2ra-220/24 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului, s.a.

2ra-220/24 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului, s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Roșca Maria,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Roșca Maria împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Cahul” cu privire

la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la serviciu, încasarea și achitarea indemnizației

garantate la eliberare din funcție, încasarea și menținerea salariului mediu

lunar, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Cahul, prin

care s-a respins apelul declarat de Roșca Maria și s-a menținut hotărârea din

06 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

(Dosarul nr. 2rac-220/24

NR.PIGD 2-20095216-01-2ra-05032024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a

acesteia.

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, N. Bondarenco, I. Dănăilă)

18 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de

Roșca Maria,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Ion Munteanu,

Oxana Parfeni, Judecătorii

constată următoarele:

ÎN FAPT:

judecată împotriva SA „Apă-Canal Cahul” cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de

la serviciu, încasarea și achitarea indemnizației garantate la eliberare din

funcție, încasarea și menținerea salariului mediu lunar, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

de contabil-șef la SA ,,Apă-Canal Cahul”, începând cu 20 iulie 2017.

art.86 alin.(1) lit.y) din Codul muncii, pentru deținerea de către salariat a

statutului de pensionar pentru limita de vârstă.

Cahul” au fost aprobate statele de personal ale întreprinderii, unde erau

indicate 2 funcții de contabil, iar în „Tarifarea personalului pentru anul 2020”

era indicat expres că dânsa ocupă funcția de contabil-coordonator și nu

funcția de contabil-șef la care a fost angajată inițial.

Canal Cahul” a exclus din vechile state de personal funcția de contabil-șef,

fără a respecta procedura de reducere a statelor de personal prevăzută de

art.88 alin.(1) din Codul muncii.

și includerea funcției de contabil-coordonator, angajatorul nu a încheiat un

acord de modificare a contractului individual de muncă după cum prevede

art.68 din Codul muncii.

art.74 din Codul muncii, care cert stipulează că transferul salariatului la o

altă muncă permanentă în cadrul aceleiași unități, cu modificarea

contractului individual de muncă conform art.68, precum și angajarea prin

transferare la o muncă permanentă la o altă unitate ori transferarea într-o altă

localitate împreună cu unitatea, se permit numai cu acordul scris al părților.

Salariatul care, conform certificatului medical, necesită acordarea unei

munci mai ușoare urmează a fi transferat, cu consimțământul scris al

acestuia, la o altă muncă, care nu-i este contraindicată. Dacă salariatul refuză

acest transfer, contractul individual de muncă se desface în conformitate cu

1

prevederile art.86 alin.(1) lit.x). În cazul în care un loc de muncă

corespunzător lipsește, contractul individual de muncă va fi desfăcut în

temeiul art.86 alin.(1) lit.d). În caz de transfer în condițiile alin.(1) și (2),

părțile vor opera modificările necesare în contractul individual de muncă

conform art.68, în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) emis de

angajator care se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, în termen

de 3 zile lucrătoare.

alin.(1) lit.y) din Codul muncii, aplicat de către angajator, a fost introdus în

Codul muncii și respectiv a intrat în vigoare la 20 octombrie 2017, introdusă

prin Legea nr.188 din 21.09.17, pe când contractual individual de muncă a

fost încheiat cu SA „Apă-Canal Cahul” la 20.07.2017.

civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile

de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de

stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu

modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare. Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice

în curs de realizare la data intrării sale în vigoare. De la data intrării în

vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepția cazurilor în care

legea nouă prevede altfel. În cazul situațiilor juridice contractuale în curs de

realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să

guverneze natura și întinderea drepturilor și obligațiilor părților, precum și

orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel. În situațiile

prevăzute la alin.(4), dispozițiile legii noi se aplică modalităților de

exercitare a drepturilor sau de executare a obligațiilor, precum și de

înstrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea,

dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior

intrării în vigoare a legii noi contrare dispozițiilor ei imperative sunt, de la

această dată, lipsite de orice efect juridic.

anularea ordinului nr.45 din 12 martie 2020, prin care a fost concediată din

funcție în temeiul art.86 alin.(1) lit.y) din Codul muncii; restabilirea în

funcție; încasarea din contul SA „Apă-Canal Cahul” în beneficiul său a

salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă în mărimea salariului

mediu lunar, încasarea și achitarea indemnizației garantate la eliberare

conform art.186 pct.1 lit.a), încasarea și menținerea salariului mediu lunar

conform art.186 pct.1 lit.b), încasarea sumei de 50 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

Central s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă depusă de Roșca Maria.

