3ra-1307/22 — Anularea actului administrativ

3ra-1307/22 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-1307/22 (2-22031783-01-3ra-23122022)

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central, judecător - E. Balan

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători - S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

24 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Ion Malanciuc

judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului depus de Oficiul teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului r. Sîngerei,

terți Întreprinderea Municipală „Indmetalcongaz” și Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat împotriva hotărârii din

28 aprilie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 04 martie 2022, Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului r. Sîngerei, terți Întreprinderea

Municipală „Indmetalcongaz” și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, în cadrul

exercitării controlului obligatoriu de legalitate, a determinat ilegalitatea deciziei

Consiliului r. Sîngerei nr. 7/7 din 10 decembrie 2021 „Cu privire la aprobarea

încheierii contractului de locațiune”, care contravine prevederilor Legii privind

descentralizarea administrativă nr. 435 din 28 decembrie 2006, Legii privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, Codului administrativ,

Codului civil, Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998,

Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 04 mai

2007, Hotărârii Guvernului nr. 480 din 28 martie 2008 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de determinare comercializare a activelor

neutilizate ale întreprinderilor, Hotărârii Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008

pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de dare locațiune a activelor

neutilizate, Hotărârii Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009 cu privire la

aprobarea Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere.

1

Subsecvent, reclamantul a menționat că potrivit datelor din Registrul bunurilor

imobile, construcția cu numărul cadastral XXXXXXX nu are înscrisuri la

subcapitolul II 2.1 dreptul de proprietate asupra bunului imobil, dar și la subcapitolul

II, dreptul de proprietate asupra bunului imobil la nivel de încăperi izolate.

De asemenea, construcția la nivel de încăperi izolate și terenul pe care este

amplasată, nu este înregistrată în Registrul bunurilor imobile cu drept de proprietate

după autoritatea publică locală de nivelul II și lipsesc documentele specificate la pct.

14 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locațiune a activelor neutilizate,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483/2008.

De altfel, reclamantul a susținut că la caz, nu este argumentată poziția

consiliului privind nesolicitarea bunului la licitație, justificarea cheltuielilor de

organizare a licitației nu sunt acoperite de chiria pe 6 luni; depășirea termenului de

încheiere a contractului de locațiune.

Așadar, reieșind din cele enunțate, reclamantul a opinat că sunt întrunite

temeiurile de anulare a actului administrativ contestat – decizia Consiliului r.

Sîngerei nr. 7/7 din 10 decembrie 2021 „Cu privire la aprobarea încheierii

contractului de locațiune”.

Astfel, Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei

Consiliului r. Sîngerei nr. 7/7 din 10 decembrie 2021 „Cu privire la aprobarea

încheierii contractului de locațiune”.

Prin hotărârea din 28 aprilie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului r. Sîngerei, terți Întreprinderea Municipală

„Indmetalcongaz” și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” privind

contestarea actului administrativ – decizia Consiliului r. Sîngerei nr. 7/7 din 10

decembrie 2021 „Cu privire la aprobarea încheierii contractului de locațiune”

(f.d.70).

La 17 mai 2022, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul administrativ,

Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a depus apel, iar la 15 iunie 2022, a

prezentat motivarea apelului (având în vedere că decizia motivată a fost expediată

la 31 mai 2022) împotriva hotărârii din 28 aprilie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii privind

admiterea integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.78-79, 91-99).

Prin decizia din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat împotriva hotărârii din 28 aprilie 2022

a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f.d.109-116).

În susținerea deciziei pronunțate, Curtea de Apel Bălți a notat că instanța de

fond just a respins argumentul reclamantului privind faptul că, decizia contestată

admite o situație de incertitudine privind domeniul dreptului de proprietate în raport

cu bunul imobil - construcția cu numărul cadastral XXXXXXX.01. Or, obiect al

deciziei contestate îl constituie transmiterea în locațiune a încăperilor de tip birou cu

suprafața de 24,2 m2 din construcția cu numărul cadastral XXXXXXX.01. Iar,

potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, proprietarul bunului imobil enunțat

este Consiliul raionului Sîngerei, modul de folosință fiind – construcție de cultură și

agrement.

Subsecvent, reieșind din materialele cauzei și făcând trimitere la dispozițiile

Codului administrativ, art. 471 alin. (2) și (4), art. 1251 din Codul civil, art. 43 alin.

(1) lit. c) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie

2

2006, instanța de apel a notat că contractul de locațiune nu este unul translativ de

proprietate, deoarece prin încheierea sa nu se transmit drepturi reale asupra

bunurilor, dar se transmite cu titlu oneros, doar dreptul la folosință și posesie asupra

bunului individual determinat, posesia și folosința încadrând-se în noțiunea de

administrare a bunurilor prevăzută la art. 43 alin. (1) lit. c) din Legea privind

administrația publică locală. Or, potrivit prevederilor art. 311 alin. (2) al Codului

civil, act juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere

în valoare a unui bun sau patrimoniu.

Respectiv, prima instanță corect a constatat că, la caz, nu suntem în prezența

unui act juridic de dispoziție, care potrivit art. 311 alin. (3) din Codul civil, este actul

care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu drepturi reale

limitate.

