3rh-29/23 — anularea actului administrativ

3rh-29/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3rh-29/23 (2-12059150-01-3rh-20042023)

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău, judecător – I. Secrieru

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, judecători: A. Cobăneanu. T. Răducanu, Iu. Bejenaru, V. Barba, Sv. Moldovan

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

Ion Malanciuc

Ghenadie Eremciuc

examinând cererea de revizuire depusă de Mazur Ion,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Mazur Ion împotriva Consiliului Superior al Procurorilor și Procurorului General cu

privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, prin care

a fost respins recursul declarat de Mazur Ion și a fost menținută hotărârea din 28

septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău,

con st ată:

La 04 mai 2012, Mazur Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor și Procurorului General cu privire la contestarea

actelor administrative, constatarea aflării în concediu de îngrijire a copilului,

restabilirea în funcție și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 aprilie 2012, s-a adresat

Consiliului Superior al Procurorilor cu o cerere prin care a solicitat acordarea

concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului pentru o perioadă de 3

luni.

Reclamantul a făcut trimitere la prevederile art. 86 alin. (2) din Codul muncii,

potrivit căruia nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în

concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani.

1

Ignorând cererea sa de acordare a concediului suplimentar pentru îngrijirea

copilului, Consiliul Superior al Procurorilor și Procurorul General au dispus

concedierea sa din organele procuraturii.

Reclamantul a considerat că ilegal a fost concediat și a solicitat declararea nulă

a hotărârii Colegiului disciplinar din 02 martie 2012, prin care a fost sancționat

disciplinar cu concedierea din organele procuraturii; a hotărârii Consiliului Superior

al Procurorilor nr. 12-95/12 din 24 aprilie 2012, prin care s-a respins contestația la

hotărârea Colegiului disciplinar din 02 martie 2012; constatarea aflării în concediu

de îngrijire a copilului de la 03 aprilie 2012 până la 03 iulie 2012; restabilirea în

funcția deținută anterior și încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 de lei.

La 22 iunie 2012, Mazur Ion a depus un supliment la cererea de chemare în

judecată.

În motivarea cererii suplimentare, Mazur Ion a invocat că în ședința de judecată

din 12 iunie 2012 a aflat despre hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.

12-112/12 din 24 aprilie 2012 „Cu privire la cererea lui Mazur Ion despre acordarea

concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului”. Temei de respingere a

cererii de acordare a concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului a

servit validarea hotărârii Colegiului disciplinar prin care a fost concediat din

organele procuraturii.

Reclamantul a invocat că, la momentul emiterii hotărârii de către Consiliul

Superior al Procurorilor de respingere a cererii de acordare a concediului

suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului, nu era emis ordinul de concediere.

Astfel, articolul 124 din Codul muncii nu prevede dreptul angajatorului să acorde

sau nu concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului, el urmează a fi

acordat imediat ce a fost solicitat.

La 03 aprilie 2012, a solicitat acordarea concediului suplimentar neplătit pentru

îngrijirea copilului și din această zi concediul urma să-i fie acordat, iar întrunirea

Consiliului Superior al Procurorilor la 24 aprilie 2012 nu poate fi imputată lui.

Mazur Ion a considerat că încălcarea dreptului la concediu a salariatului atrage

nulitatea actelor menționate.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat repunerea în termen, declararea

nulă a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-112/12 din 24 aprilie 2012.

La 11 și 18 septembrie 2012, Mazur Ion a depus supliment la cererea de chemare

în judecată, solicitând încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă pentru

perioadele de la 13 martie 2012 până la 19 martie 2012, de la 19 martie 2012 până

la 02 aprilie 2012 și de la 03 iunie 2012 până la 11 septembrie 2012, în mărime de

10 250 de lei; recunoașterea refuzului Procuraturii Generale de a-i acorda concediu

de odihnă anual începând cu 15 decembrie 2011 ca fiind ilegal; constatarea dreptului

la concediu de odihnă anual de 48 de zile lucrătoare; anularea dispoziției

Procurorului General din 15 decembrie 2011, prin care s-a dispus intentarea

procedurii disciplinare în privința sa.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a fost

respinsă.

La 10 octombrie 2012, Mazur Ion a depus recurs împotriva hotărârii din 28

septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

2

Prin decizia din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Mazur Ion și menținută hotărârea primei instanțe.

