educația și instruirea copilului se soluționează de către

părinți de comun acord, ținîndu-se cont de interesele și de părerea copilului.

(4) Părinții poartă răspundere, în modul stabilit, pentru exercitarea drepturilor

părintești în detrimentul intereselor copilului.”

acțiunilor:

„(1) În cazul cînd părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta

de 14 ani se determină prin acordul părinților.

(2) Dacă un atare acord lipsește, domiciliul minorului se stabilește de către instanța

judecătorească, ținîndu-se cont de interesele și părerea copilului (dacă acesta a atins vîrsta

de 10 ani). În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul

copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vîrsta copilului, calitățile

morale ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile

părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului

(îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai etc.)

(3) La determinarea domiciliului copilului minor, instanța judecătoreasă va cere și

avizul autorității tutelare teritoriale în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia

dintre părinți.”

completările din 14 august 2020 și din 09 ianuarie 2023:

„(1) În cazul cînd părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta

de 14 ani se determină prin acordul părinților.

(11) În cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vârsta de 14 ani alege

cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă acesta refuză să aleagă cu care părinte vrea

să locuiască, domiciliul copilului se stabilește prin acordul părinților.

(2) Dacă lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, iar

copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască,

domiciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată, ținând cont de interesele

și opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate. În acest caz,

instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul copilului față de fiecare dintre

părinți, față de frați și surori, vîrsta copilului, calitățile morale ale părinților, relațiile

existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate

pentru educația și dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de

trai etc.)

(3) La determinarea domiciliului copilului minor, instanța judecătoreasă va cere și

avizul autorității tutelare teritoriale în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia

dintre părinți, care va conține, după caz, și informația disponibilă privind actele de

violență în această familie și persoana agresorului familial.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 martie

instanței de apel către participanții la proces la 05 mai 2023, prin intermediul

19

poștei electronice (Vol.V, f.d.33). Astfel, recursurile sunt declarate în

termen.

examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat cu invitarea și

respectiv prezența participanților la proces.

acestuia Alexandru Bodrug și Marin Aftenii au susținut cererea de recurs

înaintată de Ion Moroșan, optând pentru admiterea acesteia cu cerințele

formulate și respingerea recursului Elenei Moroșan.

Recurenta Elena Moroșan și avocatul acesteia Arina Țurcan-Donțu au

susținut cererea de recurs înaintată de Elena Moroșan, solicitând admiterea

acesteia conform cerințelor înaintate și respingerea recursului lui Ion

Moroșan.

Reprezentantul intervenientului accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, Marina Șevcenco, care s-a prezentat

în cadrul ședinței din 25 aprilie 2024, a susținut poziția conform referinței la

cererea de recurs.

Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică, autoritate participantă

în temeiul art. 74 din Codul de procedură civilă, nu s-a prezentat în ședință

de judecată, fiind înștiințat legal, contra semnătură, despre data, ora și locul

desfășurării acesteia, însă a solicitat examinarea cauzei în lipsă, cu susținerea

poziției conform referinței la cererile de recurs (Vol. V, f.d.163).

de dispoziție contestat în limitele controlului judiciar, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de

drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus

judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a respinge recursurile declarate cu menținerea deciziei instanței

de apel, din motivele ce succed.

civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural.

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

20

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finland, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi,

va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

constatat că, Ion Moroșan și Elena Moroșan au înregistrat căsătoria la Oficiul

Stare Civilă municipiul Chișinău, sub nr. 568, la 01 august 2010 (Vol.I,

f.d.7).

10).

Moroșan a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate la 01 august 2010 cu Ion

Moroșan, determinarea domiciliului copiilor minori xxxxx și xxxxx cu

mama, încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori în sumă de 3 000

de lei lunar pentru fiecare copil, începând din data depunerii cererii și până

la majoratul copiilor (Vol.I, f.d.4-6).

solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu Elena Moroșan, transmiterea

fiicelor minore xxxxx și xxxxx tatălui pentru educație și întreținere (Vol.I,

f.d.123-127).

