2r-353/24 — anularea ordinului, încasarea despăgubirii în locul restabilirii la locul de muncă, încasarea salariului restant, repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului, încasarea despăgubirii în locul restabilirii la locul de muncă, încasarea salariului restant, repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile restituirii apelului, apel depus în afara termenului legal, iar instanta a respins repunerea în termen, apel tardiv
2r-353/24 — anularea ordinului, încasarea despăgubirii în locul restabilirii la locul de muncă, încasarea salariului restant, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală
„SU-Canal”,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Irina
Drangoz împotriva Întreprinderii Municipale „SU-Canal” cu privire la anularea
ordinului, încasarea a 5 salarii medii în schimbul restabilirii la serviciu în funcția
deținută, încasarea salariului pentru toată perioada de privare de dreptul la muncă,
repararea prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 11 iulie 2024 a Curții de Apel Comrat
(Dosarul nr. 2r-353/24
NR. PIGD 2-22090122-01-2r-20082024)
Restituirea cererii de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de
apel a respins cererea de repunere în termenul procedural omis de declarare a
apelului.
Judecătoria Comrat, sediul Central, jud. M. Hanganu,
Curtea de Apel Comrat, jud. Șt. Starciuc, G. Colev, D. Fujenco,
30 octombrie 2024
1
Examinând în lipsa părților recursul depus de ÎM „SU-Canal”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Mariana Ursachi,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 iunie 2022, Irina Drangoz a depus cerere de chemare în judecată,
concretizată prin cererea din 12 octombrie 2023, împotriva Întreprinderii Municipale
„SU-Canal” (în continuare ÎM „SU-Canal”( cu privire la anularea, ca fiind ilegal, a
ordinului cu nr. 50 din 04 aprilie 2022, încasarea a 5 salarii medii în schimbul
restabilirii la serviciu în funcția deținută, obligarea achitării compensării pentru toată
perioada de privare de dreptul la muncă, începând cu 05 aprilie 2022 până la data
adoptării hotărârii, reieșind din cuantumul unui salariu mediu lunar de 7 309,18
MDL, încasarea sumei de 30 000 MDL cu titlu de reparare a prejudiciului moral
(f.d. 1-3, 97).
Prin hotărârea din 21 februarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,
s-a admis parțial acțiunea Irinei Drangoz, s-a anulat, ca fiind ilegal, ordinul
directorului ÎM „SU-Canal” nr. 50 din 04 aprilie 2022 „privind concedierea Irinei
Drangoz din funcția de jurist-consult”, s-a restabilit Irina Drangoz în funcția de
jurist-consult a ÎM „SU-Canal”, s-a încasat de la ÎM „SU-Canal” în beneficiul Irinei
Drangoz compensarea prejudiciului material, reieșind din mărimea salariului
acumulat pentru toată perioada absenței forțate de la locul de muncă în suma de
152 603,23 MDL, prejudiciul moral în mărime de un salariu mediu lunar în mărime
de 7 044 MDL , s-a încasat de la ÎM „SU-Canal” în beneficiul bugetului taxa de stat
în mărime de 4 586,19 MDL. În rest, s-a respins ca nefondată cerința privind
încasarea compensării prejudiciului moral cauzat în mărime de 42 956 MDL
(f.d. 135, 155-161).
La 05 martie 2024, Irina Drangoz a depus cerere privind adoptarea unei
hotărâri suplimentare cu privire la încasarea de la intimat a 5 salarii medii în schimb
de o a restabili la serviciu în funcția deținută (f.d. 136).
Prin încheierea din 04 aprilie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a
respins ca nemotivată cererea reclamantei Irina Drangoz privind adoptarea unei
hotărâri suplimentare (f.d. 146-147).
La 19 martie 2024, Irina Drangoz a declarat apelul împotriva hotărârii din 21
februarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central (f.d. 148, 171-175).
La 28 martie 2024, ÎM „SU-Canal” a depus cerere de apel nemotivată
împotriva hotărârii din 21 februarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,
2
solicitând inter alia repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului
(f.d. 149-151).
Prin încheierea 11 iulie 2024 a Curții de Apel Comrat s-a respins cererea
apelantului ÎM „SU-Canal” cu privire la repunerea în termenul procedural omis de
declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 21
februarie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, ca fiind depusă cu încălcarea
termenului legal (f.d. 196-199 recto-verso).
La 06 august 2024, ÎM „SU-Canal” a declarat recurs împotriva încheierii din
11 iulie 2024 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea încheierii recurate și
restituirea cauzei la curtea de apel la etapa primirii cererii de apel și de repunere în
termenul procedural omis (f.d. 211-215).
