2r-435/25 — Încasarea sumei

La 21 februarie 2025, Liliana Țapu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Postovan privind încasarea sumei.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia sediul Central din 11 iulie 2025, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral.

Nefiind de acord cu hotărârea emisă, la 22 iulie 2025, Igor Postovan a depus o cerere de apel împotriva acesteia, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii potrivit căreia cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 15 septembrie 2025, nu s-a dat curs cererii de apel și s-a acordat apelantului termen pentru prezentarea apelului motivat, a dovezii de plată a taxelor de timbru și de stat până la 15 octombrie 2025. Această încheiere a fost expediată la adresa lui Igor Postovan ***** la 17 septembrie 2025 (f.d. 47).

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 23 octombrie 2025, cererea de apel a lui Igor Postovan a fost restituită din motiv că în termenul acordat, neajunsurile nu au fost înlăturate din motive imputabile apelantului.

La 7 noiembrie 2025 a fost expediată, iar la 12 noiembrie 2025 înregistrată, cererea de recurs împotriva încheierii din 23 octombrie 2025 prin care recurentul Igor Postovan a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel la etapa soluționării chestiunii acceptării apelului.

În motivarea cererii de recurs, Igor Postovan a indicat că despre încheierea de a nu da curs din 15 septembrie 2025 a aflat abia din conținutul încheierii de restituire a apelului din 23 octombrie 2025.

Recurentul susține că adresa electronică indicată în cererea de apel preventiv, la care a și fost expediată încheierea de a nu da curs, nu o poate utiliza de 5-6 luni din motiv că nu ar fi funcțională, independent de voința acestuia.

Acesta invocă faptul că la încercarea accesării adresei electronice *****, aceasta ar fi restricționată. Pentru a accesa adresa sa de e-mail, invocă că i-ar fi 1 sugerat să utilizeze un profil VK ID, dar pentru aceasta ar fi necesară deținerea unui număr de telefon a operatorului de telefonie mobilă din Federația Rusă, pe care nu îl are. În acest sens au fost prezentate un șir de capturi de ecran referitoare la încercările de a accesa poșta electronică la adresa menționată.

În aceste condiții, recurentul susține că nu a avut posibilitate să acceseze poșta electronică la care a fost expediată încheierea de a nu da curs.

Recurentul pretinde că accesând problemele legate de Serviciile Mail.ru, ar fi constatat că pentru evitarea astfel de blocaje, chiar și autoritățile Republicii Moldova au avertizat despre faptul că începând cu luna mai anul 2025, au încetat recepționarea mesajelor de pe serviciul Mail.ru, accesul la acest serviciu putând a fi blocat chiar și din alte motive, spre exemplu legate de probleme de securitate. Autoritățile Republicii Moldova ar fi recomandat instituțiilor statului să renunțe la Serviciile Mail.ru, iar experții ar fi avertizat despre riscurile mail.ru inclusiv la expedierea/recepționarea mesajelor. La fel, cetățenii Republicii Moldova ar fi fost avertizați că accesul la account.mail.ru neoficial poate fi interzis, în acest sens existând și titluri de știri la unele edituri.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.

Art. 368 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul.

Art. 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: (1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 2 (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Participanții la proces sînt în drept să ia cunoștință de materialele dosarului, să facă extrase și copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanți la proces, martorilor, experților și specialiștilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanței explicații orale și scrise, să expună argumente și considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecții împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor celorlalți participanți, să atace actele judiciare și să-și exercite toate drepturile procedurale acordate de legislația procedurală civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Art. 236 alin. (5)-(6) din Codul de procedură civilă: (5) Instanța de judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă: a) participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, solicită în mod expres acest lucru. Termenul de 30 de zile este un termen de decădere; b) participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, depun cerere de apel; c) hotărîrea judecătorească urmează să fie recunoscută și executată pe teritoriul altui stat. (6) În cazurile prevăzute la alin. (5), completul de judecată va întocmi hotărîrea integrală în termen de 45 de zile lucrătoare de la data solicitării, atacării sau pronunțării dispozitivului hotărîrii, după caz.