2021, a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena

Moroșan. A admis integral cerere reconvențională. A desfăcut căsătoria

încheiată între Ion Moroșan și Elena Moroșan (anterior Danu), la Oficiul

Stare Civilă municipiul Chișinău, înregistrată sub nr. 568, la data de 01

august 2010. A stabilit domiciliul copiilor minori: xxxxx, născută la xxxxx

și xxxxx, născută la xxxxx, cu tatăl Ion Moroșan. În rest, a respins cererea

de chemare în judecată inițială. A încasat de la Ion Moroșan și Elena

Moroșan taxa de stat pentru eliberarea certificatului de divorț în cuantum de

1000%, adică suma de 200 de lei, câte 100 de lei de la fiecare (Vol.II, f.d.176,

203-216).

instanțe, prin decizia din 29 martie 2023, a admis apelul declarat de Elena

Moroșan, reprezentată de avocatul Arina Țurcan-Donțu și a casat hotărârea

din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea stabilirii

domiciliului copiilor minori și în această parte a emis o nouă hotărâre prin

care a stabilit domiciliul copilului minor xxxxx, cu mama Elena Moroșan. A

21

stabilit domiciliul copilului minor xxxxx, cu tatăl Ion Moroșan (Vol.V,

f.d.11-31).

materialele cauzei, cât și din explicațiile părților rezultă că din momentul

separării soților, adică începând cu anul 2018 și până la moment minora

xxxxx locuiește cu tatăl Ion Moroșan, iar minora xxxxx locuiește cu mama

Elena Moroșan.

judecată în raport cu celelalte probe, instanța de apel a conchis că la etapa

actuală schimbarea domiciliului copiilor minor xxxxx și xxxxx, în

circumstanțele descrise, nu este nicidecum în interesul suprem al copiilor,

întrucât xxxxx începând cu anul 2018 locuiește cu tatăl său Ion Moroșan,

fiind într-o afecțiune emoțională și interacțiune puternică cu el, iar

despărțirea de tată i-ar provoca noi suferințe, frustrări și tensiuni

psihoemoționale. Iar xxxxx începând cu anul 2018 locuiește cu mama sa

Elena Moroșan, fiind într-o afecțiune emoțională și interacțiune puternică cu

ea, iar despărțirea de mamă i-ar provoca noi suferințe, frustrări și tensiuni

psihoemoționale.

împreună cu tatăl acestora Ion Moroșan sau cu mama acestora Elena

Moroșan contrar voinței acestora, le-ar afecta negativ starea

psihoemoțională, or, la caz, instanța a ținut cont exclusiv de interesul

superior al copilului, opinia acestuia, în conformitate cu vârsta și gradul său

de maturitate. Mai mult, nu s-a realizat executarea hotărârii anterioare,

deoarece copii nu au dorit.

cu care să locuiască este consfințit și pe plan internațional, prin prisma

prevederilor art. 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului adoptată

la 20 noiembrie 1989, la New York, în vigoare pentru Republica Moldova

din 25 februarie 1993, prin care statele părți garantează copilului capabil de

discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme

care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ținându-

se cont de vârsta sa și de gradul său de maturitate.

instanței fond privind stabilirea domiciliului copiilor minori împreună cu

tatăl Ion Moroșan, or, la caz, rezultând din interesul superior al copiilor

instanța de apel a considerat necesar de a stabili domiciliul copilului minor

xxxxx, împreună cu mama Elena Moroșan, iar domiciliul copilului minor

xxxxx, împreună cu tatăl Ion Moroșan, ceea ce va oferi un echilibru

psihologic în dezvoltarea normală a copiilor minori.

și recurentul Ion Moroșan, în esență, rezultă dezacordul cu actele

22

judecătorești contestate în ceea ce vizează stabilirea domiciliului copiilor

minori, ambii părinți optând ca fiicele minore să locuiască cu unul dintre ei.

Totodată, urmează a fi remarcat că recurentul Ion Moroșan a invocat ca temei

de recurs prevederile art. 432 alin.(2) lit.a), c), alin.(4) din Codul de

procedură civilă, în redacția în vigoare la înaintarea recursului, iar Elena

Moroșan- art. 432 alin.(2) lit. c), alin.(4) din Codul de procedură civilă, în

aceeași redacție, citate supra.

consideră necesar de a învedera cadrul legal pertinent diferendului dedus

judecății, având ca reper poziția și obiecțiile participanților la proces în

recursurile declarate.

art.18 din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20

noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993,

art. 4 din Legea Legea nr.370/2023, art.46, art. 58 alin.(1), art.61 alin.(1), art.