În susținerea recursului ÎM „SU-Canal” a invocat că, la soluționarea chestiunii
privind repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului, instanța de
apel nu a ținut cont de faptul că data emiterii hotărârii primei instanțe nu a fost
coordonată cu reprezentantul ÎM „SU-Canal”, iar despre hotărârea din 21 februarie
2024 a aflat abia la 29 februarie 2024, când i-a fost comunicată efectiv copia
hotărârii judecătorești.
Recurenta a considerat că, pentru a avea posibilitate reală de a contesta cu apel
hotărârea primei instanțe, termenul de 30 de zile urmează a fi calculat începând cu
data recepționării hotărârii, adică din 29 februarie 2024, dar nu din 21 februarie
2024.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 425 din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.”
Art. 427 alin. (1) lit.a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să
respingă recursul și să mențină încheierea”
Art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă reglementează că:
„Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural
civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de
îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept
procedural.
Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de
comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce.
Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale
participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de
prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru
neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul
îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii
judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.”
3
Art. 110 din Codul de procedură civilă definește:
„Termenul de procedură ca fiind este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu
de acte.
Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă prescrie că,
„Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este
stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă prevede că:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut
de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă prevede că:
„Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.
Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea
prevăzute de art. 116.”
Art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă stipulează că:
„Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de
procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea
îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen
(să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).
Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la
acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau
trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”
Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă statuează că:
„Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să
efectueze repunerea în termen
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că, potrivit avizului de recepție a trimiterii poștale
DS8011818377AS, copia încheierii motivate din 11 iulie 2024 a Curții de Apel
Comrat a fost comunicată recurentei ÎM „SU-Canal” la 30 iulie 2024 (f.d. 205).
Astfel, se consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în
interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 06 august
2024 (f.d. 211).
Aplicând principiul nemo censetur ignorare legem, conform căruia
necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu exonerează persoanele de obligația
4
de a se conforma legii, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu poate
accepta ipoteza recurentului, precum că începutul termenului de apel curge din
momentul comunicării efective a dispozitivului hotărârii primei instanței, iar în
asemenea circumstanțe a respectat termenul de atac, deoarece copia dispozitivului
hotărârii l-a recepționat la 29 februarie 2024, iar cererea de apel a fost depusă la 28
martie 2024.
Or, art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă prevede cert că
termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, dar nicidecum nu din data comunicării acestuia. Iar, în
sensul coroborat al art. 362 alin. (1) și art. 111 din Codul de procedură civilă,
termenul de exercitare a căii de atac în ordine de apel începe să curgă din ziua
imediat următoare datei calendaristice emiterii și pronunțării hotărârii judecătorești
și nicidecum nu depinde de momentul comunicării actului judecătoresc de
dispoziție.
Distinct acestei ipoteze, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că ÎM „SU-Canal” a dispus de un termen rezonabil și suficient de la 29
februarie 2024, data când i-a fost comunicat copia dispozitivului hotărârii
judecătorești, pentru a face uz efectiv de dreptul său procedural de a depune cerere
de apel nemotivată până la 22 martie 2024.
În opinia instanței de recurs, ÎM „SU-Canal” avea obligația prezumată de a
manifesta diligență și să se conformeze prevederilor legale, făcând uz în interiorul
termenului legal de dreptul său de a ataca cu apel hotărârea primei instanțe, în caz
contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, restituirea
apelului ca fiind depus în afara termenului legal, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b)
din Codul de procedură civilă.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
legiuitorul a instituit în mod imperativ termen pentru exercitarea căii de atac,
asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii
pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o
complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte. Deci,
admiterea exercitării unei căi de atac în afara termenului legal ar constitui o încălcare
a principiului legalității și securității raporturilor juridice și respectiv, o soluție
inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat că reglementarea
referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei
căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să
respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă
posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. S-a subliniat că aceste
termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea
juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de
plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să
5
împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se
pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la
elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete
din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).
27. În cauza Melnic v. Republica Moldova, Înalta Curte a constatat violarea
securității raporturilor juridice (art. 6 § 1 al Convenției) pentru admiterea, într-o
cauză cu privire la recuperarea prejudiciilor, a unui recurs depus peste termen, fără
a se expune asupra obiecției reclamantului că recursul este tardiv.
În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și expuse
supra, cu normele legale precitate, instanța de recurs ajunge la concluzia că ÎM „SU-
Canal” nu a îndeplinit actul procedural în interiorul termenului legal instituit la
art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ponomaryov vs
Ucraina că, deși în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina
unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval
considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare
de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru
motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea din 11
iulie 2024 a Curții de Apel Comrat a fost emisă în concordanță cu normele de drept
procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că soluția emisă de către
instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele
cauzei, or, argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt
contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de
procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de către ÎM „SU-Canal” împotriva încheierii din 11
iulie 2024 a Curții de Apel Comrat.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Mariana Ursachi
Oxana Parfeni
6