2ra-672/24 — Anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral și cheltuielile de judecată

La 06 martie 2023, Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Havrun, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, privind anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, ****, directorul Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, Barbălat Eugeniu, a emis ordinul nr. **** „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare angajatului Societății pe Acțiuni „Servicii comunale Florești” sub formă de mustrare”. Ordinul de sancționare a fost adus la cunoștința reclamantului la data de 06 decembrie 2022. La emiterea ordinului nr. ****, nu au fost luate în considerare prevederile imperative a legislației în vigoare și anume art. 206 și art. 2111 din Codul muncii.

La aplicarea sancțiunii disciplinare în privința reclamantului nu s-a ținut cont de faptul că ultimul nu a comis careva abateri disciplinare și/sau încălcări a obligațiunilor de serviciu la cercetarea cazului legat de depistare în stare de ebrietate a angajatului Vladislav Cucer - lăcătuș la rețelele de canalizare. Or, Serghei Apostolachi, deținând funcția de șef a secției Canal, urma să verifice mai multe obiecte ale Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, astfel la 11 noiembrie 2022, pe la orele 15.00 a plecat să efectueze verificări la stația de epurare, la stația de pompare centrală și apoi la stația de pompare raională de pe str. Beleaev. Despre plecarea sa la verificări a fost informată angajata Carolina Moldovanu, iar procedura de efectuare a controlului poate fi confirmată de lăcătușul Ilie Crețu și mașinistul Pavel Andronic.

Reclamantul a susținut că, nu poartă răspundere personală pentru consumul băuturilor alcoolice la locul de muncă a altor angajați, or, aceștia poartă răspundere personală individuală pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu și în special de ceea ce ține de consumul băuturilor alcoolice la locul de muncă.

Serghei Apostolachi a mai indicat că, nu a semnat careva contracte de muncă sau fișe de post în care să-și fi luat angajamentul să nu permită angajaților Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” consunarea de băuturi alcoolice la locul de muncă. Prin urmare, nu-i pot fi imputate abaterile 1 disciplinare comise de alți angajați ai întreprinderii. Or, în cazul dat directorul Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, Eugeniu Barbălat urma să- și aplice personal sancțiune disciplinară, deoarece este responsabil direct pentru activitatea tuturor angajaților ai întreprinderii, inclusiv pentru consumul băuturilor alcoolice la întreprindere de către angajați.

Reclamantul a opinat că pârâta urmează să-i achite și prejudiciu moral, deoarece administrația întreprinderii are atitudine tot mai ostilă în privința sa, fiindu-i aplicate în mod succesiv și neîntemeiat sancțiuni disciplinare, situație care îi provoacă o stare de stres și frustrare.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 115-118, art. 206, art. 209, art. 354, art. 355 din Codul muncii și art. 5, art. 7, art.32, art.33/1, art.38, art.81, art.166-167 din Codul procedură civilă.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. **** „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare angajatului Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, prin care Serghei Apostolachi a fost sancționat cu sancțiune disciplinară sub formă de mustrare”, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, în baza contractului individual de muncă nr. ****, Serghei Apostolachi a fost angajat la Societatea pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” în calitate de maistru Intervenție Apă Florești pe perioadă determinată cu un regim de muncă luni- vineri, 08:00-17:00 (f.d.75 verso-76). 2

În baza contractului individual de muncă nr. ****, apelantul Serghei Apostolachi a fost angajat la Societatea pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” în calitate de maistru Intervenție Apă Mărculești pe perioada determinată cu un regim de muncă luni-vineri, 08:00-17:00 (f.d.76 verso-77).

Ulterior, potrivit Acordurilor suplimentare la contractele de muncă prezentate de către intimat în cadrul ședinței instanței de apel și a informației privind numirea și transferuri, apelantul Serghei Apostolachi a fost transferat în funcția de șef secția Canal (f.d.77 verso-78, 79).

