2ra-1138/24 — stabilirea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei de întretinere

La 14 iulie 2023, Tatiana Pasat, reprezentată de avocata-stagiară Cătălina Sîrbu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Pasat, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sec. Ciocana, mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere (f. d. 3, 4-6).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Tatiana Pasat, reprezentată de avocata-stagiară Cătălina Sîrbu, a indicat că la 13 decembrie 2021, a desfăcut căsătoria cu Marin Pasat, la Serviciul Stare civilă Hîncești, actului de divorț fiindu-i atribuit numărul 294.

Din căsătorie au doi copii minori: XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX, născută la XXXXX.

A indicat că la momentul actual locuiesc separat, unicul îngrijitor al copiilor comuni este mama, tatăl copiilor se prezintă doar cu scopul de a crea conflicte din cauza spațiului locativ, nu contribuie financiar la întreținerea copiilor, doar cauzează disconfort și incertitudine pentru viitor.

A relevat că tentativele de a soluționa pe cale amiabilă, contribuirea din partea pârâtului cu o sumă oarecare fixă pentru întreținerea copiilor minori școlari din păcate nu s-au soldat cu vreun rezultat pozitiv. Mai mult, el ignoră orice inițiativă adecvată de soluționare, nu contribuie nici cu un ajutor, doar conflicte manifestate prin indiferență, având un comportament nedemn, respingător, superficial, nu percepe nivelul nociv care îl transmite reclamantei și copiilor, dă dovadă de infantilitate în raport cu viața de familie creată. 1

Totodată a specificat că toate aceste circumstanțe au condus-o la convingerea fermă privind imposibilitatea păstrării dialogului cu fostul soț, iar copiii se vor simți mai protejați doar cu mama și vor fi asigurați cu tot necesarul, cu o educație și îngrijire adecvată necesităților lor.

În drept, reclamanta Tatiana Pasat, reprezentată de avocata-stagiară Cătălina Sîrbu și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 2, 74-76, 98 din Codul familiei, art. 39, 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Tatiana Pasat, reprezentată de avocata-stagiară Cătălina Sîrbu, a solicitat stabilirea domiciliului copiilor minori XXXXX, IDNP: XXXXX, născută la XXXXX și Loredana Pasat, IDNP: XXXXX, născută la XXXXX, cu mama Tatiana Pasat; încasarea de la Marin Pasat pensia de întreținere pentru copii minori XXXXX și XXXXX în beneficiul Tatianei Pasat, în suma fixă de câte 3 000 de lei lunar, pentru fiecare copil minor, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și încasarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea prezentei cauze.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond a elucidat pe deplin circumstanțele speței deduse judecății, a stabilit corect starea de fapt și situația real existentă a litigiului, a identificat și aplicat corect normele materiale și procedurale, adoptând o hotărâre întemeiată și legală.

Din lucrările dosarului instanța de apel a constatat cu certitudine că conform certificatelor de naștere seria NA-VI 3440172 și seria NA-VI 3439959, Tatiana Pasat este mama și Marin Pasat este tatăl copiilor minori XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX, născută la XXXXX (f. d. 9, 10).

Totodată instanța de apel a stabilit, că potrivit certificatului de divorț seria D-IV 0711887, la 13 decembrie 2021, a fost desfăcută căsătoria dintre Marin Pasat și Tatiana Pasat (f. d.11).

Din conținutul avizului Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, mun. Chișinău nr. 176 din 04 ianuarie 2024, rezultă că, copiii minori XXXXX și XXXXX, locuiesc cu mama acestora, Tatiana Pasat, în XXXXX, dânsa dispunând de condițiile necesare pentru creșterea, educația și îngrijirea copiilor minori. La fel, din aviz se atestă că XXXXX este elevă în clasa X-a, iar XXXXX este elevă în clasa II-a, la Liceul Teoretic ,,Ginta Latină” (f. d. 38-39).

Analizând situația de fapt prin prisma prevederilor legale, instanța de apel nu va supune analizei și verificării și nu va da apreciere concluziei instanței de fond cu privire la admiterea pretenției cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, deoarece în această parte hotărârea nefiind contestată de părți, partea pârâtă fiind de acord cu această pretenție, apelantul/pârât înaintând obiecții doar în partea cuantumului pensiei pentru întreținerea copilului minor. 3

La caz, instanța de apel a reținut că, potrivit informației Biroului Național de Statistică, pentru anul 2023, valoarea minimului de existență, pentru un copil de vârsta de la 7-17 ani în orașe mari constituie 3 613,7 de lei lunar, având în vedere că întreținerea copilului minor urmează a fi asigurată de ambii părinți.

Mai mult, instanța de apel a reținut ca întemeiate argumentele instanței de fond, precum că copiii XXXXX și XXXXX, se află exclusiv la întreținerea mamei – Tatiana Pasat respectiv ultimei îi revin un șir întreg de obligațiuni, cum ar fi îngrijirea zilnică și igiena copiilor, procurarea produselor alimentare și prepararea hranei, activități educative și multe altele, respectiv, în aceste condiții, ar fi echitabil ca tatăl copiilor – Marin Pasat să contribuie financiar într-o măsura mai mare, din moment ce alte contribuiții la educația și întreținerea copilului, pârâtul/apelant nu are.

