3r-123/25 — cu privire la anularea actului administrativ, reîncadrarea în functie si achitarea plătilor salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ, reîncadrarea în functie si achitarea plătilor salariale
- Temei legal
- Termenul de declarare a apelului motivat.
3r-123/25 — cu privire la anularea actului administrativ, reîncadrarea în functie si achitarea plătilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Inspectoratul de
Stat al Muncii,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de
către Sergiu Ungureanu împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, reîncadrarea
în funcție și achitarea plăților salariale,
împotriva încheierii din data de 31 martie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3r-123/25
PIGD 22-23048190-01-3r-07052025)
Termenul de declarare a apelului motivat.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița
Curtea de Apel Centru, jud. V. Sîrbu, A. Bostan, A. Cașcaval.
09 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Inspectoratul
de Stat al Muncii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 31 martie 2023, Sergiu Ungureanu, a depus acțiune în
contencios administrativ împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, prin
care a solicitat anularea ordinului nr. 57-p din 20 februarie 2023 cu privire la
încetarea raportului de serviciu din funcția de inspector principal din cadrul
Inspecției Teritoriale de muncă Chișinău, restabilirea în funcție și a
drepturilor salariale, inclusiv pentru perioada absenței forțate și achitarea
cheltuielilor legate de acordarea asistenței juridice în mărime de 15 000 lei.
Prin hotărârea din 05 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani s-a admis acțiunea depusă de Sergiu Ungureanu, s-a anulat ordinul
Inspectoratului de Stat al Muncii nr. 57-p din 20 februarie 2023 cu privire la
încetarea raporturilor de serviciu ale lui Sergiu Ungureanu, iar ca efect al
admiterii acțiunii, având în vedere caracterul executoriu al hotărârii, în
conformitate cu art. 228 alin. (1), art. 195 Cod administrativ coroborate cu
art. 256 alin. (2) Cod de procedură civilă și art. 356 Codul muncii, Sergiu
Ungureanu se consideră repus în funcția anterior deținută sau într-o funcție
similară acesteia, cu achitarea plăților salariale pentru perioada absenței
forțate de la locul de muncă, începând cu 20 februarie 2023 până la data
pronunțării hotărârii judecătorești, 05 noiembrie 2024. Suplimentar, s-a
încasat din contul Inspectoratului de Stat al Muncii în beneficiul lui
Ungureanu Sergiu cheltuielile de asistență juridică în sumă de 15 000 lei.
În data de 18 noiembrie 2024, Inspectoratul de Stat al Muncii a declarat
apel nemotivat împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2024 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani.
Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din data de 31 martie 2025 a
declarat inadmisibil apelul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii.
În data de 29 aprilie 2025 Inspectoratul de Stat al Muncii a depus recurs
împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea cererii
de recurs și casarea încheierii cu remiterea cauzei pentru examinarea în
instanța de apel.
În motivarea recursului Inspectoratul de Stat al Muncii a menționat că
instanța de apel a reținut începerea curgerii termenului de depunere a
apelului motivat din data remiterii hotărârii motivate prin intermediul poștei
1
electronice, dar nu a ținut cont de data recepționării de facto a hotărârii
motivate. În opinia Inspectoratului de Stat al Muncii o astfel de constatare
este una superficială.
În data de 12 mai 2025 Sergiu Ungureanu a depus referință asupra
cererii de recurs depusă de către Inspectoratul de Stat al Muncii, prin care a
solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, menținerea încheierii
instanței de apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 24, alin. (1) din Codul administrativ stabilește că:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Art. 63, alin. (1) din Codul administrativ reglementează că:
„Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate
cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”
Art. 96, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează
în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al
costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată
obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”
Art. 97, alin. (3), lit. d) din Codul administrativ stipulează că:
„Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare
prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”
Art. 191, alin. (5), lit. b) din Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel”.
Art.232, alin. (2) din Codul administrativ statuează că:
„Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data
notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se
depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”
Art. 236, alin. (2), lit. e) din Codul administrativ reglementează
următoarele:
„Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art.232 alin.(2)”
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ relevă că:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
2
Art. 242 din Codul administrativ reglementează că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ statuează că:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.”
Art. 47 alin. (4) din Legea nr.124 din data de 19 mai 2022 privind
identificarea electronică și serviciile de încredere stabilește că:
„În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au convenit
altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta:
a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă
documentele electronice;
b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă
pentru utilizare în sistemul respectiv.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului se reține că, Curtea
de Apel Centru a adoptat încheierea contestată la 31 martie 2025, notificată
Inspectoratului de Stat al Muncii prin intermediul poștei electronice în data
de 11 aprilie 2025.
