3r-121/25 — anularea actului administrativ

La data de 3 mai 2023, Strul Serghei a depus o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, solicitând: anularea Ordinului nr. 71-p din 22 februarie 2023 „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu cu Strul Serghei”; anularea Deciziei nr. 501 din 5 aprilie 2023, prin care cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind soluționată necorespunzător; restabilirea în funcția publică de conducere de șef al Inspecției Teritoriale de Muncă Bălți (cu raza de activitate în municipiul Bălți și raioanele Fălești, Florești și Sîngerei); obligarea pârâtului la achitarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, începând cu 22 februarie 2023 și până la data restabilirii în funcție, în cuantum de 20.427 lei lunar; obligarea la plata unui prejudiciu moral în sumă de 61.281 lei, echivalentul a trei salarii medii lunare de funcție; precum și obligarea la plata penalităților calculate în temeiul art. 330 din Codul muncii, în sumă de 5944,26 lei, aferente perioadei 1 martie 2023 – 2 mai 2023.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 6 noiembrie 2024, acțiunea formulată de Strul Serghei a fost admisă parțial. Instanța a dispus: – anularea, ca fiind ilegale, a Deciziei Inspectoratului de Stat al Muncii nr. 501 din 5 aprilie 2023 și a Ordinului nr. 71-p din 22 februarie 2023 privind încetarea raporturilor de serviciu ale lui Strul Serghei; – obligarea Inspectoratului de Stat al Muncii să emită un act administrativ individual favorabil, prin care Strul Serghei să fie restabilit într-o funcție echivalentă cu cea deținută anterior încetării raporturilor de serviciu; – încasarea, în beneficiul lui Strul Serghei, a salariului restant pentru perioada absenței forțate de la muncă, calculat de la 22 februarie 2023 până la data efectivă a restabilirii în funcție, fără a depăși perioada prevăzută la art. 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, cu reținerea și virarea tuturor plăților legale la buget; – încasarea prejudiciului moral cauzat prin concedierea nelegitimă în cuantum de un salariu mediu lunar; – încasarea clauzei penale în temeiul art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în sumă de 5944,26 lei, aferentă perioadei 1 martie 2023–2 mai 2023; 1 – încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei, aferente asistenței juridice. Restul pretențiilor au fost respinse ca neîntemeiate.

La data de 12 noiembrie 2024, Inspectoratul de Stat al Muncii a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 6 noiembrie 2024, solicitând casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, la data de 22 noiembrie 2024, avocatul Malai Vitalie, în numele și în interesele apelantului Strul Serghei, a depus apel împotriva aceleiași hotărâri, solicitând casarea parțială a acesteia. La data de 20 februarie 2025, reprezentantul apelantului a depus motivarea apelului și dovada achitării taxei de timbru.

Prin încheierea din 8 aprilie 2025, Curtea de Apel Chișinău, sediul Centru, a declarat inadmisibil apelul declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii, reținând că motivarea apelului a fost depusă peste termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, la data de 29 aprilie 2025, Inspectoratul de Stat al Muncii, a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, anularea încheierii din 8 aprilie 2025 și pronunțarea unei noi încheieri de primire pe rol a apelului.

În motivarea recursului, recurentul susține că încheierea prin care apelul a fost declarat inadmisibil este nelegală și nemotivată, fiind astfel pasibilă de casare.

Recurentul contestă modul de calcul al termenului de apel, menționându-se că instanța de apel a început calculul termenului din data expedierii hotărârii prin poșta electronică, fără a ține cont de momentul recepționării efective și înregistrării acesteia de către apelant. Se consideră că remiterea prin e-mail nu echivalează cu aducerea la cunoștință efectivă.

Art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Potrivit art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.

Conform art. 98 alin. (1) din Codul administrativ: 3 „Dacă în cadrul procedurii administrative un participant este reprezentat, conform art.45, de către un reprezentant legal, notificările se adresează acestuia.”

Art. 65 alin. (1) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin încheierea din 8 aprilie 2025, Curtea de Apel Centru, a declarat inadmisibil apelul formulat de Inspectoratul de Stat al Muncii, reținând că motivarea apelului a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, fără a fi formulată o cerere de repunere în termen.

Potrivit art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, termenul pentru depunerea motivării apelului este de 30 de zile de la notificarea hotărârii motivate. Comunicarea efectuată în mod legal declanșează curgerea acestui termen imperativ.

Din actele dosarului rezultă că, la data de 23 ianuarie 2025, copia hotărârii motivate a fost expediată, prin poșta electronică, la adresa oficială indicată de apelant – secretariat@im.gov.md, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar.

Această adresă electronică a fost furnizată chiar de apelant în antetul cererii de apel ca adresă de contact, ceea ce constituie acceptarea expresă a utilizării comunicării electronice, în sensul art. 96 și art. 97 din Codul administrativ. 4

În aceste condiții, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului a început să curgă la 24 ianuarie 2025 și a expirat la 24 februarie 2025, dată la care apelantul trebuia să fi formulat și depus motivarea apelului.

Totuși, din actele dosarului rezultă că motivarea apelului a fost depusă abia la data de 28 februarie 2025, cu 4 zile întârziere, ceea ce atrage incidența art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ privind inadmisibilitatea apelului depus peste termen.

Inspectoratul de Stat al Muncii nu a formulat o cerere distinctă și motivată de repunere în termen, în conformitate cu art. 65 din Codul administrativ, care permite repunerea în termen doar în cazul unor împrejurări obiective, dovedite corespunzător și invocate în termen de 15 zile de la încetarea impedimentului.

Simpla afirmație că notificarea prin e-mail nu ar fi fost „efectiv recepționată” nu poate fi considerată suficientă pentru a înlătura efectele legale ale notificării efectuate la o adresă electronică declarată de parte. Codul administrativ nu condiționează validitatea notificării de citirea efectivă a mesajului, ci de transmiterea acestuia la o adresă electronică valid furnizată de parte.

Acceptarea tezei recurentului ar echivala cu relativizarea oricărei forme de notificare electronică și cu subminarea securității raporturilor procesuale, întrucât ar permite oricărei autorități sau participanți la proces să invoce dificultăți tehnice sau omisiuni interne pentru a eluda termenele legale imperative.

În plus, în lipsa unei cereri de repunere în termen și a unor dovezi concrete privind imposibilitatea obiectivă de respectare a termenului procedural, instanța nu are temei legal să intervină în favoarea apelantului.

Astfel, Curtea de Apel Centru a aplicat corect prevederile art. 232 alin.(2) și art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, constatând tardivitatea depunerii motivării apelului și sancționând-o corespunzător cu inadmisibilitatea apelului.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele recurentului sunt lipsite de temei, notificarea hotărârii s-a realizat la o adresă electronică valid indicată de recurent, iar lipsa unei cereri conforme de repunere în termen exclude orice posibilitate de remediere procesuală.

În aceste condiții, instanța de recurs constată că accesul la justiție nu a fost îngrădit, ci pierdut prin culpă procedurală a recurentului, iar încheierea Curții de Apel Centru este legală și temeinică. 5

Pentru aceste motive, recursul declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii urmează a fi respins ca neîntemeiat, cu menținerea încheierii din 8 aprilie 2025 ca fiind legal pronunțată.

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit.b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de Inspectoratul de Stat al Muncii și menține încheierea 8 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6