Decizie nr. 116 din 11.10.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a art. IV pct. 7 din Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și a pct. 9) din Anexa nr. 5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr. 156 din 1 iulie 2016, ridicată de către dna avocat Viorica Gligor, în dosarul nr. 3-224/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 10 octombrie 2018 de către dna judecător Victoria Sanduța de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 30 decembrie 2016, dl Victor Pruteanu a demisionat din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău. Potrivit articolului 26 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Curtea de Apel Chișinău i-a calculat o indemnizație unică de concediere în sumă de 237924 lei. Din indemnizația unică de concediere s-a reținut impozitul pe venit în sumă de 40256,74 lei și contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 14275,44 lei.

Pe 19 februarie 2018, dl Victor Pruteanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Curții de Apel Chișinău și a Ministerului Finanțelor cu privire la caracterul ilegal al reținerii sumei de 54532,18 lei din indemnizația unică de concediere și dispunerea achitării acesteia de la bugetul de stat.

În cadrul ședinței de judecată, dna avocat Viorica Grigor, care reprezintă interesele dlui Victor Pruteanu, a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. IV pct. 7 din Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 și a pct. 9) din Anexa nr. 5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016.

Prin încheierea din 28 septembrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative sunt următoarele:

Articolul 20:

Prevederile relevante ale Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr. 156 din 1 iulie 2016, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile contestate, care se referă la calcularea și la reținerea impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii din indemnizația unică de concediere stabilită și plătită judecătorului, diminuează drepturile și interesele legale ale acestuia și instituie un tratament discriminatoriu în raport cu alți contribuabili.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 7, 15, 16 alin. (2), 20, 54 alin. (1) și 58 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr. 156 din 1 iulie 2016, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. IV pct. 7 din Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care s-a abrogat lit. g) din articolul 20 din Codul fiscal, care prevedea ca sursă de venit neimpozabil indemnizațiile de concediere stabilite conform legislației, precum și prevederile pct. 9) din Anexa nr. 5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr. 156 din 1 iulie 2016, care stabilesc că din indemnizațiile unice acordate potrivit articolului 26 alin. (3) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului se calculează contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii.

Deși autorul excepției a invocat încălcarea prevederilor articolelor 1 alin. (3), 7, 15, 16 alin. (2), 20, 54 alin. (1) și 58 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că acesta nu a prezentat argumente referitoare la susținerile sale.

Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3), care prevede că Republica Moldova este un stat de drept; a articolului 4, în conformitate cu care dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte; a articolului 7, care consacră supremația Constituției; a articolului 15, care stabilește principiul universalității drepturilor și libertăților, Curtea subliniază că aceste norme comportă un caracter general și nu pot constitui repere individuale și separate.

În jurisprudența sa, Curtea a reiterat că articolul 16 din Constituție intervine atunci când situația la care se referă dezavantajul implică una din condițiile de exercitare a unui drept garantat sau dacă măsurile criticate vizează exercitarea unui drept garantat. Pentru ca articolul 16 să fie incident, este suficient ca situația reglementată de normele contestate să intre în domeniul de aplicare al uneia sau mai multor dispoziții ale Constituției, care garantează drepturi fundamentale (HCC nr. 12 din 1 noiembrie 2012, § 64).

Cu toate acestea, Curtea nu identifică, în sesizare, argumente care să susțină incidența unor drepturi garantate de Constituție și care să declanșeze, la rândul lor, acțiunea articolului 16 din Constituție.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.