Decizie nr. 166 din 20.12.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (12) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, ridicată de către dl avocat Radu Cezar Crețu, în dosarul nr. 3a-1109/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 19 decembrie 2018, de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (Lidia Bulgac, Silvia Gîrbu și Grigore Dașchevici), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 18 ianuarie 2018, dna Cristina Șontea a înaintat o acțiune în judecată împotriva Casei Naționale de Asigărări Sociale cu privire la anularea parțială a unei decizii de calculare și de acordare a indemnizației de maternitate. Reclamanta a solicitat recalcularea cuantumului indemnizației de maternitate și achitarea diferenței restante.

Prin hotărârea din 8 mai 2018, Judecătoria Chișinău, sediul central, a respins cererea de chemare în judecată. Această hotărâre a fost contestată cu apel.

În cadrul procedurii apelului, avocatul Radu Cezar Crețu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (12) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale. Acest articol prevede că baza de calcul a indemnizației de maternitate pentru femeile asigurate care nu au realizat stagiul de cotizare stabilit de lege o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale sunt următoarele:

În 2012, Comisia Europeană a elaborat un studiu comparat cu privire la sistemele de securitate socială din statele Uniunii Europene. Acest studiu a fost elaborat sub forma mai multor ghiduri care oferă descrieri generale ale mecanismelor de securitate socială din fiecare stat membru al Uniunii.

În Bulgaria, femeile asigurate au dreptul la o prestație pentru sarcină și naștere, în locul salariului lor, în cazul în care au contribuit cel puțin 12 luni la sistemul public de asigurare.

În Belgia, femeile salariate au dreptul la prestații de maternitate (

În Ungaria, prestația pentru sarcină și naștere se plătește femeilor care, în cei doi ani premergători nașterii copilului, au avut asigurare de sănătate timp de cel puțin 365 de zile.

În Lituania, prestațiile de maternitate sau de paternitate sunt disponibile pentru persoanele asigurate care au contribuit la sistemul public de asigurare cel puțin 12 luni pe parcursul ultimelor 24 de luni.

În Franța, pentru a obține indemnizația de maternitate, femeia asigurată (sau persoana asigurată în a cărei asigurare aceasta a fost inclusă) trebuie să aibă plătite contribuții cel puțin 10 luni înainte de data preconizată a nașterii.

În Grecia, pentru a beneficia de alocația de maternitate, femeia asigurată trebuie să fi contribuit la bugetul de asigurări cel puțin 200 de zile în ultimii doi ani înainte de nașterea copilului și să fi încetat efectiv lucrul.

În Portugalia, persoanele care sunt inapte de muncă temporar din cauza unui risc clinic în timpul sarcinii, a întreruperii sarcinii, a unor riscuri specifice în timpul sarcinii, a nașterii copiilor, a adopției, a îngrijirii copiilor minori sau cu handicap, a îngrijirii copiilor cu handicap sever sau bolnavi cronic sau a nașterii nepoților pot beneficia de anumite prestații de asigurări sociale. Pentru a obține o indemnizație pentru riscurile enumerate, persoana asigurată trebuie să contribuie pentru o perioadă de cel puțin șase luni la sistemul public de asigurări sociale.

În motivarea sesizării, autorul a menționat că, potrivit dispozițiilor legale contestate, pentru femeile asigurate care nu au realizat stagiul de cotizare de 9 luni în ultimele 24 de luni de până la data nașterii copilului, baza de calcul a indemnizației de maternitate o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real. Astfel, acesta consideră că femeile care nu au realizat acest stagiu de cotizare ar fi discriminate în raport cu alte categorii de femei (

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate contravin articolelor 16, 47 și 49 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Radu Cezar Crețu, în dosarul nr. 3a-1109/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Excepția este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 7 alin. (12) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Curtea a reținut în jurisprudența sa anterioară că garanțiile sociale nu au un caracter absolut, iar legislatorul are competența de a stabili condițiile exercitării drepturilor sociale (HCC nr. 6 din 9 februarie 2017). De asemenea, Curtea a menționat că impunerea de către legislator a unui stagiu de cotizare pentru obținerea unei prestații de asigurări sociale nu este neconstituțională

Curtea observă că indemnizația de maternitate se acordă pentru survenirea riscului asigurat - nașterea unui copil. Acesta nu este un eveniment aleatoriu, ci unul care poate fi controlat, iar survenirea lui depinde de voința persoanei asigurate. Producerea acestuia poate fi planificată, inclusiv după realizarea stagiului de cotizare prevăzut de lege.

De asemenea, Curtea notează că, spre deosebire de alte riscuri asigurate, care conduc la pierderea totală a capacității de muncă, nașterea unui copil conduce doar la o incapacitate temporară de muncă. În acest caz, femeile asigurate care vor continua să contribuie la sistemul public de asigurări sociale vor putea să beneficieze, ulterior, de alte prestații de asigurări sociale (

Având în vedere cele menționate, Curtea nu poate reține argumentul autorului potrivit căruia femeile care nu au realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege ar trebui să beneficieze de indemnizația de maternitate în mod proporțional cu contribuția realizată.

De asemenea, Curtea nu poate reține nici argumentul cu privire la pretinsa discriminare a femeilor care nu au realizat stagiul de cotizare în raport cu alte categorii de femei (

Mai mult, Curtea observă că în rândul statelor europene pare să existe un consens cu privire la reglementarea unui termen obligatoriu de contribuire la sistemul de asigurări sociale pentru a putea beneficia de prestații contributive de maternitate (cu privire la importanța existenței unui consens în argumentarea juridică de drept constituțional european, a se vedea, ca autoritate recentă, cauzele

Prin urmare, Curtea conchide că excepția de neconstituționalite este nefondată și, deci, inadmisibilă.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.