3r-134/25 — anularea actului administrativ s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ s.a.
- Temei legal
- termenul de depunere a motivării apelului
3r-134/25 — anularea actului administrativ s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Inspectoratul de Stat al
Muncii,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Adrian Bobeica împotriva Inspectoratului de Stat al
Muncii cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
reîncadrarea în funcție și achitarea plăților salariale,
împotriva încheierii din 15 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 3r-134/25
NR. PIGD 2-23052686-01-3r-15052025)
Termenul depunerii motivării cererii de apel. Neprezentarea motivării cererii
de apel în termen.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Centru, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Inspectoratul de Stat
al Muncii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 10 aprilie 2023, Adrian Bobeica a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil, reîncadrarea în funcție
și achitarea plăților salariale.
Prin hotărârea din 3 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea. S-a anulat ordinul Inspectoratului de Stat al
Muncii nr. 52-p din 17 februarie 2023 cu privire la încetarea raporturilor de
serviciu ale domnului Adrian Bobeica. Ca efect al admiterii acțiunii, având
în vedere caracterul executoriu al hotărârii, în conformitate cu art. 228 alin.
(1), art. 195 Cod administrativ coroborate cu art. 256 alin. (2) Cod de
procedură civilă și art. 356 Codul muncii, Adrian Bobeica se consideră repus
în funcția anterior deținută sau într-o funcție similară acesteia, cu achitarea
plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă,
începând cu 17 februarie 2023 până la data pronunțării hotărârii
judecătorești, 3 octombrie 2024. S-a explicat pârâtului Inspectoratul de Stat
al Muncii că hotărârea, în baza art. 10 alin. (2), art. 228 alin. (1) și art. 195
Cod administrativ coroborate cu art. 256 alin. (1) lit. d) Cod de procedură
civilă, constituie temei pentru calcularea și achitarea imediată a unui salariu
mediu pentru absența forțată de la lucru reclamantului Adrian Bobeica.
La 4 octombrie 2024, Inspectoratul de Stat al Muncii a depus apel
nemotivat împotriva hotărârii din 3 octombrie 2024.
Prin încheierea din 15 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a declarat
inadmisibil apelul declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii împotriva
hotărârii din 3 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
La 29 aprilie 2025, Inspectoratul de Stat al Muncii a declarat recurs
împotriva încheierii din 15 aprilie 2025, solicitând admiterea recursului,
casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
1
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Inspectoratul de Stat al Muncii a invocat că
instanța de apel a reținut în mod eronat că hotărârea motivată a Judecătoriei
Chișinău din 3 octombrie 2024 a fost notificată la data de 30 ianuarie 2025,
prin poșta electronică, și că de la această dată ar fi început curgerea
termenului de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului.
Susține că notificarea prin email nu poate fi considerată valabilă în
lipsa confirmării certe privind recepționarea efectivă a hotărârii de către
autoritatea apelantă. Simpla transmitere electronică a hotărârii nu
echivalează, în opinia sa, cu comunicarea efectivă, în sensul art. 232 alin. (2)
din Codul administrativ.
În concluzie, Inspectoratul de Stat al Muncii a argumentat că instanța
de apel a aplicat formal și excesiv prevederile legale privind termenul de
depunere a motivării apelului, fără a analiza dacă comunicarea efectivă a
avut loc în condițiile prevăzute de lege, ceea ce a condus la o sancțiune
procedurală disproporționată și la limitarea nejustificată a accesului la
instanță.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 231 alin. (1) din Codul administrativ, prevede că:
„Hotărârile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot fi contestate cu
apel.”
Conform art. 232 din Codul administrativ:
„Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen
de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul
împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel.
Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data
notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se
depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”
În corespundere cu art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul
administrativ:
„Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este
inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se
declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă
după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ relevă că:
2
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis
încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești
împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.
Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
Art. 33 din Codul administrativ:
„Comunicarea interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în
cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă
electronică etc.), acordîndu-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență,
rapiditate și economie de costuri, în special mijloacelor electronice de comunicație.”