La 29 martie 2018, Mazur Ion, în temeiul art. 449 lit. b), e) și h) din Codul de

procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 26 decembrie

2012 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea acesteia și dispunerea

rejudecării cauzei.

Prin încheierea din 16 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

cererea de revizuire depusă de Mazur Ion ca fiind inadmisibilă.

La 15 iunie 2018, Mazur Ion a mai depus o cerere de revizuire împotriva deciziei

din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și repunerea cererii de revizuire în termenul de prescripție de 5

ani din momentul emiterii deciziei.

Prin încheierea din 18 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

cererea de revizuire depusă de Mazur Ion ca fiind inadmisibilă.

La 20 aprilie 2023, Mazur Ion a înregistrat o cerere de revizuire împotriva

deciziei din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea

acesteia și casarea deciziei instanței de recurs.

În motivarea cererii de revizuire, Mazur Ion și-a manifestat dezacordul față de

soluția instanței de recurs din decizia contestată, referindu-se la hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 14 februarie 2023 pe cazul Mazur c. Republicii

Moldova, prin care s-a constatat că a avut loc o încălcare a art. 8 din Convenție.

Revizuentul a invocat faptul că Curtea a reținut că concedierea din funcția de

procuror a avut loc din motive de persecuție pentru anterioara restabilire în funcția

de procuror și că ridicarea descifrărilor convorbirilor telefonice între acesta și soția

sa nu erau necesare într-o societate democratică. Astfel, potrivit lui Mazur Ion,

monitorizarea descifrărilor convorbirilor telefonice a cauzat consecințe grave pentru

primul reclamant – acesta a fost concediat, iar restul motivelor invocate la

concediere sunt inventate și irelevante.

Drept temei de revizuire au fost invocate prevederile art. 449 lit. h) din Codul de

procedură civilă.

La 08 iunie 2023, Consiliul Superior al Procurorilor a depus referință asupra

cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia, iar la 17 octombrie 2023, a mai

fost depusă o referință cu aceeași solicitare.

Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca fiind

inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse

revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor

instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Potrivit art. 447 lit. a) din Codul de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire: părțile și alți participanți la proces. În speță, Mazur Ion este parte

în procesul a cărui soluție se cere a fi revizuită.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

3

Conform art. 450 lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se

depune în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii sau deciziei Curții Europene

a Drepturilor Omului – în cazul prevăzut la art. 449 lit. h). Completul de judecată

constată că hotărârea CtEDO a fost pronunțată la 14 februarie 2023, iar cererea de

revizuire a fost înregistrată la 20 aprilie 2023, fiind în termen.

Totodată, Completul de judecată menționează că, la 05 octombrie 2023, Mazur

Ion a depus o cerere de revizuire suplimentară, prin care a solicitat admiterea cererii

de revizuire, anularea deciziei din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție și

a hotărârii din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău, rejudecarea cauzei de

către Curtea Supremă de Justiție cu pronunțarea unei decizii de admitere a acțiunii,

încasarea salariului indexat pentru perioada absenței forțate de la muncă, încasarea

penalității și a prejudiciului moral. Această cerere a fost depusă cu omiterea

termenului prevăzut la art. 450 lit. f) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

În speță, se constată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe art. 449 lit. h)

din Codul de procedură civilă, potrivit căruia revizuirea se declară în cazul în care

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul

Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau

libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea

hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Cu referire la motivarea cererii de revizuire depusă de Mazur Ion, completul de

judecată reține că, facând trimitere la normele prevăzute de art. 449 lit. h) din Codul

de procedură civilă, aceasta a menționat hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului din 14 februarie 2023 pe cazul Mazur c. Republicii Moldova, prin care s-a

constatat că a avut loc o încălcare a art. 8 din Convenție, și a considerat că

constatările Curții sunt de natură să influențeze soluția instanței.

Astfel nu pot fi reținute argumentele revizuentului, or pentru a revizui decizia,

nu este suficientă invocarea existenței hotărârii CtEDO, dar se impune raportarea

fondului constatărilor din aceasta nemijlocit la fondul speței naționale, întru

elucidarea aspectului dacă încălcarea poate fi remediată, cel puțin parțial, prin

anularea hotărârii pronunțate de instanțele de judecată naționale.