62 alin.(1), (2),(3),(4) din Codul familiei, citate supra, precum și art. 63

alin.(1),(2),(3) din Codul familiei, în redacția în vigoare la formularea

acțiunilor, precum și în redacția actuală cu completările în vigoare din 14

august 2020 și din 09 ianuarie 2023, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție notează că, de regulă, factorii decisivi la stabilirea

domiciliului copiilor minori sunt: preferința copilului; capacitățile de

coparticipare a părinților; consistența și stabilitatea.

relevante soluționării corecte și obiective a litigiului, va corela factorii

menționați mai detaliat în raport cu circumstanțele speței, însă inițial

consideră necesar de a menționa anumite repere specifice acestora.

acțiunilor, prevede că copilul are dreptul să-și exprime opinia la soluționarea

în familie a problemelor care îi ating interesele și să fie audiat în cursul

dezbaterilor judiciare sau administrative. De opinia copilului care a atins

vârsta de 10 ani se va ține cont în mod obligatoriu dacă aceasta nu contravine

intereselor lui. Iar în redacția actuală, în vigoare din 14 august 2020, teza a

doua din articol reglementează că de opinia copilului se ține cont în mod

obligatoriu, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate, dacă

aceasta nu contravine intereselor copilului.

vedere inclusiv prevederile art. 63 din Codul familiei, citate supra, reiterează

că minorele xxxxx și xxxxx nu au atins vârsta de 14 ani.

de a stabili care dintre părinți ar putea fi mai dispus și mai capabil să

încurajeze și să faciliteze o relație sănătoasă și stabilă cu celălalt părinte.

23

urmează să stabilească care dintre părinți este mai bine pregătit pentru a oferi

un mediu de trai și un stil de viață stabil copilului și nu în ultimul rând, vor

ține cont de atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați

și surori, vârsta copilului, calitățile morale ale părinților, relațiile existente

între fiecare părinte și copil.

se va călăuzi pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor părintești.

Pentru a-l determina, va ține seama de întregul complex de împrejurări menit

să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă,

interesând mai cu seamă, pe lângă posibilitățile materiale ale părinților,

comportarea părinților înainte și după separare, gradul de atașament și

preocupare pe care au manifestat fiecare din părinte față de copil, precum și

legăturile afective ce s-au stabilit între părinte și copil.

scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor este indispensabil

de a verifica, a aprecia obiectiv și multilateral criteriile enumerate în raport

cu principiul superiorității interesului copilului.

reține raționamentul instanței de apel precum că în cazul examinării litigiilor

cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor în situația în care părinții

locuiesc separat, urmează a se ține cont exclusiv de interesul superior al

copilului. De altfel, această ipoteză se deduce din textele legale citate supra.

garantarea, respectarea și promovarea drepturilor copilului, principii care se

regăsesc atât în reglementările interne, cât și în cele internaționale. Legislația

internațională pornește de la recunoașterea copilului ca persoană,

recunoscându‐i și garantându‐i acestuia toate drepturile civile, sociale,

culturale, politice, economice etc., începând cu modul în care se dezvoltă

copilul și implicit discernământul acestuia, cu nevoile de ghidare și de

formare, până la atingerea maturității. Norma de drept este chemată înainte

de toate să vegheze la respectarea tuturor drepturilor copilului și implicit să

reglementeze anumite măsuri speciale de asistență, protecție și ocrotire, în

primul rând prin părinți, dar și prin intermediul unor instituții care au la bază

principiul ocrotirii interesului superior al copilului.

efectuând controlul judiciar asupra hotărârii primei instanțe justificat a ajuns

la concluzia de a determina domiciliul minorei xxxxx, cu mama Elena

Moroșan și domiciliul minorei xxxxx, cu tatăl Ion Moroșan, soluție ce va fi

menținută și de instanța de recurs în circumstanțele ce succed.

copilului, legiuitorul desemnează atât interesul superior al acestuia care se

24

realizează prin obligația de creștere și educare a copiilor de către părinții lor,

conform propriilor lor convingeri, precum și interesul personal concret al

minorului care se realizează prin obligația părinților de a se îngriji atât de

sănătatea și dezvoltarea fizică a copilului, cât și de educarea și pregătirea

profesională cea mai potrivită cu însușirile acestuia.

privire la obligația pozitivă a statului în temeiul articolului 8 din Convenție,

în cauzele privind respectarea dreptului de contact, au fost rezumate în

cauzele K.B. și alții v. Croația (nr. 36216/13, §§ 142-44, 14 martie 2017) și

Pisică (§§ 63-66). În concluzie, articolul 8 prevede că autoritățile naționale

trebuie să realizeze un echilibru just între interesele copilului și cele ale

părinților și că, la stabilirea acestui echilibru, trebuie acordată o importanță

deosebită interesului superior al copilului care, în funcție de natura și

gravitatea acestuia, poate prevala asupra celui al părinților. În special, un

părinte nu poate fi îndreptățit, în temeiul articolului 8, să obțină aplicarea

unor măsuri care ar dăuna sănătății și dezvoltării copilului

(Sommerfeld/Germania [MC], nr. 31871/96, § 64, CEDO 2003-VIII

(extrase), și Širvinskas v. Lituania, nr. 21243/17, § 95, 23 iulie 2019).