2

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

25 august 2022 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea integrală

a hotărârii din 06 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu

emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii sale integral.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

respins apelul declarat de Maria Roșca și s-a menținut hotărârea din 06

iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

respingere a acțiunii, prin faptul că reclamanta Roșca Maria, activând în

cadrul SA ,,Apă-Canal Cahul”, în funcția de contabil-șef, în temeiul

contractului individual de muncă nr.76 din 20.07.2017, cu durata

contractului ,,nedeterminată”, a fost eliberată din această funcție prin ordinul

nr.45 ,,Cu privire la modificarea ordinului nr.46 din 20.01.2020” în temeiul

art.86 alin.(1) lit.y1) din Codul muncii, pe motivul deținerii de către salariată

a statutului de pensionară pentru limită de vârstă, faptul dat rezultând și din

datele din buletinul de identitate al reclamantei din care rezultă că dânsa este

născută la *****, prin urmare, la momentul concedierii reclamanta Roșca

Maria deținea statut de pensionară pentru limită de vârstă.

argumentele apelantei Roșca Maria precum că legislația muncii garantează

drepturi egale pentru toate persoanele încadrate în câmpul muncii și nu

permite discriminarea celor vârstnici, precum și că în cazul său a fost numită

în funcție de contabil – coordonator prin ordinul nr.8 din 13 ianuarie 2020

(care a intrat în vigoare la 01.01.2020), primind salariul pentru ocuparea

acestei funcții până la eliberare (13 martie 2020), fără a avea o fișă de post

și fără a fi înștiințată, precum și că înștiințarea despre eliberarea sa din funcție

a fost de fapt la data de 22 ianuarie 2020 prin ordinul nr.6, care nu i s-a

prezentat, și când l-a solicitat, i s-a comunicat că ordinul respectiv a fost

anulat, care nu i s-a oferit. Or, temeiul care a servit la eliberarea din funcție

a Mariei Roșca a fost anume deținerea de către acesta a statutului de

pensionar pentru limită de vârstă. La caz, instanța de apel a subliniat că, este

prerogativa (dreptul) angajatorului și nicidecum nu constituie un tratament

discriminatoriu sau de efectuare a muncii necalitative, ci survenirea de drept

a unei situații care permite angajatorului concedierea salariatului pentru acest

temei.

Curții Constituționale nr.61 din 19 iunie 2018 de inadmisibilitate a sesizării

nr.74g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 86 alin.(1)

lit.y1) din Codul muncii al Republicii Moldova (menținerea de către persoana

3

pensionată a statutului de salariat), dosarul nr.74g/2018, Curtea

Constituțională a explicat că, norma criticată prevăzută la art.86 alin.(1)

lit.y1) din Codul muncii, nu constituie un tratament diferențiat în privința

angajatorilor pensionari care au atins limita de vârstă. Principiul egalității,

garantat de art.16 alin.(2) din Constituție, nu presupune uniformizarea ci un

tratament egal în situații egale. Pentru situații diferite tratamentului juridic

nu poate fi decât diferit. De asemenea, Curtea Europeană a reiterat faptul că

pentru a se pune problema discriminării trebuie să existe un tratament

diferențiat al persoanelor care se află în situații analoage sau relativ similare

(a se vedea Carson și alții v. Regatul Unit [MC], hotărârea din 16 martie

2010, §61; Acar și alții v. Turcia, decizia din 12 decembrie 2017, §37).

alin.(1) lit. y1) din Codul muncii, aplicată prin ordinul nr.45 din 12 martie

2020, în privința Mariei Roșca, a fost motivată pe faptul deținerii de către

salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă, fapt confirmat prin

buletinul de identitate a reclamantei Roșca Maria.