Recursul a fost depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii în data de
29 aprilie 2025.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că
Inspectoratul de Stat al Muncii s-a conformat prevederilor legale și a
respectat termenul instituit de legiuitor, pentru demararea căii de atac în
ordine de recurs.
Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea
motivată a instanței de fond a fost expediată Inspectoratului de Stat al Muncii
prin intermediul poștei electronice în data de 30 ianuarie 2025. (f.d. 138)
Instanța de apel prin încheierea din 31 martie 2025, prin prisma
prevederilor art. 236, alin. (1), alin. (2), lit. e) din Codul administrativ, a
declarat inadmisibil apelul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii,
din motivul că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal.
(f.d.145-148)
Efectuând controlul judiciar al încheierii din 31 martie 2025 a Curții
de Apel Centru, instanța de recurs constată că, instanța de apel întemeiat a
emis încheierea prin care a declarat inadmisibil apelul.
La acest aspect instanța de recurs menționează că, din conținutul
art.232, alin. (2) din Codul administrativ rezultă că apelantul urma să depună
apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate.
3
Astfel, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o
normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232, alin. (2) din
Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere
a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data
notificării hotărârii motivate a instanței de fond.
Materialele dosarului atestă că instanța de fond a ales metoda de
notificare cea mai adecvată, rapidă și eficientă și a expediat în data de 30
ianuarie 2025 hotărârea motivată, prin intermediul poștei electronice a
apelantului Inspectoratul de Stat al Muncii secretariat@im.gov.md fapt
confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la fila dosarului 138.
Instanța de recurs evidențiază că, adresa la care a fost expediată
hotărârea motivată și anume secretariat@im.gov.md, este gestionată de către
Inspectoratul de Stat al Muncii, or, este adresa electronică guvernamentală
și figurează ca adresă de contact pe situl https://ism.gov.md/ro.
Astfel, la caz, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării
apelului a început să curgă din data de 31 ianuarie 2025 și a expirat la data
de 03 martie 2025.
Cu toate acestea, Inspectoratul de Stat al Muncii, nu a respectat
termenul stabilit de art. 232, alin. (2) din Codul administrativ și nu a
prezentat Curții de Apel Centru motivarea apelului.
Prin urmare, este în afara oricărui dubiu că autoritatea publică
apelantă nu a depus motivarea apelului în termenul legal prevăzut la art. 232,
alin. (2) din Codul administrativ, deși, de la momentul notificării hotărârii
motivate a instanței de fond a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a
face uz de acest drept procedural și a depune motivarea apelului în interiorul
termenului legal.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că,
importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină
regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte,
mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea
nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând
instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință
de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor
normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu
survenirea efectelor negative.
În urma celor constatate completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție menționează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea
oricărui alt act de procedură în modul expres prevăzut și în termenul legal
atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când
partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de
voința ei să efectueze acțiunea în termen.
4
În corespundere cu prevederile art. 24, alin. (1) din Codul
administrativ, Inspectoratul de Stat al Muncii urma să îndeplinească
obligațiile cu bună-credință.
Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul
prevăzut de lege, ori termenul de prezentare a apelului motivat este
imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții
atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale
de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de declarare a apelului
motivat se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al autorității
publice apelante, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine
activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.
Argumentul Inspectoratului de Stat al Muncii precum că termenul de
depunere a apelului motivat începe a curge din data recepționării efective a
hotărârii motivate, la caz, în data de 03 februarie 2025, nu este reținut de
către instanța de recurs ca argument plauzibil, or, prin prisma art. 47 alin. (4)
din Legea nr.124 din data de 19 mai 2022 privind identificarea electronică și
serviciile de încredere, documentul electronic se consideră recepționat de
către destinatar dacă acesta intră în sistemul informațional din care
destinatarul poate să extragă documentele electronice și nu din data accesării
mesajului.
În această ordine de idei, în cazul primirii apelului depus de
Inspectoratul de Stat al Muncii, pe rol, se va încălca principiul securității
raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul Convenției Europene
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce
este inadmisibil.
În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic
contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a notat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea
termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele
judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.
Tot aici, instanța de recurs accentuează că, conform legislației în
vigoare, sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței
judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de
activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea
actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire
în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul
îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în
aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât
într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
5
În asemenea circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, instanța de apel just a declarat inadmisibil apelul depus
de către Inspectoratul de Stat al Muncii. Iar, soluția adoptată prin încheierea
recurată, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în
sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea
drepturilor procedurale cu bună- credință și în termen.
Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea
instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de
autoritatea publică recurentă sunt declarative și lipsite de suport juridic,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
respinge recursul depus de Inspectoratul de Stat al Muncii.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243, alin. (1), lit. b) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii
împotriva încheierii din data de 31 martie 2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
6