Art. 96 alin. (1) - (3) din Codul administrativ:
„Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în
forma stabilită de prezentul cod.
Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității
publice.
Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare
prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau
prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”
Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ:
„Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în
forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme
de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă
cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.”
Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ:
„Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a
fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document
electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul
autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a
fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este
echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”
3
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
constată că acesta a fost respectat, întrucât încheierea contestată a fost
notificată Inspectoratului de Stat al Muncii la data de 23 aprilie 2025, iar
cererea de recurs a fost depusă la 29 aprilie 2025, în interiorul termenului de
15 zile prevăzut de art. 242 Cod administrativ.
Cu privire la fondul recursului, Completul de judecată constată că
susținerile recurentului nu sunt de natură să conducă la casarea încheierii
atacate.
Astfel, examinând conținutul încheierii recurată și actele dosarului,
instanța de recurs reține că la data de 4 octombrie 2024, Inspectoratul de Stat
al Muncii a declarat apel împotriva hotărârii din 3 octombrie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fără a-l motiva. Conform mențiunii
exprese din apel, motivarea urma să fie depusă ulterior, în termenul prevăzut
la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.
Potrivit materialelor dosarului (f.d.138), hotărârea motivată a fost
notificată apelantului la data de 30 ianuarie 2025, prin poșta electronică, la
adresa oficială indicată în cererea de apel: secretariat@im.gov.md.
Astfel, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului a
început să curgă la 31 ianuarie 2025 și a expirat la data de 3 martie 2025.
Până la această dată, Inspectoratul de Stat al Muncii nu a depus motivarea
apelului și nici nu a formulat vreo cerere de repunere în termen sau vreo
solicitare privind modalitatea de notificare a hotărârii motivate.
Critica recurentului, potrivit căreia notificarea prin email nu ar fi
echivalat cu o comunicare valabilă în lipsa unei confirmări de recepție
efectivă, este neîntemeiată. Conform art. 1101 alin. (1) din Codul
administrativ, notificarea prin poșta electronică la adresa electronică indicată
de persoana notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului în formă de
document electronic. De asemenea, potrivit art. 96 alin. (1) și art. 33 din
același cod, comunicarea între autorități și participanți se poate realiza prin
orice formă adecvată, rapidă și eficientă, poșta electronică având prioritate
dacă este corespunzătoare obiectului comunicării și acceptată de parte.
În speță, Inspectoratul de Stat al Muncii a indicat expres în cererea de
apel adresa sa oficială de email, iar notificarea hotărârii motivate s-a realizat
prin transmiterea documentului la acea adresă. Prin urmare, notificarea este
prezumată valabilă, în lipsa oricăror probe contrare. Simpla susținere că actul
nu a fost „realmente recepționat” nu poate prevala asupra regimului legal
4
aplicabil notificărilor prin mijloace electronice și nu suplinește lipsa
diligenței procesuale a recurentului.
În aceste condiții, Curtea de Apel Centru a aplicat în mod corect art.
236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, care prevede că apelul se declară
inadmisibil în cazul în care motivarea acestuia nu este depusă în termenul
legal. Termenele procedurale sunt prevăzute de lege în mod imperativ, iar
nerespectarea lor atrage sancțiunea decăderii.
Completul de judecată reamintește că, potrivit jurisprudenței constante
a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Brumărescu c. României,
Van Harn c. Germania), aplicarea riguroasă a termenelor procesuale nu
contravine art. 6 §1 CEDO, în lipsa unui formalism excesiv sau a unei
imposibilități obiective de respectare a acestora. Părțile au obligația de a
urmări cursul procesului și de a acționa cu diligență.
În lipsa oricărei justificări obiective pentru nerespectarea termenului
de depunere a motivării apelului, precum și în lipsa vreunei cereri de
repunere în termen sau de clarificare a notificării, Completul de judecată
constată că recursul este nefondat și nu poate duce la casarea încheierii din
15 aprilie 2025.
Din aceste considerente, în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii și menține
încheierea din 15 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
5