Conform art. 5 lit. o) din Codul muncii, unul din principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internațional și din cele ale Constituției Republicii Moldova, este obligația părților la contractele colective și individuale de muncă de a respecta clauzele contractuale, inclusiv dreptul angajatorului de a cere de la salariat îndeplinirea obligațiilor de muncă și manifestarea unei atitudini gospodărești față de bunurile angajatorului și, respectiv, dreptul salariatului de a cere de la angajator îndeplinirea obligațiilor față de salariați, respectarea legislației muncii și a altor acte ce conțin norme ale dreptului muncii.

Instanța de apel a stabilit că, conform pct. 9 al contractului individual de muncă apelantul-salariat Serghei Apostolachi s-a obligat: a) să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. 2) al art. 9 din Codul muncii, b) să îndeplinească alte obligații.

Art. 9 alin. (2) din Codul muncii prevede că salariatul este obligat: a) să- și îndeplinească conștiincios obligațiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă, b) să îndeplinească normele de muncă stabilite, c) să respecte cerințele regulamentului intern al unității și să poarte în permanență asupra sa permisul nominal de acces la locul de muncă, acordat de angajator, d) să respecte disciplina muncii, d1) să manifeste un comportament nediscriminatoriu în raport cu ceilalți salariați și cu angajatorul, d2) să respecte dreptul la demnitate în muncă al celorlalți salariați, e) să respecte cerințele de securitatea și sănătatea în muncă, f) să manifeste o atitudine gospodărească față de bunurile angajatorului și ale altor salariați, g) să informeze de îndată angajatorul sau conducătorul nemijlocit despre orice situație care prezintă pericol pentru viața și sănătatea oamenilor sau pentru integritatea patrimoniului angajatorului; g1) să informeze de îndată angajatorul sau conducătorul nemijlocit despre imposibilitatea de a se prezenta la serviciu și să prezinte, în termen de 5 zile lucrătoare după reluarea activității de muncă, documentele care justifică absența, h) să achite contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală în modul stabilit și i) să îndeplinească alte obligații prevăzute de legislația în vigoare, de contractul colectiv de muncă și de convențiile colective.

Astfel, sarcinile de muncă impuse de angajator rezultă din condițiile contractelor individuale de muncă la pct. 9, cât și din specificul funcției - la caz funcția de șef secția Canal. 3

Conform art. 10 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să tragă salariații la răspundere disciplinară și materială în modul stabilit de prezentul cod și de alte acte normative.

Instanța de apel a notat că, prin ordinul Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” cu privire la sancționarea angajatului Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” nr. ****, lui Serghei Apostolachi - șef secția Canal, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare pentru încălcarea gravă a obligațiilor de muncă, manifestată prin încălcarea cerințelor de Securitate și sănătate în muncă (f.d.17).

Potrivit ordinului nominalizat, s-a reținut că prin acțiunile lui Serghei Apostolachi au fost încălcate obligațiile de muncă, fapt ce se încadrează în prevederile art. 2111 lit. f) din Codul muncii.

Art. 2111 lit. f) din Codul muncii stipulează că, se consideră încălcare gravă a obligațiilor de muncă următoarele acțiuni ale salariatului, încălcarea cerințelor de securitate și sănătate în muncă, constatată, în formă scrisă, de conducătorul unității, de lucrătorul desemnat, de serviciul intern ori extern de protecție și prevenire sau de Inspectoratul de Stat al Muncii, dacă această încălcare a atras consecințe grave (accident de muncă, avarie) sau a creat un pericol real și iminent al survenirii unor asemenea consecințe.

Astfel, în capitolului 4 al Regulamentului intern al Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” sunt prevăzute obligațiile salariaților, unde la pct. 4.1. este expres indicat că salariații sunt obligați să-și îndeplinească conștiincios obligațiile de muncă prevăzute de contractual individual de muncă, să respecte disciplina muncii, să îndeplinească la timp și calitativ obligațiile de serviciu, ordinele și dispozițiile administrației, utilizând în acest scop integral programul de lucru.