Principala problematică pe care este chemată să o dezlege în prezenta cauză Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție vizează pe de o parte dacă instanța de apel era îndreptățită să utilizeze comunicarea prin intermediul poștei electronice în comunicarea cu recurentul și dacă în prezenta cauză se poate considera că încheierea de a nu da curs cererii de apel a fost comunicată în modul corespunzător recurentului. 3

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede faptul că actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate prin următoarele modalități alternative: 23.1. contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite; 23.2. prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire; 23.3. prin intermediul biroului executorului judecătoresc; 23.4. la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată; sau 23.5. la adresa electronică înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor; sau 23.6. prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui; precum și 23.7. prin delegație judiciară.

Din conținutul prevederii enunțate supra, rezultă că principalul criteriu după care se realizează comunicarea actelor de procedură este cel al asigurării eficiente a transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui.

Pentru ca o adresă electronică să poată servi în mod valid și eficient drept canal de comunicare procedurală între instanță și participantul la proces, este necesar ca aceasta cel puțin să fie să fie asumată personal de către partea care o indică în actele depuse la dosar.

Numai în această condiție, comunicarea electronică, de una singură, poate fi considerată conformă art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care permite transmiterea actelor de procedură la adresa electronică indicată de participant, ca alternativă echivalentă comunicării prin poștă terestră contra semnătură.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat faptul că confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc.

Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat 4 la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi emailuri (decizia nr. 2r-363/24, §54, decizia nr. 2r-385/25, §38).

În concluzie, simpla indicare personală a adresei electronice în actul de procedură este suficientă pentru ca instanța să poată utiliza această adresă ca modalitate validă de comunicare. În acest sistem, expedierea actului la adresa electronică indicată se consideră ajunsă la destinatar dacă nu există o notificare de imposibilitate de livrare, întrucât operatorul poștei electronice generează automat o informare în cazul respingerii mesajului („Mail delivery system”), iar absența acestei notificări echivalează cu prezumția recepționării.

În continuare, instanța de recurs urmează să verifice dacă în speță a fost îndeplinit acest standard minim.

Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție observă că recurentul Igor Postovan a indicat personal adresa electronică ***** în următoarele acte procedurale: 31.1. Referința la cererea de chemare în judecată, depusă la 26 martie 2025 (f.d. 22); 31.2. Cererea de a face cunoștință cu materialele cauzei, depusă la 22 iulie 2025 (f.d. 29); 31.3. Cererea de apel preventiv împotriva hotărârii din 11 iulie 2025, depusă la 22 iulie 2025 (f.d. 41);

În plus, recurentul Igor Postovan a expediat de pe adresa electronică ***** referința la cererea de chemare în judecată la 25 martie 2025 (f.d. 21).

Având în vedere că Igor Postovan a indicat personal adresa electronică ***** în mai multe acte procedurale, precum din împrejurarea că acesta a utilizat aceeași adresă pentru a transmite acte către instanță, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că Curtea de Apel Nord era îndreptățită să o folosească drept canal de comunicare a actelor sale de dispoziție.

În continuare, instanța de recurs va verifica dacă argumentele recurentului denotă o imposibilitate în afara controlului său, de a lua cunoștință de conținutul încheierii de a nu da curs expediat în mod valabil la adresa electronică *****.

Inițial, se atestă o inconsecvență în comportamentul și poziția recurentului Igor Postovan, care, pe de o parte invocă faptul că încă din luna mai 2025 adresa sa electronică nu ar mai fi funcțională, pe de altă parte, în luna iulie indică aceeași adresă electronică în două acte procedurale. 5

La fel, instanței de recurs nu i s-a oferit o explicație referitor la lipsa unei notificări din partea recurentului că din luna mai 2025 adresa electronică *****, care a fost indicată în 3 acte procedurale de către recurent, nu ar mai fi utilizabilă.

În partea ce ține de imposibilitatea obiectivă, neimputabilă recurentului Igor Postovan, de acces la propria poștă electronică, instanța de recurs subliniază următoarele.