ideii că, în toate deciziile care privesc copiii, interesele superioare ale

acestora trebuie să fie primordiale (Strand Lobben și alții împotriva

Norvegiei [MC], 2019, § 207; Neulinger și Shuruk împotriva Elveției [MC],

2010, § 135; X împotriva Letoniei [MC], 2013, § 96). Interesele copilului

pot, în funcție de natura și gravitatea lor, să prevaleze asupra celor ale

părinților (Sahin împotriva Germaniei [MC], 2003, § 66). Cu toate acestea,

interesele părinților, în special dreptul de a menține contactul regulat cu

copilul, rămân un factor relevant în echilibrarea diverselor interese în cauză

(Neulinger și Shuruk împotriva Elveției [MC], 2010, § 134). Interesele

copilului impun ca legăturile cu familia să fie menținute, cu excepția

cazurilor în care familia s-a dovedit a fi în mod deosebit nepotrivită. În

consecință, legăturile familiale pot fi rupte doar în circumstanțe cu totul

excepționale, iar tot ce este posibil trebuie făcut pentru a păstra relațiile

personale și, atunci când este adecvat, pentru a „reconstrui” familia (Gnahoré

împotriva Franței, 2000, § 59 și, pentru o revizuire a jurisprudenței, Jansen

împotriva Norvegiei, 2018, §§ 88-93).

întregii situații familiale și a unui întreg set de factori, în special a celor de

natură factuală, emoțională, psihologică, materială și medicală, și să

realizeze o evaluare echilibrată și rezonabilă a intereselor fiecărei persoane,

având în permanență în vedere determinarea celei mai bune soluții pentru

copil, deoarece această considerație are o importanță crucială în fiecare caz.

Marja de apreciere acordată autorităților naționale competente va varia în

funcție de natura problemelor și de importanța intereselor în joc (Petrov și X

împotriva Rusiei, 2018, §§ 98-102). Un părinte nu poate pretinde, în temeiul

25

articolului 8, adoptarea unor măsuri care ar dăuna sănătății și dezvoltării

copilului (Elsholz împotriva Germaniei [MC], 2000, § 50; T.P. și K.M.

împotriva Regatului Unit [MC], 2001, § 71; Ignaccolo-Zenide împotriva

României, 2000, § 94; Nuutinen împotriva Finlandei, 2000, § 128). Astfel,

atunci când o fată de 13 ani și-a exprimat în mod clar dorința de a nu-și vedea

tatăl, menținând această poziție timp de mai mulți ani, iar forțarea acesteia

de a-l întâlni ar fi perturbat grav echilibrul său emoțional și psihologic,

decizia de a refuza contactul cu tatăl poate fi considerată ca fiind luată în

interesul copilului (Sommerfeld împotriva Germaniei [MC], 2003, §§ 64-65;

Buscemi împotriva Italiei, 1999, § 55). În cazul Suur împotriva Estoniei,

2020, Curtea nu a constatat nicio încălcare a articolului 8, deoarece instanțele

naționale au luat pe deplin în considerare interesele superioare ale copilului

și au oferit motive relevante și suficiente pentru care, la momentul respectiv,

copilul nu trebuia obligat să aibă contact cu tatăl său biologic (§ 98). Totuși,

Curtea a considerat relevant faptul că tatăl putea, pe viitor, să solicite

instanțelor naționale revizuirea aranjamentelor de contact.

încredințarea minorilor este acel al menținerii fraților împreună. Conform

practicii judiciare naționale și internaționale, măsura separării minorilor frați

trebuie să fie luată numai în situații excepționale și pentru cauze temeinic

justificate. La fel, separarea fraților trebuie să constituie o măsură extremă,

care ar putea fi justificată doar prin lipsa posibilităților unui părinte de a‐i

crește și educa împreună și care, pentru a se evita traumatismul psihic ce

poate fi cauzat prin stabilirea unor domicilii diferite, trebuie să aibă caracter

excepțional.

comportamentul părinților, precum și de procedurile judiciare, având în

vedere complexitatea acestora, întrucât soții Moroșan au optat pentru

desfacerea căsătoriei și de a locui separat, însă împreună cu ambele fiice

minore. De fapt, separarea soților Moroșan s-a realizat în anul 2018, Elena

Moroșan plecând cu fiica minora xxxxx de la domiciliul comun, iar Ion

Moroșan continuând să locuiască cu fiica minoră xxxxx, fiind urmată de

inițierea procedurilor judiciare prin înaintarea de către Elena Moroșan la 31

mai 2018 și de către Ion Moroșan la 14 mai 2019 a acțiunilor în instanța de

judecată în vederea desfacerii căsătoriei și respectiv determinarea

domiciliului copiilor minori cu unul dintre părinți.