Conform pct. 5.5 al Regulamentului intern al SA ”Servicii Comunale Florești”, angajatorul are dreptul să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. Iar conform pct. 10.4 al Regulamentului menționat, personale cu funcții de răspundere și salariații vinovați de încălcarea normelor de protecție a muncii poartă răspundere material, disciplinară, administrative și penală în conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova.

Totodată, pct. 11.4 al Regulamentului stipulează că, pentru încălcarea disciplinei muncii, a prezentului regulament, executarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu stabilite în contractual individual de muncă, administrația aplică următoarele sancțiuni disciplinare: - avertisment; - mustrare; - mustrare aspră; - concediere.

Conform art. 201 din Codul muncii, disciplina muncii reprezintă obligația tuturor salariaților de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convențiile colective, cu contractele colective și cu cele individuale de muncă, precum și 4 cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unității.

Deci, disciplina muncii constituie o condiție obligatorie pentru desfășurarea activității de muncă.

Așadar, instanța de apel a reținut că aspectele juridice ale asigurării disciplinei muncii reprezintă un obiectiv urmărit de orice angajator. Respectarea acesteia (a disciplinei muncii) se referă la toți salariații, indiferent de funcția deținută. În caz contrar, faptele ilicite sau interzise de lege produc consecințe negative sub aspectul îndeplinirii necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

Instanța de apel a notat că, potrivit materialelor cauzei, drept temei de aplicare a sancțiunii disciplinare în privința lui Serghei Apostolachi s-a reținut procesul-verbal de constatare din 11 noiembrie 2022, potrivit căruia la data de 11 noiembrie 2022, fiind efectuat control la stația de Epurare a SCF a fost depistat salariatul Vladislav Cucer în stare de ebrietate vizuală, care fiind chestionat a recunoscut că a servit un pahar de vin. Iar șeful de serviciu Serghei Apostolachi, la ora 16:15, nu se afla la locul de muncă (f. d. 18).

Drept urmare, la 11 noiembrie 2022 de către membrii comisiei unității Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” a fost întocmit Actul privind constarea faptului prezentării salariatului la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, potrivit căruia s-a constatat că angajatul Vladislav Cucer la data de 11 noiembrie 2022 s-a prezentat la locul de muncă în stare de ebrietate (f.d.19).

Conform art. 208 alin.(1) din Codul muncii, până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă. Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.

Ca urmare a circumstanțelor date, Serghei Apostolachi în calitate de șef al secției Canal, prin lămurirea din 14 noiembrie 2022, a explicat că, la data de 11 noiembrie 2022 după orele 15:00 a plecat cu control de la Stația de epurare la Stația de pompare centrală și apoi la Stația de pompare raională, despre plecarea sa a informat-o pe Carolina Moldovanu (f.d.21).

În contextul dat, instanța de apel a reținut că, potrivit pct. 4 al Instrucțiunii nr. 68 privind securitatea și sănătatea în muncă pentru șef de secție, una din obligațiile șefului de secție este efectuarea unui control permanent referitor la respectarea de către lucrătorii Secției a actelor normative locale, care reglementează securitatea și protecția muncii (f.d. 26).

Totodată, în Nota de serviciu din 06 aprilie 2023 întocmită de către responsabilul SSM, Nicolai Cucer sunt enumerate atribuțiile și responsabilitățile șefilor de secții privind Securitatea și Sănătatea în Muncă a Subalternilor, fiind reținut că, potrivit capitolul I pct. 2 al hotărârii Guvernului nr. 95 din 05 februarie 2009 pentru aprobarea unor acte normative privind implementarea Legii Securității și Sănătății în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 5 2008, conducător la locul de muncă este persoana competentă, desemnată de angajator să îndrume și să supravegheze activitatea la un loc de muncă, în sarcina căreia este pusă și îndeplinirea dispozițiilor legale privind securitatea și sănătatea în muncă (f.d.23-23).

