3r-140/25 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- Depunerea recursului peste termenul stabilit la art. 242 din Codul administrativ
3r-140/25 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul de
Stat al Muncii,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Andrean Sarabaș împotriva Inspectoratului de Stat al
Muncii cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
reîncadrarea în funcție, achitarea plăților salariale și repararea prejudiciului
material și moral,
împotriva încheierii din 17 martie 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 3r-140/25
NR. PIGD 2-23053586-01-3r-21052025)
Depunerea recursului peste termenul stabilit la art. 242 din Codul
administrativ constituie temei de a-l declara inadmisibil.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Centru, jud. V. Sîrbu, A. Cașcaval, A. Braga
12 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Inspectoratul de Stat
al Muncii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 aprilie 2023, Andrean Sarabaș a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil, reîncadrarea în funcție,
achitarea plăților salariale și repararea prejudiciului material și moral.
Prin hotărârea din 3 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea. S-a anulat ordinul Inspectoratului de Stat
al Muncii nr. 58-p din 17 februarie 2023 cu privire la încetarea raporturilor
de serviciu ale domnului Andrean Sarabaș. Ca efect al admiterii acțiunii,
având în vedere caracterul executoriu al hotărârii, în conformitate cu art. 228
alin. (1), art. 195 Cod administrativ coroborate cu art. 256 alin. (2) Cod de
procedură civilă și art. 356 Codul muncii, Andrean Sarabaș se consideră
repus în funcția anterior deținută sau într-o funcție similară acesteia, cu
achitarea plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la locul de
muncă, începând cu 17 februarie 2023 până la data pronunțării hotărârii
judecătorești, 3 octombrie 2024. S-a explicat pârâtului Inspectoratul de Stat
al Muncii că hotărârea, în baza art. 10 alin. (2), art. 228 alin. (1) și art. 195
Cod administrativ coroborate cu art. 256 alin. (1) lit. d) Cod de procedură
civilă, constituie temei pentru calcularea și achitarea imediată a unui salariu
mediu pentru absența forțată de la lucru reclamantului Andrean Sarabaș. În
partea reparării prejudiciului material și moral acțiunea s-a declarat
inadmisibilă.
La 4 octombrie 2024, Inspectoratul de Stat al Muncii a depus apel
nemotivat împotriva hotărârii din 3 octombrie 2024.
Prin încheierea din 17 martie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a declarat
inadmisibil apelul declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii împotriva
hotărârii din 3 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
La 29 aprilie 2025, Inspectoratul de Stat al Muncii a declarat recurs
împotriva încheierii din 17 martie 2025, solicitând admiterea recursului,
casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
1
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Inspectoratul de Stat al Muncii a invocat că
încheierea este ilegală și nemotivată.
În context, a susținut că instanța de apel a reținut în mod eronat că
termenul depunerii motivării apelului urmează a fi calculat din momentul
remiterii hotărârii prin poșta electronică, fără a analiza dacă comunicarea
efectivă a avut loc în condițiile prevăzute de lege, ceea ce a condus la o
sancțiune procedurală disproporționată și la limitarea nejustificată a
accesului la instanță.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 23 mai 2025, intimatul Andrean Sarabaș a
solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ relevă că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis
încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești
împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”
Art. 243 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: declară recursul inadmisibil;.
Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
Art. 33 din Codul administrativ:
„Comunicarea interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în
cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă
electronică etc.), acordîndu-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență,
rapiditate și economie de costuri, în special mijloacelor electronice de comunicație.”
Art. 96 din Codul administrativ:
2
„Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în
forma stabilită de prezentul cod.
Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității
publice.
Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare
prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau
prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”
Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ:
„Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în
forma stabilită de prezentul cod.
Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare
prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau
prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”
Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ:
„Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a
fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document
electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul
autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a
fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este
echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”
Art. 18 din Legea nr. 284 din 22 iulie 2004 privind serviciile societății
informaționale:
„Comunicarea electronică după puterea juridică și puterea doveditoare se
echivalează cu informația în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informația să
fie prezentată în scris, această cerință se consideră executabilă prin comunicarea
electronică, cu condiția că informația ce se conține în ea este accesibilă pentru utilizare
repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere
doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă electronică. Responsabilitatea
pentru conținutul comunicării electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea
electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informația ce
se conține în comunicarea electronică și de protecție a acesteia se stabilește prin lege”.
Art. 21 alin.(1) Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile
societății informaționale:
„Comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost
expediată nemijlocit de alcătuitor; de persoana autorizată să acționeze în numele
alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de intermediarul în comerțul electronic;
prin sistemul informațional al alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce
funcționează în regim automat”.
Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un
termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal
sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în
termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care
3
confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile
omise”.
Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită
drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-
credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din actele cauzei rezultă că, prin încheierea din 17 martie 2025, Curtea
de Apel Centru a declarat inadmisibil apelul declarat de Inspectoratul de Stat
al Muncii împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 3
octombrie 2024, reținând că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul
prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.
Încheierea menționată a fost notificată Inspectoratului de Stat al
Muncii la data de 4 aprilie 2025, prin poșta electronică (f.d.189).
Adresa electronică utilizată pentru notificare este cea oficială a
Inspectoratului de Stat al Muncii, indicată în cererea de apel și în alte acte
procesuale, ceea ce denotă consimțământul expres al părții de a primi
corespondența procesuală prin acest canal, în condițiile art. 96 alin. (1) și art.
110¹ alin. (1) din Codul administrativ.
În acest context, instanța de recurs menționează că, potrivit
jurisprudenței constante, în cazul comunicării electronice, notificarea se
consideră realizată în momentul în care documentul devine accesibil
destinatarului, iar lipsa unui mesaj de eroare din partea operatorului de poștă
electronică constituie prezumția recepționării.
Așadar, în absența unor indicii de eroare tehnică sau imposibilitate de
comunicare, notificarea realizată la 4 aprilie 2025 este considerată valabilă.
Astfel, termenul de 15 zile prevăzut de art. 242 Cod administrativ a început
să curgă la data de 5 aprilie 2025 și a expirat la data de 18 aprilie 2025,
inclusiv.
Cu toate acestea, recursul a fost depus de Inspectoratul de Stat al
Muncii abia la data de 29 aprilie 2025, cu 11 zile peste termenul legal.
Recurentul nu a depus o cerere de repunere în termen în condițiile art.
65 din Codul administrativ și nici nu a prezentat probe obiective care să
justifice imposibilitatea respectării termenului legal.
În aceste condiții, Completul de judecată reține că, înainte de a analiza
legalitatea încheierii contestate, este necesară verificarea respectării
4
termenului procedural, întrucât aceasta este o condiție de admisibilitate a căii
de atac.
În speță, termenul de 15 zile prevăzut de art. 242 din Codul
administrativ nu a fost respectat, iar recursul a fost declarat tardiv.
Conduita procesuală a recurentei denotă o neglijență în exercitarea
drepturilor procesuale, contrar obligației generale de bună-credință
prevăzute la art. 24 alin. (1) din Codul administrativ.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor
Omului (de ex. Van Harn v. Germania, nr. 7557/03, 11 septembrie 2007),
părțile sunt obligate să acționeze cu diligență pentru a-și proteja efectiv
dreptul de acces la instanță.
Având în vedere cele expuse, Completul constată că recursul este
inadmisibil, fiind declarat peste termenul legal, iar admiterea acestuia ar
contraveni principiului securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din aceste considerente, în temeiul art. 243 alin. (1) lit. a) și alin. (2)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Inspectoratul de Stat al Muncii și
menține încheierea din 17 martie 2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
5