Justiție la judecarea recursurilor menționate, are inclusiv obligația de a evita

o eventuală trauma psihologică, psiho-emoțională a minorelor xxxxx și

xxxxx, în situația în care din afirmația părinților, surorile se întâlnesc,

comunică, interacționează etc., însă locuiesc una cu tatăl, iar alta cu mama,

de la separarea, de fapt, a părinților, care s-a produs în anul 2018.

26

separarea părinților, în luarea oricăror decizii, emoțiile predomină, însă

indiferent ce ar simți părinții, este foarte important să își pună copiii pe

primul loc, ținând cont de nevoile și interesele acestora, evitând eventualele

conflicte.

interesului superior al copilului, se ia în vedere: nevoile fizice, emoționale,

psihologice ale copilului având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare;

identitatea culturală, religioasă, lingvistică, spirituală a copilului, apartenența

la o anumită etnie; opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea

pot fi verificate în mod rezonabil; natura, forța și stabilitatea relației dintre

copil și fiecare dintre părinți, membrii familiei restrânse și extinse; orice

decizie a instanței cu privire la copil relevante pentru siguranța și bunăstarea

copilului; capacitatea tuturor persoanelor cu privire la care decizia instanței

se poate aplica, de a comunica, coopera în chestiuni care privesc copilul, de

a contribui la creșterea și dezvoltarea acestuia. Toate aceste criterii au la bază

ideea de bine suprem al copilului, de interes superior. Autoritatea părintească

practic presupune obligația părinților de a asigura protecția și educația

copilului, respectând persoana acestuia, aceasta fiind structura de bază

urmată de celelalte drepturi și obligații ale părinților ca și componente ale

autorității părintești și prin care se realizează faptic protecția copilului.

apar în momentul în care părinții divorțează, omițând faptul că sunt în

continuare un cuplu parental. În cazul în care domiciliul unui copil este

stabilit cu un părinte, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra

modului de creștere și educare a copilului. În situația divorțului, părinții

trebuie să realizeze că, înainte de toate, interesul superior al copilului nu se

poate realiza decât dacă pun copilul pe primul loc, renunțând disensiunile

dintre ei ce au dus la desfacerea căsătoriei. Copiii trebuie să fie protejați prin

a nu fi prezenți la conflictele dintre părinți, în primul rând pentru protecția

lor psihică. Interesul superior al copilului se simte cel mai pregnant în ceea

ce privește protecția, copilul trebuind să se simtă protejat atât din punct de

vedere fizic, cât și psihic. Părinții trebuie să acorde copilului oportunitatea

de a discuta despre ceea ce simte, fiind atenți la toate schimbările de

comportament care se pot ivi, precum și la reacția lor față de o anumită

situație. Copiii sunt îndreptățiți de a avea o relație cu ambii părinți, indiferent

dacă locuiesc împreună. Copilul este crescut de ambii părinți împreună chiar

dacă aceștia locuiesc separat. Fiecare părinte îl încurajează pe copil să

păstreze relații bune cu celălalt părinte și nu trebuie să fie expus la niciun

conflict dintre părinți, indiferent de subiectul acestuia. La stabilirea

domiciliului copilului minor, instanța este obligată să țină cont cu prioritate

de interesul superior al copilului.

personale cu familia sa, întrucât doar prin exercitarea acestui drept

27

fundamental, copilul primește o identitate și se dezvoltă sănătos. În cazul

procedurilor de divorț, este important să se stabilească dacă minorul va

rămâne cu unul dintre părinți sau va locui alternativ la fiecare dintre ei,

respectând interesul superior al copilului.

