Decizie nr. 61 din 19.06.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „deținerea de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă" din articolul 86 alin. (1) lit. y

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 7 iunie 2018 de către dl judecător Gheorghe Mîțu, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe 31 octombrie 2017, Centrul de Poștă Soroca, filială a Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei", a emis în baza articolului 86 alin. (1) lit. y

Pe 8 decembrie 2017, dna Eleonora Danilevici s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Poșta Moldovei", cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de către reclamantă a intrat în procedura de examinare, fiind stabilită și ședința de mediere.

Pe 3 martie 2018, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost încetată procedura de mediere în dosar, în legătură cu imposibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă.

În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Adrian Lungu a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 86 alin. (1) lit. y

Prin încheierea din 8 mai 2018, instanța de judecată a admis ridicarea excepției și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului muncii al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003 sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile contestate instituie o discriminare în comparație cu alte categorii de salariați care nu dețin statutul de pensionar, precum și limitează în mod nejustificat exercițiul dreptului la muncă. Autorul consideră că tratamentul diferențiat pe criteriu de vârstă pe care îl generează norma contestată nu poate fi permis și justificat de vreun obiectiv legitim, în special de politica ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 alin. (1) și (2), 16, 43 alin. (1), 46 alin. (1), 47 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului muncii al Republicii Moldova, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Adrian Lungu, în dosarul nr. 2-3907/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Prin urmare, excepția este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 86 alin. (1) lit. y

Autorul excepției susține că dreptul angajatorului de a desface din proprie inițiativă contractul individual de muncă cu un salariat cu statut de pensionar pentru limită de vârstă încalcă articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 alin.(1) și (2), 16, 43 alin. (1), 47 și 54 din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că, oricum ar fi exercitat dreptul la muncă, exigențele și condițiile legale care îi conferă titularului acest drept nu pot fi ignorate. Aceste condiții reglementează, de regulă, capacitatea persoanei de a deveni salariat într-un anumit domeniu sau pe o anumită durată. Nerespectarea prevederilor legale are drept consecință imposibilitatea desfășurării unui gen de activitate sau a ocupării unei anumite funcții

În acest context, Curtea a reținut că libertatea alegerii locului de muncă nu poate fi una absolută și nelimitată. Legislația muncii face dependentă încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiții. De asemenea, ea

În prezenta cauză, Curtea observă că angajatorul a încetat raporturile de serviciu cu reclamanta, care avea statut de pensionar, în baza articolului 86 alin. (1) lit. y

Autorul sesizării afirmă că prin norma criticată se instituie un tratament diferențiat în privința angajaților pensionari care au atins limita de vârstă. Curtea observă că acest tratament nu este aplicat în cazul persoanelor care nu au împlinit vârsta pensionării. Principiul egalității, garantat de articolul 16 alin. (2) din Constituție, nu presupune uniformizarea. El presupune un tratament egal în situații egale. Pentru situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Autorul sesizării nu poate justifica în mod obiectiv și rezonabil faptul că angajații care nu au atins vârsta de pensionare se află într-o situație comparabilă cu angajații care au atins această vârstă.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat în jurisprudența sa că discriminarea constă în tratarea de o manieră diferită și fără o justificare obiectivă și rezonabilă a persoanelor aflate în situații comparabile (a se vedea

Organizația Internațională a Muncii a subliniat în mai multe acte referitoare la ocuparea forței de muncă că diferențierile sau preferințele bazate pe cerințe și pe condiții speciale pentru exercitarea anumitor activități nu constituie discriminare. Astfel, Convenția nr. 111 din 25 iunie 1958 a Organizației Internaționale a Muncii privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei prevede, la articolul 1 punctul 2, că diferențierile, excluderile sau preferințele bazate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminări. Potrivit punctului 5 lit. b) din Recomandarea OIM nr. 62 cu privire la lucrătorii în vârstă, în cazuri excepționale, limitele de vârstă pot fi stabilite în baza unor cerințe, condiții și norme speciale pentru anumite tipuri de profesii. În același context, punctul 22 al Recomandării OIM prevede posibilitatea fixării prin acte normative a unei

În articolul 6 din Directiva Consiliului Uniunii Europene nr.2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 cu referire la crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă se stabilește că „statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un scop legitim, care ține în special de politica ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui scop sunt unele corespunzătoare și necesare".

Curtea va face trimitere și la practica altor state. Codul muncii francez stabilește în Capitolul III că diferențele de tratament bazate pe vârstă nu constituie discriminare atunci când sunt obiective și justificate în mod rezonabil de un scop legitim, în special prin preocuparea de a menține sănătatea sau siguranța lucrătorilor, promovarea integrării lor profesionale și asigurarea ocupării forței de muncă. Aceste diferențieri pot include interzicerea accesului la un loc de muncă sau stabilirea unor condiții de muncă speciale pentru a se asigura protecția tinerilor și a lucrătorilor în vârstă, stabilirea unei vârste maxime pentru recrutare, pe baza formării necesare pentru postul în cauză sau necesitatea unei perioade rezonabile de angajare înainte de pensionare.

În Suedia angajații care au ajuns la pensionare, dar au rămas angajați fără a se retrage, au dreptul doar la o perioadă de preaviz de 1 lună pentru încetarea raporturilor de muncă.

Legislația în domeniul muncii din România prevede că contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Totodată, contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durata determinată cu pensionarii care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul.

De asemenea, legislația muncii din Grecia prevede desfacerea contractului de muncă în mod automat atunci când angajatul atinge o vârstă prestabilită.

În legislația Regatului Unit sunt prevăzute cerințe specifice atunci când persoana a atins vârsta de 65 de ani, vârsta prevăzută pentru pensionare. Atunci când se desfac raporturile de muncă, angajatul nu poate susține în mod obiectiv și rezonabil că este discriminat pe un asemenea criteriu.

Curtea constată că mai multe state europene lasă la discreția legislativelor impunerea unor condiții referitoare la încetarea raporturilor de muncă, odată cu atingerea vârstei de pensionare.

Curtea subliniază că norma legală nu comportă un caracter imperativ, desfacerea contractului individual de muncă fiind dependentă de alegerea angajatorului, care decide în mod deliberat cu privire la oportunitatea încetării raporturilor de muncă, atât în funcție de cerințele profesionale și condițiile speciale impuse de anumite tipuri de locuri de muncă, cât și în legătură cu atingerea vârstei generale de pensionare.

Codul muncii al Republicii Moldova prevede desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa conducătorului, dacă angajatul are statut de pensionar. De asemenea, Codul muncii prevede că persoanele concediate în baza articolul 86 alin. (1) lit. y

Prin urmare, stabilirea posibilității legale generale a desfacerii contractului de muncă cu persoanele care au atins limita de vârstă nu constituie o măsură disproporționată.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.