3r-123/25 — cu privire la anularea actului administrativ, reîncadrarea în functie si achitarea plătilor salariale

În data de 31 martie 2023, Sergiu Ungureanu, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 57-p din 20 februarie 2023 cu privire la încetarea raportului de serviciu din funcția de inspector principal din cadrul Inspecției Teritoriale de muncă Chișinău, restabilirea în funcție și a drepturilor salariale, inclusiv pentru perioada absenței forțate și achitarea cheltuielilor legate de acordarea asistenței juridice în mărime de 15 000 lei.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a admis acțiunea depusă de Sergiu Ungureanu, s-a anulat ordinul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. 57-p din 20 februarie 2023 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale lui Sergiu Ungureanu, iar ca efect al admiterii acțiunii, având în vedere caracterul executoriu al hotărârii, în conformitate cu art. 228 alin. (1), art. 195 Cod administrativ coroborate cu art. 256 alin. (2) Cod de procedură civilă și art. 356 Codul muncii, Sergiu Ungureanu se consideră repus în funcția anterior deținută sau într-o funcție similară acesteia, cu achitarea plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă, începând cu 20 februarie 2023 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, 05 noiembrie 2024. Suplimentar, s-a încasat din contul Inspectoratului de Stat al Muncii în beneficiul lui Ungureanu Sergiu cheltuielile de asistență juridică în sumă de 15 000 lei.

În data de 18 noiembrie 2024, Inspectoratul de Stat al Muncii a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din data de 31 martie 2025 a declarat inadmisibil apelul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii.

În data de 29 aprilie 2025 Inspectoratul de Stat al Muncii a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs și casarea încheierii cu remiterea cauzei pentru examinarea în instanța de apel.

În motivarea recursului Inspectoratul de Stat al Muncii a menționat că instanța de apel a reținut începerea curgerii termenului de depunere a apelului motivat din data remiterii hotărârii motivate prin intermediul poștei 1 electronice, dar nu a ținut cont de data recepționării de facto a hotărârii motivate. În opinia Inspectoratului de Stat al Muncii o astfel de constatare este una superficială.

În data de 12 mai 2025 Sergiu Ungureanu a depus referință asupra cererii de recurs depusă de către Inspectoratul de Stat al Muncii, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, menținerea încheierii instanței de apel.

Art. 63, alin. (1) din Codul administrativ reglementează că: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 96, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97, alin. (3), lit. d) din Codul administrativ stipulează că: „Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 191, alin. (5), lit. b) din Codul administrativ prevede că: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel”.

Art.232, alin. (2) din Codul administrativ statuează că: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 236, alin. (2), lit. e) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(2)”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ relevă că: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.” 2

Art. 242 din Codul administrativ reglementează că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ statuează că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.”

Art. 47 alin. (4) din Legea nr.124 din data de 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere stabilește că: „În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv.”

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea motivată a instanței de fond a fost expediată Inspectoratului de Stat al Muncii prin intermediul poștei electronice în data de 30 ianuarie 2025. (f.d. 138)

Instanța de apel prin încheierea din 31 martie 2025, prin prisma prevederilor art. 236, alin. (1), alin. (2), lit. e) din Codul administrativ, a declarat inadmisibil apelul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii, din motivul că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal. (f.d.145-148)

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 31 martie 2025 a Curții de Apel Centru, instanța de recurs constată că, instanța de apel întemeiat a emis încheierea prin care a declarat inadmisibil apelul.

La acest aspect instanța de recurs menționează că, din conținutul art.232, alin. (2) din Codul administrativ rezultă că apelantul urma să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. 3

Astfel, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232, alin. (2) din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării hotărârii motivate a instanței de fond.

Materialele dosarului atestă că instanța de fond a ales metoda de notificare cea mai adecvată, rapidă și eficientă și a expediat în data de 30 ianuarie 2025 hotărârea motivată, prin intermediul poștei electronice a apelantului Inspectoratul de Stat al Muncii secretariat@im.gov.md fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la fila dosarului 138.

Instanța de recurs evidențiază că, adresa la care a fost expediată hotărârea motivată și anume secretariat@im.gov.md, este gestionată de către Inspectoratul de Stat al Muncii, or, este adresa electronică guvernamentală și figurează ca adresă de contact pe situl https://ism.gov.md/ro.

Astfel, la caz, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului a început să curgă din data de 31 ianuarie 2025 și a expirat la data de 03 martie 2025.

Cu toate acestea, Inspectoratul de Stat al Muncii, nu a respectat termenul stabilit de art. 232, alin. (2) din Codul administrativ și nu a prezentat Curții de Apel Centru motivarea apelului.

Prin urmare, este în afara oricărui dubiu că autoritatea publică apelantă nu a depus motivarea apelului în termenul legal prevăzut la art. 232, alin. (2) din Codul administrativ, deși, de la momentul notificării hotărârii motivate a instanței de fond a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a depune motivarea apelului în interiorul termenului legal.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

În urma celor constatate completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în modul expres prevăzut și în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen. 4

În corespundere cu prevederile art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, Inspectoratul de Stat al Muncii urma să îndeplinească obligațiile cu bună-credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, ori termenul de prezentare a apelului motivat este imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de declarare a apelului motivat se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al autorității publice apelante, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.

Argumentul Inspectoratului de Stat al Muncii precum că termenul de depunere a apelului motivat începe a curge din data recepționării efective a hotărârii motivate, la caz, în data de 03 februarie 2025, nu este reținut de către instanța de recurs ca argument plauzibil, or, prin prisma art. 47 alin. (4) din Legea nr.124 din data de 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice și nu din data accesării mesajului.

În această ordine de idei, în cazul primirii apelului depus de Inspectoratul de Stat al Muncii, pe rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Tot aici, instanța de recurs accentuează că, conform legislației în vigoare, sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. 5

În asemenea circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel just a declarat inadmisibil apelul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii. Iar, soluția adoptată prin încheierea recurată, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună- credință și în termen.

Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de autoritatea publică recurentă sunt declarative și lipsite de suport juridic, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Inspectoratul de Stat al Muncii.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Inspectoratul de Stat al Muncii împotriva încheierii din data de 31 martie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6