atunci când între ei s-au statornicit puternice legături de afecțiune, când

măsura separării ar fi de natură să le creeze traume psihice greu de depășit,

însă și atunci când separarea ar contribui la o ruptură definitivă între frați,

datorată influenței negative a părinților. Dacă interesele copiilor minori

impun creșterea lor împreună, atunci când între ei există legături de

afecțiune, cu atât mai mult aceeași soluție se impune când separarea ar

contribui la dispariția sentimentelor firești dintre frați, preîntâmpinarea unei

asemenea rupturi, care nu este în interesul copiilor, putându-se realiza numai

prin creșterea lor împreună, prin traiul alături putându-le fi schimbate

sentimentele într-un sens pozitiv, spre o relație de dragoste și afecțiune

reciprocă, proprie fraților, cu consecințe benefice pentru dezvoltarea lor

viitoare. Transpunând criteriilor enunțate situația de fapt din speță, așa cum

a fost reținută de instanța de apel, se constată că măsura de încredințare a

unei fiice tatălui și a unei fiice mamei corespunde interesului superior al

acestora, în situația în care se pune problema primordială excluderii unor

eventuale traume psiho-emoționale a copiilor având în vedere anturajul și

condițiile în care au continuat să locuiască de la separarea de fapt a părinților.

pentru creșterea și educarea celor doi copii minori născuți din căsătorie,

manifestă un atașament și o disponibilitate egală în a-i crește și a-i educa

împreună, însă nu poate fi ignorat faptul că minorele locuiesc practic separat

începând cu anul 2018. Este cert faptul că surorile comunică în continuare și

exprimă un atașament reciproc, ceea ce reprezintă un aspect foarte important

în dezvoltarea lor, aspect afirmat și de către părinți în cadrul ședinței de

judecată, reținut, în esență, în rapoartele nr. 26 și 27 întocmite de Centrul

Republican de Asistență Psihopedagogică la 20 decembrie 2019. Minora

xxxxx și-a exprimat dorința de a locui cu sora xxxxx în casa lor alături de

tata și bunici (Vol.II, f.d.84), precum și xxxxx a fost preocupată de gândul

cât de des își va vedea sora, cea mai semnificativă persoană din viața ei, după

separarea părinților (Vol.II, f.d.74). De altfel, nu poate fi exclus faptul că

surorile comunică și se văd, iar locuirea lor separat nu presupune despărțirea

acestora total și lipsirea de prezența unei de alta.

nouă relație, din care are un alt copil minor, iar xxxxx locuind cu tatăl de la

separarea soților, nu a domiciliat niciodată împreună cu mama în noua

componență și nu a dezvoltat un atașament strâns în raport cu frățiorul, spre

deosebire de xxxxx care locuiește cu mama. Conform raportului nr. 26,

întocmit de Centrul menționat, pe parcursul evaluării xxxxx a avut o relație

28

pozitivă cu mama, manifestând și instabilitate emoțională, nu au fost

evidențiate sentimente negative orientate față de mama (Vol.II, f.d.83).

părinți, instanța de recurs reține că această a fost menționată în rapoartele

amintite cu caracter de recomandare părinților minorelor, fiindu-le sugerat

de a o exercita în comun, mai mult că s-a notat că ambii au abilități parentale

suficient de dezvoltate pentru creșterea și educarea copiilor (Vol.II, f.d.75,

84).

Copilului sectorul Buiucani nr. 353 din 07 decembrie 2020, întocmit în baza

verificării condițiilor de trai ale părinților, se profilează că ambii părinți

dispun de condiții bune de trai, bază materială, abilități părintești și

psihologice de a se ocupa de creșterea, întreținerea, educarea și instruirea

fiicelor. La fel, s-a stabilit că mama și tata sunt figuri importante, care au rol

decisiv în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor, atât timp cât calitatea

interacțiunilor lor va condiționa calitatea relațiilor sociale. Interesul superior

al copilului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu

familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți, pentru că riscul

ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată încredințarea

sa unuia sau altuia dintre părinți. De aceea, după separarea părinților

menținerea încurajarea relației copilului cu părintele cu care minorul

locuiește în mod statornic, devine viu pentru dezvoltarea sa normală.

Interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a

putea accesa nelimitat pe ambii părinți pentru a putea dezvolta relații

echilibrate și armonioase cu ambii părinți (Vol.II, f.d.134).

către instanța judecătorească a litigiilor privind educația copilului este

obligatorie participarea autorității tutelare teritoriale. Autoritatea tutelară

teritorială este obligată să examineze condițiile de trai ale copilului și ale

persoanei care pretinde la educația copilului și să prezinte instanței

judecătorești avizul respectiv.