Aici, instanța de apel a relevat că, în speță, autoritatea publică nu a înstrăinat

bunul imobil. Astfel, independent de regimul public sau privat al bunului, decizia

Consiliului r. Sîngerei nu a încălcat caracterele speciale ale bunurilor domeniului

public și anume - inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

De altfel, Curtea de Apel Bălți a catalogat ca fiind justă concluzia primei

instanțe că, pentru emiterea deciziei contestate, la caz, de transmitere în locațiune,

nu era necesară delimitarea suprafeței transmise în locațiune, prin acordarea unui

număr cadastral separat. Or, deși, art.1251 din Codul civil instituie obligația ca bunul

transmis în locațiune să fie individualizat, această condiție a fost suplinită de către

autoritatea publică emitentă în pct. 1 al deciziei contestate, pct. 2.1. din Contractul

de locațiune și pct. 2 din nota informativă cu privire la aprobarea încheierii

contractului de locațiune.

Astfel, la caz, nu are loc înstrăinarea unui bun imobil pentru a fi necesară

delimitarea acestuia, prin modalitatea de acordare a unui număr cadastral distinct.

Or, în speță, s-a transmis în locațiune o suprafață individualizată în contract, din

bunul imobil cu numărul cadastral XXXXXXX.01. Iar, cadrul legal invocat de

reclamant că ar fi contrar actului administrativ contestat, se referă la delimitarea

proprietății, și nu la delimitarea posesiei și folosinței bunului imobil.

Complementar, instanța de apel a notat că prima instanță just a respins

argumentul reclamantului-apelant privind ilegalitatea actului administrativ contestat

pe motivul încălcării procedurii de transmitere în locațiune a bunului, și anume, fără

organizarea licitației cu strigare.

În continuare, invocând prevederile art. 77 alin. (2) din Legea privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, pct. 13, 23-24 ale

Regulamentului cu privire la modul de dare în locațiune a activelor neutilizate

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 480/2008, Curtea de Apel Bălți a reținut ca

fiind justă concluzia instanței de fond că, Consiliul r. Sîngerei, a realizat transmiterea

bunului imobil în locațiune, în mod corect, prin negocieri directe. Or, la caz, nu a

fost solicitată transmiterea bunului în locațiune prin licitație, negocierile fiind

realizate la propunerea potențialilor locatari – Întreprinderea Municipală

,,Indmetalcongaz”, fapt indicat expres în decizia contestată.

Sau altfel spus, instanța de fond justificat a conchis că, în situația din speță,

autoritatea publică, în exercitarea puterii discreționare atribuite de lege, a acționat

cu bună-credință în limitele legale stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-

a fost atribuit dreptul în limita împuternicirilor și în baza procedurii stabilite expres

de lege.

3

În aceeași ordine de idei, având în vedere dispozițiile art. 118 din Codul

administrativ, instanța de apel a conchis asupra legalității și temeiniciei actului

administrativ contestat. Or, autoritatea publică, la întocmirea și emiterea acestuia, a

realizat obligația de motivare în drept, în fapt și sub aspectul procedurii

administrative, care a stat la baza emiterii actului.

În context, instanța de apel a relevat faptul că necesitatea înregistrării bunurilor

ca încăperi izolate nu era obligatorie din motivul că, bunurile date în locațiune nu au

fost înstrăinate, dar au fost date în folosință întreprinderii municipale, fondatorul

căreia este Consiliul r. Sîngerei.

Mai mult, pe pagina web a Consiliului r. Sîngerei este informația publică,

precum că într-adevăr Consiliul r. Sîngerei, încă din anul 2015, este fondatorul

Întreprinderii Municipale „Indmetalcongaz”.

Totodată, instanța de apel a enunțat că necesitatea aplicării art. 77 al Legii nr.

436/2006 nu este corectă, deoarece bunul dat în locațiune nu a fost înstrăinat

persoanei private, dar din motiv că a fost dat în locațiune de către Consiliul r.

Sîngerei întreprinderii municipale a cărei fondator este.

Sub acest aspect, instanța de apel, reținând prevederile art. 3 al Legii nr.

246/2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, a precizat

că, anume în scopul executării prevederilor legale, potrivit cărora autoritatea publică

locală fondator al unei întreprinderi municipale, este în drept să-i transmită în

gestiune anumite bunuri municipale, necesare desfășurării activității, Consiliul r.

Sîngerei a decis transmiterea unor încăperi din bunul public în locațiunea

intimatului, pentru ca ultimul să poată dispune de spațiu pentru desfășurarea

activității sale, spațiu de care acesta de fapt nu dispune.

În consecință, în pofida faptului că prin actul administrativ s-a dispus

transmiterea bunului în locațiunea Întreprinderii Municipale „Indmetalcongaz”,

acesta, în mod cert, nu putea fi transmis prin licitație publică, atât timp cât în condiții

legale fondatorul a asigurat în acest mod terțul cu spațiu de activitate, transmițând

bunul în gestiune prin locațiune, fapt pentru care nu poate fi organizată licitație.