La caz, Curtea nu a indicat asupra necesității redeschiderii procedurilor

naționale, întru remedierea încălcării, ci doar a reținut că a avut loc o încălcare a art.

8 din Convenție; a reținut că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție

echitabilă suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamanți; a

respins restul cererii privind satisfacția echitabilă formulată de către reclamanți. Or,

CtEDO a constatat încălcarea art. 8 din Convenție doar în partea ce ține de obținerea

și utilizarea de către autorități a datelor referitoare la convorbirile telefonice

efectuate și, în acest caz, nu există la nivel național, condiții ca în speța respectivă să

fie răsturnată hotărârea disciplinară emisă în privința reclamantului.

Prin hotărârea CtEDO nu a fost criticată sancționarea disciplinară în sine, dar a

fost pusă în discuție conduita autorităților care au colectat informații despre

convorbirile telefonice ale revizuentului, iar aceste aspecte nu sunt interdependente

și nu poate exista o suprapunere generatoare de efecte juridice nemijlocit asupra

revizuirii hotărârii.

4

Analizând hotărârea Colegiului de disciplină și etică, se deduce că descrierea

privind convorbirile telefonice reprezintă o singură frază și conține o sinteză sumară

a situației pe aspectul de referință, fără detalii cuprinzătoare. Deopotrivă, în partea

ce ține de descrierea faptelor disciplinare ale procurorului Mazur Ion privind

îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu se conțin 8 (opt) poziții, însă

niciuna dintre acestea nu indică în mod direct că aspectul privind convorbirile

telefonice ar fi fost reținut în sarcina revizuentului.

Rezultă că, deși Colegiul de disciplină și etică a indicat partea privind

convorbirile telefonice, totuși nu a inclus aceasta nemijlocit în acuzația disciplinară

și nu se poate considera că elementul în cauză a determinat concedierea

revizuentului. Respectiv, excluderea descrierii despre convorbrile telefonice ale

revizuentului cu soția în timpul orelor de muncă nu poate, în sine, să genereze soluția

desființării hotărârii disciplinare, deoarece reprezintă un aspect complementar,

neesențial, care nu a influențat sancțiunea aplicată.

Aspectele invocate de către revizuient nu au fost raportate la speța sa și nu au

fost aduse argumente pentru a arăta care au fost erorile judiciare ce trebuie corectate

și cum aceste erori afectează soluția pronunțată pe caz de Curtea Supremă de Justiție

la 26 decembrie 2012, precum și nu a indicat care anume circumstanțe de fapt și/sau

de drept nu au fost reținute de instanța supremă aferent aplicării sancțiunii

disciplinare în privința lui Mazur Ion.

Prezentarea în abstract a unor afirmații cu caracter general, așa cum este în

cazul motivelor prezentate în cererea de revizuire depusă de către Mazur Ion, nu pot

fi apreciate ca fiind raționamente suficiente și convingătoare, în măsură să

demonstreze necesitatea că o soluție judecătorească definitivă și irevocabilă urmează

a fi re-considerată în totalitate. Toate argumentele privind admiterea încălcării

drepturilor sau privind existența viciilor fundamentale trebuie să fie sustenabile, să

conțină aprecieri juridice temeinice și să explice tangența cu circumstanțele

particulare ale speței, deoarece în caz contrar riscă să fie irelevante și să golească de

conținut esența mecanismului juridic special de revizuire, care poate fi declanșat

doar în condiții bine determinate, bazat pe o argumentare serioasă.

Completul de judecată constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde

nu corectarea erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei hotărâri

irevocabile, fapt care direct contravine atât dispozițiilor legii naționale, cât și celor

internaționale.

Astfel, admiterea revizuirii în circumstanțele descrise, ar contravine

principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de

principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

menționează că revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare a

hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția

definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea

admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod

limitativ în art. 449 din Codul de procedură civilă.

5

Având în vedere că motivele invocate de revizuentă nu corespund prevederilor

art. 449 din Codul de procedură civilă, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230 din Codul administrativ, art. 453 alin. (1) lit. a) din

Codul de procedură civilă, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d is pun e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Mazur Ion

asupra deciziei din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Mazur Ion

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor și Procurorului General cu privire la

contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

Ion Malanciuc

Ghenadie Eremciuc

6