în care ambii părinți pot oferi condiții optime de trai, de dezvoltare și educare

pentru copiii minori, la aprecierea părintelui cu care urmează a fi stabilit

domiciliul copiilor minori urmează a se ține cont în primul rând de principiul

asigurării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului.

apel rezultă că locuiește cu tata, o iubește mult pe sora sa xxxxx și că dorește

să locuiască împreună cu sora sa și cu tatăl ei. Este absolut categoric să

locuiască cu mama sa, deoarece a plecat de acasă și locuiește cu persoane

străine. Nu a comunicat aproximativ 8-9 luni. Pentru ea nu sunt mai

importante condițiile de acasă decât sora sa xxxxx, dar este mai important ca

să fie cu tatăl său și ca sora sa xxxxx să vină la ei. Astfel, instanța de apel din

29

declarațiile acesteia, ținând cont de vârsta minorei și gradul de maturitate, a

constatat că xxxxx manifestă un atașament mai profund față de tată, fiind

într-o afecțiune emoțională și interacțiune puternică cu acesta.

de apel, rezultă că locuiește cu mama, o iubește pe sora și mama sa, precum

și că dorește să locuiască împreună cu sora și mama ei. Nu dorește să

locuiască cu sora sa xxxxx și tatăl său, deoarece îi este mai bine cu mama sa.

Are un frățior, îl iubește și se împacă foarte bine. Astfel, instanța de apel din

declarațiile copilului minor, ținând cont de vârsta acestuia și gradul de

maturitate, a stabilit că copilul minor xxxxx manifestă un atașament mai

profund față de mamă, fiind într-o afecțiune emoțională și interacțiune

puternică cu aceasta.

de Justiție a apreciat ca fiind justificat raționamentul instanței de apel precum

că la etapa actuală schimbarea domiciliului copiilor minori în circumstanțele

descrise, nu este nicidecum în interesul lor suprem, întrucât xxxxx începând

cu anul 2018 locuiește cu tatăl său Ion Moroșan, fiind într-o afecțiune

emoțională și interacțiune puternică cu el, iar despărțirea de tată i-ar provoca

noi suferințe, frustrări și tensiuni psiho-emoționale. Iar xxxxx începând cu

anul 2018 locuiește cu mama sa Elena Moroșan, fiind într-o afecțiune

emoțională și interacțiune puternică cu ea, iar despărțirea de mamă i-ar

provoca noi suferințe, frustrări și tensiuni psiho-emoționale. Iar stabilirea

domiciliului copiilor minori împreună cu tatăl sau cu mama, contrar voinței

minorelor, le-ar afecta negativ starea psiho-emoțională, or, la caz, instanța

de apel a ținut cont exclusiv de interesul superior al copilului, opinia acestuia,

în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate. Mai mult, opinia

copilului contează și instanța judecătorească urmează să țină cont cont de

interesele și opinia copilului.

inclusiv de opinia copiilor minori, în condițiile în care art. 12 din Convenția

amintită supra prevede că statele părți vor garanta copilului capabil de

discernământ dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme

care îl privește, opiniile copilului fiind luate în considerare avându-se în

vedere vîrsta sa și gradul său de maturitate. În acest scop, se va da copilului,

în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau

administrativă care-l privește, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o

instituție corespunzătoare, în conformitate cu regulile de procedură din

legislația națională.

cu unul din părinți în vederea cresterii surorilor împreună la această etapă nu

pot fi reținute ca fiind întemeiate, în condițiile în care instanța de apel la

stabilirea domiciliului minorelor a ținut cont de preferința copiilor,

atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, față de soră, vârsta

30

copilului, relațiile existente între fiecare părinte și copil, criterii importante

conform factorilor decisivi menționați supra. Or separarea minorei xxxxx de

mamă, precum și a minorei xxxxx de tată ar afecta mult mai starea acestora

psiho-emoțională decât separarea surorilor, în special că ele comunică în

continuare locuind separat. Schimbarea domiciliului e în detrimentul

interesului copiilor.

instanțe în partea ce ține de stabilirea domiciliului ambelor minore cu tatăl,

în condițiile în care circumstanțele enunțate anterior denotă că o eventuală

schimbarea a domiciliului minorelor, de fapt, stabilit de părinți în anul 2018

la separarea acestora și acomodarea minorelor cu membrii familiei cu care

locuiesc, ar putea avea un impact mult mai negativ asupra stării psihice a

acestora, decât însăși separarea surorilor.