Din considerentele enunțate și având în vedere că prima instanța a examinat

cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce

guvernează raportul juridic, creând participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților cu dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat

prin art.6 CEDO, instanța de apel a respins apelul și a menține hotărârea contestată.

La 21 octombrie 2022, Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a depus

recurs, iar la 10 ianuarie 2023, a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei

din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia cu emiterea

unei noi decizii de admitere a cererii sale de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul a indicat că a recepționat decizia

motivată a instanței de apel la 13 decembrie 2022, respectiv a prezentat motivarea

recursului în termen.

Subsecvent, recurentul a invocat dezacordul cu decizia din 13 octombrie 2022

a Curții de Apel Bălți, deoarece instanța de apel a argumentat respingerea cererii de

apel bazându-se pe nota informativă cu privire la aprobarea încheierii contractului

de locațiune a bunului proprietate a Consiliului raional, care are caracter de

4

recomandare pentru Consiliu și nu produce efecte juridice în vederea constatării

legalității/ilegalității deciziei.

De asemenea, instanța ierarhic inferioară, contrar prevederilor art. 12 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, s-a bazat pe documente, care nu pot fi considerate ca

temei suficient pentru rezolvarea cauzei și nu a luat în calcul prevederile pct. 39 din

Legea nr. 457 din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru

privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale.

De altfel, făcând referire la prevederile art. 21, 23, 31, 36, 118, 120 ale Codului

administrativ, Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a invocat că instanța de

apel nu a dat apreciere argumentelor și probelor sale prezentate vizavi de înscrisurile

din Registrul bunurilor imobile la subcapitolul I, pct. 1.1, unde este intabulat modul

de folosință a construcției „Construcție de cultură și agrement” și nu este indicat

domeniu proprietății publice, la care se raportă bunul înregistrat (art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice) și

privind aplicarea prevederilor art. 16, 17 din Legea nr. 29 din 05 aprilie 2018 privind

delimitarea proprietății publice. Iar, în ședința de judecată, reprezentantul pârâtului

a confirmat neconformitățile indicate în cadastru și necesitatea ajustării înscrisurilor

în Registrul bunurilor imobile.

La fel, cu trimitere la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29 din 05 aprilie 2018

privind delimitarea proprietății publice, recurentul a menționat că procesul de

delimitare a bunurilor imobile proprietate publică se finalizează odată cu

înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestora și a domeniului respectiv în

registrul bunurilor imobile sau în registrul obiectivelor de infrastructură tehnico-

edilitară. Iar, instanța de apel eronat a dat apreciere înregistrării dreptului de

proprietate a Consiliului raional Sângerei asupra bunului imobil cu nr. cadastral

7401515120.01, întrucât procedura înregistrării nu este definitivată și extrasul

eliberat de Agenția Servicii Publice, nu prezintă toată informația asupra bunului

nominalizat.

Totodată, recurentul a indicat că nu este de acord cu concluzia instanței de apel

expusă în pct. 73 din decizia motivată, deoarece procedura de transmitere a

întreprinderilor municipale, terenurilor, mijloacelor fixe, inclusiv bunurilor

distincte, clădirilor, edificiilor și altor active proprietate publică este reglementat de

Hotărârea Guvernului nr. 901/2015. Consiliul r. Sîngerei la adoptarea deciziei

contestate nu a aplicat această normă și a mers pe calea administrării patrimoniului

public conform art. 77 alin. (2) din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică

locală.

În context, Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a precizat că, prin

acțiunea depusă nu intervine în limitarea drepturilor de a administra treburile publice

și modul de gestionare a patrimoniului propriu a Consiliului r. Sîngerei. Orice

decizie luată de autoritatea publică locală, în calitate de proprietar al bunului este

acceptabilă în situația în care ea nu contravine normelor legale.

În final, concluzionând, Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

menționat că instanța de apel a aplicat eronat prevederile legii, iar la adoptarea

deciziei s-a bazat pe probe care nu au valoare juridică pentru soluționarea cauzei,

dar numai un caracter de recomandare.

La 12 ianuarie 2023, în adresa Consiliului r. Sîngerei, Întreprinderii Municipale

„Indmetalcongaz” și Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” a fost expediată

5

copia recursului depus de Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului depus de

Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, intimații nu și-au valorificat dreptul

procedural respectiv și nu au depus referințe.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 13 octombrie 2022.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat la adresa de e-mail

a Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat copia dispozitivului deciziei din 13

octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți la 17 octombrie 2022, iar decizia motivată la

13 decembrie 2022, fapte confirmate prin extrasele din poșta electronică, anexate la

dosar (f.d. 117, 122).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Oficiul

teritorial Bălți al Cancelariei de Stat s-a conformat dispozițiilor art. 245 din Codul

administrativ și a depus în termen recursul la 21 octombrie 2022, iar motivarea

recursului la 10 ianuarie 2023.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Oficiul teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile declarării

recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data declarării acestuia.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la

01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ (în

6

vigoare până la 01 septembrie 2023), recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023). În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

7

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Oficiul

teritorial Bălți al Cancelariei de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până

la 01 septembrie 2023), Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Ion Malanciuc

judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

8