Însă, cuantumul stabilit de Biroul Național de Statistică este unul orientativ și nu obligatoriu. Or, această sumă reflectă minimul de existență, cheltuielile reale de întreținere a copiilor fiind mult mai mari. În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că părinții sunt obligați să creeze copiilor condiții adecvate pentru creșterea și dezvoltarea acestora, atât fizică cât și psihologică, astfel încât întreținerea nu urmează a fi acordată doar la nivelul minimului de existență. Mai mult decât atât, ambii copii merg la școală și necesită mult mai multe cheltuieli legate atât de viața cotidiană de zi cu zi, de învățământ, activități extrașcolare, hrană, vestimentație etc., precum și luând în considerare creșterea prețurilor atât la produsele alimentare, cât și nealimentare și la prestarea diferitor servicii, fiind necesar un sprijin material în cuantum mai mare decât minimul de existență.

Prin urmare, instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a admite cererea de chemare în judecată și de a încasa pensia de întreținere în mărime fixă de 3 000 de lei lunar pentru fiecare copil de la Marin Pasat în beneficiul Tatianei Pasat pensie pentru întreținerea copiilor minori, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată 14 iulie 2023, până la atingerea majoratului de către copii.

Or, la aprecierea cuantumului pensiei, se ține cont de faptul că urmează a fi păstrat nivelul decent de asigurare materială a copiilor minori de către ambii părinți, că copiii domiciliază permanent cu mama, considerent din care aceasta suportă cheltuieli mai mari pentru întreținerea copiilor. 4

Totodată, instanța de apel a reținut că la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea pensiei de întreținere, are obligația de a asigura copilului protecția și îngrijirea necesară în vederea asigurării bunăstării sale, ținând cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale reprezentanților săi legali sau altor persoane cărora acesta le-a fost încredințat în mod legal.

În mod distinct instanța de apel pune în evidență și faptul că suma dispusă spre încasare ca pensiei de întreținere pentru copilul minor trebuie să fie reală și necesară, totodată însă să nu fie în detrimentul celuilalt părinte, iar în cazul dat pensia de întreținere cu încasarea sumei de a câte 3 000 de lei/ lunar corespunde în mod real nevoilor minorilor și necesităților de întreținere la această vârstă.

Din acest motiv, instanța de apel a stabilit că solicitarea lui Marin Pasat privind micșorarea sumei pentru întreținerea copiilor minori nu poate fi acceptată, deoarece necesitățile specifice vârstei copiilor reclamă costuri ce depășesc simpla întreținere. Iar potrivit prevederilor art. 3.1 al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.

La fel, instanța de apel nu poate admite ca probe pertinente argumentele invocate de Marin Pasat, precum că conform certificatului de salarizare are un salariu de 5 000 de lei (f. d. 40), potrivit cărora el nu dispune de venituri suficiente pentru a achita pensia de întreținere decât în mărimea solicitată de el de 1/3 din salariu, or, după cum just a concluzionat și instanța de fond, Marin Pasat nu a fost lipsit de dreptul de a se angaja la un loc de muncă, cu un salariu mai avantajos, ținând cont că cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2023 stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 936 din 28 decembrie 2022, constituie 11 700 de lei.

Vizavi de argumentele lui Marin Pasat precum că, acesta se află într-o situație materială precară și nu este de acord cu cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanța de judecată și solicită încasarea pensiei de întreținere în mărime de 1/3 din salariu, instanța de apel a reținut că, obligația acestuia de a întreține copiii minori derivă din art.18 alin. (1) al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, 5 potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rând părinților, care trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului. Astfel, reglementările menționate arată că potrivit legislației atât naționale cât și internaționale, ambii părinți au datoria de a compensa cheltuielile pentru întreținerea copilului minor.

Mai mult, instanța de apel a reiterat, că părinții au obligația de a întreține, educa și susține copiii săi minori, astfel, participarea benevolă a tatălui în viața copilului constituie atât un drept al său, la care se și atribuie procurarea de către el la propria inițiativă a produselor, lucrurilor și altor bunuri de necesitate cotidiană, cât și o obligație, la care se referă impunerea lui la plata pensiei de întreținere a copilului.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a constatat ca, instanța de fond corect a încasat din contul lui Marin Pasat în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 160 de lei, or, Tatiana Pasat a fost scutită la depunerea cererii de chemare în judecată prin efectul legii potrivit prevederilor art. 85 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă. Respectiv, cheltuielile de judecată au fost încasate proporțional părții admise din pretenții din contul părții care a pierdut procesul.

Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost notificată în adresa reprezentantei recurentului, avocata Marina Frecauțan, în mod electronic, la 08 octombrie 2024, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 114), iar cererea de recurs au fost depusă la 17 noiembrie 2024 (f. d. 117- 120).

La 26 mai 2025, în adresa Tatianei Pasat, reprezentantului acesteia, avocatului Vasile Pruteanu și Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, mun. Chișinău a fost expediată copia recursului declarat de Marin Pasat, reprezentat de avocata Marina Frecauțan, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 129-131).

La 02 iunie 2025, prin intermediul poștei electronice, Tatiana Pasat, reprezentată de avocatul Vasile Pruteanu a depus referință la recursul declarat de Marin Pasat, reprezentat de avocata Marina Frecauțan, solicitând să fie declarat inadmisibil (f. d. 132-135).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, mun. Chișinău nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință. 7

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. 8

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Mai mult, deși recurenta a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, precum că aprecierea probelor ar fi fost vădit nerezonabilă, în conținutul cererii de recurs, Marin Pasat, reprezentat de avocata Marina Frecauțan, nu a indicat concret care probă anume ar fi fost apreciată vădit nerezonabil și nici sub ce aspect pretinsele probe ar fi fost apreciate astfel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Marin Pasat, reprezentat de avocata Marina Frecauțan, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. 9

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Marin Pasat, reprezentat de avocata Marina Frecauțan, ca fiind inadmisibil. 10

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Marin Pasat, reprezentat de avocata Marina Frecauțan, împotriva deciziei din 27 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11