Roșca precum că ordinul de eliberare i-a fost eliberat numai la solicitarea sa

la 03 august 2020, precum și că din acest ordin a aflat că a fost eliberată din

funcția de contabil-șef, care nu se regăsea în statele de personal, respectiv în

această funcție nici drepturi de semnătură a documentelor statistice și fiscale,

nu poseda, or, din materialele cauzei cert rezultă că o astfel de funcție ca

„contabil coordonator” nu există, iar probe care ar infirma acest aspect de

către reclamanta/apelantă, nu au fost prezentate. La fel, nu a fost demonstrată

existența procedurii de reducere a funcției sale, de vreme ce ultima a fost

concediată anume în legătură cu deținerea statutului de pensionar pentru

limită de vârstă.

apelanta Roșca Maria s-a adresat Inspecției Financiare, solicitând verificarea

respectării cadrului legal din domeniul muncii de către SA „Apă-Canal

Cahul” în privința ei și anume, referitor la reducerea funcției de contabil-șef

în cadrul SA „Apă-Canal Cahul” și calculul drepturilor salariale.

Financiară a comunicat apelantei referitor la corectitudinea calculării și

achitării plății salariale, că în cadrul inspectării financiare complexe

efectuate la SA ”Apă-Canal Cahul”, în conformitate cu Programul activității

de inspectare pentru sem. II al anului curent (Raportul din 29.10.2021) s-a

constatat că în luna martie 2020, i-au fost calculate plățile salariale, de

stimulare și compensatorii în sumă de 6375,09 lei, indemnizații pentru

incapacitate temporară de muncă în sumă de 1424,09 lei și ajutorul material

cu prilejul sărbătorii de 8 martie în sumă de 500 de lei, încălcări sau omisiuni

în acest sens, nefiind stabilite.

precum că anumiți angajați din cadrul SA „Apă-Canal Cahul” au admis

4

anumite modificări și falsificări în acte și documente, or, acesta nu poate

servi temei de anulare a ordinului contestat.

că temeiul de concediere prevăzut de art.86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii

a fost introdus după încheierea contractului individual de muncă, or, statutul

de pensionar pentru limită de vârstă a intervenit odată cu împlinirea vârstei

de pensionare, fapt ce a generat de la sine efecte juridice în cadrul executării

contractului individual de muncă și a permis aplicarea prevederilor art.86

alin.(1) lit.y1) din Codul muncii.

pretențiilor de bază de anulare a ordinului de concediere și restabilire la locul

de muncă atrage drept consecință decăderea posibilității de admitere a

pretențiilor subsecvente (încasarea salariului pentru absența forțată de la

locul de muncă, încasarea indemnizației garantate la eliberare, încasarea și

menținerea salariului mediu lunar, încasarea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată), acestea fiind direct dependente de primele.

prima instanță, la examinarea litigiului, a aplicat corect normele materiale și

procedurale raportului juridic, dând apreciere probelor administrate în

conformitate cu cerințele art.130 CPC, iar argumentele invocate în cererea

de apel nu constituie temei de a casa hotărârea contestată, din care

considerente a considerat de a respinge apelul declarat de Roșca Maria și de

a menține hotărârea primei instanțe.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:

decizie instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din

26 octombrie 2023 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 06 iunie 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii sale.

SOLICITĂRILE RECURENTEI:

apel vine în contradicție cu circumstanțele cauzei și cadrul legal aplicabil

speței. Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat faptul că deși

există o prevedere legală care permite concedierea în temeiul art.86 alin.(1)

lit.y1) din Codul muncii, totuși angajatorul trebuia să respecte procedura de

emitere a ordinului cu efecte juridice, în conformitate cu prevederile legale

și principiile de drept.

obținerii statutului de pensionar a fost dispusă de angajator prin ordinul

nr.45 din 12 martie 2020, care modifică ordinul nr.46 din 20.01.2020, în

5

timp ce în perioada 20.01.2020 – 13.03.2020, era încadrată în câmpul

muncii.

angajatorul a dispus concediere sa printr-un ordin cu efect retroactiv, care

afectează securitatea raporturilor juridice între angajator și salariat. Or,

orice decizie de concediere trebuie să fie justificată, proporțională și să

respecte drepturile și interesele părților implicate.

superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a intra în esența litigiului,

apreciind nerezonabil ordinele emise de angajator.

art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora recursul

este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

POZIȚIA INTIMATEI:

solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de Roșca Maria,

întrucât motivele recursului nu se încadrează în temeiurile de drept

prevăzute la art.432 alin.(1) CPC.

similare invocate în cererea de chemare în judecată și apel, asupra cărora

instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au expus corespunzător, reieșind

din cumulul probelor administrate și în conformitate cu cadrul legal

aplicabil speței. Temei de casare a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, la caz, lipsesc. Or, dezacordul recurentei cu soluția instanței

de apel nu constituie temei de casarea a deciziei contestate.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă,

care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023.

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor

în vigoare la data depunerii recursului.

optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale,

6

cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

declarat la 15 februarie 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor

operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a

fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este

vădit neîntemeiat.

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa

părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului,

care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe

pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:

Cahul a pronunțat decizia la 26 octombrie 2023, în ședință publică.

de apel a fost expediată în adresa Mariei Roșca la 29 ianuarie 2024, însă nu

se atestă date când a fost recepționată de către recurentă (f.d.200, vol.I).

motivate a instanței de apel a recepționat-o la 08 februarie 2024, de la oficiul

poștal.

Maria, a fost depus în interiorul termenului prevăzut de art.434 alin.(1) CPC.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

7

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu

permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele

invocate în recurs.

temei de declararea a recursului a fost invocat în esență prevederile art.432

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din

31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), potrivit cărora recursul este admis

dacă hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant

pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

procedură civilă, recurenta susține că decizia instanței de apel este arbitrară

și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

prevederilor lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de

hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează

a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

art.432 alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de

sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §

62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă,

în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio

legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii.

Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare

a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie

8

2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie

judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o

eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o

vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de

nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și

de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a

adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din

practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu

aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt

bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În

esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate

cu bună știință contrar legii (în contextul art.307 din Codul penal). …”. Iar,

în nota de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota

informativă aduce mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care

hotărârile au fost considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor. Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce

privește cauzele civile: „Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o

motivarea clară a unui recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii

care era în mod clar contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul

indica expres asupra acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, §38);

Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din

funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor anulat

anterior de aceiași judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către

instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate

compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest

lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații

(Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

„hotărârea arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței

CtEDO. În jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele

„hotărârea arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor”, fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă

menționează totuși că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite

și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art.307 din Codul

penal)”. Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează

încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi normative

care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din

claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de

aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci

trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile.

9

Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de judecată

adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate participanții

la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica

convingător de ce nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit

căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre

arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei

noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în

cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană

a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio

bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele

litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de

fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta

este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

argument care ar justifica constatarea că decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe ar fi emise contrar normelor imperative aplicabile speței,

precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor

contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

a probelor” se referă în substanță la aprecierea probatoriului.

necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se

bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit

nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe

această apreciere.

la admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de

procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi

explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă

pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să

convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

că instanțele de judecată inferioare ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil

probele din dosar. Cu toate acestea, Completul de judecată nu a stabilit că

probele au fost apreciate arbitrar sau irațional de către instanțele de judecată

ierarhic inferioare. Prin urmare, acest temei de recurs este vădit neîntemeiat.

„arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,

10

însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și bine argumentate

separat.

Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Roșca Maria, este

unul vădit neîntemeiat. Or, recursul respectiv conține obiecții de fapt și de

drept similare celor expuse anterior care au fost analizate și apreciate

corespunzător de instanța de apel.

Roșca Maria la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Cahul și nu relevă interpretarea

contrară a legii, aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, fapt ce nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

menționează că recursul depus de Roșca Maria conține în esență obiecții de

fapt și de drept similare expuse anterior în cererea de apel care au fost

analizate de către Curtea de Apel Cahul, fiind apreciate pe o cercetare

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care

se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor

imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla

trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

11

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Roșca Maria, este

vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.

civilă, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Roșca Maria.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecătorii Ion Munteanu

Oxana Parfeni

12