Recurentul își întemeiază poziția pe un set de capturi de ecran din care rezultă doar imposibilitatea de a accesa contul „mail.ru” prin intermediul platformei „VK ID”. Instanța de recurs observă că acest mod de autentificare este unul opțional și nu reprezintă o procedură standard de acces la poșta electronică.

Autentificarea clasică în serviciul „mail.ru” se face prin introducerea numelui de utilizator și a parolei. Recurentul nu a prezentat nicio dovadă că ar fi încercat accesarea contului prin această modalitate. Probele depuse nu arată o imposibilitate de acces la poșta electronică, ci doar o imposibilitate de a utiliza un mecanism alternativ de autentificare, care nu este obligatoriu.

În aceste condiții, instanța de recurs constată că recurentul nu a demonstrat blocarea contului său, ci doar a încercat să probeze o situație restrictivă folosind o metodă alternativă care nu reflectă modul real de funcționare a serviciului.

Această probă nu poate confirma o imposibilitate de acces, ci indică asupra unei prezentări incomplete a situației tehnice.

În alt doilea rând, pentru existența unor blocaje ale serviciului „mail.ru”, recurentul a invocat: 42.1. Un text general de inteligența artificială; 42.2. O captură de ecran inserată într-un fișier „Word”, care conține un articol de pe un portal online redactat în limba rusă, fără indicarea sursei originale și fără trimitere la vreo informație oficială.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că informațiile prezentate de către recurent nu pot fi verificate și nu provin de la autoritățile Republicii Moldova sau din alte surse oficiale. Nu a fost demonstrat că vreo instituție a statului ar fi emis vreun comunicat privind blocarea accesului la serviciile „mail.ru” și nu a fost arătat că ar exista o măsură națională care ar împiedica accesul la acest servicii.

Totodată, chiar textul prezentat de recurent face trimitere la recomandări de evitare a platformei „mail.ru” și la posibile probleme tehnice, nu la o imposibilitate totală și obligatorie. Recurentul nu a demonstrat că el însuși s-ar fi confruntat cu vreuna din situațiile descrise în materialul neoficial prezentat. 6

În aceste condiții, toate indiciile conduc spre concluzia că recurentul Igor Postovan avea posibilitatea reală și rezonabilă să ia cunoștință de conținutul încheierii de a nu da curs a Curții de Apel Nord, încă din 17 septembrie 2025. Astfel, faptul că nu a înlăturat neajunsurile constatat până la 15 octombrie 2025 este imputabil acestuia și nu se datorează vreunui impediment în afara controlului său.

În altă ordine de idei, în jurisprudența sa (decizia nr. 2rc-58/25, §21), Curtea Supremă de Justiție a promovat ideea că părțile au obligația de a se folosi cu bună credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Inițiind procedura de apel împotriva unei hotărâri judecătorești, apelantul urma să se intereseze periodic soarta dosarului. La fel, apelantul-recurent urma să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care acesta cunoștea.

În sensul art. 236 alin. (6) din Codul de procedură civilă, raportat la cazul dedus judecății, hotărârea integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la data atacării.

Având în vedere faptul că Igor Postovan a depus cererea de apel la 22 iulie 2025, termenul maxim în care trebuia întocmită hotărârea motivată expira la 24 septembrie 2025. Termenul pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel era 15 octombrie 2025.

Instanța de recurs reține că, din moment ce Igor Postovan și-a rezervat expres în cererea de apel dreptul de a depune o cerere de apel motivată după punerea la dispoziție a hotărârii motivate, lui îi incumbă obligația minimă de a se interesa periodic despre stadiul redactării hotărârii și etapa la care se află cauza care îl vizează.

Neîndeplinind această diligență elementară, recurentul a rămas pasiv, deși era direct interesat de progresul apelului său. Această pasivitate a contribuit nemijlocit la omisiunea de a înlătura în termen neajunsurile cererii de apel, întrucât, fără a se informa asupra etapei de redactare a hotărârii motivate, recurentul nu a întreprins nicio măsură pentru a-și conforma cererea sa de apel la rigorile procedurale aplicabile.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,