În contextul Notei de serviciu reținute, cât și în baza certificatului de calificare profesională eliberat lui Serghei Apostolachi, în baza deciziei Comisiei de Certificate nr. ****, rezultă că Serghei Apostolachi și-a perfecționat capacitățile sale profesionale ca urmare a absolvirii cursului de instruire în domeniul Securității și Sănătății în Muncă (f.d.29).

Astfel, în sensul argumentelor invocate în cererea de apel precum că apelantul nu poartă răspundere pentru consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă a altor angajați, instanța de apel a reținut că normele de drept citate supra cât și prevederile Regulamentului intern al Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” adus la cunoștință șefului al secției Canal - Serghei Apostolachi, prevăd în mod expres obligația supravegherii activității la locul de muncă și verificării angajaților din subordine (inclusiv și sub aspectul de consum a băuturilor alcoolice), cât și răspunderea acestuia referitor la posibilele riscuri ale subalternilor săi ce ține de securitatea și protecția muncii.

Referitor la argumentele apelantului precum că, nu a semnat careva contracte de muncă sau fișe de post în care să-și fi luat obligația să nu permită angajaților din subordine consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă, instanța de apel l-a apreciat critic, or, potrivit capitolului 7.2 pct. 1) al Regulamentului intern al Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, contrasemnat de Serghei Apostolachi (la acel moment șef de șantier), este stipulat în mod expres faptul că „se interzice prezentarea la serviciu în stare de ebrietate, comportarea necuviincioasă față de colegi, săvârșirea de abateri de la regulile de morală și conduită”.

Prin urmare, în cazul în care apelantul Serghei Apostolachi nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile și atribuțiile de serviciu, precum și nu a respectat dispozițiile Regulamentului intern, angajatorul Societății pe Acțiuni „Servicii Florești” în mod corespunzător a emis ordinul nr.98 din 05 decembrie 2022 cu privire la sancționare - mustrare.

Or, această abatere disciplinară derivă din neexecutarea obligației salariatului prevăzută la art. 9 din Codul muncii din care rezultă că acesta este obligat să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate și promptitudine, în spirit de inițiativă și colegialitate, toate atribuțiile de serviciu. Astfel, devine firesc ca neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu să fie sancționată.

Instanța de apel a reținut dispozițiile art. 329 din Codul muncii, potrivit căreia angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părți. Litigiile și 6 conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Prin urmare, instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond referitor la respingerea cerinței reclamantului/apelantului privind încasarea prejudiciului moral, or, aceasta reprezintă o pretenție subsecventă pretenție principală privind anularea ordinului nr. **** „ Cu privire la sancționarea angajatului Societății pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești”, pretenție care a fost respinsă de către instanța de fond, poziție care a fost menținută și de către de instanța de apel.

La 28 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia recursului declarat de Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Havrun, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Prin referința din 05 iulie 2024, Societatea pe Acțiuni „Servicii Comunale Florești” a solicitat ca recursul depus de Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Havrun, să fie declarat inadmisibil. 7

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 8

Astfel, cererea de recurs depusă de Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Havrun, la 03 iunie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. 9

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Recurentul a invocat, în susținerea recursului, temeiul de drept referitor la caracterul arbitrar al deciziei instanței de apel, susținând că aceasta se întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Cu toate acestea, nu a indicat în mod concret care anume probe nu ar fi fost corect analizate de instanță. De asemenea, nu a explicat în ce măsură o altă apreciere a probelor din dosar ar fi fost aptă să ducă la o soluție diferită. Simpla exprimare a dezacordului față de soluția instanței de apel, însoțită de afirmații generale privind caracterul arbitrar al hotărârii, aprecierea incorectă a probelor, nu poate suplini obligația recurentului de a formula argumente concrete față de decizia recurată. Or, în lipsa indicării exprese a probelor pretins denaturate sau ignorate și a relevanței acestora pentru soluția cauzei, nu se poate reține că recursul este întemeiat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, 10 și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Havrun, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă., COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Serghei Apostolachi, reprezentat de avocatul Alexandru Havrun, împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 11