creșterea și educarea fiicelor minore, mai mult că instanța ierarhic inferioară

corectat a punctat că stabilirea domiciliului minorei xxxxx cu mama și a

minorei xxxxx cu tatăl, nu privează și nu îngrădește dreptul mamei sau a

tatălui să participe în egală măsură în viața copiilor lor, la creșterea,

educarea, instruirea și întreținerea acestora, fiind în drept să stabilească un

grafic de întrevederi a copiilor, inclusiv prin intermediul instituțiilor statale,

care au obligații pozitive de apărare a drepturilor. Copilul are dreptul de a

menține relații personale și contacte directe cu părinții, frații, rudele, precum

și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.

se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al

„vieții de familie”, în sensul Articolului 8 din Convenție, chiar dacă relațiile

dintre părinți au încetat (a se vedea, în calitate de exemplu recent, Ilya Lyapin

v. Rusia, nr. 70879/11, § 44, 30 iunie 2020).

particular, trebuie să se țină cont de două aspecte: în primul rând, este în

interesul suprem al copilului ca legăturile sale cu familia să fie păstrate, cu

excepția cazurilor în care familia s-a dovedit a fi extrem de nepotrivită; și în

al doilea rând, este în interesul superior al copilului ca acesta să se dezvolte

într-un mediu sigur și liniștit (vezi Neulinger și Shuruk, citat mai sus, § 136;

Și R. Și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat mai sus, § 73-74).

Reieșind din cele menționate mai sus, este cert că legăturile de familie pot fi

destrămate doar în circumstanțe excepționale, și e nevoie de întreprins toate

măsurile posibile pentru păstrarea relațiilor personale și, dacă este cazul, de

a „reconstitui” familia (vezi Neulinger și Shuruk, indicat mai sus, § 136, și

R. și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat mai sus, § 73). Nu este

destul de a menționa faptul că un copil poate fi plasat într-un mediu mai

benefic pentru educare (vezi K. Și T. v. Finlanda, citat mai sus, § 173, Și

K.A. v. Finlanda, nr. 27751/95, § 92, 14 ianuarie 2003). Totuși, în cazurile

31

în care menținerea legăturilor de familie ar prejudicia sănătății și dezvoltării

copilului, părintele nu are dreptul să insiste asupra păstrării unei asemenea

legături, în baza prevederilor articolului 8 din Convenție (vezi Neulinger și

Shuruk, citat mai sus, § 136; R. Și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat

mai sus, § 73; și Y.C. v. Regatul Unit al Marii Britanii, nr. 4547/10, § 134,

13 martie 2012).

adus de recurenți, însă a punctat momentele decisive ce a determinat soluția

sa pornind de la interesul superior al copiilor minori și evitând supunerea

acestora unor eventuale stresuri și stări psiho-emoționale negative, în

condițiile în care alegațiile din recursurile declarate nu denotă decât o analiză

a fiecărui recurent a actului judecătoresc contestat din perspectiva interesului

său și solicitărilor de a determina domiciliul copiilor minori împreună cu

unul dintre părinți, ceea ce la caz nu este posibil, având în vedere

circumstanțele detaliate anterior.

că părintele care locuiește împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice

contactul dintre copil și celălalt părinte care locuiește separat, cu excepția

cazurilor cînd comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul

intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică și psihică.

Părinții care locuiesc separat de copil au dreptul de a primi informațiile ce se

referă la copilul lor de la toate instituțiile educative, curative, de asistență

socială etc. Comunicarea informației poate fi refuzată dacă comportamentul

părintelui prezintă pericol pentru viața și sănătatea copilului. Acest refuz

poate fi atacat în instanța judecătorească.

părinte sau de ambii părinți are dreptul să întrețină relații personale și

contacte directe regulate cu cei doi părinți ai săi, dacă aceasta nu contravine

intereselor lui.

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate

supra și se axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe

deplin, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de

normele de drept material.

cadrul judecării cauzei civile, participanților la proces le-au fost create

condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor

procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces

echitabil, garantat și asigurat prin art. 6§1 CEDO.

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel

încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

32

soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma

jurisprudenței CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).

Supreme de Justiție respinge recursurile declarate cu menținerea deciziei

instanței de apel.

(1) lit. a), alin.(3) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge recursurile declarate de Ion Moroșan și avocatul Marin Aftenii,

de Elena Moroșan, inclusiv prin intermediul avocatului Arina Țurcan-Donțu.

Menține decizia din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Moroșan

împotriva lui Ion Moroșan, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, cu privire la desfacerea căsătoriei,

stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei pentru întreținerea

copiilor minori și cererea reconvențională depusă de Ion Moroșan împotriva

Elenei Moroșan, Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică,

autoritate invitată în temeiul art. 74 din Codul de procedură civilă pentru

concluzii, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copiilor

minori.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

33